ICCJ. Decizia nr. 3636/2014. Contencios. Anulare act administrativ. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3636/2014
Dosar nr. 11358/2/2010
Şedinţa publică de la 7 octombrie 2014
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanţele cauzei.
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 22 octombrie 2010, reclamanta Agenţia Naţională pentru Romi a solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, anularea deciziei nr. E 5809/AZ din 16 iulie 2010 emisă de Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale - Direcţia Generală Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane, a procesului-verbal de constatare din 13 mai 2010 încheiat de către echipa de verificare a Autorităţii de Management pentru Programul Operaţional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane la data de 12 mai 2010 cu privire la Proiectul POSDRU/14/6.1/S/3 „Împreună pentru o societate mai bună".
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane a considerat că sumele plătite personalului care a desfăşurat activităţi în proiect în baza contractelor individuale de muncă cu timp parţial sunt neeligibile, cu toate că salarizarea personalului a fost realizată în conformitate cu prevederile Ghidului solicitantului „Împreună, pentru o societate mai bună" aprobat prin Ordinul ministrului muncii, familiei şi egalităţii de şanse nr. 100/2008 privind aprobarea documentelor necesare implementării Programului operaţional sectorial "Dezvoltarea resurselor umane 2007-2013" şi cu cele ale Ordinului comun al ministrului muncii, familiei şi egalităţii de şanse şi ministrului economiei şi finanţelor nr. 3/185 din 21 ianuarie 2008 pentru stabilirea regulilor de eligibilitate şi a listei cheltuielilor eligibile în cadrul operaţiunilor finanţate prin POSDRU 2007-2013, deci cu respectarea regulilor stabilite pentru implementarea proiectului.
A arătat reclamanta că în lipsa unei instrucţiuni sau a unor comunicări oficiale din partea Autorităţii de Management pentru Programul Operaţional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane către beneficiarii - instituţii publice, în condiţiile în care în toată această perioadă au fost efectuate cheltuieli de personal în scopul exclusiv al implementării proiectelor, se află într-o situaţie deosebit de riscantă pentru succesul acestor proiecte, în condiţiile în care Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane avea obligaţia conform Contractului de finanţare „de a informa Beneficiarul, în timp util, cu privire la orice decizie care poate afecta implementarea proiectului" [art. 9 B(1)] şi „de a sprijini Beneficiarul prin furnizarea informaţiilor sau clarificărilor pe care acesta le consideră necesare pentru implementarea proiectului" [art. 9B (3)].
S-a susţinut că, având în vedere că posturile din organigrama proiectului pentru care au fost încheiate contractele individuale de muncă, contracte încheiate strict în scopul derulării şi implementării activităţilor din proiect, respectiv experţi regionali, personal tehnic, membri ai echipei de management, atribuţiile din fişele de post pentru funcţii nu corespund atribuţiilor specifice ale Agenţiei Naţionale pentru Romi pe care le are potrivit H.G. nr. 1703/2004, cu modificările şi completările ulterioare, şi pe cale de consecinţă aceste funcţii nu ar fi putut fi incluse în statul de personal al instituţiei.
Astfel, structura organizatorică a proiectului şi bugetul proiectului au fost aprobate de către Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale / Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane odată cu Cererea de finanţare, fără a afecta numărul de posturi al beneficiarului, finanţat pentru activitatea de bază de la bugetul de stat.
A mai susţinut reclamanta că Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane consideră neeligibile cheltuielile cu personalul chiar dacă acestea nu depăşesc tarifele orare stabilite prin Ghidul solicitantului, la subcapitolul 14, iar în toată această perioadă, Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane nu a emis nicio instrucţiune prin care să stabilească un alt nivel de salarizare pentru personalul din proiectele implementate de instituţiile publice, neavând niciun fel de reacţie oficială, niciun fel de corespondenţă de înştiinţare sau de atenţionare a instituţiilor publice implicate în implementarea proiectelor în legătură cu faptul că va declara neeligibile cheltuielile cu personalul care nu se încadrează în prevederile O.G. nr. 10/2008, deşi avea obligaţia conform Contractului de finanţare „de a informa Beneficiarul, în timp util, cu privire la orice decizie care poate afecta implementarea proiectului" [art. 9B (1)] şi „de a sprijini Beneficiarul prin furnizarea informaţiilor sau clarificărilor pe care acesta le consideră necesare pentru implementarea proiectului" [art. 9B (3)].
