ICCJ. Decizia nr. 3597/2014. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3597/2014
Dosar nr. 19232/3/2010*
Şedinţa publică de la 2 octombrie 2014
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 5906 din 19 octombrie 2012, Curtea de Apel Bucureşti, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins acţiunea formulată de reclamanta SC L.G. SRL în contradictoriu cu pârâta C.N.A.D.N.R. SA, ca nefondată.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a constatat că în primăvara anului 2006, ca urmare a pericolului de răspândire a gripei aviare pe teritoriul României, au fost luate măsuri de combatere a acestui virus. În acest scop, C.N.A.D.N.R. SA a contractat prestarea serviciilor de dezinsecţie pe drumurile naţionale din judeţul Vrancea cu SC N.R. SRL care, la rândul său, a încheiat o asociere în participaţiune cu reclamanta având ca scop prestarea efectivă a acestor servicii de dezinsecţie.
Contractul de asociere în participaţiune din 19 mai 2006 a fost adus la cunoştinţa pârâtei şi ca urmare a declanşării operaţiunilor de dezinsecţie, prin adresa din 9 iunie 2006 emisă de către pârâtă către SC N.R. SRL şi către reclamantă, s-a procedat la instalarea punctelor de dezinsecţie stabilite după cum rezultă din procesul-verbal înregistrat în data de 13 iunie 2006 la C.N.A.D.N.R. SA, Secţia Drumuri Naţionale F., precum şi din procesele-verbale de deschidere a fiecărui punct de lucru în parte, semnate de către reprezentantul desemnat de către pârâtă.
Cu privire la minuta din 31 octombrie 2007, Curtea a constatat în primul rând că aceasta nu poate avea valoare de contract, dacă nu este semnată de Directorul General al C.N.A.D.N.R. SA, conform art. 20 alin. (1) lit. e) din Statutul C.N.A.D.N.R. SA (Anexa nr. 1 a O.U.G. 84/2003 pentru înfiinţarea C.N.A.D.N.R. SA prin reorganizarea Regiei Autonome „Administraţia Naţională a Drumurilor din România”), iar din actele dosarului nu a rezultat ca Directorul General de la acea dată a semnat sau delegat alte persoane pentru semnarea respectivei minute.
În al doilea rând, a constatat judecătorul fondului, dacă se rezolvă acest incident de reprezentare, minuta în cauză prevede că „plata sumelor ce se vor dovedi a fi datorate se va face în conturile cesionarilor”, or aceste sume nu au fost dovedite în cuantum.
Cu privire la creanţă, Curtea a constatat că petenta îşi întemeiaza pretenţiile pe cesiunea de creanţă din data de 5 noiembrie 2007, aceasta fiind notificata C.N.A.D.N.R. SA în condiţiile legale de la acea dată. Însă, cesiunea de creanţă prevăzuta de art. 1392-art. 1397 C. civ. prevede că trebuie să existe un preţ, iar cesiunea dintre SC N.R. SRL şi SC L.G. SRL nu menţioneaza un preţ al creanţei cedate. O vânzare fără preţ este nulă („sine pretio nula est venditio”), spre deosebire de alte cesiuni de creanţă realizate de SC N.R. SRL, spre exemplu cele efectuate pentru sume parţiale către cabinetele de avocatură C.M. ori I.T., care menţioneaza un preţ.
Pe de alta parte, toate cesiunile parţiale de creanţă, inclusiv cea la care se raportează petentul, se bazează pe suma totală facturată de SC N.R. SRL către C.N.A.D.N.R. SA, conform facturii fiscale din 26 aprilie 2007, căreia i s-a aplicat un discount de 422.274 RON, care, aşa cum arată petenta, s-a convenit prin minuta din 31 octombrie 2007.
S-a observat data emiterii facturii, respectiv 26 aprilie 2007 şi data introducerii cererii la instanţă (secţia comercială), respectiv 20 aprilie 2010, deci în cadrul termenului de prescripţie.
Curtea a apreciat ca intimata are calitate procesuală pasivă, întrucât, cel puţin din punct de vedere formal, este debitor cedat prin cesiunea de creanţă.
Autoritatea de lucru judecat nu există, deoarece procedura realizată în baza O.U.G. nr. 119/2007 privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligaţiilor de plată rezultate din contracte între profesionişti este o procedură sumară, urgentă, care nu implică o analiză definitivă a raporturilor juridice de fond dintre părţi, condiţie sine qua non pentru a examina această exceptie.
Cu privire la creanţa-sursă menţionată în factura fiscala din 26 aprilie 2007, Curtea a apreciat că aceasta factura emisă între doi comercianţi (la data respectiva intimata C.N.A.D.N.R. SA devenise societate pe acţiuni, conform O.U.G. nr. 84/2003) nu îndeplinea condiţiile prevăzute de art. 46 C. com. în vigoare la data emiterii facturii: „obligaţiile se probează cu facturi acceptate”.
Chiar şi o răspundere contractuală administrativă (răspundere extraordinară) a autorităţii C.N.A.D.N.R. SA trebuie raportată la condiţiile dreptului comun impuse de C. civ., C. com., dacă nu există dispoziţii speciale în privinţa sa, a considerat prima instanţă, iar această factură nu a fost acceptată de persoane cu drept de reprezentare în acest sens din cadrul C.N.A.D.N.R. SA, nu este ştampilată de C.N.A.D.N.R. SA şi nu este înregistrată ca acceptată în contabilitatea C.N.A.D.N.R. SA pentru a discuta eventual o acceptare implicită.
Deşi în speţă procesele-verbale şi adresele atestă realizarea unor operaţiuni de dezinsecţie prin filtrare (autovehiculele treceau printr-o zonă udată cu lichide ce dezinfectau pneurile), Curtea a apreciat că nu i s-au oferit elemente factuale cu privire la acceptarea facturii emise, integral sau parţial, direct ori implicit.
Prin urmare, pe baza probelor administrate, raportat la motivele invocate în prealabil, Curtea a constatat că nu se poate stabili o răspundere contractuală administrativă în sarcina intimatei.
