ICCJ. Decizia nr. 3925/2014. Contencios. Contestaţie act administrativ fiscal. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3925/2014
Dosar nr. 10567/2/2010
Şedinţa publică de la 22 octombrie 2014
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul acţiunii şi hotărârea primei instanţe
Prin cererea înregistrată şi precizată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamanta Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România a solicitat, în contradictoriu, cu pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Control Financiar anularea Deciziei nr. 103 din 28 septembrie 2010 şi a procesului-verbal de control financiar din data de 30 iulie 2010, precum şi a Decizia obligatorie nr. 854.264 din 3 august 2010, decizie prin care s-a luat împotriva reclamantei măsurile menţionate în procesul-verbal de control.
Motivând acţiunea, reclamanta a arătat că prin actul de control s-au dispus o serie de măsuri nelegale, cu încălcarea mandatului primit de echipa de control şi fără a se ţine seama de punctul de vedere al companiei.
Reclamanta arată că mandatul explicit a fost dat pentru realizarea unui control privind cheltuielile efectuate de CADNR prin contractele încheiate cu SC P. SRL în perioada 2006 - 2009, or controlul s-a extins asupra unor aspecte care nu aveau legătură cu aceste cheltuieli, afirmându-se, în procesul-verbal de control, că obiectul controlului ar fi vizat în principal cheltuielile efectuate de CADNR prin contractele încheiate cu SC P. SRL în perioada 2006 - 2009, fapt care nu ar exclude posibilitatea analizării altor aspecte.
2. Apărările formulate în cauză
Pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Control Financiar nu a înţeles să formuleze întâmpinare în cauză şi nici concluzii scrise.
3. Hotărârea instanţei de fond
Prin Sentinţa nr. 1522 din 30 aprilie 2013, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamanta Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Control Financiar şi, în consecinţă, a anulat Decizia 103 din 28 septembrie 2010, procesul-verbal de control financiar din 30 iulie 2010 şi Decizia obligatorie nr. 854.264 din 3 august 2010.
Totodată, a obligat pârâta la 75.000 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond, analizând probele administrate în cauză a reţinut că s-a realizat un control fiscal, în baza delegaţiei de serviciu din 4 februarie 2010 la sediul reclamantei, fiind întocmit astfel procesul-verbal de control atacat, act prin care s-au constatat mai multe nereguli, dispunându-se un număr de 33 de măsuri.
Analizând punctual, instanţa a constatat următoarele:
1. Referitor la măsurile nr. 1, 2, 3, 4, 5 şi 6 din procesul-verbal de control financiar, cap. 2.3 date generale privind programele şi strategiile specifice şi subcap. 2.3.1. Strategia specifică infrastructurii de transport rutier şi strategia de dezvoltare a companiei.
Pentru realizarea obiectivelor din domeniul său de activitate, potrivit Statutului aprobat prin O.U.G. nr. 84/2003, aprobată şi modificată prin Legea nr. 47/2004, Compania exercită următoarele funcţii de strategie, de reglementare, de administrare, de reprezentare şi de autoritate de stat.
Totodată, Compania, potrivit art. 6 pct. (3), din Statut, în scopul realizării obiectului său de activitate mai desfăşoară, printre altele, studii, prognoze şi proiecte de strategii pentru dezvoltarea şi sistematizarea reţelei de drumuri publice, elaborează programe şi strategia de modernizare şi dezvoltare a reţelei de autostrăzi şi drumuri naţionale, ţinând seama de programele şi strategiile de modernizare şi dezvoltare a reţelei de drumuri judeţene şi comunale, şi le supune spre aprobare potrivit legii; întocmeşte programe anuale şi de perspectivă a drumurilor naţionale, judeţene şi comunale, a podurilor şi autostrăzilor şi le supune spre aprobare Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii.
De asemenea, Organigrama Companiei şi Regulamentului de Organizare şi Funcţionare (subcapitolul 4.10) în vigoare la data controlului, la nivel central, funcţionează în subordinea Directorului general, Serviciul Planificare şi Strategie, care are ca atribuţii crearea unei strategii viabile de construcţie a autostrăzilor, modernizarea drumurilor naţionale şi construcţie a variantelor ocolitoare, precum şi dezvoltarea conceptului de planificare multianuală, conceperea unei strategii realiste care să definească necesităţile infrastructurii rutiere prin identificarea şi prioritizarea sectoarelor de drum naţional ce vor fi incluse în programele de reabilitare, monitorizarea stadiului asumării statutului României de stat membru UE, prin raportarea lunară către direcţiile coordonatoare din MTI a stadiului fizic al obiectivelor aflate în execuţie, implementarea Cadrului Naţional Strategic de Referinţă (CNSR) elaborat de către Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii, astfel încât infrastructura să corespundă cerinţelor actuale evidenţiate prin analiza SWOT şi întocmirea cererilor de finanţare aferente obiectivelor de investiţie propuse a fi finanţate prin fonduri TRACECA, SEE, Cooperare Transfrontalieră.
Referitor la controlul a reţinut explicaţiile date de şeful Serviciului Planificare şi Strategie, referitoare la Strategia de dezvoltare a infrastructurii de transport rutier din România 2005 - 2015 s-a constatat că, pentru proiectele de strategii prezentate, privind dezvoltarea infrastructurii de transport rutier din România în perioada 2009 - 2013 şi 2010 - 2015, nu exista documente care să confirme demersurile de înaintare către Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii. Conducerea companiei confundă un proiect de strategie neelaborat de CA şi neaprobat de A.G.A., cu o strategie naţională de transport rutier elaborată de Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii.
2. Referitor la măsurile nr. 7, 8, 9 şi 10 din procesul-verbal de control financiar, subcap. 2.3.2. Programele anuale de dezvoltare a C.N.A.D.N.R. S.A.
Pe baza Strategiei de dezvoltare a infrastructurii rutiere în România şi a Strategiei globale de dezvoltare, retehnologizare, modernizare şi restructurare economico-financiară a Companiei, aceasta avea obligaţia de a elabora programe anuale, prin defalcarea obiectivelor prevăzute în aceste strategii.
Se arată în continuare că, în nota explicativă luată şefului Serviciu Planificare şi Strategie, A.L.I.C., la întrebarea privind întocmirea programelor de dezvoltare, reabilitare şi de întreţinere a infrastructurii rutiere, ce se regăsesc cu sume alocate în bugetul de venituri şi cheltuieli, aceasta precizează că aceste Programe nu au fost întocmite în cadrul Serviciului Planificare şi Strategie.
Din verificările efectuate, controlul a constatat că, în perioada 2006 - 2009, nu s-au întocmit proiecte de programe anuale proprii, în concordanţă cu proiectele de strategii în domeniul infrastructurii rutiere pentru perioadele 2005 - 2015, 2009 - 2013 şi 2010 - 2015, Serviciului Planificare şi Strategie îndeplinind doar rolul de centralizare monitorizare şi raportare lunară, trimestrială şi anuală.
Controlul a constatat că, în Statutul companiei se prevăd atribuţii pentru Adunarea generală a acţionarilor pentru examinarea programelor de activitate şi a proiectului de buget de venituri şi cheltuieli, iar pentru Consiliul de administraţie atribuţii pentru elaborarea proiectului de buget de venituri şi cheltuieli, fiind omise din Statut prevederile referitoare la atribuţiile elaborării programelor de activitate.
Controlul a constatat că bugetele de venituri şi cheltuieli nu sunt fundamentate şi elaborate pe baza unor programe proprii anuale, aprobate de conducerea companiei, în acest scop utilizându-se Programele derivate din Strategia de dezvoltare a infrastructurii rutiere şi din Programele de Guvernare.
Faţa de cele prezentate mai sus, controlul a dispus:
Măsura nr. 7: Conducerea Companiei va modifica şi completa Regulamentul de Organizare şi Funcţionare al Companiei cu atribuţii precise privind elaborarea, avizarea, execuţia şi urmărirea îndeplinirii programelor anuale în domeniul infrastructurii rutiere.
Măsura nr. 8: Modificarea şi completarea fişelor de post, atât la nivelul conducerii Companiei, cât şi ale personalului Serviciului Planificare şi Strategie, Direcţiei Proiecte cu Finanţare Externă, Direcţiei Gestionare Fonduri, Direcţiei întreţinere, Direcţiei Investiţii şi Reparaţii Capitale, Serviciului Monitorizare Contracte, Direcţiei Financiare, Direcţiei Încasări Venituri Proprii şi Direcţiile Regionale de Drumuri şi Poduri, în conformitate cu atribuţiile privind elaborarea avizarea, execuţia şi urmărirea îndeplinirii programelor anuale în domeniul infrastructurii rutiere din Regulamentul de Organizare şi Funcţionare modificat.
