ICCJ. Decizia nr. 3635/2014. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3635/2014
Dosar nr. 685/36/2012
Şedinţa publică de la 7 octombrie 2014
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanţele cauzei
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă de contencios administrativ şi fiscal, la data de 17 mai 2012 sub nr. 685/36/2012, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna F. - prin Primar a solicitat în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României şi Ministerul Finanţelor Publice să se dispună:
A. Suspendarea prevederilor art. V din O.U.G. nr. 15/2012 privind stabilirea unor măsuri financiare în domeniul asigurărilor sociale de sănătate şi al finanţelor publice;
B. 1. Anularea actelor emise în vederea aplicării art. V din O.U.G. nr. 15/2012, precum şi a tuturor actelor subsecvente acestora.
2. Obligarea Ministerului Finanţelor Publice de a acorda despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin punerea în aplicare a prevederilor art. V din O.U.G. nr. 15/2012, respectiv suma de 360 mii lei, reprezentând suma aferentă unităţii administrativ teritoriale comuna F., judeţul Tulcea acordată prin H.G. nr. 255/2012, precum şi sumele care s-au pierdut ca urmare a returnării acestor bani;
3. Obligarea Guvernului României şi Ministerului Finanţelor Publice de a emite acte administrative care să conducă la restabilirea situaţiei anterioare intrării în vigoare a art. V din O.U.G. nr. 15/2012.
4. Obligarea Guvernului României şi Ministerului Finanţelor Publice de a nu mai emite acte administrative care să pună în aplicare prevederile art. V din O.U.G. nr. 15/2012.
C. Reclamanta a invocat excepţia de neconstituţionalitate a O.U.G. nr. 15/2012 în baza art. 146 lit. d) şi 115 alin. (4) şi urm. din Constituţie şi ale art. 1, art. 2, art. 3, art. 10 şi art. 29 din Legea nr. 47/1992, apreciind-o ca fiind neconstituţională.
Prin Sentinţa civilă nr. 358/CA din 11 iulie 2012, Curtea a disjuns capătul de cerere privind obligarea pârâtului Ministerul Finanţelor Publice la plata de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin punerea în aplicare a prevederilor art. V din O.U.G. nr. 15/2012.
Instanţa a reţinut că referitor la constituţionalitatea art. V din O.U.G. nr. 15/2012 s-a pronunţat Curtea Constituţională prin Decizia nr. 558 din 24 mai 2012 prin care s-a decis că dispoziţiile sunt constituţionale în măsura în care se aplică numai sumelor alocate prin H.G. nr. 255/2012 şi neutilizate de către unităţile administrativ-teritoriale care nu au înregistrat arierate aferente unor cheltuieli curente şi de capital şi nu au avut în derulare cofinanţări de proiecte cu finanţare externă nerambursabilă până la data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 15/2012.
Văzând că potrivit art. 9 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 "În situaţia în care decizia de declarare a neconstituţionalităţii este urmarea unei excepţii ridicate în altă cauză, sesizarea instanţei de contencios administrativ se va face în condiţiile art. 7 alin. (5) şi ale art. 11 alin. (1) şi (2), cu precizarea că termenele încep să curgă de la data publicării deciziei Curţii Constituţionale în M. Of. al României, Partea I", Curtea a disjuns capătul de cerere privind obligarea pârâtului Ministerul Finanţelor Publice la plata de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin punerea în aplicare a prevederilor art. V din O.U.G. nr. 15/2012.
În motivarea acestui capăt de cerere, reclamanta a susţinut că a fost vătămată prin emiterea art. V din O.U.G. nr. 15/2010 având în vedere că a pierdut sumele acordate prin H.G. nr. 255/2012, sume necesare plăţii unor arierate aferente unor cheltuieli curente şi de capital, precum şi pentru cofinanţările unor proiecte finanţate din fonduri externe nerambursabile, ajungându-se la o situaţie extremă care pune în pericol desfăşurarea în condiţii normale a activităţii instituţiei, precum şi derularea proiectelor cu finanţări nerambursabile.
Pârâtul Guvernul României a depus întâmpinare, prin care a susţinut că unitatea administrativ-teritorială nu înregistrează arierate şi nu are în derulare proiecte finanţate din fonduri externe nerambursabile care necesită cofinanţare, astfel încât s-a dispus ca sumele alocate şi rămase neutilizate până la data intrării în vigoare a ordonanţei să se restituie de către ordonatorii principali de credite ai bugetelor locale la bugetul de stat.
Hotărârea instanţei de fond
Prin Sentinţa nr. 482/CA din 31 octombrie 2012 a Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, s-a respins acţiunea formulată de reclamanta - Unitatea Administrativ Teritorială Comuna F. - prin Primar, în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României şi Ministerul Finanţelor Publice, ca nefondată.
La termenul de judecată din data de 5 septembrie 2012, Curtea de apel a încuviinţat cererea reclamantei, prin apărător, de acordare a unui termen pentru a face dovezi cu privire la suma solicitată ca despăgubire, având în vedere şi incidenţa dispoziţiilor H.G. nr. 705/2012, însă reclamanta nu s-a conformat dispoziţiilor instanţei.