S-a arătat că faptul că „pentru personalul încadrat în structuri/entităţi finanţate integral sau parţial din bugetul de stat aceste plafoane nu pot depăşi pe cele reglementate de legislaţia naţională pentru personalul încadrat în structuri/entităţi finanţate integral sau parţial din bugetul de stat" este stipulat pentru prima dată de Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane în noul Ghid al solicitantului pentru noile cereri de finanţare, aprobat prin Ordinul ministrului muncii, familiei şi protecţiei sociale nr. 1164/2010 privind aprobarea Ghidului solicitantului - Condiţii generale pentru proiectele de grant şi proiectele strategice pentru implementarea Programului operaţional sectorial "Dezvoltarea resurselor umane 2007-2013", regula aplicându-se începând cu data de 25 august 2010 doar pentru noile cereri de finanţare care se depun la Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane , nu şi retroactiv.
Încadrarea personalului nu a fost realizată în cadrul instituţiei, ci de către aceasta (conform Ghidului solicitantului) în cadrul proiectului, nu în cadrul organigramei instituţiei beneficiarului, personalul din proiecte având un alt statut decât cel al personalului propriu al instituţiei, iar atribuţiile personalului din proiecte sunt distincte de cele ale personalului din A.N.R., ca de altfel şi finanţarea activităţilor desfăşurate de aceştia.
S-a precizat în acţiune că manualul beneficiarului emis de Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane (instrument esenţial pentru implementarea proiectelor) a fost lansat oficial în luna octombrie 2009 (prin urmare fiind un document asumat de Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane ), iar începând cu luna martie 2010 experţilor pe termen lung li s-au încheiat contracte civile de prestări servicii, în locul contractelor individuale de muncă.
În ce priveşte modalitatea de încadrare a personalului în cadrul proiectului, reclamanta a considerat că nu au fost încălcate prevederile Legii nr. 53/2003 – C. muncii, respectiv art. 30.
A susţinut reclamanta că nu se putea pune problema organizării unui concurs sau examen pentru posturi care nu fac parte din organigrama ANR, proiectele reprezentând activităţi absolut separate şi exterioare activităţii specifice ANR, care se desfăşoară pe o perioadă limitată în timp şi care nu presupun mărirea organigramei ANR, nefiind deci aplicabile dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 53/2003.
Constatarea că nu s-au respectat prevederile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 este nefondată, întrucât în ipoteza în care ar fi trebuit să suplimenteze organigrama ANR cu un anumit număr de posturi necesare celor 6 proiecte pe care ANR le implementează, ar fi trebuit să le declare vacante în vederea organizării concursului sau examenului, după caz, iar acest lucru era efectiv imposibil la nivelul anului 2009, când aceste proceduri erau blocate de către Guvern.
Procedura de selecţie a personalului pe bază de concurs a respectat prevederile în vigoare la încheierea contractelor individuale de muncă şi au fost stabilite fişele postului şi profilurile experţilor în domeniile orientare profesională, formare profesională, avându-se in vedere şi specificul activităţii de lucru, necesitatea constituirii unor echipe inter-culturale, formate din romi şi neromi, precum şi abilităţile experţilor.