Măsura nr. 9: Conducerea Companiei va elabora programul anual privind infrastructura rutieră pentru anul 2010, în conformitate cu obiectivele cuprinse în strategiile aferente perioadelor 2005 - 2015, 2009 - 2013 şi 2010 - 2015 în domeniul infrastructurii rutiere şi cu strategia globală de dezvoltare, retehnologizare, modernizare şi restructurare economico-financiară a C.N.A.D.N.R. - S.A. pe termen scurt, mediu şi lung.
Măsura nr. 10: Conducerea Companiei răspunde de îndeplinirea programelor anuale aferente strategiilor Companiei.
3. Referitor la măsura nr. 11 din procesul-verbal de control financiar, subcap. 2.8. Organizarea şi funcţionarea Companiei.
La solicitarea echipei de control, serviciul Resurse Umane şi Perfecţionare, a prezentat un Regulament de organizare şi funcţionare, aprobat prin Hotărârea Consiliului de Administraţie nr. 2 din 26 aprilie 2010. În perioada 1 ianuarie 2006 - 26 aprilie 2010, Compania nu a avut un Regulament de organizare şi funcţionare aprobat de Consiliul de Administraţie, activitatea desfăşurându-se în baza unor atribuţii întocmite pe compartimentele funcţionale, aprobate de directorul general al companiei.
La data controlului, compania îşi desfăşura activitatea cu 6.538 angajaţi, din care 558 salariaţi la nivel central şi 5.980 salariaţi la nivelul direcţiilor regionale.
Controlul a constatat că la nivelul centralei Companiei raportul dintre personalul de conducere şi cel de execuţie este de cca 1/4, la nivelul direcţiilor regionale raportul dintre personalul de conducere şi cel de execuţie este de 1/5 şi la nivelul direcţiilor regionale raportul dintre muncitori şi personalul TESA este în medie de 1/3, la direcţia regională Timişoara raportul ajungând aproximativ de 1/1.
Faţă de cele constatate, controlul a dispus:
Măsura nr. 11: Conducerea Companiei va analiza, în regim de urgenţă, structura organizatorică actuală şi va dispune măsuri pentru optimizarea acesteia şi creşterea eficienţei şi eficacităţii activităţii desfăşurate.
4. Referitor la măsurile nr. 12, 13, 14 şi 15 din procesul-verbal de control financiar, subcap. 3.3. Deficienţe privind fundamentarea şi execuţia bugetelor de venituri şi cheltuieli în perioada 2006 - 2009.
Controlul a constatat că, bugetul de venituri şi cheltuieli nu a constituit instrumentul de bază pentru analiză, fundamentarea deciziilor conducerii Companiei, îndrumarea, coordonarea activităţii şi controlul formării şi administrării resurselor financiare, transformându-se într-un instrument de lucru formal.
Având în vedere gravele abateri de la obiectivele principale ale Companiei, de la disciplina economico-financiară şi calitatea rezultatelor manageriale, echipa de control a dispus:
Măsura nr. 12: Adunarea Generală a Acţionarilor va analiza cauzele nerespectării Ordinelor şi Hotărârilor Guvernului de aprobare a bugetelor de venituri şi cheltuieli a Companiei, în perioada 2007 - 2009 şi va dispune măsurile necesare pentru eliminarea deficienţelor constatate şi prevenirea lor pe viitor.
Măsura nr. 13: Modificarea atribuţiei Consiliului de Administraţie prevăzută în Statutul Companiei, referitoare la elaborarea bugetului de venituri şi cheltuieli, cu responsabilităţi atât de avizare, cât şi de urmărire a realizării acestuia.
Măsura nr. 14: Conducerea Companiei va lua măsuri pentru recuperarea contravalorii amenzii contravenţionale de la persoanele răspunzătoare.
Măsura nr. 15: Corelarea prevederilor din bugetul de venituri şi cheltuieli pe anul 2010 cu prevederile din strategia de dezvoltare a sectorului rutier, cu obiectivele din strategia de dezvoltare a companiei şi cu programele anuale defalcate din acestea.
5. Referitor la măsurile nr. 16, 17 şi 18 din procesul-verbal de control financiar, cap. IV Participarea companiei la constituirea SC P. SRL şi rezultatele financiare obţinute în urma acesteia
Referitor la participarea companiei la constituirea SC P. SRL şi rezultatele financiare obţinute în urma acesteia. Faţă de cele constatate, controlul a dispus:
Măsura nr. 16: Adunarea Generală a Acţionarilor Companiei răspunde de vânzarea/cesionarea participaţiilor deţinute la cele trei societăţi comerciale mixte (SC P. SRL, SC S. SRL şi SC C. SA) şi va urmări finalizarea acţiunii în cel mai scurt timp posibil.
Măsura nr. 17: Adunarea Generală a Acţionarilor va analiza neregulile privind angajarea participaţiilor companiei la SC P. SRL, modificarea capitalului social, desemnarea reprezentanţilor, numărul acestora şi modul de gestionare a intereselor companiei în cadrul societăţii comerciale mixte în perioada 1996 - până în prezent şi va acţiona pentru tragerea la răspundere a persoanelor răspunzătoare.
Măsura nr. 18: Adunarea Generală a Acţionarilor va stabili persoanele răspunzătoare pentru neducerea la îndeplinire în perioada 1998 - 2010 a hotărârilor Adunării Generale a Acţionarilor, a aprobării ministrului transporturilor şi a prevederilor Acordurilor de împrumut BERD referitor la cesionarea/vânzarea participaţiilor deţinute la societăţi mixte şi va dispune măsuri potrivit legii.
Totodată, controlul a propus efectuarea unei inspecţii fiscale la SC P. SRL pentru verificarea legalităţii drepturilor băneşti acordate de societate reprezentanţilor A.G.A. şi CA şi implicaţiile acestora asupra rezultatelor economico-financiare ale societăţii, precum şi pentru verificarea modului de stabilire a profitului contabil şi de repartizare a dividendelor cuvenite asociaţilor în perioada 2005 - 2009.
6. Referitor la măsurile nr. 19 şi 20 din procesul-verbal de control financiar, subcap. 6.3. contractul din 4 iulie 2006 derulat prin DRDP Bucureşti
Controlul a procedat la verificarea mecanismului de stabilire a volumului şi valorii lucrărilor de marcaje rutiere şi de executare a ordinelor de începere a lucrărilor pe întreaga perioadă de derulare a contractului, respectiv 2006 - 2009, prin aplicarea proporţiilor stabilite prin contract la marcajele rutiere efectuate cu vopsea pe bază de solvent apă şi cu produse în strat gros, ţinându-se cont de preţurile medii unitare prevăzute în contract şi oferta financiară, pentru fiecare categorie de marcaje rutiere în parte, precum şi de clauza stipulată la articolul 19 - actualizarea formulei de calcul a preţului situaţiilor de lucrări.
Controlul a constatat că între valoarea lucrărilor facturate şi acceptate la plată de companie şi cele care ar fi trebuit să fie acceptate la plată conform contractului, sunt diferenţe importante.
Astfel controlul a dispus analizarea şi stabilirea cauzelor derulării defectuoase a contractului de lucrări marcaje rutiere, persoanele răspunzătoare şi va lua măsurile necesare pentru recuperarea prejudiciului de 11.750.102 lei, fie de la SC P., fie de la persoanele răspunzătoare.
De asemenea, prin măsura nr. 20, conducerea companiei va calcula dobânzile aferente sumei de 11.750.102 lei imobilizată în perioada 2006 - 2009, şi va acţiona pentru recuperarea acestora de la persoanele răspunzătoare.
7. Referitor la măsurile nr. 21 şi 22 din procesul-verbal de control financiar, subcap. 6.4. contractul din 4 iulie 2006 derulat prin DRDP Craiova
La nivelul anilor 2007 - 2008, controlul a constatat deficienţe asupra modului de respectare a prevederilor acestui contract. În acest sens echipa de control a procedat la determinarea volumului de lucrări fizice executate în proporţiile stabilite prin contract, pentru marcaje rutiere executate cu vopsea pe baza de solvent apa şi cu produse în strat gros.
