ICCJ. Decizia nr. 355/2014. Contencios. Constatarea calităţii de lucrător/colaborator al securităţii (OUG nr.24/2008). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 355/2014
Dosar nr. 10266/2/2009
Şedinţa publică de la 28 ianuarie 2014
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanţele cauzei.
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 02 noiembrie 2009, sub nr. 10266/2/2009, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâtul E.I., ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se constate existenţa calităţii de lucrător al Securităţii în ceea ce îl priveşte pe pârâtul E.I., născut la data de 12 ianuarie 1946, judeţul Vâlcea.
În motivarea acţiunii s-a arătat că, în fapt, prin cererea din 23 iunie 2008, adresată C.N.S.A.S. de către domnul G.I. se solicita verificarea, sub aspectul constatării calităţii de lucrător al Securităţii, pentru ofiţerii sau subofiţerii care au contribuit la instrumentarea dosarului fond informativ nr. I 210381 (cotă C.N.S.A.S.), dosar în care domnul E.I. figurează.
În motivarea acţiunii s-a arătat că, aşa cum rezultă şi din cuprinsul notei de constatare din 25 august 2009, precum şi al înscrisurilor ataşate acţiunii introductive, pârâtul E.I. având gradul de maior în cadrul Inspectoratului Judeţean Vâlcea, Serviciul 1, a propus lucrarea prin urmărire informativă a unui medic "suspect de rămânere în străinătate în eventualitatea plecării sale în interes de serviciu”. Ulterior a propus următoarele măsuri informativ operative: Încadrarea informativă prin dirijarea unor surse "pentru a cunoaşte care sunt preocupările şi concepţiile actuale ale acestuia şi ce comentarii face în legătură cu plecarea sa în interes de serviciu în străinătate"; folosirea mijloacelor speciale la domiciliul urmăritului "În scopul cunoaşterii legăturilor sale apropiate şi a discuţiilor ce le poartă cu membrii familiei sau cu alte persoane, în legătură cu propusa plecare în interes de serviciu în străinătate" şi interceptarea corespondenţei "pentru a stabili conţinutul discuţiilor ce le poartă cu persoane din ţară sau străinătate"; "investigaţii şi consultarea materialelor de la Formaţiunea paşapoarte, se va identifica dacă sus-numitul are rude apropiate în Elveţia sau în alte ţări occidentale"; anchetarea informativă "asupra relaţiilor sale cu dr. D. D., atât anterior plecării acestuia, cât şi după aceea"; avizarea negativă a cererilor de plecare în străinătate în interes turistic sau de serviciu, ale urmăritului până la clarificarea "suspiciunilor". Măsurile propuse de acesta, cu încălcarea drepturilor la viaţă privată, liberă circulaţie şi a celui la liberă exprimare prevăzute de Pactul Internaţional privind Drepturile Civile şi Politice, au fost puse în aplicare aşa cum rezultă din materialele depuse în probatoriu.
S-a mai arătat că, în calitate de locotenent major în cadrul Inspectoratului Judeţean de Securitate Vâlcea, Serviciul 1, pârâtul E.I. a propus recrutarea unei persoane în scopul Încadrării informative a unor profesori semnalaţi cu "relaţii în rândul cetăţenilor străini sau cu discuţii neprincipiale la adresa statului nostru", iar ulterior, în calitate de ofiţer de legătură al acestui informator l-a dirijat pe lângă persoanele urmărite, că a primit în calitate de ofiţer de legătură al informatorilor mai multe note informative despre persoane aflate în atenţia organelor de securitate, şi a redactat olograf nota ofiţerului sau a trasat sarcini referitoare la aspectele pe care informatorul să le aibă în atenţie, aşa cum rezultă şi din materialele reţinute în probatoriu (dosar nr. R 254911 şi nr. 1619).
