ICCJ. Decizia nr. 3763/2014. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3763/2014
Dosar nr. 4711/2/2012
Şedinţa publică de la 10 octombrie 2014
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prima instanţă
1.1. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrata la Curtea de apel Bucureşti, reclamanta J.C. Kft. a chemat în judecată pe pârâta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, solicitând anularea notificării CNAS nr. NLD 7655 din 21 octombrie 2011, anularea notificării CNAS nr. NLD 7655 din 21 octombrie 2011, anularea notificării CNAS nr. NLD 7655 din 21 octombrie 2011, anularea notificării CNAS nr. NLD 8330 din 15 noiembrie 2011, anularea notificării CNAS nr. NLD 8331 din 15 noiembrie 2011, anularea notificării CNAS nr. NLD 8332 din 15 noiembrie 2011, anularea notificării CNAS nr. NLD 8332 din 15 noiembrie 2011 şi anularea notificării CNAS nr. NLD 8332 din 15 noiembrie 2011 pentru trimestrul III/2011, în baza drepturilor transmise de deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă J.J. d.o.o.
De asemenea, a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Reclamanta a susţinut în acţiune că J.P. N.V., J.C.I. N.V. şi J.J. d.o.o. au transmis către J.C. Kft. dreptul de a vinde în România medicamentele pentru care respectivele societăţi deţin autorizaţii de punere pe piaţă.
Singura entitate dintre cele menţionate care a comercializat în România medicamentele pentru care celelalte entităţi erau deţinătoare de autorizaţii de punere pe piaţă este J.C. Kft. J.P. N.V., J.C.I. N.V şi J.J. d.o.o. nu au comercializat medicamentele respective în România.
Pe baza drepturilor primite de la J.P. N.V., J.C.I. N.V şi J.J. d.o.o., J.C. Kft. a efectuat vânzări de medicamente în România exclusiv către distribuitori angro romani independenţi. J.C. Kft. nu a avut şi nici nu are raporturi comerciale cu farmaciile sau cu spitalele din România.
În acţiune, s-a mai arătat că având în vedere prevederile deficitare şi neclare ale Normelor, care prevedeau iniţial obligaţia depunerii declaraţiilor de vânzări de către furnizorii de medicamente utilizate în sistemul ambulatoriu sau spitale, J.C. Kft. a depus la CNAS, declaraţiile cuprinzând cantităţile trimestriale de medicamente vândute în România de către J.C. Kft.
În baza declaraţiilor depuse de J.C. Kft., CNAS a emis notificările a căror anulare se solicită.
Notificările conţin doar suma estimată de plată şi nu îndeplinesc condiţiile unei notificări de plată, aşa cum acestea sunt determinate în Anexa 3 la Norme.
Reclamanta a precizat că notificările contestate au fost emise de CNAS cu încălcarea prevederilor legale aplicabile, greşita calificare a statutului reclamantei şi cu exces de putere, în contextul ignorării raporturilor juridice stabilite în procesul de comercializare în România a medicamentelor pentru care deţinătorii de punere pe piaţă sunt J.P. N.V., J.C.I. N.V. şi J.J. d.o.o.
S-a menţionat că nici J.C. Kft. şi nici deţinătorii de autorizaţii de punere pe piaţă pentru medicamentele comercializate de aceasta în România nu au calitatea de subiecţi plătitori ai contribuţiei conform reglementărilor legale aplicabile.
Un prim motiv de nelegalitate al notificărilor priveşte lipsa calităţii J.C. Kft. şi deţinătorilor de autorizaţii de punere pe piaţă pentru medicamentele comercializate de aceasta de contribuabili români, supuşi obligaţiei de plata a contribuţiei reglementate prin art. 3631 din Legea nr. 95/2006 şi al celorlalte obligaţii corelative.
J.C. Kft. şi deţinătorii de autorizaţie de punere pe piaţa a medicamentelor comercializate de acesta în România nu pot fi calificaţi din punct de vedere legal ca subiecţi plătitori ai contribuţiei având în vedere modelul de comercializare existent, care presupune livrarea tuturor medicamentelor către distribuitorii angro autorizaţi şi faptul că subiectul plătitor al contribuţiei reglementate prin art. 3631 din Legea nr. 95/2006 este acel distribuitor angro care vinde medicamente compensate din fonduri publice către utilizatorii finali (farmacii şi spitale).
Astfel, din interpretarea sistematică a dispoziţiilor art. 3631 din Legea nr. 95/2006, art. 1 lit. a) şi b) şi art. 6 alin. (1) din Norme, precum şi a Anexelor 2a, 2b, 2a1 şi 2b1 la Norme, reiese că entităţile supuse obligaţiilor declarative şi de plată a contribuţiei sunt acele persoane juridice care vând efectiv medicamentele compensate din fonduri publice, „în sistemul de asigurări sociale de sănătate către furnizorii de medicamente in tratamentul ambulatoriu (farmacii) şi către unităţile sanitare cu paturi (spitale), în cadrul unui trimestru" şi obţin încasări din aceste vânzări. Or, în cazul concret al modelului de distribuţie în România a medicamentelor pentru care J.P. N.V., J.C.I. N.V. şi J.J. d.o.o. deţin autorizaţii de punere pe piaţă, entităţile care obţin încasări din vânzarea acestor medicamente către farmacii şi spitale, în sistemul de asigurări sociale de sănătate sunt acei distribuitori angro care, direct sau indirect, au achiziţionat medicamentele respective de la J.C. Kft. şi le-au vândut direct către farmacii şi spitale.