Având în vedere că, potrivit dispoziţiilor art. 129 alin. (1) C. proc. civ., reclamanta este ţinută să-şi probeze pretenţiile afirmate, iar astfel de dovezi nu au fost propuse, Curtea de apel a respins acţiunea ca nefondată.
Recursul
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna F., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
A susţinut reclamanta că, în mod greşit instanţa de fond a reţinut că solicitarea de a anula actele emise în vederea aplicării art. V din O.U.G. 15/2012, precum şi solicitarea de a acorda despăgubiri pentru prejudiciile acordare prin punerea în aplicare a acestor dispoziţii, este nefondată.
Astfel, s-a arătat că nu au fost avute în vedere documentele depuse la termenul de judecată din data de 5 septembrie 2012, apreciindu-le relevante, acestea reprezentând proiectele aflate în desfăşurare la momentul la care au fost obligaţi să returneze suma de bani.
A precizat reclamanta că, prin emiterea art. V din O.U.G. nr. 15/2012 s-au pierdut sumele necesare plăţii unor arierate aferente unor cheltuieli curente, precum şi cofinanţării unor proiecte finanţate din fonduri externe nerambursabile.
S-a solicitat admiterea recursului, desfiinţarea hotărârii atacate şi admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată.
Considerentele şi soluţia instanţei de recurs
Analizând cererea de recurs, motivele invocate, normele legale incidente în cauză precum şi în conformitate cu prevederile art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că este nefondată pentru următoarele considerente:
Obiectul prezentei acţiuni, prin disjungere, îl reprezintă cererea de acordare de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin punerea în aplicare a prevederilor art. V din O.U.G. nr. 15/2012.
Potrivit dispoziţiilor pct. V din O.U.G. nr. 15/2012, având în vedere prevederile H.G. nr. 255/2012 privind alocarea unei sume din Fondul de rezervă bugetară la dispoziţia Guvernului, prevăzut în bugetul de stat pe anul 2012, pentru unele unităţi administrativ teritoriale care nu înregistrează fonduri externe nerambursabile care necesită cofinanţare, s-a dispus ca sumele alocate şi rămase neutilizate până la data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 15/2012 să fie restituite de către ordonatorii principali de credite ai bugetelor locale la bugetul de stat.
Prin Decizia nr. 558 din 24 mai 2012 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. V alin. (1) teza I din O.U.G. nr. 15/2012 privind stabilirea unor măsuri financiare în domeniul asigurărilor sociale de sănătate şi al finanţelor publice, Curtea Constituţională a decis că acestea "sunt constituţionale în măsura în care se aplică numai sumelor alocate prin H.G. nr. 255/2012 şi neutilizate de către unităţile administrativ teritoriale care nu au înregistrat arierate aferente unor cheltuieli curente şi de capital şi nu au avut în derulare cofinanţări de proiecte cu finanţare externă nerambursabilă până la data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 15/2012".
În considerentele aceleiaşi decizii se arată printre altele că "Guvernul prin autoritatea specială în materie trebuie să analizeze în concret pentru fiecare ordonator principal de credite al bugetelor locale care a beneficiat de alocarea acestor sume, dacă această alocare se justifică şi numai în măsura în care această justificare lipseşte sau nu este reală, Guvernul poate dispune restituirea acestor sume.
Astfel, Curtea constată că în măsura în care dispoziţiile art. V alin. (1) teza I din O.U.G. nr. 15/2012 privind stabilirea unor măsuri financiare în domeniul asigurărilor sociale de sănătate şi al finanţelor publice se aplică numai sumelor alocate prin H.G. nr. 255/2012 şi neutilizate de către unităţile administrativ teritoriale care nu au înregistrat arierate aferente unor cheltuieli curente şi de capital şi nu au avut în derulare cofinanţări de proiecte cu finanţare externă nerambursabilă până la data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 15/2012, Guvernul este îndreptăţit să dispună restituirea acestora".
Cererea de recurs nu cuprinde în concret critici aduse modului de abordare şi, în final, soluţiei asupra căreia s-a oprit curtea de apel, fiind practic reiterate susţinerile din acţiunea depusă în faţa primei instanţe.
Împrejurarea că instanţa de fond a constatat că, deşi i-a pus în vedere reclamantei să facă dovada existenţei unor arierate pentru cheltuielile curente şi de capital sau proiecte cu finanţare externă nerambursabilă, ce necesită cofinanţare, aceasta nu s-a conformat, nu presupune în nici un caz nesocotirea rolului activ al instanţei investite nici sub aspectul probaţiunii şi nici sub aspectul evaluării legalităţii actelor administrative contestate.
În acord cu soluţia primei instanţe, Înalta Curte constată că "probele" invocate de către recurenta-reclamantă, presupus a fi nesocotite de către Curtea de apel, nu reprezintă în fapt, decât un simplu document editat pe calculator, necertificat de avocat şi care nu emană de la nicio autoritate, fiind fără valoare juridică.
Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Constatând că sentinţa recurată este legală şi temeinică şi că nu există motive care să atragă casarea sau modificarea acesteia, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Unitatea Administrativ Teritorială Comuna F. prin primar împotriva Sentinţei nr. 482/CA din 31 octombrie 2012 a Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 octombrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3569/2014. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 3638/2014. Contencios. Anulare act... → |
|---|