În ceea ce priveşte nerespectarea prevederilor art. 17 alin. (2) şi (3) din H.G. nr. 281/1993, invocată în Procesul-verbal de constatare, s-a invocat interpretarea eronată a acestora, întrucât nu a fost realizată o interpretare sistematică a întregii legislaţii in condiţiile in care ipoteza la care se referă art. 17 alin. (1) este aceea a utilizării plăţii cu ora pentru un angajat care substituie, temporar, lipsa unui alt angajat 8 ore pe zi, în timp ce art. 17 alin. (2) permite ca plata cu ora să poată fi utilizată şi pentru îndeplinirea unor activităţi pentru care volumul de muncă este sub jumătate din cel al unui post cu norma întreaga". Totodată s-a arătat şi faptul că H.G. nr. 281/1993 era emisă în aplicarea primei legi a salarizării emise după anul 1989 (Legea nr. 14/1991), prevederile art. 17 şi următoarele din H.G. nr. 281/1993 privind plata cu ora nefiind aplicabile în cazul contractelor încheiate de către ANR.
S-a apreciat nefondată constatarea echipei Autorităţii de Management pentru Programul Operaţional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane (pct. 3 din Capitolul VIII al procesului-verbal de constatare) potrivit căreia „prin încheierea unor contracte de prestări servicii, respectiv cu L.B., A.B. şi A.T., a fost depăşită perioada de 6 luni pentru experţii pe termen scurt, prevăzută în Ghidul Solicitantului Capitolul 6, interpretarea juridică corectă a expresiei „6 luni consecutive" fiind aceea că se referă la durata în care persoana respectivă este implicată în realizarea activităţilor în cadrul proiectului, deci stricto-sensu durata contractului său, şi nu la perioada de realizare a activităţilor în cadrul proiectului, cum greşit a reţinut echipa de verificare.
S-a arătat că Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane a acţionat în mod greşit declarând neeligibilă întreaga sumă reprezentând cheltuieli cu personalul (salarii nete, contribuţii, impozite) în ipoteza în care a „constatat" de pildă că anumite salarii ar fi peste plafoanele care, în opinia Autorităţii de Management pentru Programul Operaţional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane , trebuiau aplicate în speţă. Corect ar fi fost să conteze faptul că persoanele fizice implicate în proiect au prestat munca specifică în scopul implementării proiectului, astfel încât nu toate sumele ar fi trebuit declarate neeligibile, ci trebuia făcută o distincţie între ceea ce s-a plătit şi ceea ce ar fi trebuit plătit (în opinia Autorităţii de Management pentru Programul Operaţional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane ) raportat la O.G. nr. 10/2008, de exemplu, şi numai aceste cheltuieli ar fi trebuit să fie considerate neeligibile.
Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei în data de 19 ianuarie 2011, pârâtul Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale a solicitat respingerea acţiunii ca nefondată.
Hotărârea instanţei de fond
Prin sentinţa nr. 6205 din 26 octombrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, s-a admis acţiunea formulată de reclamanta Agenţia Naţională pentru Romi, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale; s-a dispus anularea parţială a deciziei nr. E5809/AZ din 16 iulie 2010 şi a procesului verbal de constatare din 13 mai 2010, emise de pârât, în ceea ce priveşte creanţa bugetară în sumă de 543.584 de RON, reţinând caracterul eligibil al sumei; s-a constatat că reclamanta a renunţat la judecarea capătului de cerere privind suspendarea.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut sub aspectul situaţie de fapt că prin procesul verbal de constatare din 13 mai 2010 s-a calculat în sarcina reclamantei o creanţă bugetară în sumă totală de 721.084 RON, reprezentând cheltuielile neeligibile derivând din cele constatate în Capitolul VIII Concluziile constatării, referitoare la încadrarea şi salarizarea personalului în cadrul proiectului POSDRU/14/6.1/S/3 „Împreună pentru o viaţă mai bună”
S-a reţinut că prin decizia nr. 5809 din 16 iunie 2010 a Autorităţii de Management pentru Programul Operaţional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane, de soluţionare a contestaţiei formulată de reclamantă împotriva susmenţionatului proces verbal de constatare, s-a reţinut ca întemeiată în parte contestaţia, în ce priveşte pct. 6 din capitolul VIII al procesului verbal.