A arătat reclamanta că notificările primite sunt nelegale şi datorită determinării eronate a sumelor atât prin raportare la baza de calcul cât şi prin raportare la algoritmul utilizat.
S-a invocat inexistenta vânzărilor de medicamente relevante către farmacii şi spitale şi a unor încasări aferente, supuse impozitării.
A precizat că nici J.C. Kft. şi nici chiar deţinătorii autorizaţiilor de punere pe piaţă nu erau şi nu sunt în măsură să cunoască cantităţile specifice de medicamente achiziţionate de terţii distribuitori angro, direct sau indirect de la J.C. Kft. şi care au fost vândute de aceştia către farmacii şi spitale întrucât aceste informaţii fac obiectul contractelor încheiate între respectivii farmacii sau spitale, iar regulile concurenţei fac imposibilă obligarea distribuitorilor angro de a furniza detaliat către J.C. Kft. structura detaliată a vânzărilor de medicamente ale acestora către terţii achizitori.
Potrivit O.U.G. nr. 104/2008, contribuţia poate fi considerată drept justificată şi proporţională numai având în vedere reglementarea specială a medicamentelor care beneficiază de decontare din partea sistemului public de asigurări de sănătate.
Prin urmare, reiese în mod clar faptul ca aceasta contribuţie nu este datorată pentru acele sume care reprezintă:
- copiata pacientului - plata de către asigurat în farmacie a sumei necompensate de către CNAS;
- suma achitată de către pacient din fonduri proprii, indiferent de motiv, caz in care CNAS nu are nicio obligaţie de decontare; sau
- exporturile paralele - acele exporturi realizate de distribuitorii en-gros de medicamente în afara teritoriului României fără ca acestea să intre în sistemul naţional al asigurărilor de sănătate.
Prin notificări, CNAS a stabilit procentul contribuţiei în funcţie de volumul vânzărilor J.C. Kft. către distribuitori angro terţi, fără a se lua în calcul procentul de decontare al fiecărui medicament. Din acest motiv, chiar şi dacă J.C. Kft. ar fi considerat plătitor al contribuţiei, notificările nu îndeplinesc condiţiile de legalitate şi cu privire la stabilirea corectă a sumelor de plată.
A precizat reclamanta că potrivit Normelor procentul contribuţiei se determină pe baza declaraţiilor 2a şi 2b (privind volumul vânzărilor de medicamente), în timp ce baza de calcul pentru contribuţie, la care se aplică procentul, se determină pe baza declaraţiilor 2a1 şi 2b1 (privind încasările realizate din vânzarea de medicamente).
În consecinţă, dat fiind faptul că potrivit declaraţiilor 2a1 şi 2b1 în perioadele respective nu s-au raportat niciun fel de încasări din vânzarea de medicamente către farmacii sau spitale în sistemul de asigurări sociale, nivelul contribuţiei ar fi trebuit să fie "zero" prin raportare la procentul stabilit aplicat bazei de calcul "zero" a acestei contribuţii.
În motivare s-a arătat că notificările nu conţin elementele obligatorii prevăzute de Ordinul nr. 928/2010 şi nu respectă prevederile art. 5 alin. (4) şi ale Anexei nr. 3 la Norme, plasându-se, şi din acest punct de vedere, în sfera ilegalităţii.
Astfel, în temeiul Notificărilor nu se poate naşte o obligaţie valabilă din punct de vedere juridic, întrucât obligaţia nu este determinată nici cu privire la întindere (fiind vorba despre o sumă estimată, iar nu de o sumă certă), şi nici cu privire Ia condiţiile în care trebuie să se efectueze plata.
1.2. Întâmpinările formulate în cauză
Pârâta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acţiunii.
S-a explicat că notificările sunt legale, că plătitorii contribuţiei erau nominalizaţi la art. 3631 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 95/2006, privind reforma în domeniul sănătăţii, cu modificările şi completările ulterioare, respectiv:
- deţinătorii autorizaţiilor de punere pe piaţă a medicamentelor, pentru medicamentele incluse în programele naţionale de sănătate, pentru medicamentele de care beneficiază asiguraţii în tratamentul ambulatoriu, cu sau fără contribuţie personală, pe bază de prescripţie medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, şi pentru medicamentele de care beneficiază asiguraţii în tratamentul spitalicesc, care realizează încasări din comercializarea în România a medicamentelor respective, după deducerea TVA;
- persoanele juridice care realizează încasări din comercializarea în România a medicamentelor, ca urmare a obţinerii dreptului de comercializare direct de la deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă a medicamentelor, respectiv de la persoana care a primit de la deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă, direct sau indirect, dreptul de a transmite către terţi dreptul de comercializare a medicamentelor în România, pentru situaţia în care deţinătorii de autorizaţii de punere pe piaţă a medicamentelor respective nu desfăşoară în România activităţi de comercializare a acestora.
