ICCJ. Decizia nr. 3749/2014. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3749/2014
Dosar nr. 929/33/2012**
Şedinţa publică de la 10 octombrie 2014
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea f.n. din 15 octombrie 2013, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, în dosar nr. 929/33/2012, s-a admis cererea formulată de petentul C.Şt.D. şi s-a dispus restituirea către petent a cauţiunii în cuantum de 40.000 RON, consemnată la dispoziţia Curţii de Apel Cluj în acest dosar cu recipisa de consemnare emisă de C.E.C.B., sucursala Cluj având nr. 753796/1 din data de 31 iulie 2012 şi chitanţa nr. 5448077/1 emisă de C.E.C.B., sucursala Cluj, la data de 31 iulie 2012.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea de Apel Cluj a reţinut că, prin decizia nr. 2952 din data de 07 martie 2013, Secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a respins, ca nefundat, recursul formulat de C.Şt.D. împotriva sentinţei civile nr. 515 din 07 august 2012 a Curţii de Apel Cluj, sentinţă prin care s-a respins cererea petentului de suspendare a executării actului administrativ fiscal.
În dosarul Curţii de Apel Cluj petiţionarul a depus cauţiunea conform recipisei de consemnare la SC C.E.C.B., sucursala Cluj, având nr. 753796/1 la data de 31 iulie 2012 şi achitată cu chitanţa nr. 5448077/1 din 31 iulie 2012, la dosar nr. 929/33/2012 al Curţii de Apel Cluj.
Prin decizia nr. 1859 din 09 aprilie 2014, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosar nr. 929/33/2012*, s-a admis recursul declarat de D.G.R.F.P. Cluj-Napoca împotriva încheierii din 15 octombrie 2013 a Curţii de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a fost casată sentinţa atacată şi s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de recurs a constatat că instanţa de fond a trecut la soluţionarea cauzei în cameră de consiliu, fără citarea părţii adverse, respectiv pârâta D.G.R.F.P. Cluj-Napoca, în procedura necontencioasă.
A apreciat instanţa că, în speţă, judecarea pricinii s-a făcut fără a da pârâtului posibilitatea să ia cunoştinţă de susţinerile reclamantului şi dovezile pe care se întemeiază acestea, fără ca acesta să aibă posibilitatea să-şi pregătească apărarea, aducându-se astfel o gravă atingere principiilor care guvernează procesul civil şi anume acela al dreptului la apărare şi al contradictorialităţii, acest aspect fiind de natură a provoca pârâtei o vătămare, în sensul art. 105 alin. (2) C. proc. civ., ce nu poate fi reparată decât prin trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Prin sentinţa civilă nr. 250/2014 din 11 iunie 2014, Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a respins cererea formulată de petentul C.Şt.D. privind restituirea cauţiunii consemnată în dosarul nr. 929/33/2012 al Curţii de Apel Cluj.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că interpretând textul art. 7231 alin. (3) C. proc. civ., prin coroborare cu circumstanţele concrete ale cauzei şi având în vedere faptul că dosarul nr. 1171/33/2012, care vizează fondul litigiului, aflat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, are termen de judecată la 11 decembrie 2014 în vederea soluţionării recursului, nu este îndeplinită condiţia prevăzută în textul de lege arătat, în sensul că nu există o hotărâre irevocabilă prin care să fie soluţionat fondul litigiului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul C.Şt.D., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea recursului declarat se arată că soluţia Curţii de Apel Cluj este greşită, deoarece textul art. 723' C. proc. civ. vorbeşte în ansamblu său despre cauţiune ca şi condiţie în vederea suspendării procedurilor de executare silită, iar alin. (3) dispune că aceasta se poate restitui dacă în termen de 30 de zile de la soluţionarea în mod irevocabil a fondului cauzei nu s-a formulat cerere de executare asupra sumei cu titlu de cauţiune.
Arată recurentul că interpretarea corectă a textului priveşte soluţionarea pe fond a dosarului de suspendare a executării actului administrativ, nu a dosarului de anulare a actului administrativ, deoarece cauţiunea poate avea legătură doar cu dosarul de suspendare, nicidecum cu cel de anulare pe fond a actului administrativ.
Subliniază recurentul că, din moment ce în dosarul de faţă, până la data de 7 aprilie 2013, nu s-a formulat din partea organelor fiscale clujene cerere de executare asupra respectivei sume, formularea cererii de restituire a sumei din data de 4 octombrie 2013 îndeplinea toate condiţiile legale pentru a fi admisă, independent de stadiul dosarului în anularea pe fond a actului administrativ.
