ICCJ. Decizia nr. 3593/2014. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3593/2014
Dosar nr. 7206/2/2013
Şedinţa de la 02 octombrie 2014
Asupra conflictului negativ de competenţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei:
1. Prin acţiunea înregistrată la data de 01 noiembrie 2013 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta O.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră - Punctul Poliţiei de Frontieră Siret, anularea interdicţiei de a intra în România, dispuse de pârât prin decizia nr. 42 din 19 octombrie 2013 pentru o perioadă de 5 ani.
2. Hotărârile care au genera conflictul negativ de competenţă.
2.1. Prin sentinţa nr. 762 din 6 martie 2014 Curtea de Apel Bucureşti a admite excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii, formulate de reclamanta O.M. în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră - Punctul Poliţiei de Frontieră Siret, în favoarea Curţii de Apel Suceava, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Curtea de Apel Suceava, prin sentinţa nr. 111 din 16 iunie 2014, a admis excepţia de necompetenţă materială şi a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.
S-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi s-a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea acestuia fiind suspendată judecata cauzei până la soluţionarea conflictului.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă
1. Argumente de fapt şi de drept relevante.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca instanţă competentă să soluţioneze conflictul, va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curții de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a adopta această soluţie, Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare arătate:
La data de 19 octombrie 2013, reclamantei O.M., cetăţean ucrainian, i-a fost comunicată de către Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră - Punctul Poliţiei de Frontieră Siret, măsura interdicţiei de a intra în România pe o perioadă de 5 ani, în temeiul art. 105 alin. (2) şi art. 106 alin. (5) din O.U.G. nr. 194/2002.
Potrivit art. 105 alin. (2) din O.U.G. nr. 194/2002, măsura interzicerii intrării în România se dispune de către Oficiul Român pentru Imigrări sau de Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră, iar, în speţă, măsura interzicerii intrării în România a fost dispusă de către o autoritate centrală, respectiv Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră, la solicitarea Serviciului Român de Informaţii.
Conform prevederilor art. 105 alin. (5) din O.U.G. nr. 194/2002, măsura interzicerii intrării în România poate fi contestată de către străin, în termen de 10 zile de la comunicare, la curtea de apel în a cărei rază de competenţă se află formaţiunea care a dispus această măsură.
Aceste dispoziţii stabilesc o regulă de competenţă teritorială exclusivă, în funcţie de sediul autorităţii publice care a dispus măsura interzicerii intrării în România.
Cum măsura interzicerii intrării în România a fost dispusă de Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră, care are sediul în Bucureşti, potrivit dispoziţiilor art. 105 alin. (5) menţionat, contestarea acestei măsuri se poate face la Curtea de Apel Bucureşti, căreia îi revine şi competenţa teritorială de soluţionare a cauzei.
În raport de cele mai sus arătate şi reţinând că, potrivit textului normativ anterior individualizat, măsura dispusă poate fi contestată la Curtea de apel în a cărei rază de competenţă se află formaţiunea care a dispus această măsură, instanţă care în cazul de faţă este Curtea de Apel Bucureşti, întrucât Punctul Poliţiei de Frontieră Siret nu a fost decât transmiţătorul măsurii dispuse şi nu emitentul actului atacat, urmează ca în favoarea acestei instanţe să fie stabilită competenţa de soluţionare a cauzei de faţă.
2. Temeiul legal al regulatorului de competenţă
Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 133 alin. (2), art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta O.M. în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră - Serviciul Teritorial al Poliţiei de Frontieră Suceava - Punctul Poliţiei de Frontieră Siret în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 02 octombrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3592/2014. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 3594/2014. Contencios. Anulare act... → |
|---|
