ICCJ. Decizia nr. 3560/2014. Contencios. Pretentii. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3560/2014
Dosar nr. 265/42/2013
Şedinţa publică de la 1 octombrie 2014
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Hotărârea pronunţată de instanţa de fond
Prin Sentinţa nr. 177 din 22 iulie 2013, Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă de contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia autorităţii de lucru judecat invocată de pârâtul M.E.C.M.A. şi pe fondul cauzei, a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamanta SC P. SRL Ploieşti.
2. Cererea de recurs
Împotriva sentinţei a declarat recurs, în condiţiile art. 483 C. proc. civ., reclamanta SC P. SRL.
2.1. Motivele de recurs
În susţinerea recursului au fost invocate motivele de nelegalitate prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., respectiv motivarea contradictorie a sentinţei, precum şi încălcarea normelor de drept material.
2.2. Principalele argumente invocate
Cu privire la motivul de nelegalitate referitor la pronunţarea hotărârii cu încălcarea normelor de drept material, reclamanta a susţinut că instanţa de fond a respins în mod greşit acţiunea pe considerentul că societatea ar fi prejudiciat bugetele comunitare, prin efectuarea de cheltuieli în afara cadrului legal şi convenţional pentru care au fost acordate subvenţiile, prevederile contractului de finanţare fiind suspendate şi neproducând efecte juridice.
În realitate, a susţinut reclamanta, cheltuielile pe care le-a efectuat sunt eligibile în sensul prevederilor H.G. nr. 759/2007 şi ale anexei 1 la Ordinul nr. 184/2008 al M.F.P., fiind efectiv plătite în perioada 2009 - 2011 pentru proiectarea şi implementarea proiectului "Investiţie nouă, fabrică pentru tubulatura metalică de ventilaţie", în conformitate cu dispoziţiile legale în domeniu.
Cu privire la motivul referitor la existenţa unor considerente contradictorii, reclamanta a arătat că, deşi prima instanţă a reţinut că nu pot fi luate în calcul cheltuielile efectuate după data primirii notificării de suspendare a contractului de finanţare, 9 februarie 2011, nu a acordat totuşi cheltuielile făcute anterior acestei date, care erau astfel eligibile.
3. Apărările pârâtului
Prin întâmpinarea formulată, Ministerul Economiei - în prezent Ministerul Fondurilor Europene - a solicitat respingerea recursului, susţinând în esenţă că au fost corect aplicate prevederile Ordinului nr. 184/2008 pentru aprobarea listelor de cheltuieli eligibile, potrivit cărora, cheltuielile efectuate de beneficiar sunt considerate eligibile de la data intrării în vigoare a contractului de finanţare.
Or, în cauză, reclamanta fiind notificată la 9 februarie 2011 cu privire la suspendarea prevederilor contractului de finanţare, s-a constatat în mod întemeiat că societatea nu poate beneficia de rambursarea cheltuielilor realizate pentru îndeplinirea condiţiilor specifice pentru eligibilitatea proiectului, contractul nefiind valabil încheiat şi neproducând efecte juridice.
4. Procedura de soluţionare a recursului
4.1. Cu privire la examinarea recursului în completul filtru
Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor în baza dispoziţiilor Încheierii de şedinţă din data de 12 februarie 2014, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ.
Prin Încheierea din 25 martie 2014, completul filtru a constatat, în raport de conţinutul raportului întocmit în cauză, că cererea îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi, în consecinţă, a declarat recursul ca fiind admisibil în principiu, în conformitate cu prevederile art. 493 alin. (7) C. proc. civ. şi a fixat termen de judecată pe fond.
4.2. Cu privire la fondul recursului
4.2.1. Analiza motivelor de casare invocate
Cu privire la motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., Curtea constată că nu este incidentă nici una dintre ipotezele reglementate de acest text de lege, respectiv nemotivarea hotărârii sau cuprinderea de motive contradictorii.