Astfel, urmare a faptului că, potrivit art. 3631 din Legea nr. 95/2006 procentul contribuţiei trimestriale se determină în funcţie de volumul vânzărilor şi se aplica la încasările aferente trimestrului respectiv, pentru determinarea efectivă a contribuţiei trimestriale a fost necesară declararea de către deţinătorii de autorizaţie de punere pe piaţă sau de către cei care au dobândit drept de comercializare de la aceştia a valorii încasărilor realizate în respectivul trimestru.
În acest sens, dispoziţiile Ordinului comun al ministrului sănătăţii şi al preşedintelui CNAS nr. 928/591/2010 au fost modificate şi completate prin introducerea unui formular pentru declararea valorii încasărilor trimestriale de către subiecţii plătitori ai contribuţiei de claw-back nominalizaţi la art. 3631 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 95/2006 şi modificarea art. 5 din Norme pentru clarificarea mecanismului de declarare şi stabilire a contribuţiei.
Declaraţiile se dau pe propria răspundere, se semnează şi se asumă de către reprezentantul legal al persoanelor prevăzute la art. 3. Depunerea declaraţiei şi completarea tuturor câmpurilor sunt obligatorii. În cazul în care pentru declaraţiile prevăzute anterior nu există date, se completează cu zero.
Contribuţia datorată în funcţie de datele raportate prin declaraţiile 2a1 şi 2b1 se notifică de către Casa Naţională de Asigurări de Sănătate în termen de 15 zile de la data depunerii declaraţiilor şi se comunică persoanelor menţionate la art. 3, din ordin.
Sumele notificate puteau fi contestate în termen de 3 zile de la data luării la cunoştinţă, la comisia de contestaţii formată din trei reprezentanţi ai Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate, constituită prin ordin al preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate.
Procentul contribuţiei se determina potrivit Anexei nr. 14 la Legea nr. 95/2006, cu modificările şi completările ulterioare, din total venituri obţinute trimestrial, în funcţie de volumul vânzărilor de medicamente incluse în programele naţionale de sănătate, de medicamente de care beneficiază asiguraţii în tratamentul ambulatoriu, cu sau fără contribuţie personală, pe bază de prescripţie medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, şi de medicamente de care beneficiază asiguraţii în tratamentul spitalicesc.
Valoarea contribuţiei trimestriale se determina prin aplicarea procentului de contribuţie, stabilit între 5% şi 11% asupra totalului de venituri obţinute trimestrial, asupra totalului de venituri obţinute trimestrial, după deducerea TVA.
În mod corect s-a procedat la calculul contribuţiei prin notificările a căror anulare s-a cerut, întrucât dacă s-ar fi procedat fără a se lua în calcul procentul de decontare al fiecărui medicament, nu s-ar mai fi respectat dispoziţia cuprinsă la art. 3631 din Legea nr. 95/2006, care reglementează calculul contribuţiei trimestriale: încasări din comercializarea în România a medicamentelor arătate mai sus, după deducerea taxei pe valoarea adăugată, cu o contribuţie trimestrială din valoarea acestor încasări, stabilită în funcţie de volumul vânzărilor, conform grilei privind contribuţia trimestrială datorată pentru veniturile obţinute.
Reclamanta deţine autorizaţie de punere pe piaţă a medicamentelor incluse în programele naţionale de sănătate şi a celorlalte medicamente care se eliberează în tratamentul ambulatoriu şi în tratamentul spitalicesc.
S-a arătat că acţiunea reclamantei este neîntemeiată, CNAS aducând la cunoştinţa reclamantei doar sumele estimative datorate, având în vedere că aceasta nu şi-a îndeplinit obligaţia de a declara încasările aferente trimestrului III 2010 şi trim. I şi II. 2011.
La 02 noiembrie 2012, Curtea de Apel București a dispus introducerea in cauza, în calitate de parata a Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, iar la data de 05 decembrie 2012, pârâta Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală a depus întâmpinare, invocând excepţia lipsei calităţii procesuale pasive.
În motivare, pârâta a arătat ca nu este emitenta actelor administrative a căror anulare s-a cerut şi care formează obiectul prezentului dosar, ci aşa cum se poate observa, în cauză are calitate procesuală pasivă CNAS, în calitate de organ emitent al actelor administrative şi totodată, în calitate de organ de soluţionare a plângerii prealabile.
1.3. Încheierea din data de 18 ianuarie 2013
Prin încheierea din 18 ianuarie 2013, Curtea a respins excepția lipsei calităţii procesuale pasive a paratei ANAF, având în vedere art. 9 din O.U.G. nr. 77/2011 prin care ANAF se subroga în drepturile şi obligațiile CNAS privind administrarea contribuțiilor claw-back, astfel încât hotărârea ce se va pronunța trebuie să-i fie opozabilă şi acesteia.
