ICCJ. Decizia nr. 3594/2014. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3594/2014
Dosar nr. 892/59/2012
Şedinţa de la 2 octombrie 2014
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa civilă nr. 690 din 20 decembrie 2012, Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea formulată de reclamanta U.A.T. Judeţul Arad în contradictoriu cu pârâtul M.M.P. pentru anulare acte administrative şi a luat act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut situaţia de fapt potrivit căreia prin Nota de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. N1 din 14 noiembrie 2011, emisă de pârâtul M.M.P., s-a stabilit în sarcina reclamantei U.A.T. Judeţul Arad o corecţie financiară de 4.228.364,76 RON deoarece, în cadrul proiectului "Sistem de Management Integrat al Deşeurilor Solide în judeţul Arad" finanţat din fonduri ale Uniunii Europene şi de la bugetul de stat, a încheiat, urmând procedura achiziţiilor publice, un contract de furnizare a diferite componente necesare colectării deşeurilor (pubele, containere, unităţi de compostare individuală), încălcând reglementările prev. de art. 2 alin. (1) lit. a) şi b) din O.U.G. nr. 34/2006 în sensul că, pentru încheierea contractului, a pus două condiţii care au restricţionat concurenţa, respectiv ca operatorul economic să prezinte:
- autorizarea de comercializare a produselor ofertate emisă de producător;
- certificate de origine CE sau declaraţie privind originea CE din partea producătorului pentru fiecare din produsele ofertate.
Contestaţia administrativă prealabilă a fost respinsă de pârât prin Decizia nr. D1 din 23 ianuarie 2012.
Analizând punctual apărările formulate de reclamantă, Curtea a apreciat că se impune înlăturarea acestora, reţinând următoarele aspecte:
Cu privire la competenţa structurii de control, a constatat judecătorul fondului, secţiunea a 2-a a cap. II din O.G. nr. 66/2011 se referă la regulile conflictului de interese, care nu sunt incidente în cauză, aşadar, nici art. 63 nu este.
Nu se încalcă nici principiul neretroactivităţii legii, deoarece reclamantului nu i s-a reproşat decât încălcarea prevederilor O.U.G. nr. 34/2006, în vigoare la data desfăşurării procedurilor de achiziţie publică, iar normele instituite de O.G. nr. 66/2011 referitoare la prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora sunt de imediată aplicare.
Cu privire la dreptul la apărare, instanţa de fond a reţinut că nu există nicio obligaţie legală de comunicare a proiectului Notei de control, dar, chiar dacă ar exista, eventualul prejudiciu cauzat reclamantului a fost reparat prin comunicarea notei şi prin posibilitatea oferită acestuia de a cere, în cunoştinţă de cauză faţă de nelegalitatea ce i se reproşează, anularea Notei, prin contestaţia administrativă prealabilă şi prin prezenta acţiune.
Cu privire la principiul de drept "non bis in idem", prima instanţă a observat că nerespectarea dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. a) şi b) şi art. 178 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006 s-a apreciat că reprezintă contravenţie - însă verificarea acestui aspect nu face obiectul judecăţii - şi, în acelaşi timp, justifică aplicarea corecţiilor financiare instituite de O.G. nr. 66/2011, concluzionând că sancţiunile (contravenţională şi corecţia financiară) corectează consecinţe distincte ale aceleiaşi fapte şi, fiind în egală măsură prevăzute de lege, pot fi cumulate.
Cu privire la cele două condiţii puse în documentaţia de atribuire a contractului de furnizare şi la prejudiciul produs, Curtea a fost de acord cu autoritatea pârâtă, întrucât condiţia autorizării de comercializare a produselor ofertate emisă de producător elimină din procedura achiziţiei publice pe acei operatori economici care deţin acelaşi produs dar nu au autorizaţia în cauză, iar condiţia certificatelor de origine CE (sau declaraţie privind originea CE) din partea producătorului elimină operatorii economici care pot furniza marfă de aceeaşi calitate dar care nu are origine UE.
