ICCJ. Decizia nr. 3546/2014. Contencios. Contestaţie act administrativ fiscal. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3546/2014
Dosar nr. 6226/2/2012
Şedinţa publică de la 1 octombrie 2014
Asupra recursului de faţă:
Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii
Prin cererea înregistrată la data de 2 august 2012 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta SC P.F.I. SA a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Consiliul Local sector 3, Direcţia Impozite şi Taxe Locale sector 3, anularea deciziei din 28 mai 2012 emise în soluţionarea contestaţiei prealabile din 24 aprilie 2012, anularea deciziei de impunere fără număr şi nedatate, comunicată la 2 aprilie 2012, în ceea ce priveşte sumele de 625.727 RON, reprezentând impozit pe clădiri aferent anului 2012, de 106.610 RON, reprezentând impozit pe teren aferent anului 2012, şi de 629.688 RON, reprezentând rămăşite şi majorări de întârziere restante la 31 decembrie 2011, şi anularea deciziei de impunere din 21 mai 2012.
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 6974 din 6 decembrie 2012, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea, ca neîntemeiată.
4. Recursul exercitat în cauză
Împotriva acestei sentinţe, considerând-o netemeinică şi nelegală, a declarat recurs reclamanta SC P.F.I. SA, solicitând modificarea în tot a hotărârii şi, pe cale de consecinţă, admiterea acţiunii, astfel cum a fost formulată.
La data de 6 iunie 2014, recurenta-reclamantă SC P.F.I. SA a formulat cerere de renunţare la drept, autentificată prin încheierea din 5 iunie 2014 a Biroului Individual Notarial C., solicitând, în faţa instanţei, a se face aplicarea art. 247 C. proc. civ.
5. Soluţionarea cererii de renunţare la însuşi dreptul pretins
Examinând actele şi lucrările dosarului, în raport şi cu dispoziţiile art. 247 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că manifestarea de voinţă în sensul de a se renunţa la însuşi dreptul pretins reprezintă o desistare, un act de dispoziţie al recurentului, care nu este supus cenzurii instanţei, conform principiului disponibilităţii care guvernează procesul civil.
Văzând dispoziţiile art. 247 C. proc. civ., potrivit cărora, în caz de renunţare la însuşi dreptul pretins, instanţa dă o hotărâre prin care va respinge cererea în fond şi va hotărî asupra cheltuielilor, iar când renunţarea este făcută în instanţă de apel, hotărârea primei instanţe va fi anulată în totul sau în parte, în măsura renunţării, Înalta Curte urmează a anula sentinţa recurată şi a respinge acţiunea formulată de reclamantă ca urmare a renunţării la însuşi dreptul pretins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de SC P.F.I. SA împotriva sentinţei nr. 6974 din 6 decembrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Anulează sentinţa recurată şi respinge acţiunea formulată de reclamanta SC P.F.I. SA ca urmare a renunţării la însuşi dreptul pretins.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 1 octombrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3536/2014. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 3548/2014. Contencios → |
|---|