Controlul a constatat, în principal, următoarele:
- în perioada 2007 - 2008, marcajele longitudinale, executate de SC P. filiala Craiova SRL/SC H.R. SRL şi recepţionate de D.R.D.P. Craiova, pe bază de vopsea cu solvent apă, au fost de 4.793 km echivalenţi faţă de 6.240 km echivalenţi prevăzuţi în contract, respectiv în procent de 76,81%, iar cele realizate pe baza de produse în strat gros au fost de 32 km echivalenţi faţă de 260 km echivalenţi prevăzuţi în contract, respectiv în procent de 12,31%;
- în perioada 2007 - 2008, marcajele transversale, executate de SC P. filiala Craiova SRL/SC H.R. SRL şi recepţionate de D.R.D.P. Craiova, pe bază de vopsea cu solvent apă, au fost de 33.885 mp faţă de 48.960 mp prevăzuţi în contract, respectiv în procent de 69,21%, iar cele realizate pe bază de produse în strat gros, au fost de 11.802 mp faţă de 2.040 mp prevăzuţi în contract, respectiv în procent de 578,53%.
Echipa de control a procedat la calcularea valorii lucrărilor executate, prin aplicarea proporţiilor stabilite prin contract la marcajele rutiere efectuate cu vopsea pe baza de solvent apă şi cu produse în strat gros, astfel că a rezultat că între valoarea lucrărilor facturate şi acceptate la plata de companie şi cele care ar fi trebuit să fie acceptate la plata conform contractului, sunt diferenţe importante.
Controlul a constatat, în principal, următoarele:
- executantul nu a respectat prevederile contractuale şi ordinele de începere a lucrărilor, în sensul executării şi facturării unui volum de lucrări marcaje rutiere fără temei contractual;
- D.R.D.P. Craiova nu a făcut nici un demers către executant pentru respectarea volumului şi structurii marcajelor rutiere, în conformitate cu contractul şi cu ordinul de începere a lucrărilor;
- urmărirea defectuoasă a execuţiei contractului de lucrări marcaje rutiere, în perioada 2007 - 2008, de către personalul responsabil din cadrul companiei, respectiv: responsabilul desemnat din cadrul S.D.N. şi D.R.D.P.; directorul D.R.D.P.; directorul Direcţiei Siguranţa Circulaţiei din cadrul Companiei; şeful Serviciului Siguranţa Traficului din cadrul Companiei; responsabilul cu acordarea vizei de control financiar preventiv din cadrul Companiei; directorul general adjunct economic şi directorul general al Companiei;
- din totalul facturilor acceptate la plată în perioada 2007 - 2008, compania a achitat până la data de 30 iunie 2010, suma de 13.970.925 lei.
Deficienţele şi încălcările prevederilor contractuale, în perioada 2007 - 2008, au condus la acceptarea la plată de către companie a unor facturi de lucrări de marcaje rutiere, executate în afara prevederilor contractuale, în valoare totală de 1.458.319 lei.
Pentru suma imobilizată, compania va calcula dobânzi, conform Legii nr. 356/2002 pentru aprobarea O.G. nr. 9/2000 privind nivelul dobânzii legale pentru obligaţii băneşti.
Faţă de cele de mai sus, controlul a dispus, prin măsura nr. 21- conducerea companiei va analiza şi va stabili cauzele derulării defectuoase a contractului de lucrări marcaje rutiere, persoanele răspunzătoare şi va lua măsurile necesare pentru recuperarea prejudiciului de 1.458.319 lei, fie de la SC P. filiala Craiova/SC H.R., fie de la persoanele răspunzătoare.
Măsura nr. 22: conducerea companiei va calcula dobânzile aferente sumei de 1.458.319 lei imobilizată în perioada 2007 - 2008, şi va acţiona pentru recuperarea acestora de la persoanele răspunzătoare.
8. Referitor la măsurile nr. 23 şi 24 din procesul-verbal de control financiar, subcap. 6.5. contractul din 4 iulie 2006 derulat prin DRDP Timişoara
Controlul a constatat, din documentele şi situaţiile centralizatoare puse la dispoziţie de companie, privind derularea contractului de lucrări marcaje rutiere, că în anul 2006, respectiv anul 2007, volumul şi valoarea lucrărilor de marcaje rutiere executate au fost în concordanţă cu prevederile contractului încheiat.
La nivelul anilor 2008 - 2009, controlul a constatat deficienţe asupra modului de respectare a prevederilor acestui contract. În acest sens echipa de control a procedat la determinarea volumului de lucrări fizice executate în proporţiile stabilite prin contract, pentru marcaje rutiere executate cu vopsea pe bază de solvent apă şi cu produse în strat gros.
Controlul a constatat, în principal, că în perioada 2008 - 2009, marcajele longitudinale, executate de SC P. SRL şi recepţionate de D.R.D.P. Timişoara, pe bază de vopsea cu solvent apă, au fost de 5.026 km echivalenţi faţă de 8.064 km echivalenţi prevăzuţi în contract, respectiv în procent de 62,33%, iar cele realizate pe bază de produse în strat gros au fost de 823 km echivalenţi faţă de 336 km echivalenţi prevăzuţi în contract, respectiv în procent de 244,94%; în perioada 2008 - 2009, marcajele transversale, executate de SC P. SRL şi recepţionate de D.R.D.P. Timişoara, pe bază de vopsea cu solvent apă, au fost de 35.915 mp faţă de 43.680 mp prevăzuţi în contract, respectiv în procent de 82,22%, iar cele realizate pe bază de produse în strat gros, au fost de 46.412 mp faţă de 1.820 mp prevăzuţi în contract, respectiv în procent de 2.550,11%.
Echipa de control a procedat la calcularea valorii lucrărilor executate, prin aplicarea proporţiilor stabilite prin contract la marcajele rutiere efectuate cu vopsea pe baza de solvent apa şi cu produse în strat gros, ţinându-se cont de preţurile medii unitare prevăzute în contract şi oferta financiară, pentru fiecare categorie de marcaje rutiere în parte, precum şi de clauza stipulată la articolul 19 - actualizarea formulei de calcul a preţului situaţiilor de lucrări.
A rezultat, că între valoarea lucrărilor facturate şi acceptate la plata de companie şi cele care ar fi trebuit să fie acceptate la plata conform contractului, sunt diferenţe importante.
Controlul a constatat, că executantul nu a respectat prevederile contractuale şi ordinele de începere a lucrărilor, în sensul executării şi facturării unui volum de lucrări marcaje rutiere fără temei contractual, că D.R.D.P. Timişoara nu a făcut nici un demers către executant pentru respectarea volumului şi structurii marcajelor rutiere, în conformitate cu contractul şi cu ordinul de începere a lucrărilor precum şi urmărirea defectuoasă a execuţiei contractului de lucrări marcaje rutiere, în perioada 2008 - 2009, de către personalul responsabil din cadrul companiei, respectiv: responsabilul desemnat din cadrul S.D.N. şi D.R.D.P.; directorul D.R.D.P.; directorul Direcţiei Siguranţa Circulaţiei din cadrul Companiei; şeful Serviciului Siguranţa Traficului din cadrul Companiei; responsabilul cu acordarea vizei de control financiar preventiv din cadrul Companiei; directorul general adjunct economic şi directorul general al Companiei;
De asemenea, din totalul facturilor acceptate la plată în perioada 2008 - 2009, compania a achitat până la data de 30 iunie 2010, suma de 20.928.661 lei.
Deficienţele şi încălcările prevederilor contractuale, în perioada 2008 - 2009, au condus la acceptarea la plată de către companie a unor facturi de lucrări de marcaje rutiere, executate în afara prevederilor contractuale, în valoare de 7.402.306 lei.
Pentru suma imobilizată, compania va calcula dobânzi, conform Legii nr. 356/2002 pentru aprobarea O.G. nr. 9/2000 privind nivelul dobânzii legale pentru obligaţii băneşti.
Faţă de cele de mai sus, controlul a dispus prin măsura nr. 23 - conducerea companiei va analiza şi va stabili cauzele derulării defectuoase a contractului de lucrări marcaje rutiere, persoanele răspunzătoare şi va lua măsurile necesare pentru recuperarea prejudiciului de 7.402.306 lei, fie de la SC P., fie de la persoanele răspunzătoare.
Măsura nr. 24: conducerea companiei va calcula dobânzile aferente sumei de 7.402.306 lei imobilizată în perioada 2008 - 2009, şi va acţiona pentru recuperarea acestora de la persoanele răspunzătoare.