Împotriva sentinței civile nr. 5906 din data de 19 octombrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a declarat recurs în termen legal reclamanta SC L.G. SRL, prin care s-a solicitat admiterea căii extraordinare de atac și modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
S-a învederat, prin cererea de recurs, că sentința recurată este netemeinică și nelegală, instanța de fond interpretând și aplicând greșit legea.
Acțiunea reclamantei, s-a relevat, nu s-a întemeiat pe minuta din data de 31 octombrie 2007, ci pretențiile s-au fundamentat pe faptul comercial direct al prestării activităților de dezinfecție la cererea expresă a C.N.A.D.N.R. SA adresată direct societății reclamante, pentru deschiderea punctelor de dezinfecție, și pe actul de cesiune de creanță încheiat între creditoarea SC N.R. SRL și SC L.G. SRL, notificat debitoarei cedate C.N.A.D.N.R. SA la data de 6 noiembrie 2007.
Referirea instanței de fond la minuta din 31 octombrie 2007 a fost considerată străină de natura cauzei în condițiile în care această minută nu are decât valoarea unei promisiuni unilaterale de plată către cesionari a sumelor ce se vor dovedi a fi datorate, astfel cum rezultă expres din conținutul textului acestei minute.
Statuarea instanței de fond în sensul că cesiunea de creanță este lovită de nulitate, pentru lipsa prețului (deși nicio parte nu a invocat această nulitate și ea nu a fost pusă în discuția părților), a fost apreciată ca neîntemeiată, în condițiile în care cesiunea de creanță intervenită între SC N.R. SRL și SC L.G. SRL a avut la bază contractul de asociere în participațiune, respectiv drepturile și obligațiile asumate de părțile contractante în asociere.
Or, potrivit contractului de asociere în participațiune SC N.R. SRL s-a obligat la plata în favoarea SC L.G. SRL a cotei de 50% din suma încasată (astfel că această cesiune nu este o vânzare de creanță ci reprezintă ea însăși o plată datorată de cedent), atât contractul de asociere în participațiune cât și contractul de cesiune de creanță au fost cunoscute de către debitoarea cedată C.N.A.D.N.R. SA (astfel că nu se poate susține punctul de vedere al inopozabilității creanței sau al incertitudinii acesteia), iar creanța cedată (a cărei întindere este menționată în factura din 26 aprilie 2007 înregistrată la C.N.A.D.N.R. SA din 8 mai 2007) rezultă din faptul prestării activității de dezinfecție (astfel că nu se poate primi susținerea instanței de fond potrivit căreia cesiunea ar fi nulă pentru lipsa prețului).
Excepția neplății prețului, s-a arătat, nici măcar nu a fost pusă în discuția părților și oricum este neîntemeiată, în condițiile în care contractul de cesiune de creanță nu poate fi contestat de către debitorul cedat care poate opune noului creditor numai excepția lipsei notificării sau plata anterioară notificării. Or, starea de fapt și actele dosarului dovedesc notificarea creanței și existența anterioară a obligației de plată a SC N.R. SRL către SC L.G. SRL
A mai precizat recurenta că sunt eronate și contrare legii, respectiv art. 46 și art. 50 C. com., și susținerile judecătorului fondului în sensul că în drept creanța sursă a SC N.R. SRL împotriva C.N.A.D.N.R. SA nu există întrucât factura din 26 aprilie 2007 nu îndeplinește condițiile art. 46 C. com. pentru că nu a fost acceptată de persoane cu drept de reprezentare din cadrul C.N.A.D.N.R. SA, nu a fost ștampilată de C.N.A.D.N.R. SA și nu este înregistrată ca acceptată în contabilitate, în condițiile în care: - este indiscutabil dovedit faptul că factura din 26 aprilie 2007 a fost înregistrată la C.N.A.D.N.R. SA sub nr. 92/15256, a fost semnată de primire și aceasta a făcut obiectul discuțiilor consemnate în minuta din 31 octombrie 2007; - pe factura din 26 aprilie 2007, respectiv exemplarul aflat în posesia pârâtei C.N.A.D.N.R. SA se poate ușor constata că la data de 22 mai 2007 numitul B.E. a certificat realitatea, regularitatea și legalitatea acesteia prin mențiunea „Bun de plată suma de 6.710.432,56 RON”; - indiferent ce funcție avea la acel moment B.E. potrivit art. 50 C. com. „Înscrierea în registre, făcută de prepusul care ține scriptele sau este însărcinat cu contabilitatea, are același efect ca și cum ar fi făcută de însuși stăpânul”; - lipsa ștampilei C.N.A.D.N.R. SA de pe factură nu reprezintă o condiție de valabilitate a acceptării și nici înscrierea acestei facturi în propria contabilitate la capitolul debite.
Cu privire la recunoașterea debitului corespunzător facturii din 26 aprilie 2007 a arătat recurenta reclamantă că există la dosarul cauzei o serie de înscrisuri (nota de fundamentare, raportul supus aprobării Consiliului de Administrație, proiectul de hotărâre de Guvern care face referire expresă și punctuală la datoria C.N.A.D.N.R. SA către SC N.R. SRL și alte societăți care au prestat servicii în cadrul acțiunii de combatere a gripei aviare) pe care instanța de fond nu le-a analizat și care probează faptul că pârâta a recunoscut debitul din factură și a făcut demersuri repetate la Guvern pentru alocarea sumelor necesare acestor plăți.
S-a susținut că faptul că hotărârea de guvern nu s-a mai adoptat întrucât s-au schimbat miniștrii și prim ministrul nu înseamnă că pârâta nu a recunoscut datoria și nici faptul că nu este certă creanța și că este contrar practicilor comerciale și în totală contradicție cu normele unui stat de drept ca o entitate cu capital integral de stat să tergiverseze plata unor servicii prestate și în final să conteste însăși realitatea debitului deși nu contestă realitatea prestării serviciului.
În consecință, s-a solicitat a se constata că soluția instanței de fond este nelegală și contrară probelor dosarului, și a se dispune admiterea recursului și modificarea hotărârii instanței de fond în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată și dovedită atât în ceea ce privește cererea principală cât și capetele accesorii, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
Prin întâmpinarea formulată în cauză intimata C.N.A.D.N.R. SA a solicitat respingerea recursului declarat de reclamanta SC L.G. SRL și menținerea ca fiind legală și temeinică a sentinței civile nr. 5906 din data de 19 octombrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.