S-a reţinut ca eligibilă suma de 177.500 RON reprezentând plata de către partenerul ONPH a sumelor cuvenite conform contractelor de prestări servicii domnilor A.B., Ş.D.R. şi A.E., iar pentru diferenţa de 543.584 RON, contestaţia a fost respinsă.
În raport de cele reţinute in procesul verbal, Curtea de Apel a reţinut că, în ceea ce priveşte nesocotirea prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 privind C. muncii, conform contractului de finanţare PSDRU/14/6.1/S/3, proiectul se supune clauzelor din contractul de finanţare şi prevederilor din Ghidul solicitantului „împreună pentru o societate mai bună”, în care nu se prevede ca fiind incidente prevederile din C. muncii.
S-a arătat că art. 4 din contract stipulează expres că cheltuielile angajate în perioada de implementare a proiectului sunt eligibile în condiţiile stabilite de H.G. nr. 759/2007, de Ordinul comun nr. 3/185/2008, de Ghidul solicitantului, de prezentul contract, de Instrucţiunile Autorităţii de Management pentru Programul Operaţional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane, precum şi de alte dispoziţii legale aplicabile, Curtea apreciind că se aplică regulile impuse strict de condiţiile de finanţare, specifice proiectului.
Astfel, s-a considerat că pentru a fi eligibile cheltuielile din cadrul proiectului, trebuie respectate cerinţele art. 2 alin. (1) H.G. nr. 759/2007 privind regulile de eligibilitate a cheltuielilor efectuate în cadrul operaţiunilor finanţate prin programele operaţionale, constatându-se că din nicio prevedere legală, contractuală sau având orice altă sorginte nu se desprinde ideea necesităţii ca ocuparea posturilor din cadrul proiectului, nota bene, iar nu din organigrama instituţiei, să se facă prin examen sau concurs, în considerarea unei reglementări generale din C. muncii.
S-a arătat în motivare că textul invocat de către pârâtă îşi are aplicabilitate exclusiv în situaţia încadrării pe posturile/funcţiile cuprinse în organigrama instituţiei, nu şi celor din structura organizatorică distinctă, funcţionând în regim extrabugetar, a unui proiect finanţat din FSE, proiectele neavând legătură cu activitatea specifică a A.N.R.
În concluzie, judecătorul fondului a reţinut că, în lipsa unei stipulări exprese în reglementările ce guvernează proiectul în ce priveşte condiţionarea eligibilităţii cheltuielilor de ocuparea posturilor prin examen sau concurs, coroborat cu inaplicabilitatea eo ipso a textului din C. muncii la un atare proiect, statuările pârâtei privind neeligibilitatea cheltuielilor pe acest considerent sunt vădit lipsite de fundament.
În ceea ce priveşte nesocotirea prevederilor art. 17 alin. (2) şi (3) din H.G. nr. 281/1993, Curtea de apel a reţinut pentru aceleaşi considerente inaplicabilitatea acestor texte.
S-a avut în vedere că cerinţele de eligibilitate menţionate ca fiind incidente nu impun asemenea condiţionări, reglementările invocate de pârât fiind aplicabile exclusiv funcţiilor cuprinse în statele de funcţii ale instituţiei.
În ceea ce priveşte contractele de prestări servicii încheiate cu L.B., A.B. şi A.T. s-a reţinut că nu au avut încheiate contracte de durată mai mare de 6 luni consecutive, ci contracte distincte, nedepăşindu-se intervalul de 6 luni consecutiv.
De asemenea, curtea de apel a constatat că susţinerile pârâtei referitoare la obligativitatea urmării procedurii prevăzută de O.U.G. nr. 34/2006 pentru desemnarea prestatorilor de servicii de consultanţă financiară cuprinse în anexa 2B la ordonanţă nu sunt susţinute de o analiză, dincolo de denumirea contractelor, a atribuţiilor efective ale d-nului N., respectiv ale doamnei N.