Chiar dacă instanţa ar fi putut accepta că prima condiţie sporeşte gradul de încredere în faptul că furnizorul îşi va îndeplini obligaţiile contractuale, nu a înţeles şi nu a acceptat că doar produsele cu certificate de origine CE ar fi suficient de calitative, aşa cum susţine reclamantul.
Aşadar, cele două condiţii cumulative au eliminat posibili participanţi la procedura de achiziţie publică şi au produs discriminare nejustificată, iar prejudiciul tocmai în aceasta constă, nefiind necesar, a reţinut curtea de apel, să fi fost produs un prejudiciu material cert, fiind suficient că fonduri publice au fost cheltuite în condiţii de concurenţă restricţionată.
Împotriva acestei hotărâri, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, reclamanta U.A.T. Judeţul Arad a declarat recurs.
Criticile recurentei au vizat înlăturarea în mod greşit de către instanţa de fond a apărărilor privind:
- încălcarea principiului securităţii juridice şi a încrederii legitime;
- nerespectarea dreptului la apărare;
- pe fond, nerestricţionarea concurenţei, criteriile de preselecţie fiind legale şi necesare.
În dezvoltarea primului motiv de recurs, făcându-se trimitere atât la jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului care a statuat că unul din elementele fundamentale ale preeminenţei dreptului este principiul securităţii juridice şi al încrederii legitime, cât şi la jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, care a decis în mod constant că retroactivitatea unei măsuri poate fi admisă doar cu titlu excepţional, dar şi în aceste cazuri trebuind respectate încrederea legitimă a celor interesaţi, s-a arătat că în speţă acest principiu a fost încălcat prin faptul că O.U.G. nr. 66/2011, în baza căruia i s-a aplicat corecţia financiară de 25%, nu se afla în vigoare la data încheierii Contractului de furnizare nr. C1 din 10 februarie 2011; or, corecţia financiară a fost aplicată pentru inserarea unor criterii de selecţie în cadrul procedurii de licitaţie publică finalizate prin încheierea contractului de furnizare precizat, iar curtea de apel a omis a analiza încălcarea principiului securităţii juridice şi a încrederii legitime, acceptând prin soluţia pronunţată aplicarea unei sancţiuni unor raporturi juridice născute anterior intrării în vigoare a sancţiunii.
Dreptul la apărare al recurentei-reclamante a fost încălcat în mod evident de către organul de control, deoarece în pofida dispoziţiilor art. 21 (15) din O.U.G. nr. 66/2011, echipa de control a D.G.A.M.P.O.S.M. nu a făcut dovada comunicării proiectului notei de constatare, nu a făcut nicio menţiune cu privire la existenţa unui punct de vedere al reclamantei şi nicio referire la argumentele acesteia cu ocazia elaborării deciziei contestate. În combaterea motivării instanţei de fond că un eventual prejudiciu poate fi reparat prin promovarea contestaţiei administrative şi a acţiunii în instanţă, recurenta a amintit că Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a sancţionat neaudierea unei întreprinderi înainte de luarea unei decizii împotriva acesteia (Cauza C-109/10 P, Solvay SA c. Comisia Europeană).
Pe fondul pricinii, s-a reiterat de către recurentă că cele două criterii de preselecţie analizate şi de instanţa de fond sunt menite să asigure o bună desfăşurare a relaţiilor contractuale şi nu să restricţioneze în vreun mod concurenţa (criteriul - operatorul economic să prezinte autorizarea de comercializare a produselor ofertate emise de producător) şi, totodată, respectă directivele europene transpuse în legislaţia naţională, în speţă Directiva europeană nr. 2006/42/EC din 17 mai 2006 transpusă în art. 6 lit. e) şi f) din H.G. nr. 1029/2008 (criteriul - declaraţia de conformitate CE şi aplicarea mărcii CE - aceasta nesemnificând că bunul trebuie să provină din Uniunea Europeană). În privinţa celui de-al doilea criteriu în discuţie, arată recurenta că certificatul CE, aplicarea mărcii CE şi declaraţia de conformitate CE reprezintă garanţia respectării standardelor de calitate aplicabile în UE, fără a fi necesar ca bunurile să fie fabricate în Uniunea Europeană. De altfel, această cerinţă este în conformitate cu prevederile art. 35 alin. (6) lit. a) din O.U.G. nr. 34/2006, referindu-se la un standard european de calitate a unui echipament şi nu la originea acestuia.
