ICCJ. Decizia nr. 3675/2014. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3675/2014
Dosar nr. 3176/2/2012
Şedinţa publică de la 8 octombrie 2014
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Cererea de chemare în judecată şi hotărârea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Prin Contestaţia în anulare înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 17 aprilie 2012, sub nr. 3176/2/2012, contestatorul-reclamant D.C. a solicitat, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti, anularea Deciziei civile nr. 3.398 din 15 decembrie 2011, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a, în Dosarul nr. 3176/2/2012.
În motivarea contestaţiei în anulare, contestatorul a arătat ca decizia a fost pronunţată fără ca recursul să fi fost cercetat în fond, iar dezlegarea dată este rezultatul unor greşeli materiale, precum şi că nu i-au fost cercetate toate motivele de recurs.
În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 317 şi 318 din C. proc. civ.
Prin Decizia nr. 3.499 din 8 octombrie 2012, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins contestaţia în anulare, ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut, în esenţă că, în cauză nu sunt îndeplinite nici una dintre condiţiile prevăzute de art. 318 alin. (1) C. proc. civ., referitoare la eroarea materială şi omisiunea instanţei de recurs de a se pronunţa asupra tuturor motivelor de recurs.
Contestaţia în anulare, cale extraordinară de atac de retractare, este deschisă exclusiv pentru situaţiile prevăzute de dispoziţiile art. 317 C. proc. civ. (necompetenţă sau vicii privind procedura de citare) şi art. 318 C. proc. civ. (greşeală materială sau nepronunţarea asupra unui motiv de recurs), nu şi pentru greşita apreciere a probelor sau greşita aplicare a legii, acestea fiind prevăzute exclusiv ca motive de reformare a hotărârilor judecătoreşti, posibile doar în calea de atac a recursului.
În ceea ce priveşte motivul invocat în cadrul dispoziţiilor art. 317 teza I C. proc. civ., referitor la pretinsa necompetenţă a instanţei de contencios administrativ şi fiscal de a soluţiona cauza sa în fond, Curtea a reţinut, pe de o parte, că aspectele referitoare la pretinsa greşită soluţionare a excepţiei necompetenţei puteau fi invocate şi în faţa instanţei de recurs, astfel încât ele nu mai pot constitui motiv de contestaţie în anulare, trecerea cauzei de la secţia de litigii de muncă şi asigurări sociale a Tribunalului Bucureşti la cea de contencios administrativ şi fiscal făcându-se prin Încheierea din 17 februarie 2010, încheiere la care contestatorul a făcut referire şi în cererea sa de recurs, fără însă a critica acea încheiere sau să invoce necompetenţa materială a instanţei de fond.
Cu privire la motivele invocate în cadrul dispoziţiilor art. 318 alin. (1) teza I C. proc. civ., Curtea a constatat că niciuna dintre criticile contestatorului nu au în vedere greşeli materiale în sensul dispoziţiilor legale anterior expuse, toate vizând fie o serie de greşeli materiale de menţionare a unor date de înregistrare sau în cuprinsul unor acte procedurale, care nu au avut înrâurire asupra soluţiei pronunţate şi contestate, fie pretinse greşeli de judecată sau apreciere a probelor de către instanţa de recurs, aspecte care fac parte din prerogativa de juris dictio a instanţei de recurs şi nu pot constitui o eroare materială.
În analiza motivelor invocate în temeiul art. 318 alin. (1) teza ultimă C. proc. civ., referitoare la omisiunea instanţei de recurs de a se pronunţa asupra tuturor motivelor de recurs, Curtea a apreciat că pentru a se circumscrie acestui caz de contestaţie în anulare, trebuie îndeplinite cumulativ două condiţii: a) instanţa de recurs să fi omis să cerceteze vreunul din motivele de casare şi b) omisiunea să se fi produs din greşeală.
Or, pe de o parte instanţa de recurs a cercetat motivele de recurs invocate şi le-a înlăturat motivat, apreciind că în mod legal instanţa de fond a respins cererea ca fiind rămasă fără obiect, iar cenzurarea aprecierii instanţei de recurs în prezenta cale extraordinară de atac nu este posibilă.
Recursul declarat în cauză.
Împotriva aceste decizii, D.C. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Înainte de a analiza motivele de recurs invocate în cauză, Înalta Curte, verificând regularitatea recursului declarat, constată că acesta nu a fost semnat, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 133 alin. (1) C. proc. civ.
Potrivit acestor dispoziţii "Cererea de chemare în judecată care nu cuprinde numele reclamantului sau al pârâtului, obiectul ei sau semnătura, va fi declarată nulă."
Într-adevăr, alin. (2) al art. 133 din acelaşi cod prevede posibilitatea complinirii semnăturii, până cel mai târziu la prima zi de înfăţişare.
În cauză, recurentului, deşi i s-a pus în vedere să semneze cererea de recurs depusă la dosar şi, aşa cum rezultă din dovada de îndeplinire a procedurii de citare, acesta nu şi-a îndeplinit obligaţia prevăzută de lege.
Faptul că recurentul D.C. a depus la dosar o copie xerox a recursului formulat nu echivalează cu semnarea cererii de recurs, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 133 alin. (1) C. proc. civ.
Având în vedere considerentele sus-menţionate şi ţinând cont de prevederile art. 133 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va anula recursul declarat de D.C.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează recursul declarat de D.C. împotriva Deciziei civile nr. 3.499 din 8 octombrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 8 octombrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3673/2014. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3676/2014. Contencios. Alte cereri. Recurs → |
|---|
