ICCJ. Decizia nr. 3682/2014. Contencios. Litigiu privind magistraţii. Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3682/2014
Dosar nr. 1488/1/2014
Şedinţa publică de la 8 octombrie 2014
Asupra cauzei de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Obiectul acţiunii
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 8 aprilie 2014, contestatoarea M.G.N. a formulat contestaţie împotriva Hotărârii nr. 330 din data de 13 martie 2014 prin care Plenul CSM a respins cererea sa de valorificare a rezultatului obţinut la concursul de promovare în funcţiile de execuţie ale magistraţilor organizat la data de 10 noiembrie 2013, respectiv promovarea sa efectivă de la Parchetul de pe lângă Judecătoria sectorului 1 Bucureşti la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti.
Contestaţia a fost întemeiată pe art. 312 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 29 alin. (7) şi (9) din Legea nr. 317/2004.
Contestatoarea arată că a participat la examenul de promovare în funcţiile de execuţie ale magistraţilor organizat la data de 13 noiembrie 2013, candidând pentru un post din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi obţinând media generală 7,30.
Rezultatul concursului a fost validat la data de 10 decembrie 2013, iar, la data de 11 decembrie 2013, a formulat cerere de valorificare a rezultatului obţinut, solicitând promovarea într-o funcţie de execuţie, fiind îndeplinite condiţiile art. 27 din Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea concursului de promovare în funcţiile de execuţie ale judecătorilor şi procurorilor aprobat prin Hotărârea nr. 621/2006.
Prin nota nr. XX a Direcţiei Resurse Umane şi Organizare afişată la data de 13 martie 2014 pe ordinea de zi a Consiliului Superior al Magistraturii, s-a analizat cererea sa de valorificare doar prin prisma existenţei la data respectivă a locurilor de execuţie vacante şi, neexistând locuri efectiv vacante la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, s-a propus respingerea cererii sale.
Susţine contestatoarea că, în cazul în care intimatul CSM ar fi verificat posturile vacantate la nivelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti, ar fi constatat existenţa a două posturi vacantate urmare a Hotărârii CSM nr. 141 din 06 februarie 2014, de respingere a cererii d-nului procuror D.V. de menţinere în funcţia de procuror şi după împlinirea vârstei de pensionare, şi a Hotărârii Plenului CSM nr. 211 din 06 martie 2014, de constatare a îndeplinirii condiţiilor prevăzute de art. 82 alin. (3) din Legea nr. 303/2004 faţă de d-nul procuror V.M.
Mai invocă contestatoarea şi cele reţinute prin deciziile Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal nr. 1657 din 18 martie 2011 şi nr. 2262 din 14 aprilie 2011 în care s-a arătat că art. 30 alin. (1) din Regulament, în interpretarea noţiunii de vacantare a postului nu poate fi similară şi nici condiţionată de eliberarea efectivă a postului pentru că legea nu distinge momentul la care operează eliberarea sa.
2. Procedura derulată în faţa instanţei
În cadrul procedurii de verificare şi regularizare a cererii de chemare în judecată şi de fixare a primului termen de judecată prevăzute de art. 200-201 C. proc. civ., republicat, intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestaţiei, ca neîntemeiată, motivând, în esenţă, că nu există motive de nelegalitate a hotărârii atacate.
3. Considerentele instanţei asupra contestaţiei
Examinând hotărârea contestată, în raport de motivele invocate şi de prevederile legale incidente, Înalta Curte reţine următoarele:
Potrivit art. 27 alin. (2) şi art. 30 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea concursului de promovare a judecătorilor şi procurorilor aprobat prin Hotărârea nr. 621 din 21 septembrie 2006 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, pentru a se putea valorifica rezultatul obţinut la concursul de promovare în funcţii de execuţie efectivă, trebuie îndeplinite, cumulativ, condiţiile privind -obţinerea mediei generale 7 (nu mai puţin de 5 la fiecare dintre probele de concurs), - formularea cererii de valorificare şi existenţa vocaţiei la ocuparea unui post vacant şi - existenţa de posturi vacante la instanţele sau parchetele pentru care a optat la înscriere sau acestea să devină vacante în termen de 3 luni de la validarea rezultatelor concursului.