1.4. Sentinţa şi considerentele Curţii de apel
Prin sentinţa nr. 1087 din 22 martie 2013 Curtea de Apel Bucureşti a admis cererea reclamantei J.C. Kft., în contradictoriu cu Casa Naţională de Asigurări de Sănătate şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi a dispus anularea:
- notificării CNAS nr. NLD 7655 din 21 octombrie 2011 adresată J.C. Kft. în legătură cu medicamentele comercializate pe trimestrul III/2011 în baza drepturilor transmise de deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă J.C.I. N.V;
- notificării CNAS nr. NLD 7655 din 21 octombrie 2011 adresată J.C. Kft. în legătură cu medicamentele comercializate pe trimestrul III/2011 în baza drepturilor transmise de deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă J.P. N.V;
- notificării CNAS nr. NLD 7655 din 21 octombrie 2011 adresată J.C. Kft. în legătură cu medicamentele comercializate pe trimestrul III/2011 în baza drepturilor transmise de deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă J.J. d.o.o.;
- notificării CNAS nr. NLD 8330 din 15 noiembrie 2011 adresată J.J. – J.C. în legătură cu medicamente comercializate pe trimestrul I/2011;
- notificării CNAS nr. NLD 8331 din 15 noiembrie 2011 adresată J.J. – J.C. în legătură cu medicamente comercializate pe trimestrul II/2011;
- notificării CNAS nr. NLD 8332 din 15 noiembrie 2011 adresată J.C. Kft. în legătură cu medicamentele comercializate pe trimestrul III/2011 în baza drepturilor transmise de deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă J.C.I. N.V;
- notificării CNAS nr. NLD 8332 din 15 noiembrie 2011 adresată J.C. Kft. în legătură cu medicamentele comercializate pe trimestrul III/2011 în baza drepturilor transmise de deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă J.P. N.V;
- notificării CNAS nr. NLD 8332 din 15 noiembrie 2011 adresată J.C. Kft. în legătură cu medicamentele comercializate pe trimestrul III/2011 în baza drepturilor transmise de deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă J.J. d.o.o.
Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa de fond a reţinut că J.P. N.V., J.C.I. N.V. şi J.J. d.o.o. au transmis către reclamanta dreptul de a vinde în România medicamentele pentru care respectivele societăţi deţin autorizaţii de punere pe piaţă.
Singura entitate dintre cele menţionate care a comercializat în România medicamentele pentru care celelalte entităţi erau deţinătoare de autorizaţii de punere pe piaţă este reclamanta.
Pe baza drepturilor primite de la J.P. N.V., J.C.I. N.V. şi J.J. d.o.o., reclamanta a efectuat vânzări de medicamente în România exclusiv către distribuitori angro români independenţi. J.C. Kft. nu a avut şi nici nu are raporturi comerciale cu farmaciile sau cu spitalele din România.
Reclamanta a depus la CNAS, în legătură cu medicamentele comercializate de acesta, în baza drepturilor transmise de deţinătorii autorizaţilor de punere pe piaţă, declaraţiile cuprinzând cantităţile trimestriale de medicamente vândute în România de către J.C. Kft.
Declaraţiile depuse de reclamanta pentru medicamentele ale căror deţinători de autorizaţie de punere pe piaţă sunt J.P. N.V., J.C.I. N.V. şi J.J. d.o.o. conţineau exclusiv vânzările de medicamente relevante către terţii distribuitori angro (nu au existat medicamente vândute către farmacii sau spitale).
Prima instanţă a considerat că reclamanta şi deţinătorii de autorizaţie de punere pe piaţă a medicamentelor comercializate de acesta în România nu pot fi calificaţi din punct de vedere legal ca subiecţi plătitori ai contribuţiei având în vedere:
- modelul de comercializare existent, care presupune livrarea tuturor medicamentelor către distribuitorii angro autorizaţi;
- faptul că subiectul plătitor al contribuţiei reglementate prin art. 3631 din Legea nr. 95/2006 este acel distribuitor angro care vinde medicamente compensate din fonduri publice către utilizatorii finali (farmacii şi spitale).
Astfel, din interpretarea sistematică a dispoziţiilor art. 3631 din Legea nr. 95/2006, art. 1 lit. a) şi b) şi art. 6 alin. (1) din Norme, precum şi a Anexelor 2a, 2b, 2a1 şi 2b1 la Norme, reiese că entităţile supuse obligaţiilor declarative şi de plată a contribuţiei sunt acele persoane juridice care vând efectiv medicamentele compensate din fonduri publice în sistemul de asigurări sociale de sănătate către furnizorii de medicamente în tratamentul ambulatoriu (farmacii) şi către unităţile sanitare cu paturi (spitale), în cadrul unui trimestru" şi obţin încasări din aceste vânzări.
Notificările primite de reclamanta sunt nelegale şi datorită determinării eronate a sumelor atât prin raportare la baza de calcul cât şi prin raportare la algoritmul utilizat.
Motivul determinant pentru care CNAS nu avea temei să stabilească astfel de contribuţii în sarcina reclamantei şi nici în sarcina deţinătorilor autorizaţiilor de punere pe piaţă constă în inexistenţa oricărei cantităţi de medicamente compensate din fonduri publice care să fi fost comercializată de această entitate în România „către furnizorii de medicamente în tratamentul ambulatoriu şi către unităţile sanitare cu paturi" (farmacii şi spitale).
Având în vedere ca atât O.U.G. nr. 104/2009 privind modificarea şi completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii cât şi Normele se refera la medicamente ,,vândute în sistemul de asigurări sociale de sănătate", aceasta implică faptul ca această contribuţie poate fi aplicata doar sumelor efectiv rambursate de către CNAS.
Contribuţia poate fi considerată drept justificată şi proporţională numai având în vedere reglementarea specială a medicamentelor care beneficiază de decontare din partea sistemului public de asigurări de sănătate.