Cu titlu prealabil, intimata C.N.A.D.N.R. SA a invocat excepția tardivității depunerii recursului, apreciind că această cale de atac a fost formulată după expirarea termenului de recurs de 5 zile de la comunicare, prevăzut de dispozițiile art. 28716 din O.U.G. nr. 34/2006, cu modificările și completările ulterioare, termen care are un caracter special și derogă astfel de la prevederile C. proc. civ.
În ceea ce privește motivele de recurs invocate de către reclamantă, s-a relevat că acțiunea reclamantei este inadmisibilă, obligația de a asigura fondurile necesare derulării activităților de prevenire și combatere a gripei aviare revenind, potrivit dispozițiilor O.U.G. nr. 140/2005 și O.U.G. nr. 11/2006, ministerelor implicate, anume Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului, și nu C.N.A.D.N.R. SA, astfel că nu i se poate cere ultimei entități să suporte din fonduri proprii efectele unei acțiuni guvernamentale.
A solicitat intimata a se observa că Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare, act normativ calificat de Constituție ca și lege organică, prevede clar că pentru finanțarea unor cheltuieli urgente sau neprevăzute apărute în timpul exercițiului bugetar se asigură doar din Fondul de rezervă bugetară la dispoziția Guvernului, or gripa aviară a fost tocmai o stare de necesitate, fapt de notorietate, care necesită finanțarea unor cheltuieli urgente sau neprevăzute apărute în timpul exercițiului bugetar atât al anului 2005 cât și 2006.
Pe de altă parte, intimata a susținut că între C.N.A.D.N.R. SA și SC N.R. SRL, și nici între C.N.A.D.N.R. SA și SC L.G. SRL, nu s-a încheiat nici un fel de contract sau convenție, motiv pentru care nu se poate vorbi de o răspundere civilă contractuală din partea intimatei, mai ales în condițiile în care minuta la care se face referire în acțiune nu este decât un act administrativ al companiei, act emis potrivit recomandărilor Autorității de Control a Guvernului din 13 iulie 2007.
De asemenea, s-a apreciat că instanța de fond a statuat corect în sensul că caracterul cert al prejudiciului presupune ca acesta să fie sigur nu numai în privința existenței ci și a posibilității de evaluare, ori care este posibilitatea de evaluare a sumei pretinse de recurentă în condițiile în care compania nu a acceptat tarifele de preț ale acesteia prin minuta din 30 iulie 2007, aspect de fapt necontestat de către SC N.R. SRL.
În aceste condiții, s-a opinat că nu se poate reține angajarea răspunderii C.N.A.D.N.R. SA pe temei contractual, neputând lua naștere nici dreptul subiectiv al reclamantei de a pretinde sumele solicitate.
A mai precizat intimata C.N.A.D.N.R. SA că creanței pe care reclamanta o solicită îi lipsește caracterul cert, lichid și exigibil, deoarece existența, sub aspect juridic, a sumelor solicitate, este discutabilă, ținând cont de modalitatea de plată a sumelor menționate în facturile din 25 aprilie 2007 și din 26 aprilie 2007 emise de SC N.R. SRL și înregistrate la C.N.A.D.N.R. SA, astfel că au fost considerate nefondate și neîntemeiate pretențiile formulate de reclamantă.
Potrivit principiului autonomiei de voință, s-a mai arătat, părțile semnatare ale facturilor mai sus menționate au condiționat obligația C.N.A.D.N.R. SA de a plăti către reclamantă suma înscrisă în facturi, de îndeplinirea condiției privind alocarea de către Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului a sumelor din Fondul de Intervenție aflat la dispoziția Guvernului, pentru achitarea serviciilor de dezinfecție a mijloacelor de transport rutier pentru combaterea virusului gripei aviare.
Prin urmare, stipularea celor menționate în facturi potrivit căreia C.N.A.D.N.R. SA se obligă să achite sumele din prezenta cauză în momentul în care va fi asigurată alocația financiară pentru acest obiectiv are valoarea unei condiții suspensive de care depinde existența dreptului reclamantei de a cere plata sumei de 2.809.827 RON plus dobânzile aferente, reclamanta nefiind îndreptățită să solicite plata acestei sume decât dacă se face dovada îndeplinirii condiției suspensive.
Cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta SC L.G. SRL a fost catalogată ca fiind neîntemeiată, având în vedere și dispozițiile Legii nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare, potrivit cu care cheltuielile bugetare au destinație precisă și limitată și sunt determinate de autorizările continute de legi speciale și în legi bugetare anuale.
Prin adresa din 28 mai 2007 a Direcției Economice, Serviciul Control Preventiv din cadrul C.N.A.D.N.R. SA, s-a mai precizat, s-a refuzat acordarea vizei de control financiar preventiv pentru facturile din 25 aprilie 2007 și din 26 aprilie 2007, întrucât nu s-au primit fondurile necesare pentru gripa aviară de la Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului nici până în prezent.
Intimata C.N.A.D.N.R. SA a mai relevat că, deoarece suma pretinsă de reclamantă este cerută cu titlu de debit principal, și luând în considerare faptul că se contestă dreptul reclamantei asupra acestei sume și că aceasta nu a făcut dovada faptului că este titularul vreunui drept de creanță împotriva companiei, nici sumele pretinse cu titlu de dobânzi și penalități, astfel cum au fost calculate și pretinse de către reclamantă, nu sunt datorate de către pârâtă.
Motivele invocate de către recurentă, a susținut intimata, nu vizează faptul că instanța de fond ar fi interpretat greșit legea, ci că instanța a interpretat greșit probele de la dosar. Ori, acest aspect este o chestiune ce ține de aprecierea probelor cu înscrisuri, ce nu cade sub incidența prevederilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recurenta, s-a concluzionat, nu a arătat în ce constă nelegalitatea sentinței civile atacate, drept pentru care s-a considerat că instanța de recurs trebuie să respinsă recursul, neputând fi posibilă încadrarea acestei căi de atac în motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Prin răspunsul la întâmpinarea depusă de intimata C.N.A.D.N.R. SA recurenta a solicitat respingerea excepției tardivității recursului, având în vedere faptul că în litigiu nu sunt aplicabile dispozițiile O.U.G. nr. 60/2001, iar acțiunea în contencios administrativ este întemeiată pe dispozițiile art. 18 din Legea nr. 554/2004 și pe actul juridic al cesiunii de creanță notificat pârâtei.