Recurentul solicită admiterea recursului, cu consecinţa modificării în întregime a sentinţei civile nr. 250/2014 a Curţii de Apel Cluj, iar în urma rejudecării admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată.
Înalta Curte, analizând actele şi lucrările dosarului, în raport cu criticile formulate şi dispoziţiile legale aplicabile, constată că recursul este fondat, pentru următoarele considerente:
Recurentul-reclamant a învestit instanţa de contencios administrativ cu o cerere vizând restituirea cauţiunii în sumă de 40.000 lei, consemnată prin recipisa nr. 753796/1 la data de 31 iulie 2012 emisă de SC C.E.C.B., sucursala Cluj, în considerarea faptului că a fost soluţionată în mod irevocabil cererea de suspendare a executării actului administrativ atacat în sensul respingerii acesteia.
Instanţa de control judiciar constată că în dosarul nr. 929/33/2012 al Curţii de Apel Cluj a fost achitată la data de 31 iulie 2012 o cauţiune de 40.000 lei, pusă în vedere reclamantului C.Şt.D. în vederea soluţionării cererii de suspendare a executării deciziei de impunere nr. 41421 din 26 aprilie 2012 a D.G.F.P. Cluj.
Prin sentinţa civilă nr. 517 din 7 august 2012, Curtea de Apel Cluj a respins, ca neîntemeiată, cererea de suspendare, soluţia fiind menţinută de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, care prin decizia nr. 2952 din 7 martie 2013 a respins ca nefondat recursul declarat de reclamant, sentinţa devenind astfel irevocabilă.
Or, ca efect al respingerii cererii de suspendare în mod irevocabil, în speţă, părţile sunt repuse în situaţia anterioară, în care actul administrativ fiscal este executoriu de îndată, iar reclamantului i se restituie cauţiunea ca urmare a acestei soluţii (de respingere a cererii).
În consecinţă, în cazul de faţă, cauţiunea depusă în scopul garantării sumelor stabilite cu titlu de obligaţii fiscale prin actul administrativ contestat, nu se justifică.
Astfel că, încetând raţiunile pentru care s-a fixat de către instanţă şi achitat de către reclamant cauţiunea, se impune restituirea acesteia.
Potrivit art. 7231 alin. (3) C. proc. civ.: „Cauţiunea se eliberează celui care a depus-o în măsura în care asupra acesteia cel îndreptăţit în cauză nu a formulat cerere pentru plata despăgubirii cuvenite, până la împlinirea termenului de 30 de zile de la data la care, prin hotărâre irevocabilă, s-a soluţionat fondul cauzei. Cu toate acestea, cauţiunea se eliberează de îndată, dacă partea interesată declară în mod expres că nu urmăreşte obligarea părţii adverse la despăgubiri pentru prejudiciile cauzate”.
Înalta Curte constată că prima ipoteză este îndeplinită în cauză, deoarece acţiunea având ca obiect suspendarea actului administrativ contestat a fost soluţionată în mod irevocabil prin decizia nr. 2952 din 7 martie 2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
De asemenea, pârâta nu a formulat cerere pentru plata despăgubirii cuvenite până la data de 08 aprilie 2013, respectiv în termenul de 30 de zile prevăzut de lege.
Drept urmare, Înalta Curte constată că în cauză sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de textul de lege sus menţionat.
În consecinţă, pentru considerentele arătate şi în conformitate cu prevederile art. 7231 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte constată că cererea de restituire a cauţiunii a fost respinsă în mod greşit de Curtea de Apel Cluj.
Astfel fiind, Înalta Curte constată că recursul formulat în cauză este fondat în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., îl va admite şi va modifica sentinţa atacată, în sensul că va admite cererea de restituire a cauţiunii în sumă de 40.000 lei, consemnată cu recipisa nr. 753796/1 din 31 iulie 2012.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul C.Şt.D. împotriva sentinţei civile nr. 250/2014 din 11 iunie 2014 a Curţii de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată, în sensul că admite cererea privind restituirea cauţiunii în sumă de 40.000 lei, consemnată la dispoziţia Curţii de Apel Cluj în dosarul nr. 929/33/2012 cu recipisa emisă de C.E.C.B., sucursala Cluj nr. 753796/1 din 31 iulie 2012 şi chitanţa nr. 5448077/1 din 31 iulie 2012.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 10 octombrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3746/2014. Contencios. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3754/2014. Contencios. Anulare acte emise de... → |
|---|