Reclamatul a apreciat că activitatea pârâtului E.I. se remarcă prin acţiunile ce au avut ca efect îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, recunoscute şi garantate de legislaţia în vigoare la acea dată:dreptul la inviolabilitatea corespondenţei, viaţă privată prevăzut de art. 33 din Constituţia României din 1965, coroborat cu art. 17 din Pactul Internaţional privind Drepturile Civile şi Politice şi art. 12 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului; dreptul la libera circulaţie prevăzut de art. 12 din Pactul Internaţional cu privire la Drepturile Civile şi Politice; dreptul la libertatea de exprimare şi libertatea opiniilor prevăzut de art. 28 din Constituţia României din 1965, coroborat cu art. 19 din Pactul Internaţional privind Drepturile Civile şi Politice şi art. 19 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, fiind asigurate condiţiile impuse de legiuitor prin art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 293/2008.
Pârâtul E.I. a depus întâmpinare, prin care a invocat excepţia de neconstituţionalitate a O.U.G. nr. 24/2008, iar pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acţiunii.
Hotărârea instanţei de fond
Prin sentinţa nr. 5353 din 26 septembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, s-a admis acţiunea formulată de către reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităâii în contradictoriu cu pârâtul E.I. şi s-a constatat calitatea de lucrător în privinţa pârâtului E.I.
Pentru a pronunţa această sentinţă, raportat la prevederile art. 2 lit. a) ale O.U.G. nr. 24/2008, privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 293/2008, s-a reţinut că din înscrisurile existente la dosarul cauzei reiese că pârâtul E.I. a avut gradele de locotenent (1969), locotenent major (1974, 1976), respectiv, maior (1986), în cadrul Inspectoratului Judeţean de Securitate Vâlcea, Serviciul 1, aspect confirmat de pârât prin întâmpinarea depusă, fiind îndeplinită prima condiţie impusă de textul de lege menţionat.
S-a reţinut că, in această calitate, pârâtul a propus „luarea în lucru prin D.U.I” (dosar de urmărire informativă) a lui C.I., medic specialist neurolog la Spitalul Judeţean Vâlcea „suspect de rămânere în străinătate în eventualitatea plecării sale în interes de serviciu”, elaborând un plan de măsuri.
Din conţinutul înscrisurilor depuse la dosar, a apreciat instanţa de fond că reiese în mod evident că, în virtutea funcţiei sale, prin activităţile desfăşurate, pârâtul a adus atingere drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale persoanelor, recunoscute şi garantate de legislaţia în vigoare la acea dată, prejudiciind grav statutul persoanelor urmărite.
În consecinţă, Curtea de Apel a reţinut că şi a doua condiţie prevăzută de dispoziţiile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 este îndeplinită în sensul că prin acţiunile întreprinse în calitatea sa de angajat al organelor Securităţii, pârâtul a adus atingere dreptului la viaţă privată al persoanelor urmărite - secretul corespondenţei, astfel cum era consacrat de art. 33 din Constituţia României din 1965, coroborat cu art. 17 din Pactul Internaţional privind Drepturile Civile şi Politice.
Judecătorul fondului a constatat că apărările pârâtului, formulate prin întâmpinare, nu sunt în măsură a duce la respingerea acţiunii C.N.S.A.S., neavând relevanţă actele administrative interne cu caracter normativ sau individual care le permiteau lucrătorilor fostei Securităţi să intervină în viaţa privată a persoanelor în scopul culegerii de date şi informaţii prin interceptarea corespondenţei, interceptarea convorbirilor telefonice, crearea unor reţele de informatori dirijaţi să obţină informaţii precise în legătură cu anumite probleme de interes care vizau opiniile şi mentalităţile politice, sociale, religioase etc. strict în scopul determinării sau prevenirii unor atitudinii potrivnice statului totalitar sau regimului comunist.
De asemenea, s-a arătat că scopul reglementării nu este nicidecum acela de a stabili o răspundere juridică în sarcina pârâtului, ci de a aduce la cunoştinţă activitatea sa, desfăşurată în sprijinul regimului totalitar comunist.