Or, din fişa posturilor, cât şi din rapoartele de activitate ale celor două persoane, a rezultat că aceştia nu au prestat servicii de contabilitate, audit financiar sau consultanţă în domeniul fiscal, pentru a fi incidente prevederile reclamate de pârâtă.
A mai avut in vedere prima instanţă că atribuţiile de expertiză şi consultanţă financiară ale proiectului au aparţinut şi au fost exercitate de dl. D.E., care avea calitatea de expert resurse umane în cadrul Serviciului Economic-Administrativ-Resurse Umane din cadrul ANR, în privinţa acestuia fiind aplicabilă dispoziţia de excepţie de la punctul 5.8. Contabilitatea proiectului din manualul Beneficiarului, potrivit căreia „Prin excepţie, pentru beneficiarii instituţii publice care au constituit la nivelul instituţiei un compartiment contabilitate, expertul contabil/contabilul poate fi reprezentat de către şeful compartimentului de contabilitate/contabilul desemnat să asigure evidenţa contabilă a proiectului”.
În temeiul art. 246 C. proc. civ., s-a constatat că reclamanta a renunţat la judecarea capătului de cerere privind suspendarea.
Recursul
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs pârâtul Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice (Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane), criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea cererii de recurs, în esenţă pârâtul Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane - a arătat următoarele:
- Referitor la caracterul sumei de 543.584 RON, consider ă recurenta că este neeligibilă şi că în mod gre şit instanţa a admis ca eligibilă suma precizată anterior, iar pe cale de consecin ţă să se menţină ca temeinice şi legale, în tot, măsurile dispuse prin procesul - verbal de constatare din 13 mai 2010, respectiv nr. decizia nr. E5809/AZ din 16 iulie 2010.
- În ceea ce priveşte motivele de anulare a aspectelor constatate cu ocazia verificărilor la faţa locului şi consemnate în procesul-verbal.
În ceea ce priveşte nerespectarea dispozi ţiilor art. 30 din Legea nr. 53/2003-C. muncii, cu modificările şi completările ulterioare, reclamanta face confuzie în interpretarea corectă a dispoziţiilor legale, în sensul ca prin contestaţia formulată susţine că aceste dispoziţii şi prevederile art. 4 alin. (4) din H.G. nr. 281/1993 cu privire la salarizarea personalului din unităţile bugetare, fac referire la posturi vacante aflate în statul de funcţii al instituţiei, situaţie în care reclamanta nu se regăseşte, posturile din proiecte nefiind incluse în structura organizatorică, în statul de funcţii sau în statul de personal aprobate pentru activitatea de bază, finanţată de la bugetul de stat.
Se consideră de recurentă că dispoziţiile art. 30 alin. (1) C. muncii, potrivit cărora încadrarea salariaţilor la instituţiile şi autorităţile publice şi la alte unităţi bugetare se face numai prin concurs sau examen, după caz nu fac referire numai la posturile vacante din statul de funcţii.
Se arată că dispoziţiile art. 17 alin. (2) fac referire la cuprinderea ca atare a fracţiunilor de normă în statul de funcţii, prin urmare, se apreciază că art. 17 alin. (2) nu trebuie raportat la art. 17 alin. (1).
De asemenea, în conformitate cu art. 1 al O.U.G. nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar "(1) Pentru activitatea desfăşurată personalul contractual din sectorul bugetar primeşte un salariu de bază stabilit potrivit anexelor nr. I - V la prezenta ordonanţă de urgenţă, precum şi celelalte drepturi salariate prev ăzute prin dispoziţiile legale în vigoare, corespunzătoare fiecărui domeniu de activitate (2) în sensul prevederilor alin. (1), prin expresia personal contractual din sectorul bugetar, denumit în continuare personal contractual, se înţelege personalul angajat în acest sector în funcţii de conducere sau în funcţii de execuţie, pe bază de contract individual de muncă încheiat în condiţiile legii", prin urmare persoanele din echipa proiectului cu care beneficiarul (Agenţia Naţională pentru Romi) a încheiat contract individual de muncă sunt considerate personal bugetar, iar remunerarea acestora se face în condiţiile art. 157 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 – C. muncii.
