ICCJ. Decizia nr. 3798/2014. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3798/2014
Dosar nr. 139/43/2012
Şedinţa publică de la 15 octombrie 2014
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Procedura în faţa primei instanţe
Prin acţiunea înregistrată la 2 aprilie 2012, reclamantele Fundaţia Culturală „Dr. M.C.”, Asociaţia „R.A.”, Asociaţia „G.C.” au solicitat anularea hotărârii nr. 4 din 11 ianuarie 2012 emisă de pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării şi constatarea ca faptă discriminatorie a acţiunii Preşedintelui Consiliului Judeţean Harghita de arborare a drapelului secuiesc la data de 15 martie 2010 pe Palatul administrativ al instituţiei publice judeţene.
În motivarea acţiunii, reclamantele au susţinut că prin hotărârea atacată s-a constatat în mod nelegal că arborarea drapelului secuiesc la data de 15 martie 2010 nu reprezintă discriminare, conform dispoziţiilor art. 15 din O.G. nr. 137/2000 şi că nu au fost dovedite susţinerile lor privind încălcarea dreptului la demnitate prin discursul de la aceeaşi dată rostit de Preşedintele Consiliului Judeţean Harghita cu privire la acest drapel, considerat ca fiind al întregului Ţinut Secuiesc.
Reclamantele au justificat incidenţa prevederilor art. 15 din O.G. nr. 137/2000 prin faptul că românii harghiteni au perceput oficializarea drapelului secuiesc şi marcarea arborării printr-un discurs referitor la o entitate constituită pe criterii etnice, în care românii nu îşi găsesc locul, ca fiind atât o propagandă naţionalist - şovină, cât şi un comportament care vizează atingerea demnităţii şi crearea unei atmosfere de intimidare, ostile, degradante, umilitoare şi ofensatoare faţă de comunitatea românească din judeţul Harghita.
Lipsa de temei a hotărârii nr. 4 din 11 ianuarie 2012 a fost invocată de reclamante şi faţă de decizia nr. 2690/R din 26 septembrie 2012 a Curţii de Apel Târgu Mureş, prin care s-a dispus în mod irevocabil anularea hotărârii nr. 269/2009 a Consiliului Judeţean Harghita de adoptare a steagului judeţului, având caracteristicile specifice unei singure colectivităţi.
Prin întâmpinare, Consiliul judeţean Harghita a invocat excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive, excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantelor şi excepţia tardivităţii acţiunii, iar pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acţiunii şi menţinerea ca legală şi temeinică a hotărârii nr. 4 din 11 ianuarie 2012 emisă de Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării.
2. Soluţia instanţei de fond
Prin încheierea de la data de 2 aprilie 2013, Curtea de Apel Târgu-Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Consiliul Judeţean Harghita, reţinând că acesta a dobândit calitatea de parte litigantă prin efectul dispoziţiilor art. 20 alin. (4) din O.G. nr. 137/2000, ca urmare a declanşării litigiului prin sesizarea Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, care desfăşoară o procedură specială, contradictorie, în cadrul căreia este citat şi emitentul actului pretins a avea un caracter discriminator.
Prin sentinţa nr. 204 din 9 aprilie 2013, aceeaşi instanţă a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantelor, excepţia tardivităţii acţiunii şi pe fond, a admis acţiunea formulată de reclamante, a anulat hotărârea nr. 4 din 11 ianuarie 2012 emisă de Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, a constatat că sunt fapte discriminatorii arborarea drapelului judeţului Harghita la data de 15 martie 2010 şi acţiunea Preşedintelui Consiliului Judeţean Harghita, de la aceeaşi dată, de a afirma că drapelul este al Ţinutului Secuiesc, în sensul dispoziţiilor art. 15 din O.G. nr. 137/2000.
Excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantelor a fost respinsă cu motivarea că, legitimarea lor rezidă tocmai în împrejurarea că reprezintă interesele culturale ale cetăţenilor români, de naţionalitate română şi care locuiesc într-o zonă geografică în care predomină populaţia de naţionalitate maghiară.
În consecinţă, s-a considerat că nu poate fi negată îndreptăţirea reclamantelor de a promova cereri de chemare în judecată care tind la apărarea unor drepturi pretins a fi fost încălcate sau la protecţia juridică a statutului de minoritate naţională în acea zonă geografică.