Prin notificări, CNAS a stabilit procentul contribuţiei în funcţie de volumul vânzărilor reclamantei către distribuitori angro terţi, fără a se lua în calcul procentul de decontare al fiecărui medicament. Din acest motiv, chiar şi dacă reclamanta ar fi considerat plătitor al contribuţiei, notificările nu îndeplinesc condiţiile de legalitate şi cu privire la stabilirea corectă a sumelor de plată.
Curtea de apel a apreciat că potrivit Normelor procentul contribuţiei se determină pe baza declaraţiilor 2a şi 2b (privind volumul vânzărilor de medicamente), în timp ce baza de calcul pentru contribuţie, la care se aplică procentul, se determină pe baza declaraţiilor 2a1 şi 2b1 (privind încasările realizate din vânzarea de medicamente).
În consecinţă, dat fiind faptul că potrivit declaraţiilor 2a1 şi 2b1 în perioadele respective nu s-au raportat niciun fel de încasări rezultând din vânzarea de medicamente către farmacii sau spitale în sistemul de asigurări sociale, nivelul contribuţiei ar fi trebuit să fie 0 prin raportare la procentul stabilit aplicat bazei de calcul 0 a acestei contribuţii.
De asemenea, notificările nu conţin elementele obligatorii prevăzute de Ordinul nr. 928/2010.
Având în vedere că notificările nu conţin elementele menţionate mai sus, se naşte o incertitudine cu privire la suma care trebuie plătită, termenul de plată şi contul bancar în care trebuie efectuată plata, iar în temeiul notificărilor nu se poate naşte o obligaţie valabilă din punct de vedere juridic, întrucât obligaţia nu este determinată nici cu privire la întindere (fiind vorba despre o sumă estimată, iar nu de o sumă certă), şi nici cu privire la condiţiile în care trebuie să se efectueze plata.
Instanţa de recurs
Împotriva sentinţei Curţii de apel au declarat recurs pârâtele Casa Naţională de Asigurări de Sănătate şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală.
2.1. Motivele de recurs
Recursul declarat de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală
Pârâta A.N.A.F. a susţinut că greşit a fost respinsă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive pe care a invocat-o, întrucât actele care au format obiectul acţiunii nu au fost emise de această pârâtă.
Recursul declarat de Casa Naţională de Asigurări Sociale
În motivele de recurs pârâta a arătat că în mod greşit instanţa a stabilit care sunt plătitorii contribuţiei, fiind denaturat înţelesul art. 3631 din Legea nr. 95/2006, care califică în mod clar sfera subiecţilor cărora li se aplică norma de drept.
A precizat recurenta că în mod greşit prima instanţă a considerat că obligaţia declarativă şi de plată a contribuţiei aparţine persoanelor juridice care vând efectiv medicamentele compensate din fondurile publice în sistemul de asigurări de sănătate către furnizorii de medicamente în tratamentul ambulatoriu şi către unităţile sanitare cu paturi, în cadrul unui trimestru şi obţin încasări din aceleaşi vânzări.
S-a mai arătat că potrivit legislaţiei aplicabile în domeniu, persoanele care deţin autorizaţia de punere pe piaţă a medicamentelor incluse în programele naţionale de sănătate pentru medicamentele de care beneficiază asiguraţii în tratamentul ambulatoriu, cu sau fără contribuţie personală şi pentru medicamentele de care beneficiază asiguraţii în tratamentul spitalicesc, care realizează încasări din comercializarea în România, datorează contribuţia trimestrială din valoarea încasărilor, conform grilei privind contribuţia trimestrială prevăzută în Anexa 14 a Legii nr. 95/2006.
Această contribuţie este datorată, în cazul în care deţinătorii de autorizaţie nu au desfăşurat activităţi de comercializare în România, de către persoanele juridice care realizează încasări din comercializarea în România, ca urmare a obţinerii dreptului de comercializare direct de la deţinătorul autorizaţiei sau de la persoana care a primit de la deţinătorul de autorizaţie dreptul de a transmite către terţi dreptul de comercializare a medicamentelor în România.
Recurenta a menţionat că persoanele plătitoare ale taxei au obligaţia de a depune declaraţiile 2a1 şi 2b1, în raport de prevederile Anexei 14 a Legii nr. 95/2006, în raport de care se stabileşte procentul contribuţiei.
Potrivit Ordinului nr. 928/2010, persoanele prevăzute în art. 3631 alin. (1) şi (2) au obligaţia de a depune declaraţiile din Anexele 2a şi 2b, privind valoarea vânzărilor în primele 5 zile ale lunii următoare încheierii unui trimestru, iar în primele 5 zile ale lunii următoare în care au fost încasate în totalitate veniturile aferente unui trimestru, trebuiau depuse Anexele 2a1 şi 2b1.
S-a menţionat că dacă pentru declaraţiile respective nu există date, atunci se completează declaraţia ca zero.
Sumele notificate pot fi contestate la comisia de contestaţii.
S-a precizat că notificările îndeplinesc condiţiile prevăzute din Ordinul nr. 928/2010, întrucât cuprind valoarea nominală a contribuţiilor, termenul de plată şi contul bancar.