9. Referitor la măsurile nr. 25 şi 26 din procesul-verbal de control financiar, subcap. 6.7. contractul din 4 iulie 2006 derulat prin DRDP Braşov
Controlul a constatat, din documentele şi situaţiile centralizatoare puse la dispoziţie de companie, privind derularea contractului de lucrări marcaje rutiere, ca în anul 2006, volumul şi valoarea lucrărilor de marcaje rutiere executate au fost în concordanţă cu prevederile contractului încheiat.
La nivelul anilor 2007 - 2009, controlul a constatat deficienţe asupra modului de respectare a prevederilor acestui contract. În acest sens echipa de control a procedat la determinarea volumului de lucrări fizice executate în proporţiile stabilite prin contract, pentru marcaje rutiere executate cu vopsea pe bază de solvent apă şi cu produse în strat gros.
Echipa de control a procedat la calcularea valorii lucrărilor executate, prin aplicarea proporţiilor stabilite prin contract la marcajele rutiere efectuate cu vopsea pe bază de solvent apă şi cu produse în strat gros, ţinându-se cont de preţurile medii unitare prevăzute în contract şi oferta financiară, pentru fiecare categorie de marcaje rutiere în parte, precum şi de clauza stipulată la articolul 19 - actualizarea formulei de calcul a preţului situaţiilor de lucrări.
A rezultat, că între valoarea lucrărilor facturate şi acceptate la plată de companie şi cele care ar fi trebuit să fie acceptate la plată conform contractului, sunt diferenţe importate.
Controlul a constatat, că executantul nu a respectat prevederile contractuale şi ordinele de începere a lucrărilor, în sensul executării şi facturării unui volum de lucrări marcaje rutiere fără temei contractual că D.R.D.P. Braşov nu a făcut niciun demers către executant pentru respectarea volumului şi structurii marcajelor rutiere, în conformitate cu contractul şi cu ordinul de începere a lucrărilor, că urmărirea defectuoasă a execuţiei contractului de lucrări marcaje rutiere, în perioada 2007 - 2009, de către personalul responsabil din cadrul companiei, respectiv: responsabilul desemnat din cadrul S.D.N. şi D.R.D.P.; directorul D.R.D.P.; directorul Direcţiei Siguranţa Circulaţiei din cadrul Companiei; şeful Serviciului Siguranţa Traficului din cadrul Companiei; responsabilul cu acordarea vizei de control financiar preventiv din cadrul Companiei; directorul general adjunct economic şi directorul general al Companiei, precum şi că din totalul facturilor acceptate la plată în perioada 2007 - 2009, compania a achitat până la data de 30 iunie 2010, suma de 21.485.076 lei.
Deficienţele şi încălcările prevederilor contractuale, în perioada 2007 - 2009, au condus la acceptarea la plată de către companie a unor facturi de lucrări de marcaje rutiere, executate în afara prevederilor contractuale, în valoare de 1.730.078 lei.
Pentru suma imobilizată, compania va calcula dobânzi, conform Legii nr. 356/2002 pentru aprobarea O.G. nr. 9/2000 privind nivelul dobânzii legale pentru obligaţii băneşti.
Faţă de cele de mai sus, controlul a dispus prin măsura nr. 25 - conducerea companiei va analiza şi va stabili cauzele derulării defectuoase a contractului de lucrări marcaje rutiere, persoanele răspunzătoare şi va lua măsurile necesare pentru recuperarea prejudiciului de 1.730.078 lei, fie de la SC P., fie de la persoanele răspunzătoare.
Măsura nr. 26 - Conducerea companiei va calcula dobânzile aferente sumei de 1.730.078 lei imobilizată în perioada 2007 - 2009, şi va acţiona pentru recuperarea acestora de la persoanele răspunzătoare.
10. Referitor la măsurile nr. 27 şi 28 din procesul-verbal de control financiar, subcap. 6.9. contractul din 4 iulie 2006 derulat prin DRDP Constanţa
Controlul a constatat din documentele şi situaţiile centralizatoare puse la dispoziţie de companie, privind derularea contractului de lucrări marcaje rutiere, ca în anii 2006, 2007 şi 2009, volumul şi valoarea lucrărilor de marcaje rutiere executate au fost în concordanţă cu prevederile contractului încheiat.
La nivelul anului 2008, controlul a constatat deficienţe asupra modului de respectare a prevederilor acestui contract. În acest sens echipa de control a procedat la determinarea volumului de lucrări fizice executate în proporţiile stabilite prin contract, pentru marcaje rutiere executate cu vopsea pe bază de solvent apă şi cu produse în strat gros. Echipa de control a procedat la calcularea valorii lucrărilor executate, prin aplicarea proporţiilor stabilite prin contract la marcajele rutiere efectuate cu vopsea pe bază de solvent apă şi cu produse în strat gros, ţinându-se cont de preţurile medii unitare prevăzute în contract şi oferta financiară, pentru fiecare categorie de marcaje rutiere în parte, precum şi de clauza stipulată la articolul 19 - actualizarea formulei de calcul a preţului situaţiilor de lucrări.
A rezultat, că între valoarea lucrărilor facturate şi acceptate la piaţa de companie şi cele care ar fi trebuit să fie acceptate la plata conform contractului, sunt diferenţe importante.
Deficienţele şi încălcările prevederilor contractuale, în anul 2008 au condus la acceptarea la plata de către companie a unor facturi de lucrări de marcaje rutiere, executate în afara prevederilor contractuale, în valoare de 757.155 lei.
Pentru suma imobilizată, compania va calcula dobânzi, conform Legii nr. 356/2002 pentru aprobarea O.G. nr. 9/2000 privind nivelul dobânzii legale pentru obligaţii băneşti.
Faţă de cele de mai sus, controlul a dispus măsura nr. 27 - Conducerea companiei va analiza şi va stabili cauzele derulării defectuoase a contractului de lucrări marcaje rutiere, persoanele răspunzătoare şi va lua măsurile necesare pentru recuperarea prejudiciului de 757.155 lei, fie de la SC S.S./SC P., fie de la persoanele răspunzătoare.
Măsura nr. 28: Conducerea companiei va calcula dobânda aferentă sumei de 757.155 lei imobilizată în anul 2008, şi va acţiona pentru recuperarea acesteia, de la persoanele răspunzătoare.
11. Referitor ia măsura nr. 29 din procesul-verbal de control financiar, subcap. 6 - Concluzii privind derularea celor 7 contracte de marcaje rutiere.
Controlul a constatat din verificarea documentelor şi situaţiilor centralizatoare puse la dispoziţie de companie, privind derularea celor 7 contracte de lucrări marcaje rutiere în perioada 2006 - 2009.
Echipa de control a constatat că, în perioada 2006 - 2009, nerespectarea prevederilor din contractele de lucrări marcaje rutiere încheiate de C.N.A.D.N.R. - S.A. cu SC P. SRL, SC H.R. SRL şi SC S.S. SRL, a condus la acceptarea la plata de către companie a unor facturi de lucrări de marcaje rutiere, executate în afara prevederilor contractuale, în valoare de 23.097.960 lei.
Având în vedere deficienţele constatate în procesul de derulare a contractelor de achiziţii publice verificate şi consecinţele privind administrarea şi gestionarea resurselor financiare ale companiei, controlul a dispus măsura nr. 29 - Adunarea Generală a Acţionarilor să analizeze disfuncţionalităţile semnalate, să ia măsuri pentru îmbunătăţirea mecanismului privind derularea contractelor comerciale de lucrări/servicii, recuperarea prejudiciului şi sancţionarea persoanelor răspunzătoare.
12. Referitor la masurile nr. 30 şi 31 din procesul-verbal de control financiar, subcap. 7.1. Modul de organizare şi exercitare a controlului financiar preventiv
Controlul a constatat că, la nivelul companiei, nu exista Normele metodologice referitoare la exercitarea controlului financiar preventiv, elaborate în baza O.M.F.P. nr. 522/2003 şi aprobate de către Consiliul de Administraţie.
În perioada verificată, controlul financiar preventiv s-a exercitat în baza deciziilor emise de directorul general: nr. 251 din 6 aprilie 2005 modificată prin Decizia nr. 24 din 23 ianuarie 2006, nr. 181 din 15 martie 2007 modificată prin Decizia nr. 645 din 3 octombrie 2007 şi completată prin Deciziile nr. 1002 din 13 octombrie 2008, nr. 1226 din 28 noiembrie 2008 şi nr. 1108 din 27 noiembrie 2009.