Excepţia tardivităţii acţiunii a fost respinsă în raport cu data comunicării hotărârii nr. 4 din 11 ianuarie 2012 către reclamante (Fundaţia Culturală „Dr. M.C.” - 15 martie 2012, Asociaţia „R.A.” -16 martie 2012 şi Asociaţia „G.C.” - 30 martie 2012) şi respectiv, data formulării acţiunii - 30 martie 2012.
Pe fondul cauzei, s-a reţinut că, prin hotărârea nr. 4 din 11 ianuarie 2012 a Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării a fost clasată petiţia reclamantelor, considerându-se că arborarea drapelului judeţului Harghita nu reprezintă o discriminare, în sensul dispoziţiilor art. 15 din O.G. nr. 137/2000 şi că nu au fost probate afirmaţiile care ar reprezenta încălcarea dreptului la demnitate.
Referitor la prima faptă şi anume, arborarea drapelului judeţului Harghita la data de 15 martie 2010, instanţa de fond a avut în vedere că, prin decizia nr. 2.690/R din 26 septembrie 2012 a Curţii de Apel Târgu - Mureş a fost anulată în mod irevocabil hotărârea nr. 269 din 26 noiembrie 2009 emisă de Consiliul judeţean Harghita pentru adoptarea steagului şi gonfalonului judeţului Harghita şi prin prisma puterii de lucru judecat, constatările instanţei sesizată în acel litigiu se impun şi în prezenta cauză, datorită dezlegării de drept date unei situaţii de fapt similare celei deduse judecăţii în acest litigiu.
Astfel, s-a avut în vedere că, deşi în judeţul Harghita trăiesc peste 10 comunităţi etnice diferite, care toate ar putea revendica dreptul de a fi reprezentate prin simboluri specifice comunităţii lor pe drapelul judeţului, prin introducerea anumitor simboluri heraldice pe drapel, Consiliul judeţean Harghita nu a acţionat în numele şi în interesul comunităţilor pe care le reprezintă.
În concret, s-a reţinut că, pârâtul Consiliul judeţean Harghita a impus un simbol monoetnic, respectiv drapelul secuiesc, ca drapel al judeţului Harghita, aspect care rezultă şi din afirmaţia Preşedintelui Consiliului judeţean Harghita din şedinţa din data de 26 noiembrie 2009, care a susţinut că a adoptat un drapel folosit ca steag al Consiliului Naţional Secuiesc, care însă nu are reprezentativitate pentru interesul colectivităţilor pe care Consiliul judeţean Harghita este chemat, prin lege, să îl servească.
Constatarea ca nelegală a hotărârii nr. 269 din 26 noiembrie 2009 a Consiliului judeţean Harghita şi în consecinţă, anularea acesteia prin hotărâre judecătorească irevocabilă, a determinat concluzia judecătorului fondului că utilizarea drapelului adoptat de instituţia administrativă se situează în afara legii, tocmai datorită caracterului monoetnic al acestuia (prin prisma elementelor cuprinse în steag), de natură a reprezenta o reală discriminare faţă de celelalte comunităţi care locuiesc în acest judeţ şi, în principal, comunitatea românească.
În atare situaţie, s-a apreciat ca fiind realizată în cauză ipoteza legală prevăzută de art. 15 din O.G. nr. 137/2000, întrucât prin arborarea drapelului judeţului Harghita, care reprezintă de fapt steagul Consiliului Naţional Secuiesc, s-a adus atingere demnităţii comunităţii româneşti, constant apreciată ca fiind minoritară în judeţul Harghita.
Instanţa de fond a considerat că utilizarea criteriilor de discriminare se impune în raport cu minoritatea şi respectiv, majoritatea naţională la care se referă fapta încriminată de textul legal precitat, întrucât discriminarea vizează acea atingere adusă demnităţii minorităţii române, faţă de care steagul arborat pe clădirea Consiliului judeţean Harghita nu are rezonanţă faţă de simbolurile statului naţional român, suveran şi independent, unitar şi indivizibil, după cum s-a statuat în art. 1 alin. (1) din Constituţia României.