A explicat recurenta că reclamanta a primit dreptul de a vinde în România medicamente pentru care există obligaţia de plată a taxei, de la J.P. N.V., J.C.I. N.V. şi J.J. d.o.o., societăţi care deţin autorizaţii de punere pe piaţă, astfel că în baza art. 3631 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 95/2006, avea obligaţia de a depune declaraţiile la CNAS cu privire la vânzări şi încasări.
2.2. Întâmpinarea formulată în cauză Prin întâmpinare, reclamanta-intimată a solicitat respingerea recursului, arătând că atât textul art. 3631 din Legea nr. 95/2006, cât şi Ordinul nr. 958/2010, nu au clarificat elementele de impunere cu privire la calitatea de contribuabil.
S-a precizat că potrivit punctului de vedere exprimat în adresa din 12 septembrie 2012, ANAF a arătat că nu sunt plătitori ai taxei deţinătorii de autorizaţii care nu desfăşoară activitate de comercializare în România a medicamentelor în sistem de asigurări de sănătate.
A precizat intimata că a depus declaraţiile cu privire la vânzările către distribuitorii angro, că nu a vândut medicamente către farmaciile şi spitalele din România, că nu are autorizaţie să introducă medicamente pe piaţa farmaceutică din România, ci numai distribuitorii angro cu care colaborează, astfel că numai aceştia ar trebui să plătească taxa.
S-a arătat că în perioadele cuprinse în notificări nu s-au raportat încasări din vânzările de medicamente în farmacii sau spitale, aşa încât nu trebuie să plătească nicio contribuţie.
2.3. Analiza motivelor de recurs
Înalta Curte, examinând sentinţa pronunţată, acţiunea, motivele de recurs, probele administrate şi legislaţia aplicabilă, constată că recursurile sunt fondate, potrivit considerentelor ce se vor expune în continuare.
Recursul declarat de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate
Legea nr. 95/2006 a fost modificată prin O.U.G. nr. 104/2009, în sensul introducerii art. 3631, prin care s-a reglementat obligaţia deţinătorilor de autorizaţii de punere pe piaţă a medicamentelor incluse în programele naţionale de sănătate, de care beneficiază bolnavii în ambulatoriu sau spitale sau a persoanelor juridice care au obţinut dreptul de comercializare în România, direct de la deţinătorul autorizaţiei sau a celor care au primit direct sau indirect, de la deţinătorul autorizaţiei, dreptul de a transmite către terţi dreptul de comercializare a medicamentelor în România.
Urmare a acestor prevederi legale, CNAS a transmis reclamantei un număr de 8 notificări prin care i-a comunicat nivelul procentului de contribuţie datorat în raport de volumul vânzărilor rezultat din declaraţiile depuse.
În cadrul comunicărilor nr. 7655 din 21 octombrie 2011, emise pentru trimestrul III 2011, s-a precizat că suma de plată urmează a fi stabilită prin aplicarea procentului comunicat după depunerea declaraţiilor privind veniturile încasate în trimestrul respectiv.
În notificările cu nr. 8330 din 15 noiembrie 2011, nr. 8331 din 15 noiembrie 2011, nr. 8332 din 15 noiembrie 2011 şi nr. 8332 din 15 noiembrie 2011, s-a comunicat atât nivelul procentului cât şi suma estimată de plată.
Instanţa de fond a considerat că taxa reglementată de art. 3631 din Legea nr. 95/2006, denumită claw-back, se plăteşte numai de acele persoane care încasează preţul medicamentelor de la furnizorii de servicii medicale, că textul respectiv nu ar fi suficient de clar.
Contrar soluţiei primei instanţe, interpretarea logică şi gramaticală a prevederilor art. 3631 din Legea nr. 95/2006 fundamentează în mod neechivoc sfera de aplicare a acestei taxe, adică sfera de cuprindere a medicamentelor pentru care se datorează plata contribuţiei şi sfera subiecţilor plătitori, după cum se va arăta în continuare.
Sfera de cuprindere
Astfel, taxa de claw-back se aplică pentru medicamentele incluse în programele naţionale de sănătate de care beneficiază asiguraţii, în tratament ambulatoriu cu sau fără contribuţie personală, pe bază de prescripţie medicală, precum şi pentru medicamentele de care beneficiază asiguraţii în tratamentul spitalicesc.
Aşa cum s-a explicat şi în considerentele deciziei CCR nr. 1007/2012, obligativitatea plăţii contribuţiei trimestriale se întemeiază pe faptul că preţul acestor medicamente este suportat din Fondul Naţional Unic de Asigurări de Sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii.
Sfera plătitorilor
Din analiza prevederilor art. 3631 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 95/2006 rezultă că obligaţia de plată a taxei trimestriale subzistă numai în sarcina deţinătorilor autorizaţiilor de punere pe piaţă a medicamentelor sau dacă aceştia nu desfăşoară în România activităţi de comercializare, contribuţia se datorează de persoanele juridice care realizează încasări din comercializarea în România a medicamentelor, ca urmare a obţineri dreptului de comercializare direct de la deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă a medicamentelor sau de la persoana care a primit de la deţinătorul autorizaţiei, direct sau indirect, dreptul de a transmite către terţi dreptul de comercializare în România a medicamentelor.
