ICCJ. Decizia nr. 3713/2014. Contencios. Despăgubire. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3713/2014
Dosar nr. 2988/1/2014
Şedinţa publică de la 9 octombrie 2014
Asupra acţiunii de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Instituţia Prefectului Judeţului Cluj sub nr. 12393 din 25 februarie 2004, H.V. şi H.G. au solicitat, în temeiul Legii nr. 290/2003, acordarea măsurilor reparatorii pentru imobilele deţinute în proprietate de părinţii acestora, defuncţii H.A. şi H.M., în Jud. Cernăuţi, imobile de care antecesorii menţionaţi au fost deposedaţi în mod abuziv ca urmare a refugiului din Bucovina de Nord în anul 1944: o casă de locuit din cărămidă şi lemn, cu o suprafaţă de 110 mp; anexe gospodăreşti - grajd, şură, magazie pentru furaje, coteţe, teren agricol în suprafaţă de 3,10 ha.
Prin Hotărârea nr. 56 din 20 martie 2008, Comisia Judeţeană Cluj pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 a aprobat cererea înregistrată la Instituţia Prefectului Judeţului Cluj în 25 februarie 2004 şi a dispus acordarea despăgubirilor pentru H.V. şi H.G. pentru următoarele imobile: o casă de locuit din cărămidă şi lemn, cu o suprafaţă de 110 mp; anexe gospodăreşti - grajd, şură, magazie pentru furaje, coteţe, teren agricol în suprafaţă de 3,10 ha.
Prin aceeaşi hotărâre s-a reţinut că valoarea totală a despăgubirilor stabilite în cadrul rapoartelor tehnice de evaluare este de 272.135,67 lei şi se compune din valoarea construcţiilor şi a terenului aferent: 245.520 lei şi valoarea terenului agricol 3,10 ha: 26.615,67 lei.
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul H.V. în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 136.067,83 lei şi a penalităţilor de întârziere, până la data efectivă a plăţii, reprezentând despăgubiri acordate în temeiul Hotărârii nr. 56 din 20 martie 2008 de Comisia Judeţeană Cluj pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, pentru imobilele deţinute în proprietate de părinţii lui H.V. şi H.G., în Judeţul Cernăuţi.
În temeiul art. 131 alin. (1) din Noul C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, verificându-şi competenţa materială de soluţionare a cauzei, apreciază că în raport de dispoziţiile art. 97 din acelaşi act normativ, nu este competentă să soluţioneze acţiunea formulată de reclamant.
Din cuprinsul acţiunii formulată de reclamant rezultă că acţiunea vizează acordarea unor penalităţi/despăgubiri, urmare a faptului că nu au fost plătite despăgubirile acordate în temeiul Legii nr. 290/2003, conform Hotărârii nr. 56 din 20 martie 2008 a Comisiei Judeţene Cluj pentru aplicarea Legii nr. 290/2009.
Dispoziţiile art. 10 alin. (2) şi art. 11 alin. (1) din Legea nr. 290/2003 prevăd următoarele:
Art. 10 alin. (2): "Despăgubirile sau compensaţiile băneşti vor fi acordate beneficiarilor în termen de un an de la comunicarea hotărârii comisiei judeţene ori a municipiului Bucureşti, după caz, sau a hotărârii prevăzute la art. 8 alin. (4) sau (6), respectiv la art. 9; plata lor se poate face şi în rate, în maximum 2 ani, în funcţie de disponibilităţile băneşti ale direcţiilor prevăzute la art. 11 alin. (1)".
Art. 11 alin. (1): "Plata despăgubirilor se dispune de către Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor - Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003".
De asemenea, în cuprinsul Normelor metodologice pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, astfel cum au fost modificate prin H.G. nr. 57/2008, dispoziţiile referitoare la punerea în aplicarea art. 11 prevăd procedura de plată a despăgubirilor solicitate în baza Legii nr. 290/2003.
Potrivit acestor prevederi legale menţionate rezultă că plata despăgubirilor băneşti solicitate în baza Legii nr. 290/2003, cu modificările şi completările ulterioare, se face prin Direcţia economică din cadrul Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor.
Conform art. 17 alin. (1) şi (6) din Normele metodologice menţionate, rezultă că actele administrative care implică competenţa A.N.R.P. - Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, sunt de competenţa secţiei de contencios administrativ a Tribunalului în raza căruia domiciliază solicitantul.
Este evident că solicitările din cauza de faţă sunt legate, derivate din Legea nr. 290/2003.
Prin urmare, în cauza de faţă trebuie aplicat principiul lex specialia generalibus derogant. Fiind vorba de un litigiu derivat din Legea nr. 290/2003, sunt incidente dispoziţiile legale speciale, imperative, care stabilesc competenţa materială a instanţei de judecată, respectiv secţia contencios administrativ a tribunalului în raza căruia domiciliază solicitantul.
Astfel fiind, nu sunt incidente speţei normele de drept comun în materia competenţei instanţei de contencios administrativ, respectiv art. 10 din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată.
În consecinţă, potrivit art. 131 alin. (1), art. 132 alin. (1) şi (3) din Noul C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepţia necompetenţei materiale invocată din oficiu şi va declina competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj, secţia contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite excepţia necompetenţei materiale a instanţei invocată din oficiu.
Declină competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 octombrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3707/2014. Contencios. Alte cereri. Revizuire... | ICCJ. Decizia nr. 3747/2014. Contencios. Refuz soluţionare... → |
|---|