Referitor la cealaltă faptă apreciată de către reclamante ca fiind discriminatorie şi anume, afirmaţia Preşedintelui Consiliului Judeţean Harghita, conform căreia drapelul este al Ţinutului Secuiesc, instanţa de fond a constatat că, prin hotărârea nr. 4 din 11 ianuarie 2012, Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării a aplicat greşit prevederile art. 15 şi art. 20 alin. (6) din O.G. nr. 137/2000.
Aceste norme legale impun reclamantelor sarcina de a dovedi existenţa unor fapte (în speţă, afirmaţia Preşedintelui Consiliului judeţean Harghita), care permit a se presupune existenţa sau inexistenţa unei discriminări directe/indirecte, iar persoanei împotriva căreia s-a formulat sesizarea (Consiliul judeţean Harghita) îi revine sarcina de a dovedi că faptele nu constituie discriminare.
Faţă de această reglementare, s-a reţinut că, în mod cert, reclamantele au dovedit existenţa faptei pretins vătămătoare şi anume, afirmaţia potrivit căruia drapelul este al Ţinutului Secuiesc, al cărui caracter discriminatoriu rezidă tocmai în împrejurarea că nelegalitatea hotărârii de adoptare a steagului şi gonfalonului judeţului Harghita se răsfrânge şi asupra oricărei acţiuni care presupune utilizarea sau referirea la acest steag, tocmai prin elementele monoetnice care îl definesc.
3. Calea de atac exercitată
Împotriva acestei sentinţe, au declarat recurs pârâţii Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării şi Judeţul Harghita, prin Consiliul judeţean Harghita, solicitând modificarea hotărârii atacate, în sensul respingerii acţiunii formulate de reclamante ca neîntemeiată.
Prin motivul comun de recurs formulat de ambii recurenţi pe fondul cauzei, s-a susţinut că hotărârea instanţei de fond a fost pronunţată cu aplicarea greşită a O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare.
Recurenţii au considerat că instanţa de fond s-a limitat la analiza caracterului presupus discriminatoriu al hotărârii nr. 269/2009 emisă de Consiliul judeţean Harghita şi a constatat că acest act administrativ a fost anulat prin decizia nr. 2.690/R din 26 septembrie 2012, fără a observa că fapta la care se referă reclamanţii a fost săvârşită la data de 10 martie 2010, dată la care hotărârea nr. 269/2009 era legală şi producea efecte juridice.
De asemenea, s-a arătat că, anularea hotărârii nr. 269/2009 a Consiliului judeţean Harghita şi implicit, a drapelului judeţului Harghita nu poate avea ca efect nelegalitatea şi desfiinţarea hotărârii nr. 4 din 11 ianuarie 2012 a Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, întrucât hotărârea nr. 269/2009 se referă la adoptarea drapelului secuiesc ca drapelul oficial al judeţului Harghita, iar hotărârea nr. 4 din 11 ianuarie 2012 a avut ca obiect fapta de arborare, exclusiv în data de 10 martie 2010, a drapelului oficial al judeţului Harghita pe clădirea Consiliului judeţean Harghita.
Pe fondul cauzei, recurentul Consiliul judeţean Harghita a criticat şi interpretarea dată de instanţa de fond dispoziţiilor art. 2 alin. (1), art. 15 din O.G. nr. 137/2000 şi ale Directivei Consiliului 2000/78/CE, deoarece nu au existat două situaţii comparabile la care tratamentul aplicat să fi fost diferit, astfel că, pretinsa declaraţie a preşedintelui Consiliului judeţean Harghita, prin conţinutul ei, nu poate fi considerată un act de discriminare şi aceasta cu atât mai mult cu cât, în Ţinutul Secuiesc (o regiune istorică inexistentă sub forma unei unităţi administrativ - teritoriale) cetăţenii de etnie română locuiesc împreună cu etnicii maghiari.
Acelaşi recurent a criticat şi soluţia de respingere a excepţiilor pe care le-a invocat în primă instanţă cu privire la lipsa calităţii sale procesuale pasive şi la lipsa calităţii procesuale active a intimatelor.
Cu privire la calitatea sa procesuală pasivă, recurentul a susţinut că instanţa de fond a respins în mod greşit excepţia pentru că această legitimare aparţine numai Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, iar introducerea sa în cauză, din oficiu nu poate fi dispusă în baza dispoziţiilor art. 161 din Legea nr. 554/2004, care prevăd numai posibilitatea de a se pune în discuţia părţilor necesitatea introducerii în cauză a altor subiecţi de drept. Recurentul a învederat că, iniţial, la data de 5 martie 2013, această excepţie a fost admisă de instanţa de fond.