Ca urmare a acestor prevederi legale, sunt plătitori ai taxei comercianţii care au calitatea de deţinător al autorizaţiei de punere pe piaţă a medicamentelor în România, pentru medicamentele prevăzute la art. 3631 alin. (1) respectiv acele medicamente incluse în programele naţionale de sănătate, precum şi pentru cele a căror c/valoare este suportată din Fondul Naţional Unic de asigurări sociale de sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii.
Aceeaşi calitate de plătitori ai taxei de claw-back o au şi persoanele juridice care realizează încasări în România din comercializarea medicamentelor de mai sus, ca efect al obţinerii dreptului de comercializare direct de la deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă sau a dreptului de a transmite către terţi dreptul de comercializare.
Ca urmare, sfera plătitorilor este definită de legiuitor, care are dreptul exclusiv de a stabili subiecţii taxelor fiscale şi parafiscale, legiuitorul având o marjă de apreciere la implementarea politicilor economice şi sociale.
Astfel cum s-a relevat şi în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului (cauza Stere împotriva României) un stat contractant se bucură de o largă marjă de apreciere, sub condiţia menţinerii justului echilibru între interesele generale şi cele private.
Având în vedere finalitatea taxei, aceasta se înscrie în marja de apreciere a statului şi menţine un just echilibru între interesele generale şi cele private.
În concluzie, cele stabilite de prima instanţă privind subiecţii plătitori, creează o premisă care nu este reglementată de lege, deoarece obligaţia plăţii taxei trimestriale nu are legătură cu vânzarea directă a medicamentelor către farmacii sau spitale, condiţiile pentru a fi plătitorul taxei au fost expuse mai sus, fiind subsumate autorizaţiei de punere pe piaţă.
Mai precis, nu orice persoană care comercializează în România medicamente de natura celor cuprinse în alin. (1) al art. 3731 din Legea nr. 95/2006 datorează taxa de claw-back, ci numai acelea care deţin autorizaţia de punere pe piaţă a medicamentelor respective sau dacă deţinătorii de autorizaţii nu desfăşoară activităţi de comercializare în România, taxa se datorează persoanelor juridice care realizează venituri din comercializarea în România a acelor medicamente, dar ca urmare a obţinerii drepturilor de comercializare direct de la deţinătorii autorizaţiilor de punere pe piaţă a medicamentelor.
Aşa cum s-a relevat şi mai sus, reclamantei i s-a transmis dreptul de comercializare în România de către deţinătorii autorizaţiei de punere pe piaţă, motiv pentru care, în baza art. 3631 alin. (2) din Legea nr. 95/2006 aceasta are calitatea de plătitor al taxei.
Reclamanta-intimată nu a contestat că ar deţine autorizaţia de punere pe piaţă sau că ar avea drept de comercializare în România a medicamentelor pentru care se plăteşte taxa trimestrială, ci dimpotrivă, chiar în acţiune precizează că a primit dreptul de a vinde în România medicamentele pentru care J.P. N.V., J.C.I. N.V. şi J.J. d.o.o. deţin autorizaţie de punere pe piaţă.
Ca urmare a prevederilor art. 3632 din Legea nr. 95/2006, calitatea de plătitor al taxei trimestriale o are reclamanta şi nu distribuitorii angro, pentru că aceasta a primit dreptul de a vinde în România medicamente pentru care se datorează taxa.
Cu privire la legalitatea notificărilor
Notificările a căror anulare s-a cerut prin acţiune se referă la trim. I-III/2011, perioadă în care era în vigoare O.U.G. nr. 104/2009 şi Ordinul nr. 928/581/2010.
Prin normele de punere în aplicare a prevederilor art. 3631 alin. (1) şi (2), respectiv art. 4 din Ordinul nr. 928/591/2010, s-a prevăzut care este procentul contribuţiei şi cum se determină valoarea contribuţiei, respectiv prin aplicarea unui procent asupra totalului veniturilor obţinute trimestrial, după deducerea TVA.
Acelaşi ordin prevede în art. 5 că în primele 5 zile ale lunii următoare încheierii unui trimestru, plătitorii taxei au obligaţia de a depune la CNAS declaraţia prevăzută în Anexa 2a şi 2b, iar în primele 5 zile ale lunii următoare celei în care au fost încasate în totalitate veniturile aferente unui trimestru, au obligaţia să depună declaraţiile prevăzute în Anexa 2a1 şi 2b1.
Ordinul nr. 928/591/2010 a fost supus examinării judiciare, sub aspectul legalităţii, în cadrul acţiunii în anulare care a format obiectul Dosarului nr. 11665/20/2010, iar prin sentinţa nr. 1855 din 14 martie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti a fost respinsă acţiunea, sentinţa devenită irevocabilă prin decizia nr. 6039/2013.
În consecinţă, toate dispoziţiile acestui act infralegislativ au rămas aplicabile în circuitul normativ, având putere obligatorie, ca şi actul normativ superior, în baza căruia a fost emis.
Ca urmare a prevederilor art. 5 din Ordinul nr. 928/2010 reclamanta avea obligaţia de a depune la CNAS, atât declaraţiile din Anexele 2a şi 2b, cât şi cele din Anexele 2a1 şi 2b1, în termenele prevăzute de art. 5 din ordin.