- În ceea ce priveşte contractele de prestări servicii se arată că întrucât serviciile de consultanţă financiară sunt cuprinse în Anexa 2B, pentru contractarea lor - reclamanta trebuia să aplice dispoziţiile O.U.G. nr. 34/2006, actualizată. Se arată faptul că potrivit documentelor, d-nul N. a deţinut funcţia de expert asistent implementare financiară şi a prestat servicii de expertiză şi asistenţă de specialitate potrivit Anexei la convenţia civilă de prestări servicii. Reclamanta, în atare situaţie este autoritate contractantă în sensul O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, actualizată, act normativ care stipulează l a art. 7 alin. (1): contractul de concesiune de servicii este acel contract de achizi ţie publică, altul decât contractul de lucrări sau de furnizare, care are ca obiect prestarea unuia sau mai multor servicii, astfel cum acestea sunt prevăzute în anexele nr. 2A şi 2B.
- Se arată, de asemenea, că o situa ţie similară a fost constatată şi în cazul contractului de prestări servicii încheiat cu d-na N., care a deţinut funcţia de expert implementare financiară şi a prestat servicii de expertiz ă şi asistenţă de specialitate potrivit anexei la convenţia civilă de prestări servicii.
Considerentele şi soluţia instanţei de recurs
Analizând cererea de recurs, motivele invocate, normele legale incidente, precum şi în conformitate cu prevederile art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că aceasta este fondată pentru următoarele considerente:
- În ceea ce priveşte suma de 543.584 RON - se constată că în mod eronat instanţa de fond a apreciat că această sumă este eligibilă.
Instanţa de fond a apreciat greşit că nu se desprinde din lege sau contract ideea necesităţii ca ocuparea posturilor din cadrul proiectului să se facă prin examen sau concurs, în considerarea unei reglementări generale din C. muncii.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 C. muncii „Încadrarea salariaţilor la instituţiile şi autorităţile publice şi la alte unităţi bugetare se face numai prin concurs sau examen”.
Potrivit art. 23 alin. (1) şi (2) din O.U.G. nr. 25/2007 finanţarea activităţii Agenţiei Naţională pentru Romi, ca organ de specialitate al administraţiei publice centrale, aflat în subordinea Guvernului, se asigură de la bugetul de stat.
Din această perspectivă persoanele angajate de ANR în echipa proiectului cu care s-a încheiat contract de muncă sunt considerate personal bugetar - iar remunerarea acestora se face în condiţiile art. 157 alin. (2) din Legea nr. 33/2003 – C. muncii care precizează „Sistemul de salarizare a personalului din autorităţile şi instituţiile publice finanţate integral sau în majoritate de la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale şi bugetele fondurilor speciale se stabileşte prin lege, cu consultarea organizaţiilor sindicale reprezentative”.
Înalta Curte reţine de asemenea ca aplicabile prevederile Normelor procedurale de organizare şi desfăşurare a selecţiei pentru ocuparea posturilor de experţi locali romi, în cadrul proiectului ID 2275 care menţionează modul de organizare a concursului care cuprinde 2 etape: 1) Studierea dosarului depus de candidat (…) 2) Concursul propriu-zis prin interviu care va fi realizat de o comisie (…).
Cum reclamanta nu a depus documente din care să rezulte respectarea acestor proceduri, rezultă că personalul angajat pentru proiectele ANR – Autoritatăţii de Management pentru Programul Operaţional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane nu a fost supus unei selecţii în conformitate cu prevederile legale naţionale şi comunitare [art. 2 alin. (1) lit. d) din H.G. nr. 759/2007].