Între intimata pârâtă C.N.A.D.N.R. SA și recurenta reclamantă SC L.G. SRL, s-a precizat, nu există niciun contract de achiziție publică, iar reclamanta nu a participat la nicio procedură de achiziție, astfel că referirea la dispozițiile O.U.G. nr. 60/2001 nu poate fi acceptată de către instanța de judecată.
Cât privește chestiunile de fond ale cauzei, recurenta a solicitat respingerea argumentelor invocate de către intimată care pretinde că nu trebuie să fie obligată la plata sumei de 2.809.827 RON reprezentând cesiunea de creanță întrucât aceasta ar echivala cu o deturnare a sumelor provenite de la bugetul de stat.
Or, s-a învederat, este cert că reclamanta, în calitatea de asociat cu prestatorul SC N.R. SRL a prestat activitate de dezinfecție sanitară în perioada 20 mai 2006-6 iulie 2006 în punctele de lucru indicate și predate de către C.N.A.D.N.R. SA după cum rezultă din copiile proceselor-verbale de deschidere și de închidere a acestor puncte de lucru.
Aceste operațiuni s-au făcut sub controlul expres al intimatei care răspunde și de plata sumelor datorate cu titlu de preț al prestațiilor, această plată nefiind una sub condiție ci o plată datorată la termen.
Intimata a mai relevat că creanța sa este certă, lichidă și exigibilă, provenind din actul de cesiune de creanță notificat pârâtei și nu din minuta încheiată la data de 31 octombrie 2007, minută care a avut ca principal scop uniformizarea tarifelor practicate de către prestatori, prin coborârea acestora la același nivel (după ce s-a ajuns la un consens prestatorii au emis noi facturi cu sumele rezultate din această uniformizare).
Așa a explicat recurenta stornarea facturilor emise inițial, realizată de către SC N.R. SRL, și emiterea unei noi facturi cu sumele acceptate ulterior la plată, sumele facturate stând apoi la baza notei de fundamentare și la întocmirea proiectului de hotărâre de guvern în care sunt consemnate distinct numele prestatorilor și sumele datorate. Prin urmare, nu se mai poate susține că pârâta intimată nu datorează plata prestațiilor și că este nelegală obligarea acesteia la plata acestor sume.
A arătat recurenta că prin sentința civilă nr. 1321 din data de 15 aprilie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, devenită irevocabilă prin respingerea recursului, a fost obligată C.N.A.D.N.R. SA la plata către SC N.R. SRL a sumei de 4.052.789 RON reprezentând contravaloarea lucrărilor de dezinfecție eferentă perioadei 20 mai 2006-6 iulie 2006, după ce s-a scăzut din suma totală datorată valoarea cesiunii făcută către SC L.G. SRL, fiind astfel evident că soluția irevocabilă pronunțată dovedește că intimata trebuie să fie obligată la plata sumei datorate cu titlu de prestație lucrări de dezinfecție.
Examinând cu prioritate excepția tardivității recursului declarat de reclamanta SC L.G. SRL, invocată de intimata C.N.A.D.N.R. SA se reține că acesta este neîntemeiată, urmând a fi în consecință respinsă.
Astfel, se constată că acțiunea reclamantei a fost înregistrată inițial în data de 19 aprilie 2010 la Tribunalul București, secția a VI-a comercială, iar pretențiile solicitate prin cererea de chemare în judecată sunt reprezentate, în principal, de sumele cesionate de cedenta SC N.R. SRL, prin contractul de cesiune de creanță din data de 5 noiembrie 2007, în favoarea cesionarei SC L.G. SRL, calitatea de debitor cedat având-o pârâta C.N.A.D.N.R. SA.
Obiectul contractului de cesiune de creanță, mai sus menționat, l-a constituit suma de 2.809.827 RON plus dobânda legală, sumă reprezentând toate drepturile asociatului cesionar izvorâte din contractul de asociere în participațiune din data de 19 mai 2006 încheiat între SC N.R. SRL și SC L.G. SRL în vederea desfășurării activității de dezinfecție privind combaterea gripei aviare, această activitate fiind contractată de SC N.R. SRL cu S.C. C.N.A.D.N.R. SA.
Nu sunt aplicabile, în litigiu, prevederile art. 28716 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii, introduse prin O.U.G. nr. 19/2009 privind unele măsuri în domeniul legislației referitoare la achizițiile publice și care prevăd că „Hotărârea pronunțată în primă instanță poate fi atacată cu recurs, în termen de 5 zile de la comunicare.(...)”, dispozițiile legale citate reglementând, cu caracter special, calea de atac și termenul de exercitare al acesteia în situația hotărârilor pronunțate în legătură cu procesele și cererile introduse potrivit art. 286 din O.U.G. nr. 34/2006 (procesele și cererile privind actele autorităților contractante, acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum și cele privind executarea, nulitatea, anularea, rezoluțiunea, rezilierea sau denunțarea unilaterală a contractelor de achiziție publică).
Dispozițiile art. 28716 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006, invocate de intimată, sunt așadar incidente numai în cazul proceselor și cererilor care sunt în legătură directă cu procedura de atribuire a contractului de achiziție publică, a contractului de concesiune de lucrări publice și a contractului de concesiune de servicii, astfel că în situația dată, în care reclamanta SC L.G. SRL nu a participat, în niciun fel, la procedura de achiziție publică derulată de autoritatea contractantă C.N.A.D.N.R. SA, în condițiile O.U.G. nr. 60/2001 privind achizițiile publice, cu modificările și completările ulterioare, hotărârea pronunțată de instanța de fond este supusă termenului de recurs de drept comun, de 15 zile de la comunicare, prevăzut atât de art. 301 C. proc. civ. din 1865, cu modificările și completările ulterioare, cât și de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare.