În speţa prezentă, reclamanta nu şi-a îndeplinit obligaţia prevăzută de art. 5 din Ordinul nr. 928/2010.
În raport de atitudinea reclamantei care nu şi-a îndeplinit integral obligaţiile legale, respectiv nu a depus declaraţiile prevăzute în Anexele 2a1 şi 2b1 privind încasările, CNAS a procedat corect, pentru că prin nedepunerea celor 2 declaraţii se tinde şi chiar s-a ajuns la neaplicarea legii.
Stabilirea prin estimare a bazei de impunere şi a obligaţiei de plată nu poate fi apreciată ca nelegală, din moment ce reclamanta nu şi-a îndeplinit obligaţia legală de a depune declaraţia prin volumul încasărilor, cu precizarea că textul art. 5 din Norme prevede obligaţia de a depune declaraţiile respective.
Notificările reprezintă o estimare provizorie, după cum rezultă chiar din cuprinsul acestora.
Din conţinutul normativ a art. 3631 din Legea nr. 95/2006, al Ordinului nr. 928/2010 şi interpretarea dată de Curtea Constituţională rezultă că taxa de claw-back este o creanţă bugetară căreia i se aplică normele din dreptul material şi procedural fiscal.
Astfel, potrivit art. 1 şi 67 C. proc. fisc., organele care stabilesc obligaţii aferente diferitelor bugete au dreptul de a stabili baza de impunere, prin estimare, dacă contribuabilul nu îşi îndeplineşte obligaţiile legale.
Această bază de impunere poate fi contestată şi reanalizată după îndeplinirea obligaţiei de a se depune declaraţiile din Anexa 2a1 şi 2b1.
De asemenea, notificările conţin toate elementele obligatorii, respectiv emitentul, destinatarul obligaţiei şi temeiul legal.
Faptul că nu s-a indicat contul în care trebuie virată suma, nu constituie un element de esenţă care ar determina anularea actului.
În raport de considerentele prezentei decizii, se constată că în mod greşit prima instanţă a apreciat că notificările sunt nelegale.
Recursul declarat de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală
Conform prevederilor art. 9 alin. (2) din O.U.G. nr. 77/2011, începând cu data de 1 octombrie 2011, când acestea au intrat în vigoare, procedurile de administrare a creanţelor reprezentând contribuţia claw-back vor fi continuate de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală. În consecinţă, subrogarea Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală intervine numai pentru procedurile de administrare a creanţelor, iar nu şi în ceea ce priveşte stabilirea acestora anterior datei respective, pentru care competenţa aparţinea Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate.
Noţiunea de administrare a creanţei avută în vedere de dispoziţiile art. 9 alin. (2) din O.U.G. nr. 77/2011 se referă numai la procedura de încasare şi de executare silită a creanţelor deja stabilite şi nu poate fi extinsă pentru operaţiunile juridice premergătoare de constatare a existenţei şi întinderii creanţei şi care au ca obiect individualizarea procentului de contribuţie, a bazei de calcul, calcularea efectivă a sumei datorate cu titlu de taxă de clawback şi comunicarea acesteia către debitor, ca atribuţii exclusive ale Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate în perioada trimestrului III al anului 2011, avută în vedere la emiterea notificării contestate în prezenta cauză.
Această concluzie se impune faţă de reglementarea cuprinsă în art. 9 alin. (1) din O.U.G. nr. 77/2011, care prevede expres că, pentru medicamentele incluse în programele naţionale de sănătate, pentru medicamentele de care beneficiază asiguraţii în tratamentul ambulatoriu, cu sau fără contribuţie personală, pe bază de prescripţie medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate şi pentru medicamentele de care beneficiază asiguraţii în tratamentul spitalicesc, vândute anterior intrării în vigoare a acestui act normativ, contribuţia datorată potrivit art. 3631 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, se stabileşte de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate şi se plăteşte conform reglementărilor în vigoare la data vânzării acestora.
Având în vedere considerentele prezentei decizii, în baza art. 312 C. proc. civ., recursurile vor fi admise, se va modifica sentinţa atacată şi se va respinge acţiunea împotriva ANAF pentru lipsa calităţii procesuale pasive, precum şi împotriva CNAS, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de pârâtele Casa Naţională de Asigurări de Sănătate şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală împotriva sentinţei civile nr. 1087 din 22 martie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată în sensul că:
Respinge acţiunea reclamantei formulată împotriva Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală pentru lipsa calităţii procesuale pasive.
Respinge acţiunea reclamantei formulată împotriva Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate, ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 octombrie 2014.
Părțile dosarului
(conform datelor publicate pe portalul instanțelor)
- JANSSEN-CILAG KFT - Intimat (Reclamant)
- CASA NAȚIONALĂ DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE - Recurent (Pârât)
- AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - Recurent (Pârât)
Termenele dosarului
| Dată de ședință | Oră începere ședință | |
|---|---|---|
| 28.03.2014 | 9:00 |
|
| 12.09.2014 | 9:00 |
|
| 19.09.2014 | 9:00 |
|
| 26.09.2014 | 9:00 |
|
| 03.10.2014 | 9:00 |
|
| 10.10.2014 | 9:00 |
|
| ← ICCJ. Decizia nr. 3759/2014. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 3553/2014. Contencios. Pretentii. Recurs → |
|---|
