ICCJ. Decizia nr. 3679/2014. Contencios. Conflict de competenţă. Obligaţia de a face. Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3679/2014
Dosar nr. 23027/3/2013
Şedinţa publică de la 8 octombrie 2014
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr. 6943/105/2012, reclamantul Municipiul Ploieşti a solicitat, în contradictoriu cu pârâta SC "G.A.R." SA (fostă SC P.A.R. SA), ca prin sentinţa ce se va pronunţa sa se dispună obligarea pârâtei la plata către reclamantă a sumei de 125.000 euro reprezentând garanţie de bună execuţie şi obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
În esenţă, reclamanta a arătat că între SC "T.C." SRL şi Municipiul Ploieşti a fost încheiat Contractul de asociere nr. X1 din 23 ianuarie 2006, pentru realizare unui ansamblu rezidenţial, conform H.C.L. Ploieşti nr. 83/2005, pe un teren proprietatea privată a municipiului.
A mai arătat reclamantul că între executantul SC "T.C." SRL şi pârâta SC "P.A.R." SA a fost încheiată Poliţa nr. P1 din 6 mai 2010, având ca beneficiar Municipiul Ploieşti, privind asigurarea garanţiei de buna execuţie, valoarea maximă a garanţiei fiind de 125.000 euro.
Întrucât executantul nu a finalizat obiectivul, s-au creat premizele executării garanţiei de bună execuţie, care, potrivit opiniei reclamantei, cade în sarcina pârâtei.
La data de 8 noiembrie 2012, pârâta a formulat cerere de chemare în garanţie a SC "T.C." SRL, solicitând ca, în cazul admiterii acţiunii, chemata în garanţie să fie obligată la suportarea acestor despăgubiri.
Pârâtul a formulat întâmpinare invocând excepţia necompetentei teritoriale a Tribunalului Prahova, arătându-se că în cauză nu sunt incidente dispoziţiile în materie de asigurare ale art. 11 alin. (1) pct. 1 şi 2 C. proc. civ., ci regula de competenţă comună prevăzută de art. 5 C. proc. civ., care stabileşte că instanţa competentă teritorial este cea de la domiciliul sau sediul pârâtului. .
Prin Sentinţa civilă nr. 143 din 14 aprilie 2013, Tribunalul Prahova a admis excepţia de necompetenţă teritorială a instanţei şi a dispus declinarea soluţionării cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, reţinând că sunt incidente dispoziţiile art. 5 C. proc. civ., deoarece litigiul nu se poartă între asigurat şi asigurător, iar reclamantul nu are calitatea de asigurat pentru a se aplica regulile de competenţă de la art. 11 din acelaşi cod.
Dosarul a fost înregistrat la Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. 23027/3/2013.
Prin Sentinţa civilă nr. 3.753 din 21 mai 2014, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia de necompetenţă teritorială şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul Municipiul Ploieşti prin Primar, în contradictoriu cu pârâta SC "G.A.R." SA (fostă SC "P.A.R." SA), către Tribunalul Prahova.
A constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu soluţionarea acestuia.
A reţinut Tribunalul Bucureşti că, deşi reclamantul Municipiul Bucureşti este o autoritate publică, litigiul de faţă are o natură civilă, nefiind determinat de vreun act administrativ, autoritatea administrativ-teritorială acţionând ca orice alt proprietar ce efectuează acte de dispoziţie sau de administrare a proprietăţii sale.
A mai constatat instanţa că nu există un act administrativ care face obiectul prezentei cauze şi nici nu se solicită anularea sau executarea vreunui contract care are ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică ci, în prezenta cauza avem un contract de punere în valoare a unui bun din domeniul privat al statului, în care unitatea administrativ-teritorială se comportă ca un agent economic, deci nu se aplică prevederile art. 1 şi 18 din Legea nr. 554/2004 ci, C. civ. şi/sau O.U.G. nr. 34/2006.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca instanţă competentă să soluţioneze conflictul, conform art. 22 alin. (3) şi (5) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova.
