ICCJ. Decizia nr. 3536/2014. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3536/2014
Dosar nr. 2808/3/2012
Şedinţa publică din 1 octombrie 2014
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii
Prin cererea înregistrată, iniţial, pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 15 iulie 2011, reclamanta SC M. SRL a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Administraţiei şi Internelor solicitând anularea documentelor constatatoare din 13 mai 2011 şi suspendarea executării acestor acte.
Prin încheierea de şedinţă din 21 decembrie 2011, Tribunalul Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei funcţionale şi a trimis cauza instanţei în vederea repartizării pe o secţie civilă.
Prin sentinţa civilă nr. 4529 din 9 aprilie 2012, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat cauza în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal.
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 4428 din 2 iulie 2012, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a, a respins ca neîntemeiate excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive şi lipsei capacităţii procesuale a Direcţiei Generale Logistică şi a respins acţiunea reclamantei, ca neîntemeiată.
3. Recursul exercitat în cauză
Împotriva acestei sentinţe, reclamanta a formulat recurs, solicitând modificarea hotărârii în sensul admiterii acţiunii, astfel cum a fost formulată, invocând art. 304 C. proc. civ.
II. Decizia instanţei de recurs
1. Înalta Curte, sesizată cu soluţionarea recursului, în raport cu lucrările dosarului şi cu dispoziţiile legale incidente, Legea nr. 146/1997 şi O.G. nr. 32/1995, urmează a analiza cu prioritate, conform art. 137 C. proc. civ., excepţia netimbrării recursului, invocată din oficiu.
Astfel, instanţa constată că recurenta-reclamantă, deşi a fost legal citată cu menţiunea achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 2 RON, conform art. 3 lit. m) raportat la art. 11 alin. (2) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, şi cu timbru judiciar de 0,15 RON, conform art. 3 alin. (1) din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, nu s-a conformat dispoziţiilor instanţei.
Având în vedere dispoziţiile art. 20 alin. (1) şi alin. (3) din Legea nr. 146/1997, care prevăd că taxele de timbru se plătesc anticipat, iar neîndeplinirea obligaţiei de plată până la termenul stabilit se sancţionează cu anularea acţiunii sau cererii, şi ale art. 9 alin. (2) din O.G. nr. 32/1995, care dispun că, în cazul nerespectării dispoziţiilor prezentei ordonanţe, se va proceda conform prevederilor legale în vigoare referitoare la taxa de timbru, Înalta Curte urmează a anula recursul ca netimbrat.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Faţă de considerentele expuse, Înalta Curte, în baza dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va anula recursul ca netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Anulează recursul declarat de SC M. SRL Bacău împotriva sentinţei civile nr. 4428 din 2 iulie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca netimbrat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 1 octombrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3526/2014. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3546/2014. Contencios. Contestaţie act... → |
|---|