- În ceea ce priveşte nerespectarea prevederilor art. 17 alin. (2) şi (3) din H.G. nr. 281/1993
Se reţine că ipoteza la care se referă art. 17 alin. (1) este aceea a utilizării plăţii cu ora pentru un angajat care substituie temporar, lipsa unui alt angajat 8 ore pe zi, iar art. 17 alin. (2) prevede că plata cu să poată fi utilizată „şi pentru îndeplinirea unor activităţi pentru care volumul de muncă este sub jumătate din cel al unui post cu normă întreagă”.
Prin urmare, art. 17 alin. (2) se referă la fracţiunile de normă în Statul de funcţii - or beneficiarul reclamantei a considerat că nu i se aplică legislaţia naţională.
Alin. (3) al art. 17 din H.G. nr. 281/1993 arată că „În situaţiile prevăzute la alin. (2) se ia în considerare salariul de bază prevăzut în statul de funcţii”.
Dispoziţiile art. 17 alin. (2) din H.G. nr. 281/1993 şi O.G. nr. 10/2008 referitoare la calculul tarifului nou care ar fi trebuit să se facă luând în considerare salariul de bază prevăzut în statul de funcţii nu au fost respectate aşadar de reclamantul beneficiar.
În conformitate cu prevederile art. 34 C. muncii şi art. 2 alin. (2) din H.G. nr. 161/2006 fiecare angajator are obligaţia de a înfiinţa un registru general de evidenţă al salariaţilor.
ANR a prezentat, completat de mână, nu în formă electronică un „Registru de evidenţă” atât pentru angajaţii care sunt încadraţi cu contract de muncă pe perioadă nelimitată cât şi pentru angajaţii din cadrul proiectelor.
Se constată că nu au fost respectate astfel prevederile art. 2 alin. (1) lit. d) din H.G. nr. 759/2007 privind regulile de eligibilitate a cheltuielilor efectuate în cadrul operaţiunilor finanţate prin programe operaţionale.
- Referitor la încheierea contractului de prestări servicii pentru o perioadă mai mare de 6 luni consecutive
În mod eronat, a reţinut instanţa de fond că experţii au avut încheiate contracte nedepăşindu-se intervalul de 6 luni consecutiv.
Potrivit Cap. 6 din Ghidul Solicitantului - „Experţii responsabili pentru realizarea activităţilor în cadrul proiectului pot fi experţi pe termen lung (responsabili pentru realizarea activităţilor în cadrul proiectului pentru o perioadă de minim 6 luni consecutive) sau experţi pe termen scurt (responsabili pentru realizarea unei/unor activităţi în cadrul proiectului pentru o perioadă de până la 6 luni consecutive).”
Instanţa de fond este în eroare atunci când invocă aceste prevederi care se referă la perioada de realizare a activităţilor în cadrul proiectului şi nu la durata pentru care este încheiat un contract.
Întrucât activităţile desfăşurate de d-l expert N. şi d-na. N. depăşesc perioada de 6 luni, atunci ei devin experţi pe termen lung şi trebuie respectate dispoziţiile din O.U.G. nr. 634/2006 privind notificarea autorităţii contractante (reclamanta) - pentru prestarea unor servicii, altfel cum acestea sunt prevăzute în anexele 2A şi 2 B.
Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Faţă de cele arătate mai sus, constatând că instanţa de fond a pronunţat o sentinţă nelegală şi netemeinică, în conformitate cu prevederile art. 304 pct. 9 raportat la art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va admite recursul, se va modifica sentinţa recurată în sensul că se va respinge în totalitate acţiunea ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice (Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane) împotriva sentinţei nr. 6205 din 26 octombrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată in sensul că respinge in totalitate acţiunea ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 octombrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3690/2014. Contencios. Contestaţie act... | ICCJ. Decizia nr. 3499/2014. Contencios. Contestaţie act... → |
|---|