Pentru a adopta această soluţie, Înalta Curte are în vedere considerentele în continuare arătate:
Obiectul demersului judiciar al reclamantului îl constituie obligarea societăţii pârâte la plata sumei de 125.000 euro, reprezentând garanţie de bună execuţie, aferentă Contractului de asociere nr. X1 din 23 ianuarie 2006, încheiat între Municipiul Ploieşti, în calitate de autoritate contractantă şi SC "T.C." SRL, pentru realizarea unui ansamblu rezidenţial pe un teren proprietate privată a municipiului Ploieşti.
Reclamantul şi-a întemeiat acţiunea pe art. 7 din Clauza de garantare privind buna execuţie a contractului, emisă în baza Poliţiei de asigurare nr. P1 din 6 mai 2010.
Din actele dosarului rezultă că poliţa de asigurare s-a încheiat între SC "T.C." SA în calitate de asigurat şi pârâta SC "G.A.R." SA (fostă SC "P.A.R." SA), în calitate de asigurător, iar beneficiarul asigurării este Municipiul Ploieşti.
Potrivit art. 7 din Clauza de garantare privind buna execuţie a contractului: "În condiţiile în care Asiguratul nu îşi îndeplineşte obligaţiile de bună execuţie (obligaţiile garantate), astfel cum sunt precizate în Contract şi nu plăteşte sumele solicitate drept despăgubire la cererea Beneficiarului, Asigurătorul va despăgubi Beneficiarul astfel (…)".
Prin urmare, raportul juridic dedus judecăţii îşi are izvorul în poliţia de asigurare de garanţii contractuale şi clauza de garantare privind buna execuţie a contractului emisă în baza poliţiei, acte semnate şi însuşite de asigurator, asigurat şi beneficiar.
Astfel cum ambele instanţe între care s-a ivit conflictul negativ de competenţă au reţinut, prezentul litigiu excede sferei contenciosului administrativ, având în vedere că instanţa nu este chemată să analizeze modul în care s-a derulat contractul de asociere - act de natură administrativă, ci să stabilească dacă autoritatea reclamantă, beneficiară a poliţiei de asigurare, are dreptul sau nu să solicite despăgubirile de la asigurător, pentru prejudiciul pe care pretinde că i l-a adus antreprenorul din contractul de asociere prin executarea necorespunzătoare a contractului.
În acest context, Înalta Curte constată că în raport de natura civilă a litigiului şi de valoarea acestuia, reclamantul a învestit în mod corect tribunalul ca instanţă competentă din punct de vedere material să soluţioneze cauza, potrivit dispoziţiilor art. 2 pct. 1 lit. b) C. proc. civ.
Din punct de vedere al competenţei teritoriale, Înalta Curte constată că pretenţiile deduse judecăţii se circumscriu contractului de asigurare, în care municipiul Ploieşti are calitatea de beneficiar al sumei asigurate de 125.000 euro.
Prin urmare, potrivit dispoziţiilor art. 11, alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., "în materie de asigurare, cererea privitoare la despăgubiri se va putea face şi la instanţa în circumscripţia căreia se află 1. (…) 2. bunurile asigurate;".
Cum ansamblul rezidenţial al cărui bună execuţie s-a garantat prin poliţa de asigurare emisă de pârâta SC "G.A.R." SA (fostă SC "P.A.R." SA), în calitate de Asigurător, se află pe raza Municipiului Ploieşti, rezultă că, instanţa competentă teritorial să soluţioneze prezentul litigiu este Tribunalul Prahova, instanţă pe care reclamantul a ales-o potrivit art. 12 C. proc. civ.
Este de reţinut şi că textul procedural al art. 11 nu face distincţie între titularii cererii privitoare la despăgubiri, ceea ce înseamnă că acesta se aplică tuturor părţilor contractului, respectiv asigurător, asigurat şi beneficiar.
Pentru aceste considerente şi în conformitate cu dispoziţiile art. 22 alin. (3) şi (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Prahova.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul Municipiul Ploieşti, prin Primar şi pârâta SC "G.A.R." SA (fostă SC "P.A.R." SA), în favoarea Tribunalului Prahova.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 8 octombrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3676/2014. Contencios. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3682/2014. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