Examinând cauza prin prisma obiectului ei, a normelor legale aplicabile, a probatoriului administrat, a criticilor aduse de recurent, Înalta Curte reţine că nu există motive de reformare a sentinţei recurate din perspectiva art. 304 C. proc. civ. şi a art. 3041 C. proc. civ., astfel că va respinge ca nefondat recursul, pentru cele ce vor fi punctate în continuare.
Întâi de toate se impune observaţia că aspectele menţionate în cererea de recurs nu constituie veritabile critici aduse soluţiei pronunţate de prima instanţă, nefiind indicat nici temeiul de drept al solicitării de desfiinţare a Sentinţei nr. 690 din 20 decembrie 2012 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, recurenta U.A.T. Judeţul Arad repunând în discuţie parte din argumentele prezentate în acţiunea în anulare a Deciziei nr. D1 din 23 ianuarie 2012 emisă de M.M.P. - D.G.A.M.P.O.S.M. în soluţionarea administrativă a contestaţiei formulate împotriva Notei de constatare a neregulilor şi stabilire a corecţiilor financiare nr. N1 din 14 noiembrie 2011 a cărei anulare s-a cerut deopotrivă.
Dezlegările date de instanţa de fond fiecăruia din motivele care ar atrage în opinia reclamantei anularea celor două acte administrative nu sunt combătute prin cererea de recurs.
Având în vedere că situaţia de fapt generatoare a prezentului litigiul nu este contestată, fiind redată în considerentele sentinţei, aceasta nu va mai fi reluată de instanţa de control judiciar a cărei preocupare se va orienta spre aspectele imputate de către recurentă.
Răspunsul dat punctual argumentelor reclamantei de către prima instanţă este corect şi legal, considerentele sentinţei recurate demonstrând că s-a analizat cu atenţie acţiunea în anulare formulată de U.A.T. Judeţul Arad, mai exact în contestarea aplicării corecţiei financiare de 25% din valoarea fără TVA a contractului de furnizare nr. C1 din 10 februarie 2011 "Furnizarea de unităţi de comportare individuală, pubele şi containere pentru colectarea deşeurilor în Judeţul Arad, România" din cadrul proiectului "Sistem de Management Integrat al Deşeurilor Solide în Judeţul Arad finanţat din fonduri ale UE şi de la bugetul de stat (Contract de finanţare din fonduri structurale nr. C2 din 22 februarie 2010).
Prin Nota de constatare a neregulilor şi stabilire a corecţiilor financiare nr. N1 din 14 noiembrie 2011, autoritatea cu competenţe în gestionarea fondurilor europene - D.G.A.M.P.O.S.M., în baza O.U.G. nr. 66/2011, a stabilit corecţia financiară în sarcina Judeţului Arad întrucât în cadrul Proiectului a încheiat, urmând procedura achiziţiilor publice, un contract de furnizare a diferite componente necesare deşeurilor cu încălcarea dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. a) şi b) din O.U.G. nr. 34/2006; în concret, s-a reţinut că pentru încheierea contractului de furnizare, beneficiarul contractului de finanţare (autoritatea contractantă) a stabilit în documentaţia de atribuire două cerinţe de calificare pentru operatorii economici, anume ca aceştia să prezinte: autorizarea de comercializare a produselor ofertate, emisă de producător; certificate de origine CE sau declaraţie privind originea CE din partea producătorului pentru fiecare din produsele ofertate. Cele două condiţii au fost considerate de natură a conduce la restricţionarea concurenţei şi cu ocazia soluţionării contestaţiei administrative împotriva Notei de constatare nr. N1 din 14 noiembrie 2011, fiind respinsă această contestaţie prin Decizia nr. D1 din 23 ianuarie 2012 a M.M.P. - D.G.A.M.P.O.S.M.