Prin urmare, se constată că recursul reclamantei SC L.G. SRL este declarat și motivat în termenul legal, de 15 zile de la comunicarea sentinței civile nr. 5906 din data de 19 octombrie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, și că este neîntemeiată excepția tardivității căii de atac, invocată de intimata C.N.A.D.N.R. SA.
Cât privește fondul căii de atac a recursului, Înalta Curte, examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, constată că calea extraordinară de atac formulată de reclamanta SC L.G. SRL este fondată și că se impune admiterea acesteia, cu consecința casării sentinței civile nr. 5906 din data de 19 octombrie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, și a trimiterii cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
În mod neîntemeiat, prin hotărârea atacată, s-a reținut că nu a fost dovedit cuantumul sumelor menționate în minuta din data de 31 octombrie 2007 încheiată între reprezentanții C.N.A.D.N.R. SA, pe de o parte, și SC N.R. SRL și SC C.I. SRL, pe de altă parte, că cesiunea de creanță din data de 5 noiembrie 2007 încheiată între cedenta SC N.R. SRL și cesionara SC L.G. SRL este nulă pentru lipsa prețului, că factura fiscală din 26 aprilie 2007 emisă de SC N.R. SRL nu îndeplinea condițiile prevăzute de art. 46 C. com. în vigoare la data emiterii acesteia în sensul că nu a fost acceptată la plată de persoane cu drept de reprezentare din cadrul C.N.A.D.N.R. SA, nu cuprinde ștampila C.N.A.D.N.R. SA și nu a fost înregistrată ca acceptată în contabilitatea C.N.A.D.N.R. SA, și, în fine, că nu se poate stabili, în cauză, atâta vreme cât instanței nu i s-au oferit elemente factuale cu privire la acceptarea facturii emise, integral sau parțial, direct ori implicit, o răspundere contractuală administrativă în sarcina pârâtei.
Indiscutabil, obiectul acțiunii formulate de reclamanta SC L.G. SRL Iași l-a constituit obligarea pârâtei C.N.A.D.N.R. SA la plata sumei de 2.809.827 RON reprezentând contravaloarea serviciilor de dezinfecție, combatere a gripei aviare în perioada mai-iunie 2006 în județul Vrancea (creanță cesionată), la plata sumei de 578.543,37 RON reprezentând reactualizarea sumei datorate în raport cu indicele prețurilor de consum calculat pe intervalul noiembrie 2007-martie 2010, la plata dobânzii legale calculată asupra sumei de 2.809.827 RON pe intervalul noiembrie 2007 și până la plata efectivă a sumei datorate și la plata cheltuielilor de judecată.
S-a probat, în litigiu, că în primăvara anului 2006, ca urmare a pericolului de răspândire a gripei aviare pe teritoriul României, au fost luate măsuri de combatere a acestui virus și în consecință pârâta C.N.A.D.N.R. SA București a contractat cu prestatorii de servicii, specializați în domeniu, servicii de dezinfecție ce urmau a fi executate pe anumite drumuri naționale din țară.
Întrucât urgența acestor intervenții sanitar-veterinare nu a permis achiziționarea serviciilor de dezinfecție prin procedurile instituite de O.U.G. nr. 60/2001 privind achizițiile publice, deoarece procedurile erau de durată, iar sursele de finanțare nu au fost prevăzute anterior în buget, s-a recurs la contractarea directă prin selecție de oferte, urmând ca plata acestora să se facă ulterior, după aprobarea sumelor de către Guvern.
În acest scop C.N.A.D.N.R. SA a contractat prestarea serviciilor de dezinfecție pe drumurile naționale din județul Vrancea cu SC N.R. SRL care la rândul său a încheiat o asociere în participațiune cu SC L.G. SRL având ca scop prestarea efectivă a acestor servicii de dezinfecție în punctele stabilite de către pârâta C.N.A.D.N.R. SA și cu substanțele dezinfectante stabilite de către autoritățile sanitare competente, după cum rezultă din copia contractului de asociere, stabilindu-se prin acest contract de asociere (Capitolul V art. 3) ca în raport cu terții numai SC N.R. SRL reprezintă asocierea și numai această societate este împuternicită să contracteze cu beneficiarul serviciilor de dezinfecție, respectiv cu C.N.A.D.N.R. SA.
Contractul de asociere în participațiune din 19 mai 2006 a fost adus la cunoștința pârâtei C.N.A.D.N.R. SA și ca urmare a declanșării operațiunilor de dezinfecție, prin adresa din 9 iunie 2006 emisă de către pârâtă către SC N.R. SRL și către SC L.G. SRL, s-a procedat la instalarea punctelor de dezinfecție stabilite după cum rezultă din procesul-verbal înregistrat în data de 13 iunie 2006 la C.N.A.D.N.R. SA, Secția Drumuri Naționale F., precum și din procesele-verbale de deschidere a fiecărui punct de lucru în parte, semnate de către reprezentantul desemnat de către pârâtă.
Pe durata desfășurării activității de dezinfecție au fost inventariate și centralizate toate operațiunile de dezinfecție efectuate asupra autoturismelor, microbuzelor, mijloacelor de transport rutier, autobuze, autocare și alte mijloace de transport cu masa mai mare de 12 tone, numărul de operațiuni de dezinfecție fiind confirmate de către prestator și beneficiar prin documente semnate de ambele părți. Pe baza acestor evidențe și potrivit tarifelor convenite pentru fiecare tip de vehicul sau autovehicul dezinfectat s-a stabilit ca suma totală de plată să fie de 6.710.433 RON inclusiv T.V.A. și s-a emis de către SC N.R. SRL factura din 26 aprilie 2007 înregistrată la pârâta C.N.A.D.N.R. SA în data de 8 mai 2007.
Activitatea de dezinfecție, prestată de reclamanta SC L.G. SRL în temeiul contractului de asociere în participațiune din 19 mai 2006 încheiat cu SC N.R. SRL, s-a desfășurat începând cu data de 12 iunie 2006 și până la data de 22 iunie 2006, când a fost declarată stingerea focarelor de infecție de către Autoritatea Sanitar Veterinară și punctele de lucru au fost închise prin procese-verbale semnate de către prestator și beneficiar. În baza contractului de asociere în participațiune SC L.G. SRL a emis pe numele SC N.R. SRL două facturi, anume factura pentru suma de 2.297.306,02 RON și factura pentru suma de 512.521 RON, reprezentând contravaloare lucrări dezinfecție.