Considerentele sentinţei recurate îndeplinesc exigenţele dispoziţiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. şi argumentează clar şi convingător soluţia pronunţată în dispozitiv, instanţa de fond analizând în mod adecvat probele administrate în cauză.
Cu privire la motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
Curtea constată că nu se impune casarea hotărârii nici prin prisma acestui motiv de nelegalitate, instanţa de fond interpretând şi aplicând corect prevederile legale incidente.
De menţionat că între părţi a mai existat un litigiu ce a format obiectul Dosarului nr. 882/42/2011 al aceleaşi curţi de apel, prin care SC P. SRL a solicitat obligarea pârâtului la executarea Contractului de finanţare nr. C1 din 26 noiembrie 2010, în sensul acordării finanţării nerambursabile, iar în subsidiar, restituirea sumei de 941.929,32 RON reprezentând contravaloarea cheltuielilor avansate de societate în scopul executării contractului.
Sentinţa nr. 238 din 25 iunie 2012 a Curţii de Apel Ploieşti prin care se dispusese admiterea acţiunii, a fost casată prin Decizia nr. 5.077 din 28 noiembrie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin care acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.
În acel litigiu s-a reţinut neeligibilitatea proiectului şi nelegalitatea contractului de finanţare, fiind justificat refuzul autorităţii pârâte de a acorda finanţarea nerambursabilă.
În prezenta cauză, reclamanta a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 935.454,93 RON reprezentând contravaloarea unor cheltuieli efectuate în vederea întocmirii proiectului şi executării contractului de finanţare, petit subsidiar al primei acţiuni, care nu a fost soluţionat, motiv pentru care s-a şi respins excepţia autorităţii de lucru judecat.
Se constată că prin sentinţa recurată au fost corect interpretate prevederile art. 2 alin. (1) din H.G. nr. 759/2009 privind regulile de eligibilitate a cheltuielilor efectuate în cadrul operaţiunilor finanţate prin programele operaţionale, precum şi ale Ordinului M.F.P. nr. 184/2008 privind aprobarea listelor de cheltuieli eligibile pentru proiectele finanţate în cadrul operaţiunilor.
Astfel cum rezultă din probele dosarului, cheltuielile realizate de reclamantă pentru îndeplinirea condiţiilor specifice pentru eligibilitatea proiectului au fost declarate neeligibile la momentul acceptării iniţiale a proiectului, prin scrisoarea de aprobare tehnico-financiară din 8 septembrie 2010.
Astfel, au fost declarate neeligibile următoarele categorii de cheltuieli: amenajări protecţia mediului, birouri, spaţii sediu administrativ, depozite, platforme betonate, spaţii verzi, mobilier, avize, acorduri, autorizaţii, comisioane, taxe şi cote legale.
În baza scrisorii de aprobare tehnico-financiară şi a documentelor transmise de reclamantă, s-a încheiat contractul de finanţare nr. C1 din 26 noiembrie 2010, prin semnarea căruia beneficiarul a acceptat termenii şi condiţiile în care urma să primească finanţarea nerambursabilă.
Ulterior, la data de 9 februarie 2011 reclamanta a fost notificată cu privire la suspendarea prevederilor contractului, iar prin Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 5.077 din 28 noiembrie 2012 s-a constatat că declararea ca eligibil a proiectului şi încheierea contractului de finanţare nerambursabilă s-au făcut cu încălcarea procedurii interne de soluţionare a contestaţiilor, fiind astfel pe deplin justificat refuzul autorităţii pârâte de a acorda finanţarea nerambursabilă.
4.2.2. Soluţia instanţei de recurs
În raport de considerentele expuse mai sus, sentinţa atacată fiind pronunţată cu respectarea prevederilor legale, Curtea va respinge recursul ca nefondat, potrivit art. 497 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de SC P. SRL împotriva Sentinţei nr. 177 din 22 iulie 2013 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 1 octombrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3559/2014. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 3582/2014. Contencios. Litigii Curtea de... → |
|---|