În temeiul art. 18 din Legea nr. 554/2004, instanţa de fond a conchis, în mod judicios, că nu este întemeiată acţiunea în anulare, înlăturând motivat apărările U.A.T. Judeţul Arad.
Recurenta impută, într-un prim motiv de recurs, că instanţa a nesocotit principiul securităţii juridice şi încrederea legitimă, acceptând aplicarea retroactivă a prevederilor O.U.G. nr. 66/2011 care nu era în vigoare la momentul încheierii contractului de furnizare.
Or, aşa cum bine a remarcat judecătorul fondului nu se poate vorbi de aplicarea retroactivă a legii câtă vreme în discuţie a fost încălcarea de către reclamant a prevederilor O.U.G. nr. 34/2006 în vigoare la data desfăşurării procedurilor de achiziţie publică. În plus, O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora, conţine şi norme de procedură fiscală, de imediată aplicare, cu excepţia situaţiei tranzitorii reglementate de art. 66.
În privinţa principiului securităţii raporturilor juridice, parte a ordinii juridice comunitare, şi a previzibilităţii legislaţiei, consacrate de jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene invocată de recurentă, se observă că O.U.G. nr. 66/2011 nu impune reguli noi ci sancţionează în fapt încălcarea prevederilor contractuale; în speţă, părţile contractante îşi cunosc drepturile şi obligaţiile de la momentul încheierii contractului de finanţare nr. C2 din 22 februarie 2010.
Nu în ultimul rând, Înalta Curte s-a pronunţat în mod constant în jurisprudenţa sa în materie, statuând că O.U.G. nr. 66/2011 nu încalcă principiul neretroactivităţii legii consacrat de art. 15 alin. (2) din Constituţia României (spre exemplificare: Decizia nr. 837 din 20 februarie 2014, Decizia nr. 2773 din 12 iunie 2014).
Recurenta insistă, prin cererea de recurs, asupra nerespectării dreptului său la apărare de către organul de control care nu i-a comunicat proiectul notei de control pentru a-şi exprima punctul de vedere în conformitate cu art. 21 alin. (15) din O.U.G. nr. 66/2011, act normativ pe care îl consideră aşadar de această dată aplicabil, însă în mod corect instanţa fondului a arătat că nu s-a creat nici un prejudiciu părţii/beneficiarului, iar în eventualitatea că s-ar considera că un astfel de prejudiciu a existat acesta a fost reparat prin comunicarea notei de constatare care a fost contestată pe cale administrativă, iar apoi în faţa instanţei de contencios administrativ şi fiscal. Punctul de vedere al beneficiarului Judeţul Arad a fost consemnat în Nota de constatare din 14 noiembrie 2011, fiind reiterat în contestaţia administrativă şi în acţiune.
Referitor la fondul pricinii, Înalta Curte reţine că într-adevăr cele două cerinţe stabilite de reclamantă în documentaţia de atribuire a contractului de furnizare şi consemnate în Nota M.M.P. - D.G.A.M.P.O.S.M., au eliminat posibilii participanţi la procedura de achiziţie publică (condiţia autorizării de comercializare a produselor ofertate emisă de producător) şi au produs discriminare nejustificată (condiţia certificatelor de origine CE sau declaraţie privind originea CE din partea producătorului pentru fiecare din produsele ofertate), fiind în mod evident nesocotite dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. a) şi b) din O.U.G. nr. 34/2006, iar pentru nerespectarea reglementărilor amintite se aplică, potrivit O.U.G. nr. 66/2011, condiţiile financiare prevăzute în anexa la această din urmă ordonanţă.
Având în vedere cele expuse, dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 modificată şi completată,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de U.A.T. Judeţul Arad împotriva Sentinţei civile nr. 690 din 20 decembrie 2012 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 octombrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3593/2014. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 3599/2014. Contencios. Contestaţie act... → |
|---|