În timpul controlului s-a verificat prin sondaj, modul de acordare a vizei de control financiar preventiv asupra operaţiunilor privind plata lucrărilor de marcaje rutiere executate în perioada 2006 - 30 iunie 2010 de SC P. şi SC S.S. în conformitate cu contractele încheiate.
Controlul a constatat că facturile şi situaţiile de lucrări întocmite de executant au fost vizate de directorul Direcţiei Siguranţa Circulaţiei şi şeful serviciului Siguranţa Traficului, din cadrul companiei, pentru realitate, regularitate şi legalitate Măsura nr. 28: a se urmări prevederile contractelor încheiate. În acest mod a fost posibilă vizarea pentru legalitate a unor situaţii de lucrări şi facturi reprezentând lucrări de marcaje rutiere executate Măsura nr. 28: respectarea prevederilor contractuale.
Persoanele desemnate cu acordarea vizei de control financiar preventiv nu au urmărit în perioada 2006 - 30 iunie 2010, modul de respectare a contractelor încheiate de companie cu SC P. SRL şi SC S.S. SRL pentru executarea de marcaje rutiere. Echipa de control a dispus:
Măsura nr. 30: Conducerea companiei va dispune elaborarea de norme şi proceduri interne privind exercitarea controlului financiar preventiv în conformitate cu prevederile legale în vigoare.
Măsura nr. 31: Conducerea companiei va analiza activitatea de control financiar preventiv şi va lua măsuri pentru îmbunătăţirea activităţii în scopul exercitării controlului financiar preventiv asupra documentelor supuse vizei, conform prevederilor legale, pentru asigurarea controlului asupra oportunităţii şi legalităţii operaţiunilor efectuate.
13. Referitor la măsura nr. 32 din procesul-verbal de control financiar, subcap. 7.2. Modul de organizare şi exercitare a controlului financiar intern
În timpul controlului au fost verificate prin sondaj Programele anuale de control şi Rapoartele de activitate întocmite de Serviciul de Control Intern în perioada 2006 - 2010. Din verificarea efectuată s-a constatat că serviciul de control intern nu a încheiat în perioada 2006 - 2010 acte de control având ca obiectiv participaţiile companiei la capitalul social al altor societăţi comerciale, că serviciul de control intern nu a inclus în programul de activitate întocmit pentru perioada 2006 - 2010 acţiuni de control privind derularea contractelor comerciale pentru executarea lucrărilor de marcaje rutiere, raportul serviciului control intern, privind organizarea şi desfăşurarea licitaţiei publice deschise pentru achiziţia de lucrări de marcaje rutiere, prin conţinut şi măsuri, nu este un document util managementului companiei pentru aspectele sesizate în memoriul formulat de către SC M. SA, SC Ma. SA, SC V.I. SRL şi SC D.S. SRL cu privire la atribuirea acestor lucrări.
Faţă de cele de mai sus, echipa de control a dispus măsura nr. 32 - conducerea companiei va dispune în regim de urgenţă reverificarea modului de organizare, desfăşurare şi adjudecare în perioada 2005 - 2006 a licitaţiei publice pentru achiziţia de lucrări marcaje rutiere şi de verificare a modului de derulare a contractelor încheiate cu SC P. SRL şi SC S.S. SRL.
14. Referitor la măsura nr. 33 din procesul-verbal de control financiar, subcap. 7.3. Modul de organizare şi exercitare al auditului intern
Din verificarea programelor anuale a misiunilor de audit şi a rapoartelor anuale privind activitatea de audit intern, întocmite pentru perioada 2006 - 2009, a rezultat că nu au fost programate şi efectuate misiuni de audit care să vizeze participaţiile companiei la capitalul social al altor societăţi comerciale, organizarea şi desfăşurarea licitaţiei publice de atribuire a lucrărilor de marcaje rutiere în perioada 2005 - 2006;
Faţă de cele de mai sus, echipa de control a dispus măsura nr. 33 - conducerea Companiei va dispune efectuarea în perioada imediat următoare a unei misiuni de audit privind participaţiile Companiei la capitalul social al altor societăţi comerciale. Concluziile şi recomandările acestei misiuni vor fi supuse analizei Adunării Generale a Acţionarilor.
În continuate instanţa de fond a mai reţinut că contestaţia împotriva procesului-verbal de control a fost respinsă prin decizia 103 din 28 septembrie 2010.
Analizând măsurile dispuse de organele de control, instanţa a constatat că măsurile mai sus - menţionate sunt nelegale.
Menţionează instanţa de fond că funcţionarii publici care au realizat controlul au fost delegaţi prin ordinul de serviciu nr. 3 din 4 februarie 2010 (dosar) să realizeze un "control financiar privind cheltuielile efectuate de CADNR prin contractele încheiate cu SC P. SRL în perioada 2006 - 2009".
Fără a avea un mandat în acest sens, echipa de control a extins verificările la alte aspecte ale activităţii reclamantei aspecte care, în bună măsură nu au o semnificaţie fiscală, verificarea lor fiind atributul organului sub a cărui autoritate se află compania.
Astfel, prin măsura nr. 1 s-a impus companiei să înainteze spre aprobarea Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii proiectele de strategii de dezvoltare a Infrastructurii rutiere prezentate controlului, privind dezvoltarea infrastructurii de transport rutier din România în perioada 2009 - 2013 şi pentru perioada 2010 - 2015.
Din această perspectivă măsura apare ca nelegală, organul de control depăşindu-şi atât mandatul cât şi competenţa şi făcând aprecieri de oportunitate care nu au o semnificaţie fiscală.
Este vorba de o atribuţie care excede sferei controlului fiscal şi îndeplinirea ei implică analize de oportunitate, autoritatea putând să aprecieze cu privire la forma în care se cuprind aceste programe, bugetul de venituri şi cheltuieli putând ţine loc, în ultimă instanţă, unor astfel de programe anuale.
Aşadar nu este vorba de o neregulă care să intre în sfera de competenţă a organelor fiscale şi, în plus, excede mandatului expres dat echipei de control, motiv pentru care măsurile 7 - 10, care se referă la aceeaşi atribuţie, apar ca nelegale.
De altfel, organele fiscale fac aprecieri care exced sferei lor de competenţă, iar măsura, aşa cum este redactată, are un caracter extrem de general, fiind lipsită de orice finalitate. În plus, nu se evidenţiază nici o legătură între structura organizatorică a reclamantei şi plăţile efectuate de aceasta în perioada 2006 - 2011 pentru contracte încheiate cu SC P. SRL.
Din argumentele care au stat la baza măsurii nr. 12 nu se evidenţiază o veritabilă încălcare a ordinelor şi hotărârilor de Guvern de aprobare a bugetelor de venituri şi cheltuieli.
Se reproşează companiei faptul că nu a realizat în totalitate veniturile previzionate în timp ce cheltuielile au fost efectuate în totalitate, fapt care a condus, în final, la înregistrarea de pierderi. Or veniturile cuprinse în buget sunt venituri previzionate, existând posibilitatea ca aceste previziuni, care depind de aspecte viitoare, necunoscute şi aflate, adesea, în afara controlului companiei, să nu se împlinească, fără ca acest lucru să echivaleze cu o încălcare a unor dispoziţii legale.
Cât priveşte angajarea cheltuielilor, trebuie constatat dacă reclamanta avea posibilitatea să nu angajeze aceste cheltuieli, întrucât o companie de stat nu se poate exonera de obligaţiile sale faţă de terţi sub motiv că nu a reuşit să colecteze toate veniturile previzionate.
Dincolo de faptul că nu aveau mandat pentru a controla în general, modalitatea de realizare a execuţiei bugetare, organele de control fac aprecieri subiective cu privire la modul în care ar fi trebuit să fie fundamentat bugetul şi la cauzele care au condus la înregistrarea de pierderi.
Faţă de aceste considerente măsura apare ca nelegală.
Prin măsura nr. 13 s-a impus adunării generale a acţionarilor modificarea atribuţiei Consiliului de Administraţie prevăzută în Statutul Companiei, referitoare la elaborarea bugetului de venituri şi cheltuieli, cu responsabilităţi atât de avizare, cat şi de urmărire a realizării acestuia.
Or statutul Companiei este reglementat prin O.U.G. nr. 84/2003, act normativ a cărui modificare nu cade în competenţa Adunării Generale a Companiei.