Întrucât au apărut divergențe între C.N.A.D.N.R. SA și prestatorii de servicii, ca urmare a practicării unor tarife diferențiate pentru aceeași categorie de autovehicule s-a stabilit prin minuta încheiată la data de 31 octombrie 2007 ca toți prestatorii de servicii să aplice același tarif, respectiv cel mai mic oferit și în acest sens suma de 7.710.433 RON facturată de către SC N.R. SRL a fost diminuată prin aplicarea unui discount de 422.274 RON, pentru care s-a emis factura storno din 31 octombrie 2007, astfel că suma datorată a fost stabilită în cuantumul de 6.288.158 RON. Prin aceeași minută din 31 octombrie 2007 s-a convenit, față de contractele de cesiune încheiate de către SC N.R. SRL cu terțe persoane, ca plata sumelor ce se vor dovedi a fi datorate să se facă în conturile cesionarilor, și s-a prevăzut anularea discountului acordat în condițiile în care în termen de 120 de zile de la data încheierii actului nu se vor stinge obligațiile dintre părți.
La data de 5 noiembrie 2007 a fost încheiat contractul de cesiune de creanță între contractantul creditor cedent SC N.R. SRL și prestatorul efectiv SC L.G. SRL în calitate de cesionar prin care s-a cesionat creanța în sumă de 2.809.827 RON plus dobânda legală, reprezentând toate drepturile asociatului cesionar izvorâte din contractul de asociere în participațiune din data de 19 mai 2006, creanță pe care C.N.A.D.N.R. SA o datorează SC N.R. SRL potrivit facturii fiscale din 26 aprilie 2007 în valoare de 6.710.433 RON înregistrată la C.N.A.D.N.R. SA din 8 mai 2007 și facturii de discount din 31 octombrie 2007.
Contractul de asociere în participațiune din data de 19 mai 2006 încheiat între SC L.G. SRL și SC N.R. SRL, contractul de cesiune de creanță din data de 5 noiembrie 2007 încheiat între SC L.G. SRL în calitate de cesionar și SC N.R. SRL în calitate de cedent, factura fiscală din 26 aprilie 2007 emisă de SC N.R. SRL către C.N.A.D.N.R. SA și factura fiscală de discount din 31 octombrie 2007 emisă de SC N.R. SRL către C.N.A.D.N.R. SA au fost notificate C.N.A.D.N.R. SA în cursul lunii februarie 2008 prin intermediul executorului judecătoresc B.G. din Iași.
Se reține, în cauză, cât privește calitatea cedentei SC N.R. SRL de titulară al unei creanțe (incluzând și creanța cesionată în favoarea SC L.G. SRL) certe, lichide și exigibile împotriva debitorului cedat C.N.A.D.N.R. SA, că aceasta este de necontestat, în condițiile în care prin sentința civilă nr. 1321 din data de 15 aprilie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în Dosarul nr. 3313/2/2011, rămasă irevocabilă urmare respingerii ca nefondat a recursului declarat de C.N.A.D.N.R. SA (prin decizia nr. 2723 din 10 iunie 2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal), au fost respinse ca neîntemeiate excepțiile inadmisibilității, a lipsei calității procesuale active și a lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâta C.N.A.D.N.R. SA și a fost admisă în parte acțiunea SC N.R. SRL, cu consecința obligării C.N.A.D.N.R. SA la plata în favoarea reclamantei a sumei de 4.052.789,27 RON cu titlu de contravaloare lucrări de dezinfecție aferente perioadei 20 mai 2006-6 iulie 2006, a sumei de 1.192.546,93 RON cu titlu de dobândă legală aferentă sumei principale, și a sumei de 1.215.229,82 RON reprezentând rata inflației aferentă aceleeași sume.
S-a statuat, prin sentința mai sus menționată, ce a intrat în puterea lucrului judecat, că toate lucrările de dezinfecție (inclusiv cele menționate în factura fiscală din data de 26 aprilie 2007 emisă de SC N.R. SRL pentru suma de 6.710.433 RON) au fost efectuate de către reclamantă pe bază de cerere de ofertă plus caiet de sarcini şi acceptarea ofertei, urmată de comenzi ferme din partea C.N.A.D.N.R. SA, și că că nu pot fi apreciate ca întemeiate susţinerile pârâtei privind lipsa caracterului cert şi lichid al creanţei solicitată de către reclamanta-pârâtă având în vedere conţinutul proceselor-verbale încheiate între reprezentanţii celor două părţi, semnate de către reprezentanţii pârâtei la nivelul punctelor de lucru instalate de către reclamantă, precum şi al centralizatoarelor ataşate acestor procese-verbale care descriu în detaliu la nivel cantitativ şi calitativ lucrările prestate de către reclamantă.
S-a relevat că pentru toate serviciile prestate, în conformitate cu prevederile punctului „Decontarea prestaţiilor” din caietul de sarcini, obligatorii pentru ambele părţi, reclamanta a comunicat pârâtei toate facturile însoţite de documentele justificative în funcţie de numărul de autovehicule dezinfectate, dar aceasta nu a efectuat plata de bunăvoie, deşi nu a contestat în concret modul în care şi-a îndeplinit obligaţiile asumate sau suma facturată.
Din această perspectivă curtea de apel a constatat că pârâta C.N.A.D.N.R. SA nu a făcut dovada existenţei unui alt număr de autovehicule care au făcut obiectul serviciilor prestate de către reclamantă, respectiv a unei alte cantităţi de substanţe utilizate în acest scop, respectiv a unor alte valori ale serviciilor prestate de către reclamantă, astfel încât simpla invocare a lipsei caracterului cert şi lichid al creanţei nu este suficientă.
