ICCJ. Decizia nr. 3814/2014. Contencios. Anulare act de control taxe şi impozite. Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3814/2014
Dosar nr. 74/1/2014
Şedinţa publică de la 15 octombrie 2014
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:
Circumstanţele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin cererea adresată Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 06 ianuarie 2014, Municipiul Zalău a formulat cerere de revizuire a deciziei nr. 7637 din 06 decembrie 2013 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Revizuenta a solicitat prin cererea formulată şi suspendarea deciziei atacate până la soluţionarea cererii de revizuire, în temeiul art. 325 C. proc. civ.
În susţinerea cererii de revizuire au fost invocate motivele prevăzute de dispoziţiile art. 322 pct. 1 şi 7 C. proc. civ.
2. Hotărârea instanţei de recurs atacată cu revizuire.
Prin decizia nr. 7637 din 6 decembrie 2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a fost admis recursul formulat de reclamanta O.P. şi a fost admisă acţiunea reclamantei. Instanţa a anulat dispoziţia nr. 6160/2010 emisă de Municipiul Zalău prin Primar şi a anulat în parte decizia nr. 41758/2010 privind nemodificarea bazei de impunere emisă de Municipiul Zalău - Impozite şi Taxe, în ceea ce priveşte suma de 1.051.611,89 RON, reprezentând impozit pe clădiri şi accesorii, precum şi raportul de inspecţie fiscală din anul 2010, cu consecinţa restituirii sumelor încasate în baza actelor anulate.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de control judiciar a reţinut că prin raportul de inspecţie fiscală din 14 septembrie 2010 s-a stabilit în sarcina reclamantei obligaţia de plată a sumei de 1.051.611,89 RON, reprezentând impozit pe clădiri şi majorări (sumă aferentă perioadei 2005-2009), stabilită şi executată pentru rezervoare şi centrale termice, fiind emisă decizia privind nemodificarea bazei de impunere din 14 septembrie 2010.
S-a reţinut faptul că problema esenţială ce a fost dedusă judecăţii vizează legalitatea determinării impozitului pe clădiri aferent rezervoarelor şi centralelor termice deţinute de reclamantă.
Instanţa de control judiciar a constatat că în conformitate cu dispoziţiile art. 250 alin. (1) pct. 16 C. fisc., construcţiile speciale situate în subteran sunt scutite de plata impozitului pe clădiri, motiv pentru care a apreciat că includerea de către Municipiul Zalău a rezervoarelor subterane în baza de impozitare este nelegală.
În ceea ce priveşte centralele termice, instanţa de recurs a reţinut că dispoziţiile art. 250 alin. (1) pct. 6 C. fisc. prevăd că nu se datorează impozit prin efectul legii pentru clădirile afectate centralelor, hidroelectrice, termoelectrice şi nuclearo-electrice, staţiilor şi posturilor de transformare, precum şi staţiilor de conexiune.
Astfel, instanţa a apreciat că imobilele menţionate sunt scutite de plata impozitului, în considerarea destinaţiei speciale a clădirilor, întrucât legiuitorul a instituit scutirea de la plata impozitului fără a face distincţie între deţinătorii acestora sau alte elemente de individualizare.
Decizia instanţei de revizuire
Prin încheierea de la data de 14 mai 2014, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a respins cererea de suspendare a deciziei atacată cu revizuire. Instanţa a dispus prin aceeaşi încheiere şi restituirea către revizuent a cauţiunii depusă la dosar, reţinând în argumentarea soluţiei date faptul că nu se impune suspendarea deciziei în raport de dispoziţiile art. 325 C. proc. civ.
Înalta Curte analizând motivele de revizuire invocate în raport cu decizia atacată şi dispoziţiile legale incidente în cauză, va respinge cererea de revizuire ca nefondată pentru considerentele ce urmează:
În conformitate cu dispoziţiile prevăzute de art. 322 pct. 1 şi 7 C. proc. civ. revizuirea unei hotărâri rămasă definitivă în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere (pct. 1) dacă dispozitivul hotărârii cuprinde dispoziţii potrivnice ce nu se pot aduce la îndeplinire; (pct. 7) dacă există hotărâri potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate.
A. Primul motiv de revizuire, art. 322 pct. 1 a fost invocat de revizuentă, întrucât s-a susţinut că dispoziţiile instanţei privind anularea deciziei de nemodificare a bazei de impunere în ceea ce priveşte suma de 1.051.611,89 RON reprezentând impozit pe clădiri şi accesorii şi restituirea sumei încasate în baza actelor anulate este imposibil de pus în aplicare tocmai pentru că prin actele anulate nu a fost stabilită nici o obligaţie fiscală şi nici nu au fost încasate sume în baza acestor documente.
Acest motiv nu poate fi primit de instanţa de revizuire, întrucât dispoziţiile art. 322 pct. 1 se referă la situaţia în care dispozitivul nu poate fi pus în executare deoarece dacă s-ar executa una dintre dispoziţii, s-ar ajunge la neexecutarea celorlalte. Însă, în cauza de faţă dispozitivul prin care se anulează dispoziţia nr. 6160/2010 emisă de Municipiul Zalău prin Primar, se anulează în parte decizia nr. 41758/2010 privind nemodificarea bazei de impunere emisă de Municipiul Zalău - Impozite şi Taxe, în ceea ce priveşte suma de 1.051.611,89 RON reprezentând impozit pe clădiri şi accesorii, precum şi raportul de inspecţie fiscală din anul 2010, nu îndeplineşte condiţia cerută de dispoziţiile art. 322 pct. 1 C. proc. civ.
B. Cu privire la motivul de revizuire prevăzut de dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că pentru a fi aplicabile aceste dispoziţii este necesar ca hotărârile să conţină elemente caracteristice pentru existenţa lucrului judecat, să fie vorba de aceeaşi pricină, aceleaşi părţi, în aceeaşi calitate, însă în cauza de faţă hotărârile invocate ca fiind potrivnice nu conţin elementele caracteristice pentru existenţa lucrului judecat, obiectul litigiilor fiind diferit.
Înalta Curte reţine că raţiunea reglementării revizuirii prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. se găseşte în necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului puterii lucrului judecat, când instanţele au dat soluţii contrare în dosare diferite, dar având acelaşi obiect, aceeaşi cauză şi aceleaşi părţi.
Având în vedere că instanţa învestită cu soluţionarea unei cereri de revizuire în temeiul art. 322 pct. 7 nu poate face nici o apreciere asupra temeiniciei şi legalităţii soluţiilor date prin cele două hotărâri arătate ca fiind potrivnice, ci procedează strict la verificarea faptului dacă ultima hotărâre (în cazul de faţă decizia nr. 7637 din 6 decembrie 2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie) a fost pronunţată cu încălcarea principiului puterii de lucru judecat, Înalta Curte a constatat faptul că sentinţele civile invocate nr. 3102 din 7 septembrie 2009 şi nr. 2304 din 3 iulie 2008 ale Judecătoriei Zalău au fost pronunţate în cadrul unor acţiuni ce au vizat contestaţii la executare, care au fost soluţionate prin hotărârile ce sunt invocate ca fiind contradictorii, însă hotărârile arătate nu sunt de natură a determina şi identitatea de obiect dintre cauzele invocate acum contradictorii în cererea de revizuire.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge cererea de revizuire de faţă ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge cererea de revizuire formulată de Municipiul Zalău împotriva deciziei nr. 7637 din 6 decembrie 2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 octombrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3813/2014. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 3815/2014. Contencios. Alte cereri. Revizuire... → |
|---|