Cu privire la calitatea procesuală activă, recurentul a considerat că este de asemenea greşită soluţia de respingere a excepţiei, în condiţiile în care asociaţiile intimate nu au dovedit legitimarea lor, potrivit dispoziţiilor art. 28 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000 şi art. 8 alin. (1) din Ordinul nr. 144/2008 al Preşedintelui Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, cu actele lor constitutive, din care să rezulte că au ca scop protecţia drepturilor omului sau un interes legitim în combaterea discriminării şi că, discriminarea pretinsă se manifestă în domeniul lor de activitate, cu respectarea principiului specializării persoanei juridice.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursurilor
Examinând actele şi lucrările dosarului, în raport şi cu dispoziţiile art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursurile declarate în cauză, pentru următoarele considerente:
1. Aspecte de fapt şi de drept relevante
Legitimarea procesuală activă a intimatelor - reclamante Fundaţia Culturală „Dr. M.C.”, Asociaţia „R.A.”, Asociaţia „G.C.” a fost corect constatată de instanţa de fond în raport cu dispoziţiile art. 28 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000, republicată, care prevăd că, organizaţiile neguvernamentale care au ca scop protecţia drepturilor omului sau care au un interes legitim în combaterea discriminării au calitate procesuală activă în cazul în care discriminarea se manifestă în domeniul lor de activitate şi aduce atingere unei comunităţi sau unui grup de persoane.
Cum intimatele s-au înfiinţat şi funcţionează ca persoane juridice pentru reprezentarea intereselor culturale ale cetăţenilor români, de naţionalitate română, care locuiesc într-o zonă geografică în car predomină populaţia de naţionalitate maghiară, instanţa de fond a reţinut întemeiat că acestea sunt îndreptăţite să promoveze cereri de chemare în judecată pentru apărarea unor drepturi pretins a fi fost încălcate ori pentru protecţia juridică a statutului de naţionalitate minoritară în acea zonă geografică.
Sesizat cu aceeaşi excepţie de procedură, Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării a constatat prin hotărârea nr. 304 din 10 noiembrie 2010 dată în Dosarul nr. 22/2010 că intimatele - reclamante fac parte din categoria subiectelor de drept colectiv cărora li s-a recunoscut prin dispoziţiile art. 28 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000, republicată, legitimarea procesuală activă pentru faptele de discriminare, iar Consiliul judeţean Harghita, în calitate de reclamant în acel dosar, nu a contestat în justiţie soluţia dată cu privire la această excepţie.
În consecinţă, intimatele - reclamante au justificat prin obiectul sesizării formulate că au calitate procesuală de a acţiona pentru protecţia juridică împotriva discriminării şi că se pot adresa instanţei de contencios administrativ ca organisme sociale interesate, în sensul definit de art. 2 alin. (1) lit. r) din Legea nr. 554/2004, ca structuri neguvernamentale, sindicate, asociaţii, fundaţii şi altele asemenea, care au ca obiect de activitate protecţia drepturilor diferitelor categorii de cetăţeni sau, după caz, buna funcţionare a serviciilor publice administrative.
Legitimarea procesuală pasivă a Consiliului judeţean Harghita a fost constatată de asemenea în mod corect de instanţa de fond în raport cu dispoziţiile art. 20 alin. (4) din O.G. nr. 137/2000, republicată şi art. 38 din procedura internă de soluţionare a petiţiilor şi sesizărilor, aprobată prin Ordinul nr. 144/2008 emis de Preşedintele Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, care reglementează pentru soluţionarea litigiului o procedură transparentă, cu respectarea principiilor contradictorialităţii şi asigurării dreptului la apărare al tuturor părţilor.
În cadrul acestei proceduri speciale a fost citat în calitate de reclamant şi Consiliul judeţean Harghita, ca autoritate emitentă a actului pretins discriminator şi deci prin efectul legii, acesta a devenit parte litigantă, fără a fi contestat legitimarea sa procesuală prin apărările formulate în Dosarul nr. 22/2010 al Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării.