În plus, instanța a reţinut că pârâta a recunoscut în repetate rânduri existenţa datoriei faţă de societatea reclamantă (adresa din 10 august 2006, adresa din 25 ianuarie 2007), în corespondenţa cu aceasta (adresa din 4 octombrie 2007) menţionându-se „vom demara în cel mai scurt timp negocierile pentru plata serviciilor de dezinfecţie prestate cu toate firmele implicate, urmând să se achite toate sumele datorate de către C.N.A.D.N.R. SA către compania dumneavoastră”.
Din aceeaşi perspectivă curtea de apel a constatat, de asemenea, că negocierile ulterioare dintre părţi au fost finalizate prin minuta din 31 octombrie 2007, prin care reclamanta a oferit C.N.A.D.N.R. SA o reducere a preţurilor iniţiale cu condiţia ca plata acestora să se facă în termen de 120 de zile de la data încheierii respectivei minute, poziția C.N.A.D.N.R. SA fiind „Comisia numită prin decizia directorului general din 31 octombrie 2007 ia act de oferte şi va întocmi un raport care va fi înaintat spre aprobare directorului general şi consiliului de administraţie al C.N.A.D.N.R. SA. După aprobarea acestui raport C.N.A.D.N.R. SA va întreprinde demersurile necesare promulgării unei hotărâri de Guvern pentru a se putea achita sumele datorate celor două societăţi.”.
S-a precizat că ulterior încheierii minutei menționate, pârâta C.N.A.D.N.R. SA a înaintat Ministerului Transporturilor un raport prin care a prezentat rezultatul negocierilor şi a solicitat suplimentarea bugetului, în vederea efectuării plaţii sumelor datorate societăţilor care au prestat serviciile de dezinfecţie prestate pe perioada gripei aviare, inclusiv SC N.R. SRL, și că în urma acestui raport, Ministerul Transporturilor a înaintat Guvernului o notă prin care a solicitat emiterea unei hotărâri de Guvern prin care să se pună la dispoziţia ministerului fondurile cu care să acopere cheltuielile efectuate de C.N.A.D.N.R. SA pentru plata serviciilor de dezinfecţie, acest lucru reprezentând o recunoaştere evidentă a datoriei pe care pârâta o are faţă de societatea reclamantă.
Mai mult, curtea de apel a constatat, prin sentința civilă nr. 1321 din 15 aprilie 2013, urmare analizării raportului de expertiză contabilă şi a răspunsurilor date de către expertul contabil desemnat în cauză, faptul că valoarea creanţei în litigiu este certă, lichidă şi exigibilă, dată fiind scadenţa facturilor fiscale emise anterior de către reclamantă, neavând relevanţă în cauză împrejurarea că aceste facturi nu ar fi fost înregistrate în contabilitatea proprie a reclamantei, aceasta având exclusiv implicaţii fiscale sau de altă natură, iar nu din punctul de vedere al răspunderii contractuale a pârâtei.
Astfel, s-a reţinut că valoarea serviciilor prestate de către reclamantă este la nivelul sumei solicitate cu titlu de contravaloarea lucrării de dezinfecţie aferentă perioadei 20 mai 2006-6 iulie 2006, în raport de menţiunile cuprinse atât în facturile fiscale emise către pârâtă, coroborat cu procesele-verbale întocmite între părţi şi centralizatoarele anexe acestora, cu referire şi la valoarea substanţelor dezinfectante utilizate de către reclamantă conform facturilor fiscale ataşate în acest sens, la solicitarea instanţei.
Au fost înlăturate susţinerile pârâtei în sensul că revenea exclusiv ministerului de resort obligaţia achitării contravalorii prestării acestor servicii conform dispoziţiilor O.U.G. nr. 140/2005 şi Legii nr. 500/2002, având în vedere că urmare a comenzilor expediate de către pârâtă, reclamanta a comunicat acesteia din urmă oferta fermă, acceptată de către pârâtă cu menţiunea că a oferit cea mai redusă ofertă de preţ, acceptare urmată, în condiţiile art. 12 lit. h) din O.U.G. nr. 60/2001, de solicitarea expresă a pârâtei adresată reclamantei de a declanşa această activitate de prestare a serviciilor de dezinfecţie la numai câteva ore de la data primirii acestor solicitări, iar virarea fondurilor necesare acoperirii creanţei este o problemă vizând executarea, iar nu naşterea creanţei.
De asemenea, curtea de apel a constatat că nu are relevanţă împrejurarea că o parte din întreaga creanţă pretinsă de către reclamantă pârâtei ar fi fost cesionată anterior şi ulterior redobândită de către reclamantă, precum şi faptul că o parte a lucrărilor au fost prestate de către o altă societate, având în vedere că cesiunea creanţei a intervenit ulterior naşterii acesteia (reclamanta din prezenta cauză, SC L.G. SRL), fiind străină obiectului cauzei, iar pe de altă parte, din analiza proceselor-verbale întocmite de către reprezentanţii ambelor părţi cu ocazia dării în funcţiune a punctelor de lucru pentru o astfel de activitate, precum şi a inventarierii activităţii anterior desfăşurate, pârâta a acceptat prestarea serviciilor de către o altă societate cu care reclamanta a încheiat în acest scop, anterior începerii lucrărilor, un contract de asociere în participaţiune.
Au fost înlăturate ca neîntemeiate şi susţinerile pârâtei în sensul că lipseşte caracterul cert, lichid şi exigibil al creanţei urmare a faptului că facturile fiscale emise de către reclamantă i-ar fi fost returnate de către pârâtă, având în vedere chiar motivele returnării: pe de o parte lipsa alocării unor fonduri pentru acoperirea acestor servicii, motiv neimputabil reclamantei şi fără a avea natura unui caz de forţă majoră, iar pe de altă parte, pretinsa neîndeplinire a unor condiţii de legalitate, fără însă a fi detaliate aceste condiţii de legalitate.
De asemenea, s-a apreciat că nu prezintă relevanţă sub aspectul naşterii creanţei împrejurarea că între părţi nu a fost încheiat în mod formal un contract de achiziţie de servicii, având în vedere situaţia de forţă majoră invocată chiar de către pârâtă şi necesitatea de a fi derulată o astfel de activitate în temeiul art. 12 lit. h) din O.U.G. nr. 60/2001, între părţi luând naştere raporturi juridice contractuale de drept administrativ în temeiul acceptării ofertei de către pârâtă urmată de solicitarea începerii prestării acestor servicii imediat acceptării ofertei reclamantei.