Instanţa a constatat că, în măsura în care s-a avut în vedere iniţierea unor proiecte de modificări, temeiurile care au condus echipa de control la luarea unei astfel de măsuri le-au constituit aprecieri subiective legate de oportunitatea unor astfel de modificări, aprecieri care exced atât mandatului membrilor echipei de control cât şi competenţei instituţiei pârâte, fapt care impune anularea acestei măsuri.
Reţine instanţa fondului că singurele măsuri care se încadrează în mandatul dat echipei de control sunt cele de la punctele 19 - 29, acestea vizând contractele derulate de CNADNR cu SC P. SRL.
Prin aceste măsuri organele de control au stabilit sume concrete considerate a fi plătite cu încălcarea contractului impunând companiei recuperarea acestor sume împreună cu dobânzile aferente. De asemenea, prin măsura nr. 29 s-a impus Adunării Generale a Acţionarilor efectuarea unui control pentru verificarea neregulilor în derularea contractelor menţionate.
Modalitatea de calcul a sumelor pe care compania ar trebui să le recupereze este eronată.
În primul rând, se susţine că reclamanta ar fi trebuit să plătească lucrări de marcare cu respectarea raportului de 96% lucrări de marcare cu vopsea lichidă solvent apă şi 4% cu produse în strat gros.
Or contractele nu sunt imperative în acest sens, lucrările cuprinse în acestea fiind estimative. Ceea ce interesează este dacă lucrările plătite se referă la marcarea porţiunii de drum pentru care s-a organizat licitaţia şi dacă au fost comandate de companie.
În acest sens, la în art. 2 din contractul din 4 iulie 2006 derulat prin CNADNR - DRDP- Bucureşti se menţionează că Executantul se obligă să execute, să finalizeze şi să predea Achizitorului lucrările de marcaje rutiere pe reţeaua de 2.637.795 km drumuri naţionale din administrarea CNADNR - DRDP Bucureşti în condiţiile calitative şi cantitative prevăzute în lege, în perioada convenită şi în conformitate cu obligaţiile asumate prin prezentul contract.
Aşadar ceea ce circumscrie obiectul contractului este reţeaua de drumuri naţionale pentru care a fost încheiat contractul nu un volum determinat de lucrări.
Alin. (2) din articolul menţionat precizează că lucrările se estimează la 29.700 kilometri echivalenţi şi 280.000 mp marcaje diverse şi transversale de diferite tipodimensiuni, în conformitate cu cerinţele caietului de sarcini.
În aceste condiţii, este evident că dacă autoritatea publică a apreciat că pe respectiva porţiune de drumuri naţionale este necesară efectuarea unor lucrări de marcare pentru siguranţa circulaţiei, aceste lucrări se încadrau în obiectul contractului, neputându-se considera că au fost efectuate în afara relaţiilor contractuale.
Clauze similare se regăsesc şi în contractele derulate prin celelalte patru direcţii.
În altă ordine de idei, instanţa a constatat că organele de control au calculat pretinsul prejudiciu pornind de la premisa că nu doar raportul fizic între kilometrii de marcaje ar trebui să fie de 96/4 ci şi raportul valoric. Astfel valoarea calculată ca fiind plătită în plus a rezultat din impunerea acestui raport valorii achitate pentru cele două tipuri de marcaje, fapt care nu are temei în prevederile contractuale. Chiar în măsura în care s-ar fi apreciat că această proporţie este imperativă în ceea ce priveşte kilometrii echivalenţi de marcaj, valoarea lucrărilor comandate şi prestate cu nesocotirea acestor limite ar fi trebuit să fie calculată prin raportare la preţurile unitare cuprinse în anexele la contracte.
În condiţiile în care societatea nu poate dispune nimic concret cu privire la contracte atribuite în anul 2005 este evident faptul că reverificarea acestor licitaţii de către autoritate este lipsită de finalitate practică. În plus, organul fiscal şi-a depăşit competenţa, verificarea procedurilor de achiziţie publică nefiind în competenţa organelor fiscale.
Recursul exercitat în cauză
Împotriva Sentinţei civile nr. 1522 din 30 aprilie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a promovat recurs pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, întemeiat în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ.
În motivarea acestuia s-a arătat în principal că solicită instanţei casarea cu trimitere spre rejudecare a hotărârii atacate în temeiul art. 312 alin. (6) A1 din C. proc. civ., întrucât "judecata s-a făcut în lipsa părţii care nu a fost regulat citată".
S-a învederat instanţei dispoziţiile art. 5 alin. (1) din O.U.G. nr. 94/2011 privind organizarea şi funcţionarea inspecţiei economico-financiare (publicată în M. Of. nr. 799 din 11 noiembrie 2011):
"(1) Inspecţia economico-financiară se înfiinţează şi se organizează la nivel central în cadrul Ministerului Finanţelor Publice, prin H.G. prevăzută la art. 26 alin. (1), prin preluarea activităţii şi a personalului Direcţiei generale de control financiar din cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, şi se exercită prin structura de specialitate."
Potrivit Anexei 1 din Normele Metodologice privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea inspecţiei economico-financiare la H.G. nr. 101/2012 pentru aprobarea Normelor metodologice privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea inspecţiei economico-financiare, art. 1 alin. (2):
"La nivel central, în cadrul Ministerului Finanţelor Publice se înfiinţează şi se organizează Direcţia generală de inspecţie economico-financiară prin preluarea activităţii, numărului de posturi şi a personalului Direcţiei generale de control financiar din cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală."
Faţă de dispoziţiile legale mai sus invocate, apreciază că se impune casarea cu trimitere spre rejudecare a cauzei în temeiul art. 312 alin. (6) A1 din C. proc. civ. şi citarea în calitate de pârât a Ministerului Finanţelor Publice.
II. În situaţia respingerii motivului de recurs mai sus invocat, solicitam modificarea hotărârii în temeiul art. 304 pct. 9 din C. proc. civ., întrucât hotărârea a fost pronunţată cu aplicarea greşită a legii.
În ceea ce priveşte măsura nr. 1 din procesul-verbal de control financiar din 30 iulie 2010 emis de Direcţia Generală de Control Financiar, s-a arătat următoarele:
În fapt, organul de control a constatat că în perioada 2006 - 2010, Consiliul de Administraţie nu a luat măsuri în vederea elaborării şi prezentării spre aprobare Adunării Generale a Acţionarilor, a proiectelor de strategii de dezvoltare a Companiei pe termen lung, mediu şi scurt, care să fie trimise la Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii pentru aprobare.
Intimata-reclamanta a susţinut faptul ca elaborarea strategiei în domeniul infrastructurii rutiere revine Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii.
În drept, potrivit art. 6 pct. (3) din Statutul Companiei aprobat prin O.U.G. nr. 84/2003, cu modificările şi completările ulterioare, în scopul realizării obiectului sau de activitate, aceasta elaborează studii, prognoze şi proiecte de strategii pentru dezvoltarea şi sistematizarea reţelei de drumuri publice, le supune spre aprobare Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii, şi urmăreşte realizarea acestora în limitele de competent acordate potrivit legii.
Faţă de cele de mai sus, rezultă clar faptul că în mod obligatoriu conducerea Companiei trebuia să întocmească şi să transmită spre aprobarea Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii proiectele de strategii privind dezvoltarea infrastructurii de transport rutier din România.
b) În ceea ce priveşte măsura nr. 2 din procesul-verbal de control financiar din 30 iulie 2010 emis de Direcţia Generală de Control Financiar, respinsă ca neîntemeiată prin decizia DGCF.
În fapt, organul de control a constatat faptul că, reclamanta nu a întocmit un program de restructurare şi reorganizare a activităţii în concordanţă cu programele de guvernare şi angajamentele internaţionale ale României în domeniul infrastructurii rutiere, pe principiul rentabilităţii şi eficientei economice.
Intimata-reclamantă a considerat că măsura dispusă este generală, susceptibilă de înţelesuri multiple şi nu este fundamentată în drept (pagina 4 din acţiune).
În drept, Adunarea generală ordinară a acţionarilor Companiei, potrivit art. 14, alin. (4) lit. a) din Statut are obligaţia să aprobe strategia globală de dezvoltare, retehnologizare, modernizare şi restructurare economico-financiară a C.N.A.D.N.R. - SA, elaborată de Consiliul de Administraţie.