Astfel cum s-a reţinut prin Decizia nr. 444/2009 pronunţată de Curtea Constituţională în exercitarea controlului de constituţionalitate al prevederilor O.G. nr. 137/2000, Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării este organ administrativ cu atribuţii jurisdicţionale, având independenţa necesară îndeplinirii actului administrativ - jurisdicţional, iar procedura judiciară pentru contestarea acestuia impune citarea tuturor celor interesaţi, inclusiv a celor care, fiind părţi în procedura administrativă, au dobândit în mod implicit legitimarea procesuală în litigiul dedus spre soluţionare instanţei de judecată.
Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte va respinge ca nefondate criticile formulate în recursul declarat de Judeţul Harghita, prin Consiliul judeţean Harghita cu privire la soluţia de respingere a excepţiei lipsei calităţii procesuale active a intimatelor - reclamante şi a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a recurentului - pârât.
Criticile formulate în ambele recursuri pe fondul cauzei sunt de asemenea nefondate, constatându-se că este legală şi temeinică sentinţa prin care instanţa de fond a admis acţiunea formulată de intimatele - reclamante şi a anulat hotărârea nr. 4 din 11 ianuarie 2012 a Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, reţinând că este faptă discriminatorie arborarea drapelului judeţului Harghita la data de 15 martie 2010, în sensul dispoziţiilor art. 15 din O.G. nr. 137/2000 republicată şi că este faptă discriminatorie acţiunea Preşedintelui Consiliului Judeţean Harghita de a afirma la aceeaşi dată că „drapelul este al Ţinutului Secuiesc”, în sensul dispoziţiilor art. 15 din O.G. nr. 137/2000, republicată.
Cu privire la prima faptă de discriminare şi anume, arborarea drapelului judeţului Harghita la data de 15 martie 2010 pe clădirea Palatului administrativ al Consiliului judeţean Harghita, instanţa de fond a considerat că în cauză este realizată ipoteza legală prevăzută de art. 15 din O.G. nr. 137/2000, republicată, întrucât arborarea acestui drapel, care reprezintă de fapt steagul Consiliului Naţional Secuiesc, aduce atingere demnităţii comunităţii române, constant apreciată ca fiind minoritară în judeţul Harghita.
Instanţa de fond a avut în vedere că hotărârea nr. 269 din 26 noiembrie 2009 prin care Consiliul judeţean Harghita a adoptat steagul şi gonfalonul judeţului Harghita a fost anulată prin decizia nr. 2690/R din 26 septembrie 2012 a Curţii de Apel Târgu - Mureş şi anularea acesteia conduce la concluzia că şi utilizarea drapelului astfel adoptat se situează în afara legii, tocmai datorită caracterului monoetnic al acestuia (prin prisma elementelor cuprinse în steag), de natură a reprezenta o reală discriminare faţă de celelalte comunităţi care locuiesc în judeţul Harghita şi, în principal, comunitatea românească.
Caracterul discriminatoriu al acestei fapte a fost corect constatat de prima instanţă în raport cu elementele concrete ale cazului dedus judecăţii, reţinându-se că, deşi în judeţul Harghita trăiesc peste 10 comunităţi etnice diferite, care toate ar putea revendica dreptul de a fi reprezentate prin simboluri specifice propriei comunităţi pe drapelul judeţului, Consiliul judeţean Harghita nu a acţionat în numele şi în interesul comunităţilor pe care le reprezintă, impunând un simbol monoetnic (drapelul secuiesc) ca drapel al judeţului Harghita.
Arborarea la data de 15 martie 2010 a drapelului adoptat în mod nelegal de Consiliul judeţean Harghita a fost analizată în mod distinct de procesul deliberativ finalizat prin hotărârea nr. 269 din 26 noiembrie 2009, anulată prin decizia nr. 2690/R din 26 septembrie 2012 a Curţii de Apel Târgu - Mureş şi deci fără a reţine puterea de lucru judecat a acestei hotărâri irevocabile, judecătorul fondului a stabilit corect forţa probantă a constatărilor instanţei de judecată investită cu acel litigiu, care se impun şi în prezenta cauză, datorită dezlegării date în drept pentru o situaţie de fapt similară.