În plus, curtea de apel a considerat că nu prezintă relevanţă sub aspectul caracterului cert şi lichid al creanţei faptul că facturile emise de către reclamantă nu ar fi fost acceptate în mod expres la plată de către pârâtă având în vedere modul în care au luat naştere şi s-au derulat raporturile juridice contractuale dintre părţi apreciat din perspectiva necesităţii şi urgenţei prestării acestor servicii, și nici împrejurarea că pârâta a returnat reclamantei facturile fiscale, iar aceasta din urmă ar fi procedat la emiterea unor alte facturi însă pentru aceeaşi sumă, având în vedere că această returnare nu poate fi calificată decât prin prisma refuzului pârâtei de a accepta plata acestor facturi, iar nu sub aspectul existenţei creanţei reclamante, născută în modalitatea prezentată anterior.
Curtea de apel a mai constatat că nu pot fi reţinute nici susţinerile pârâtei în sensul că urmare a menţionării în cuprinsul facturilor fiscale emise de către reclamantă a faptului că fondurile necesare acoperirii acestora urmează a fi virate de la fondul de intervenţie la dispoziţia Guvernului, creanţa nu poate fi considerată certă şi lichidă, având în vedere că o astfel de menţiune nu poate fi apreciată ca având natura unei condiţii suspensive, ci cel mult a unui termen de executare, care însă nu putea fi lăsat la aprecierea debitorului, nefiind unul determinat, ci nedeterminat.
S-a reţinut, în concluzie, că rezultă din probele administrate în cauză, astfel cum au fost ele expuse anterior, atât existenţa creanţei, cât şi cuantumul acesteia, precum şi faptul că revenea exclusiv pârâtei, în raporturile juridice cu reclamanta, obligaţia de a plăti contravaloarea acestor lucrări executate de către aceasta din urmă.
Înalta Curte reține, în litigiu, pe de altă parte, că în mod greșit judecătorul fondului a apreciat că contractul de cesiune de creanță din data de 5 noiembrie 2007 încheiat între SC N.R. SRL, în calitate de cedent, și SC L.G. SRL, în calitate de cesionar, având ca debitor cedat pe pârâta C.N.A.D.N.R. SA, este nul pe motiv de lipsă a prețului, în condițiile în care cesiunea de creanță în discuție a fost încheiată nu cu titlu oneros, ci cu titlu gratuit, și a fost notificată debitorului cedat, în condițiile legii.
Într-adevăr, obiectul contractului de cesiune de creanță din data de 5 noiembrie 2007 l-a constituit suma de 2.809.827 RON plus dobânda legală, sumă reprezentând toate drepturile asociatului cesionar izvorâte din contractul de asociere în participațiune din data de 19 mai 2006 încheiat între SC N.R. SRL și SC L.G. SRL, practic contravaloarea serviciilor de dezinfecție privind combaterea gripei aviare prestate efectiv de reclamantă în perioada 12 iunie-22 iunie 2006, atestate de procesele verbale și centralizatoarele acestora semnate de reprezentanții reclamantei și cei ai Secției de Drumuri Naționale F. din cadrul C.N.A.D.N.R. SA, și cuprinse în suma totală de 6.710.433 RON inclusiv T.V.A. trecută în factura fiscală din 26 aprilie 2007 emisă de SC N.R. SRL, ceea ce exclude calificarea de cesiune de creanță cu titlu oneros.
Prin urmare, se concluzionează, în cauză, că pârâta C.N.A.D.N.R. SA, care în calitate de debitor cedat are calitate procesuală pasivă în litigiu, este ținută de obligația de plată a creanței cedate, întrucât în primul rând s-a făcut dovada de către cedenta SC N.R. SRL că la momentul cesiunii creanța cedată exista în mod valabil, că titularul acesteia era cedenta și că nu a intervenit nicio cauză de stingere a acesteia, iar în al doilea rând creanța cesionată de către reclamanta SC L.G. SRL, prin contractul de cesiune de creanță din data de 5 noiembrie 2007 încheiat între SC N.R. SRL și SC L.G. SRL, este certă, lichidă și exigibilă.
Înalta Curte constată, în fine, prin raportare la capetele de cerere din acțiunea reclamantei prin care s-a solicitat obligarea pârâtei C.N.A.D.N.R. SA la plata sumei de 578.543,37 RON reprezentând reactualizarea creanței cesionate în sumă de 2.809.827 RON în raport de indicele prețurilor de consum calculat pe intervalul noiembrie 2007-martie 2010, precum și obligarea aceleiași pârâte la plata dobânzii legale calculată asupra sumei de 2.809.827 RON începând cu data de 6 noiembrie 2007 și până la plata efectivă a sumei datorate, că nu se poate proceda, în recurs, la modificarea hotărârii în sensul admiterii în întregime a acțiunii, astfel cum a fost formulată, fiind necesară administrarea, de către instanța de fond, a probei cu expertiza contabilă, prin care să se evalueze, în concret, cuantumul sumelor la care este îndreptățită reclamanta cu titlu de reactualizare creanța pentru perioada noiembrie 2007-martie 2010, și cu titlu de dobânzi legale pentru intervalul cuprins între 6 noiembrie 2007 și până la pronunțarea hotărârii.
În raport de cele mai sus arătate, reținând că sunt întemeiate motivele de recurs invocate în cauză și că este netemeinică și nelegală sentința atacată, urmează a se dispune, în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 9, art. 312 alin. (1)-alin. (3) și art. 313 C. proc. civ. din anul 1865, cu modificările și completările ulterioare, precum și a prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, admiterea recursului declarat de SC L.G. SRL împotriva sentinței civile nr. 5906 din data de 19 octombrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca neîntemeiată excepţia tardivităţii recursului declarat de SC L.G. SRL, invocată de intimata C.N.A.D.N.R. SA.
Admite recursul declarat de SC L.G. SRL împotriva sentinţei civile nr. 5906 din 19 octombrie 2012 a Curții de Apel Bucureşti, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 octombrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3591/2014. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 3459/2014. Contencios. Conflict de... → |
|---|