Faţă de cele de mai sus, conducerea Companiei trebuia să întocmească un program de restructurare şi reorganizare a activităţii în concordanţă cu programele de guvernare şi angajamentele internaţionale ale României în domeniul infrastructurii rutiere, pe principiul rentabilităţii şi eficientei economice.
c) În ceea ce priveşte măsura nr. 3 din procesul-verbal de control financiar din 30 iulie 2010 emis de Direcţia Generală de Control Financiar, respinsă ca neîntemeiată prin Decizia DGCF.
În fapt, organul de control a constatat faptul că, din Regulamentul de Organizare şi Funcţionare lipsesc atribuţiile referitoare la elaborarea strategiei de dezvoltare a Companiei pe termen lung, mediu şi scurt, iar cele referitoare la elaborarea strategiei infrastructurii rutiere sunt sumare şi generate.
Intimata-reclamanta nu a adus argumente prin care să arate că în Regulamentul de Organizare şi Funcţionare sunt atribuţii precise privind elaborarea, avizarea şi aplicarea strategiilor de dezvoltare pe termen lung, mediu şi scurt.
În drept, în conformitate cu prevederile art. 19 lit. b) din Statutul companiei, Consiliul de administraţie are obligaţia elaborării documentaţiei privind structura organizatorică şi Regulamentul de organizare şi funcţionare al companiei.
Faţă de cele mai sus, având în vedere funcţiile strategice ale reclamantei, rezultă clar faptul că în mod obligatoriu Regulamentul de Organizare şi Funcţionare trebuie completat cu atribuţii referitoare la elaborarea strategiei de dezvoltare a Companiei pe termen lung, mediu şi scurt.
d) În ceea ce priveşte măsura nr. 4 din procesul-verbal de control financiar din 30 iulie 2010 emis de Direcţia Generală de Control Financiar, respinsă ca neîntemeiată prin Decizia DGCF.
În fapt, organul de control a constatat faptul că, fişele de post întocmite pentru personalul companiei, nu sunt puse de acord cu atribuţiile acesteia referitoare la elaborarea strategiei de dezvoltare pe termen lung, mediu şi scurt.
Intimata-reclamantă a susţinut că modificarea şi completarea fişelor de post ar duce la modificarea contractelor individuale de muncă, demers ce ar excede competenţelor Consiliului de Administraţie şi ar bloca activitatea directorului general.
În drept, în conformitate cu prevederile art. 19 lit. b), din Statutul companiei, Consiliul de administraţie are obligaţia elaborării documentaţiei privind structura organizatorică şi Regulamentul de organizare şi funcţionare al companiei, fapt care duce implicit la cuprinderea în fişele de post a prevederilor din regulament.
Faţă de cele de mai sus, rezultă clar faptul că în mod obligatoriu, prin modificarea şi completarea Regulamentului de Organizare şi Funcţionare, şi fişele ce trebuiesc completate cu atribuţii referitoare la elaborarea strategiei de dezvoltare a Companiei pe termen lung, mediu şi scurt
e) În ceea ce priveşte măsura nr. 5 din procesul-verbal de control financiar din 30 iulie 2010 emis de Direcţia Generală de Control Financiar, respinsă ca neîntemeiată prin decizia DGCF.
În fapt, organul de control a constatat faptul că, în perioada 2006 - 2010, Adunarea Generală a Acţionarilor nu a luat măsurile necesare pentru elaborarea strategiei globale de dezvoltare, retehnologizare, modernizare şi restructurare economico-financiară a Companiei pe termen lung, mediu şi scurt.
Intimata-reclamantă a susţinut că unele servicii au fost externalizate şi că au fost emise 2 decizii ale Adunării Generale a Acţionarilor care produc mutaţii financiare semnificative.
Faţă de cele de mai sus, afirmaţiile intimatei-reclamante în legătură cu măsura dispusă sunt nefundamentate în fapt şi în drept, aşa cum prevede Ordinul Ministrului Finanţelor Publice nr. 2160/2010.
În ceea ce priveşte măsura nr. 6 din procesul-verbal de control financiar din 30 iulie 2010 emis de Direcţia Generală de Control Financiar, respinsă ca neîntemeiată prin decizia DGCF.
În fapt, organul de control a constatat faptul că Adunarea Generală a Acţionarilor nu a analizat calitatea managementului şi a structurilor organizatorice cu atribuţii în elaborarea strategiilor şi programelor anuale din cadrul Companiei.
Compania arată că Adunarea Generală a Acţionarilor nu poate lua măsuri împotriva unor persoane care nu se regăsesc sub autoritatea acesteia, în speţă membri ai Consiliului de Administraţie, iar răspunderea administratorilor se poate face în condiţiile limitative ale legii.
În drept, conform prevederilor art. 14, alin. (4), lit. m) din Statutul companiei, Adunarea Generală a Acţionarilor se pronunţă asupra gestiunii administratorilor, situaţie în care are competenţa şi obligaţia de a analiza calitatea managementului şi a structurilor organizatorice cu atribuţii în elaborarea strategiilor şi programelor anuale din cadrul Companiei.
g) În ceea ce priveşte măsura nr. 7 din procesul-verbal de control financiar din 30 iulie 2010 emis de Direcţia Generală de Control Financiar, respinsă ca neîntemeiată prin decizia DGCF.
În fapt, organul de control a constatat faptul că, din Regulamentul de Organizare şi Funcţionare lipsesc atribuţiile referitoare la elaborarea, avizarea, execuţia şi urmărirea îndeplinirii programelor anuale în domeniul infrastructurii rutiere.
Reclamanta a arătat că, prin organigramele aprobate prin hotărârile Adunării Generale a Acţionarilor nr. 5 şi 6 din 2010, sunt delimitări clare în materia urmăririi programelor anuale în domeniul infrastructurii rutiere.
h) În ceea ce priveşte măsura nr. 8 din procesul-verbal de control financiar din 30 iulie 2010 emis de Direcţia Generală de Control Financiar, respinsă şi întemeiată prin decizia DGCF.
În fapt, organul de control a constatat faptul că fişele de post întocmite pentru personalul companiei, nu sunt puse de acord cu atribuţiile acesteia referitoare la elaborarea programelor anuale aferente strategiei de dezvoltare pe termen lung, mediu şi scurt.
Compania precizează ca actualul cadru instituţional este considerat ca fiind viabil de partenerii externi.
În ceea ce priveşte măsura nr. 9 din procesul-verbal de control financiar din 30 iulie 2010 emis de Direcţia Generală de Control Financiar, respinsă ca neîntemeiată prin decizia DGCF.
În fapt, organul de control a constatat faptul că, în perioada 2006 - 2010, conducerea Companiei nu a luat măsurile necesare pentru elaborarea programelor anuale în conformitate cu obiectivele cuprinse în strategiile guvernamentale aferente perioadelor 2005 - 2015, 2009 - 2013 şi 2010 - 2015 în domeniul infrastructurii rutiere.
În ceea ce priveşte măsura nr. 10 din procesul-verbal de control financiar din 30 iulie 2010 emis de Direcţia Generală de Control Financiar, respinsă ca neîntemeiată prin decizia DGCF.
În fapt, organul de control a constatat faptul că, în perioada 2006 - 2009, nu s-au întocmit proiecte de programe anuale proprii, în concordanţă cu proiectele de strategii în domeniul infrastructurii rutiere pentru perioadele 2005 - 2015, 2009 - 2013 şi 2010 - 2015. Serviciului Planificare şi Strategie îndeplinind doar rolul de centralizare, monitorizare şi raportare lunară, trimestrială şi anuală. În Statutul companiei se prevăd atribuţii pentru Adunarea generală a acţionarilor pentru examinarea programelor de activitate şi a proiectului de buget de venituri şi cheltuieli, iar pentru Consiliul de administraţie atribuţii pentru elaborarea proiectului de buget de venituri şi cheltuieli, fiind omise din Statut prevederile referitoare la atribuţiile privind elaborarea programelor de activitate.
Compania susţine o participare activă a conducerii companiei în mod direct dar şi prin compartimente specializate la execuţia bugetului de venituri şi cheltuieli - dimensiunea financiară a strategiilor anuale aferente responsabilităţilor şi raţiunii de a exista a companiei.
În ceea ce priveşte măsura nr. 11 din procesul-verbal de control financiar din 30 iulie 2010 emis de Direcţia Generală de Control Financiar, respinsă ca neîntemeiată prin decizia DGCF.
În fapt, organul de control a constatat faptul ca raportul dintre personalul de conducere şi cel de execuţie era de 1/4 la nivel central, de 1/5 la direcţiile regionale.