Astfel, s-a arătat in sentinţa atacată că Legea nr. 187/1999 nu a prevăzut doar posibilitatea cetăţenilor de a avea acces la dosarele persoanelor alese de populaţie sau numite de către autorităţi, ci şi posibilitatea accesului la dosarele altor categorii de persoane care ocupă poziţii sau desfăşoară activităţi cu un impact semnificativ pentru viaţa societăţii şi care trebuie deci să beneficieze de încrederea opiniei publice.
S-a arătat că dispoziţiile O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii nu instituie premisele unei răspunderi morale şi juridice colective, fără existenţa unei fapte infamante şi fără vinovăţie, ci reflectă doar o materializare a dreptului la informare al cetăţenilor cu privire la persoanele care ocupă funcţii sau demnităţi publice, dacă şi în ce măsură aceştia au suprimat sau îngrădit, prin acţiunile lor, drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului, evaluare care se face de instanţa de judecată in concreto, în raport de situaţia particulară a fiecăruia, prin evaluarea propriilor lor acţiuni.
Astfel, s-a considerat că, în cauză, apărările pârâtului referitoare la exercitarea atribuţiilor de serviciu în baza normelor interne şi procedurale, nu au relevanţă faţă de scopul explicit al reglementării.
Recursul
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs pârâtul E.I., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea cererii de recurs, a arătat că in mod greşit instanţa de fond a înlăturat apărarea sa că a respectat in activitatea desfăşurată dispoziţiile Constituţiei din 1965 şi actele emise de către ministere şi alte organe centrale.
S-a arătat că in mod greşit s-a motivat necesitatea de informare a opiniei publice cu trecutul său de lucrător de securitate, că in mod greşit s-a pus semnul egalităţii intre activitatea de lucrător de securitate şi cea de atingere a drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor.
Considerentele și soluția instanței de recurs
Analizând cererea de recurs, motivele invocate, normele legale incidente în cauză precum și în conformitate cu prevederile art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că este nefondată pentru următoarele considerente:
În fapt, prin cererea din 23 iunie 2008, adresată C.N.S.A.S. de către domnul G.I. s-a solicitat verificarea, sub aspectul constatării calităţii de lucrător al Securităţii, pentru ofiţerii sau subofiţerii care au contribuit la instrumentarea dosarului fond informativ nr. I 210381 (cotă C.N.S.A.S.), dosar în care pârâtul E.I. figurează.
În cererea de sesizare a instanţei de contencios administrativ, autoritatea publică intimată a invocat ca temei legal dispoziţiile art. 1 alin. (7), art. 2 lit. a), art. 8 lit. a), art. 11 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008, cu modificările şi completările ulterioare.
Într-adevăr, potrivit art. 1 alin. (7) din O.U.G. nr. 24/2008, „persoana, subiect al unui dosar din care rezultă că a fost urmărită de Securitate, are dreptul, la cerere, să afle identitatea lucrătorilor Securităţii şi a colaboratorilor acesteia, care au contribuit cu informaţii la completarea dosarului, şi poate solicita verificarea calităţii de lucrător al Securităţii pentru ofiţerii sau subofiţerii care au contribuit la instrumentarea dosarului. Procedura este aceeaşi şi pentru lucrătorii Securităţii identificaţi în urma verificărilor din oficiu, prevăzute de prezenta ordonanţă de urgenţă”.
Din interpretarea textului de lege enunţat, potrivit şi jurisprudenţei constate a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, aceasta făcând şi obiectul unei soluţii de principiu din data de 11 iunie 2012 rezultă că, atunci când nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 3 din O.U.G. nr. 24/2008, verificarea unei persoane care a aparţinut fostelor structuri ale Securităţii se poate face doar la cererea unei persoane îndreptăţite, adică a unei persoane care a fost subiect al unui dosar de urmărire din partea fostelor structuri ale Securităţii, sau la cererea soţului supravieţuitor şi a rudelor acestuia.
Totodată, cererea de aflare a identităţii şi de verificare a calităţii de lucrător al Securităţii îi poate viza exclusiv pe ofiţerii sau subofiţerii care au contribuit la instrumentarea dosarului persoanei îndreptăţite, care a formulat cererea, iar nu şi cu privire la ofiţerii sau subofiţerii care au contribuit la instrumentarea dosarelor altor persoane care nu au formulat cerere de verificare in temeiul dispoziţiilor respective.
