ICCJ. Decizia nr. 3707/2014. Contencios. Alte cereri. Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3707/2014
Dosar nr. 3765/1/2013
Şedinţa publică de la 9 octombrie 2014
Asupra cererii de revizuire de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin cererea de revizuire formulată în temeiul prevederilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuentul a solicitat anularea deciziei nr. 5483 din data de 30 mai 2013 pronunţată în Dosarul nr. 7214/1/2012 de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, susţinând că este potrivnică sentinţelor civile nr. 6034 din 24 octombrie 2012 şi nr. 6114 din 30 octombrie 2012 pronunţate în Dosarele nr. 2594/2/2012 şi nr. 7107/2/2012 de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VlII-a contencios administrativ şi fiscal.
Prin decizia nr. 5483 din 30 mai 2013, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins cererea de revizuire formulată de A.D. împotriva sentinţei nr. 5016 din 17 septembrie 2012, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. 10367/2/2011.
Prin sentinţa civilă nr. 6034 din 24 octombrie 2012 pronunţată în Dosarul nr. 2594/2/2012, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia inadmisibilităţii şi a respins ca nefondată cererea de revizuire formulată în temeiul art. 322 pct. 5 C. proc. civ. împotriva sentinţei civile nr. 1077 din 14 februarie 2011 pronunţată în Dosarul nr. 12814/2/2010 de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Prin sentinţa civilă nr. 1077 din 14 februarie 2011 pronunţată în Dosarul nr. 12814/2/2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins ca inadmisibilă acţiunea reclamantului A.D. cu privire la suspendarea şi anularea a două ordine ale secretarului general al Camerei Deputaţilor emise în anul 2003 şi anul 2006, inadmisibilitate motivată prin prisma lipsei procedurii prealabile prevăzute de art. 7 al Legii nr. 554/2004 precum şi a faptului că unul din ordinele atacate erau datate anterior intrării în vigoare a legii contenciosului administrativ.
În Dosarul nr. 7107/2/2012 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, instanţa de fond prin sentinţa civilă nr. 6114 din data de 30 octombrie 2012 a respins excepţiile de inadmisibilitate şi lipsei calităţii procesuale pasive a intimatei Casa Naţională de Pensii Publice şi a respins ca nefondate cererile de revizuire principală şi conexă formulate de revizuentul A.D. în temeiul art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 în contradictoriu cu Casa Naţională de Pensii Publice şi Camera Deputaţilor, Secretariatul General, împotriva sentinţei civile nr. 3245 din 16 mai 2012 pronunţate în Dosarul nr. 10849/2/2010 de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
În motivarea cererii de revizuire, întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., se arată că sunt întrunite condiţiile impuse de aceste dispoziţii legale.
Practic în cuprinsul cererii de revizuire, revizuentul reiterează susţinerile privind reglementarea drepturilor salariale şi a pensiei de serviciu în raport de dreptul comunitar, precum şi trimiterile la Legea contabilităţii nr. 82/1991 şi alte acte normative.
Înalta Curte sesizată cu cererea de revizuire de faţă, urmează a o respinge pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Revizuirea este o cale extraordinară de atac, de retractare, care se poate exercita numai împotriva hotărârilor irevocabile, în cazurile şi în condiţiile prevăzute de lege.
Conform art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere atunci când există hotărâri definitive potrivnice date de instanţe de aceleaşi grad sau de grade deosebite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate; aceste dispoziţii se aplică şi în cazul în care hotărârile potrivnice sunt date de instanţe de recurs.
Invocarea motivului de revizuire prevăzut de textul legal anterior enunţat presupune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii:
- Există hotărâri definitive contradictorii.
Textul nu distinge, ceea ce înseamnă că această condiţie este îndeplinită chiar dacă prin hotărârile potrivnice nu s-a rezolvat fondul. Este necesar, însă, ca ambele hotărâri să fie pronunţate ori pe considerente procedurale ori pe fond, pentru că dacă una este pronunţată în temeiul unei excepţii procesuale, iar cealaltă este pronunţată în fond, nu există contrarietatea susceptibilă să facă admisibilă revizuirea.
- Hotărârile potrivnice să fie pronunţate în aceeaşi pricină.
Ca atare, trebuie reţinută tripla identitate de părţi, obiect şi cauză care sunt elementele lucrului judecat.
- Hotărârile să fie date în dosare diferite.
Revizuirea nu este admisibilă dacă hotărârile contradictorii au fost pronunţate în aceeaşi cauză, pe parcursul mai multor cicluri procesuale, determinate de căile de atac exercitate de părţi.
- În al doilea proces, să nu se fi invocat excepţia autorităţii de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, instanţa să fi omis să se pronunţe asupra ei.
Dacă instanţa sesizată cu cea de-a doua acţiune a respins excepţia autorităţii de lucru judecat, această apărare nu mai poate fi reiterată pe calea revizuirii, deoarece s-ar opune tocmai puterea de lucru judecat a hotărârii date asupra primei acţiuni.
- Să se ceară anularea celei de a doua hotărâri.
Condiţiile indicate trebuie îndeplinite cumulativ, iar neîndeplinirea uneia dintre condiţii duce la respingerea cererii de revizuire.
În speţă, nu sunt întrunite condiţiile de admisibilitate a cererii de revizuire în raport cu prevederile art. 322 C. proc. civ., întrucât hotărârile judecătoreşti invocate sunt pronunţate în cereri diferite de revizuire.
Se reţine că nu sunt hotărâri potrivnice în sensul art. 322 pct. 7 C. proc. civ., întrucât nu sunt date în aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate, nefiind îndeplinită condiţia triplei identităţi de părţi, obiect şi cauză pentru a se pretinde de către revizuent o încălcare a principiului autorităţii de lucru judecat.
Faţă de aspectele anterior menţionate, Înalta Curte va respinge cererea de revizuire.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de revizuire formulată de A.D. împotriva deciziei nr. 5493 din 30 mai 2013 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 29 octombrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3683/2014. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 3713/2014. Contencios. Despăgubire. Fond → |
|---|