Rezultatele finale ale concursului de promovare în funcţii de execuţie organizat de CSM la data de 10 noiembrie 2013 s-au publicat la data de 10 decembrie 2013, contestatoarea clasându-se pe poziţia nr. AA. Termenul de 3 luni privind valorificarea rezultatelor concursului împlinindu-se la data de 10 martie 2014. Cele două posturi scoase la concurs au fost ocupate de primii doi candidaţi. Ulterior, candidaţii de la poziţiile nr. BB, CC şi DD au fost promovaţi în funcţii de execuţie prin valorificarea rezultatelor obţinute, ca urmare a existenţei a 3 posturi de execuţie la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, vacantate în termenul de valorificare, astfel cum rezultă din nota direcţiei resurse umane din anul 2013.
Contestatoarea a formulat cerere de valorificare în termenul de 3 luni, respectiv la data de 11 decembrie 2013. Prin Hotărârea nr. 330 din 13 martie 2014, ce face obiectul prezentului dosar, cererea sa a fost respinsă din cauza lipsei posturilor de execuţie vacante la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti.
Intimatul CSM, în soluţionarea cererii de valorificare a contestatoarei, a avut în vedere situaţia posturilor vacante existente la nivelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti, după cum rezultă din înscrisul depus la dosar, reţinând inclusiv incidenţa Hotărârii nr. 926bis din 13 decembrie 2011, prin care s-a statuat cu valoare de principiu că pentru soluţionarea cererilor de valorificare pot fi utilizate şi posturile devenite vacante la o dată ulterioară expirării termenului de valorificare, ca urmare a unor măsuri dispuse în interiorul acestui termen.
Deci, în speţă, instanţa constată, în acord cu intimatul Consiliul Superior al Magistraturii, că nu au fost afectate procedurii de valorificare aferente concursului din 10 noiembrie 2013 cele două posturi ale procurorilor care s-au pensionat, acestea devenind vacante numai după publicarea în Monitorul Oficial a decretului Preşedintelui României de eliberare din funcţie prin pensionare, potrivit art. 85 alin. (3) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, nefiind îndeplinită condiţia dispunerii, în mod cert, în interiorul termenului de valorificare a unor măsuri de vacantare.
Înalta Curte nu poate reţine nici susţinerile contestatoarei referitoare la faptul că, în decursul termenului de valorificare a rezultatului concursului, la data de 30 ianuarie 2014, intimatul ar fi dispus transferul a patru procurori la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti ale căror cereri de transfer au fost depuse ulterior cererii sale de valorificare, şi că, în cazul concursului dintre cererile de transfer şi cererile de promovare prin valorificare, este aplicabil criteriul cronologic, în funcţie de data depunerii cererilor.
Astfel, prin Hotărârea Plenului CSM nr. 181 din 6 februarie 2014, s-a stabilit că cererile de transfer au prioritate faţă de cererile de valorificare. S-a reţinut că, prin Hotărârea nr. 298 din 19 aprilie 2007, Plenul CSM a apreciat, cu valoare de principiu, că cererile de valorificare formulate de candidaţii la concursul de promovare au prioritate atunci când vin în concurs cu cereri de transfer ale candidaţilor care au fost admişi pentru promovarea pe loc la concurs şi nu au prioritate atunci când vin în concurs cu alte cereri de transfer, formulate de alţi judecători decât aceia care au promovat pe loc în urma concursului.
Hotărârea menţionată nr. 298/2007 a fost menţinută prin decizia nr. 3834 din 1 octombrie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal prin care a fost admis recursul CSM şi a fost respinsă excepţia de nelegalitate a Hotărârii nr. 298 din 19 aprilie 2007 a Plenului CSM.
De asemenea, instanţa mai reţine că, în ce priveşte cererile de transfer, contestatoarea nu a înţeles să solicite anularea şi, eventual, suspendarea executării acestor hotărâri ale Plenului CSM de aprobare a cererilor de transfer din ianuarie 2014.
4. Soluţia instanţei asupra contestaţiei
În raport de cele expuse mai sus, criticile aduse hotărârii pronunţate de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii nefiind fondate, Înalta Curte va respinge contestaţia formulată ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestaţia formulată de M.G.N. împotriva Hotărârii nr. 330 din 13 martie 2014 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, ca nefondată.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 8 octombrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3679/2014. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 3684/2014. Contencios. Anulare act... → |
|---|