Din această perspectivă, prezintă relevanţă pentru prezenta cauză materialul probator privind pe autorul sesizării, respectiv Cota dosarului I 210381.
Se constată că, într-adevăr, în considerentele sentinţei atacate, soluţia de admitere a acţiunii a fost fundamentată în parte fără a se reţine interpretarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, însă această împrejurare nu atrage, de plano, reformarea sentinţei, in condiţiile in care argumentele instanţei de fond sunt corecte, pentru că instanţa de control judiciar poate păstra o soluţie corectă, substituind sau completând motivarea.
Astfel, potrivit art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008: „lucrător al Securităţii este orice persoană care, având calitatea de ofiţer sau de subofiţer al Securităţii sau al Miliţiei cu atribuţii pe linie de Securitate, inclusiv ofiţer acoperit, în perioada 1945 - 1989, a desfăşurat activităţi prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului”.
În ceea ce priveşte prima condiţie, ca persoana verificată să aibă calitatea de ofiţer al securităţii în perioada 1945 – 1989, rezultă din actele şi lucrările dosarului, aspect necontestat de către recurentul – pârât, că acesta a avut gradele de locotenent (1969), locotenent major (1974, 1976), respectiv, maior (1986), în cadrul Inspectoratului Judeţean de Securitate Vâlcea, Serviciul 1.
Referitor la activitatea desfăşurată şi care să fii suprimat sau îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului, se constată că această condiţie este îndeplinită.
Prin cererea înregistrată la Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii sub nr. P 5970/07 din 23 iunie 2008 numitul G.I. a solicitat in temeiul art. 1 alin. (7) din O.U.G. nr. 24/2008 verificarea calităţii de lucrător ai securităţii pentru ofiţerii şi subofiţerii care au contribuit la instrumentarea dosarului – I 210381 – titular G.G.P.
Astfel, din notele informative aflate la dosarul Curţii de Apel, rezultă că s-a dispus faţă de titularul dosarului măsuri de urmărire pe mai multe linii informative, pentru stabilirea legăturilor acestuia, stabilirea persoanelor care vizitează şi localităţile in care acesta se deplasează.
Înalta Curte constată că este îndeplinită şi cea de a doua condiţie prevăzută de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, din actele depuse de C.N.S.A.S. rezultând că pârâtul, locotenent de securitate a îngrădit drepturile şi libertăţile fundamentale ale persoanei urmărite.
Astfel, măsurile propuse, aprobate sau executate de pârât au fost realizate în scopul depistării poziţiei ostile la adresa statului român, fiind in baza operativă de lucru condamnat pentru propagandă împotriva orânduirii socialiste, vădind interesul organelor de securitate pentru opiniile şi preocupările celui vizat, precum şi pentru anturajul acestuia.
Toate aceste acţiuni vizând supravegherea şi urmărirea persoanei şi persoanelor din familia acestuia menţionate în actele depuse la dosar, constituie, în sensul art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, activităţi prin care au fost suprimate sau îngrădite parte din drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului, consacrate legislativ în epocă, cum ar fi dreptul la viaţă privată (art. 17 din Pactul Internaţional cu privire la Drepturile civile şi Politice) şi dreptul la libertatea de exprimare (art. 28 din Constituţia României din 1965 şi art. 19 din Pactul Internaţional cu privire la Drepturile Civile şi Politice).
Reţinând aşadar, faţă de toate cele mai sus arătate, întrunirea în cauză a tuturor cerinţelor cuprinse în art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii şi totodată netemeinicia criticilor recurentului-pârât, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul de faţă, urmând a fi menţinută hotărârea instanţei de fond, apreciată ca deplin întemeiată şi pronunţată cu respectarea prevederilor legale incidente.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de E.I. împotriva sentinţei nr. 5353 din 26 septembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 ianuarie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3262/2014. Contencios. Anulare acte... | ICCJ. Decizia nr. 3662/2014. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