De asemenea, nu se poate reţine că pronunţarea acestei hotărâri irevocabile după data săvârşirii faptei discriminatorii - 15 martie 2010 poate exonera autoritatea reclamantă de răspunderea juridică în baza O.G. nr. 137/2000, întrucât această faptă a constituit obiectul sesizării împotriva discriminării, independent de motivele de nelegalitate pentru care s-a solicitat anularea hotărârii nr. 269 din 26 noiembrie 2009 de adoptare a steagului şi gonfalonului judeţului Harghita în litigiul de contencios administrativ soluţionat în mod irevocabil prin decizia nr. 2.690/R din 26 septembrie 2012 a Curţii de Apel Târgu - Mureş.
În consecinţă, nelegalitatea hotărârii nr. 4 din 11 ianuarie 2012 a Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării a fost corect constatată de judecătorul fondului după examinarea circumstanţelor concrete ale cauzei şi analiza detaliată a tuturor elementelor de fapt şi de drept expuse de părţi, iar nu pentru considerentele reţinute în decizia nr. 2690/R din 26 septembrie 2012, pronunţată într-un alt litigiu şi care a avut un alt obiect decât cel în speţă.
Temeiul juridic al prezentului litigiu a fost O.G. nr. 137/2000, care impune utilizarea criteriilor de discriminare în raport cu minoritatea şi, respectiv, majoritatea naţională la care se referă fapta sesizată, pentru care judecătorul fondului a constatat în mod legal şi temeinic existenţa caracterului discriminatoriu datorită atingerii adusă demnităţii minorităţii române prin arborarea la 15 martie 2010 pe clădirea Consiliului judeţean Harghita a unui steag cu simboluri monoetnice şi deci fără nicio rezonanţă la simbolurile statului naţional român, suveran şi independent, unitar şi indivizibil, cum s-a statuat în art. 1 alin. (1) din Constituţia României, republicată.
Cu privire la cealaltă faptă sesizată de către intimatele - reclamante ca fiind discriminatorie şi anume, afirmaţia Preşedintelui Consiliului judeţean Harghita la data de 15 martie 2010 că drapelul este al întregului Ţinut Secuiesc, instanţa de fond a constatat de asemenea în mod judicios întrunirea cerinţelor prevăzute de art. 15 şi art. 20 din O.G. nr. 137/2000, republicată, considerându-se că această reglementare a fost greşit interpretată de Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării la adoptarea hotărârii nr. 4 din 11 ianuarie 2012.
Conform acestor prevederi legale, persoana care se consideră discriminată prezintă faptele pe baza cărora poate fi prezumată existenţa unei discriminări directe sau indirecte, iar persoanei împotriva căreia s-a formulat sesizarea îi revine sarcina de a dovedi că nu a avut loc o încălcare a principiului egalităţii de tratament şi că faptele sesizate nu constituie o discriminare.
În condiţiile în care niciuna din părţi nu a contestat existenţa faptei sesizate şi anume, afirmaţia Preşedintelui Consiliului judeţean Harghita la data de 15 martie 2010 că drapelul arborat este al întregului Ţinut Secuiesc, Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării a adoptat nelegal hotărârea nr. 4 din 11 ianuarie 2012, prin care la pct. 2 a decis că petenţii nu au probat asemenea afirmaţii care ar reprezenta o încălcare a dreptului la demnitate.
Nelegalitatea actului administrativ cu privire la această faptă a fost corect constatată de prima instanţă, reţinându-se că probele administrate de către intimatele - reclamante dovedesc în mod cert săvârşirea la 15 martie 2010 de către Preşedintele Consiliului judeţean Harghita a unei fapte de discriminare, în sensul dispoziţiilor art. 15 din O.G. nr. 137/2000, republicată, iar persoana reclamată nu a formulat apărări pentru a infirma caracterul discriminatoriu al faptei respective nici în procedura administrativă şi nici în procedura judiciară.
Faţă de argumentele care au fost expuse, constatând că hotărârea pronunţată de instanţa de fond este legală şi temeinică, nefiind motive de casare sau de modificare a acesteia, Înalta Curte va respinge ca nefondate recursurile declarate de Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării şi de Judeţul Harghita, prin Consiliul judeţean Harghita.
3. Soluţia instanţei de recurs şi temeiul juridic al acesteia
În baza dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondate ambele recursuri declarate în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării şi de Judeţul Harghita, prin Consiliul Judeţean Harghita împotriva sentinţei nr. 204 din 9 aprilie 2013 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 octombrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4794/2014. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3772/2014. Contencios. Anulare act... → |
|---|