Totodată, s-a constatat că raportul dintre muncitori şi personalul TESA a fost, în medie, de 1/3, iar la direcţia regională Timişoara.
Reclamanta a apreciat că, prin Hotărârile Adunării Generale a Acţionarilor nr. 5 şi 6 din anul 2010, compania a implementat măsuri de restructurare şi reorganizare, astfel încât, măsura dispusă apare ca fiind lipsită de obiect sau cel mult tardivă, procesul de restructurare şi reorganizare, cu implicaţii directe în structura organizatorică şi în componenţa cheltuielilor este în plină desfăşurare.
În mod corect, prin Decizia nr. 103/2010, a fost respins ca nemotivat acest capăt de cerere, în conformitate cu Ordinul Ministrului Finanţelor Publice nr. 2160/2010 (pct. 2 din Decizia nr. 103/2010 a DGCF).
În mod eronat, la pagina 29 alin. (2) din sentinţa recurată, instanţa de fond a apreciat nu se evidenţiază nici o legătură între structura organizatorică a reclamantei şi plăţile efectuate de aceasta în perioada 2006 - 2011 pentru contracte încheiate cu SC P. SRL, faţă de dispoziţiile Legii nr. 31/1991 mai sus citate şi faptul ca acest capăt de cerere a fost respins ca nemotivat.
I. În ceea ce priveşte măsura nr 12 din procesul-verbal de control financiar din 30 iulie 2010 emis de Direcţia Generală de Control Financiar, respinsă ca neîntemeiată prin decizia DGCF
În fapt, organul de control a constatat faptul că, în execuţia bugetelor de venituri şi cheltuieli, gradul de realizare al cheltuielilor totale a depăşit gradul de realizare al veniturilor totale pentru perioada 2007 - 2009, încălcându-se prevederile din ordinele de ministru şi hotărârile de guvern prin care au fost aprobate bugetele respective.
Execuţia bugetelor de venituri şi cheltuieli în perioada 2007 - 2009 a fost aprobată de Adunarea Generală a Acţionarilor odată cu situaţiile financiare anuale, fără a se analiza cauzele depăşirii cheltuielilor totale şi a gradului de realizare a acestora faţă de gradul de realizare al veniturilor totale şi fără a se lua măsuri conform competentelor.
Compania consideră că teza de la care se porneşte este una deosebit de gravă deoarece se acreditează ideea că nu au respectat ordinele sau hotărârile guvernului de aprobare a bugetului de venituri şi cheltuieli, astfel încât competenta analizării nerespectării legii în nici un caz nu poate aparţine Adunării Generate a Acţionarilor ci organelor de drept ale statului român.
Şi cu privire la această măsură, capăt de cerere care a fost respins ca nemotivat, instanţa a reţinut, în mod eronat, faptul ca organele de control au făcut aprecieri subiective cu privire la modul în care ar fi trebuit să fie fundamentat bugetul şi la cauzele care au condus la înregistrarea de pierderi, fără să aibă în vedere dispoziţiile Legii nr. 32/1991 şi faptul că pierderile societăţii afectează îndeplinirea obligaţiilor faţă de bugetul de stat.
În ceea ce priveşte măsura nr. 13 din procesul-verbal de control financiar din 30 iulie 2010 emis de Direcţia Generală de Control Financiar, respinsă ca neîntemeiată prin decizia DGCF.
În fapt, organul de control a constatat faptul că în statutul companiei la art. 19 este prevăzută atribuţia consiliului de administraţie de a elabora proiectul bugetului de venituri şi cheltuieli, fără a fi stabilite responsabilităţi de avizare şi urmărire a execuţiei acestuia. Totodată, Compania nu a întreprins nici o acţiune în vederea modificării şi actualizării Statutului, referitoare la atribuţiile Consiliului de administraţie de a aviza şi urmări bugetul de venituri şi cheltuieli.
Intimata - reclamantă a fost de acord cu faptul că Statutul este perfectibil şi trebuie armonizat cu actuala legislaţie, însă acest lucru se poate face doar cu respectarea limitelor legii şi în mod cert, tehnica modificării unui act legal trebuie să respecte un anumit flux al documentelor ce presupune o perioadă de timp rezonabilă mult mai mare decât termenul stabilit de organul de control.
Şi cu privire la aceasta măsură, rugăm instanţa de recurs să observe faptul că singurul temei invocat de instanţa de fond este cel referitor la faptul că măsura excede competenţelor organelor de control, temei care nu poate fi luat în considerare, aşa cum am arătat şi mai sus.
În ceea ce priveşte măsura nr. 14 din procesul-verbal de control financiar din 30 iulie 2010 emis de Direcţia Generală de Control Financiar, respinsă ca neîntemeiată prin decizia DGCF.
În fapt, organul de control a constatat faptul că în anul 2009, în execuţia bugetului de venituri şi cheltuieli, Compania a efectuat cheltuieli totale mai mari decât gradul de realizare a veniturilor totale, fapta care constituie contravenţie, drept pentru care a aplicat în sarcina acesteia o amendă contravenţională şi a dispus recuperarea contravalorii amenzii de la persoanele răspunzătoare.
Reclamanta nu contesta măsura, fapt confirmat şi de achitarea integrală a amenzii contravenţionale, dar consideră că procedura de stabilire a persoanelor responsabile şi recuperarea sumelor de la acestea necesită un timp îndelungat şi momentan măsura dispusă nu poate fi dusă la îndeplinire.
o) În ceea ce priveşte măsura nr. 15 din procesul-verbal de control financiar din 30 iulie 2010 emis de Direcţia Generală de Control Financiar, respinsă ca neîntemeiată prin decizia DGCF.
În fapt, organul de control a constatat faptul ca bugetul de venituri şi cheltuieli nu a constituit instrumentul de bază pentru analiza, fundamentarea deciziilor conducerii Companiei, îndrumarea, coordonarea activităţii şi controlul formării şi administrării resurselor financiare, transformându-se într-un instrument de lucru formal, care nu a asigurat fundamentarea corectă a veniturilor, cheltuielilor şi rezultatelor, realizarea corespunzătoare a veniturilor, cheltuielilor şi rezultatelor previzionate şi îmbunătăţirea performanţelor companiei sub aspectul capacităţii de creştere şi dezvoltare, al eficienţei şi eficacităţii economice.
Intimata-reclamanta consideră că măsura dispusă nu este fundamentată în drept. Adunarea Generala a Acţionarilor, neavând pe actualul cadru legislativ atribuţiuni de corelare a prevederilor din bugetul de venituri şi cheltuieli cu strategia de dezvoltare a sectorului rutier.
În ceea ce priveşte măsura nr. 16 din procesul-verbal de control financiar din 30 iulie 2010 emis de Direcţia Generală de Control Financiar, respinsă ca neîntemeiată prin decizia DGCF.
În fapt, organul de control a constatat faptul că, directorii generali împreună cu cei executivi, succedaţi la conducerea companiei, în perioada 1998 şi până la 30 iunie 2010, nu au dus la îndeplinire hotărârile Adunării Generale a Acţionarilor şi/sau Consiliului de administraţie, aprobarea ministrului transporturilor şi nu au respectat prevederile Acordurilor de împrumut BERD, privind cesionarea/vânzarea participaţiilor deţinute de Companie la alte societăţi comerciale.
Reclamanta a susţinut că nu s-a luat în calcul faptul că vânzarea acestor elemente de active nepatrimoniale, presupune operaţiuni tehnice specifice şi sunt dependente de mecanismele statutare ale fiecăreia dintre entităţile nominalizate.
În ceea ce priveşte măsura nr. 17 din procesul-verbal de control financiar din 30 iulie 2010 emis de Direcţia Generală de Control Financiar, respinsă ca neîntemeiată prin decizia DGCF.
În fapt, organul de control a constatat transformarea prin reorganizare a Regiei Autonome "Administraţia Naţională a Drumurilor din România în Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România S.A. conform O.U.G. nr. 84/2003, aprobată şi modificată prin Legea nr. 47/2004 şi nu a aprobat modificările ulterioare aduse Actului constitutiv al SC P. SRL prin Actul Adiţional înregistrat la Oficiul Registrului Comerţului în 29 noiembrie 1996.
Modificarea numărului membrilor Consiliului de Administraţie al SC P. SRL şi a numărului reprezentanţilor Companiei în acest consiliu a fost aprobată de Adunarea Generală a Asociaţilor societăţii din 11 august 2007 (7 membri din care 3 al Companiei) şi prin Adunarea Generală a Asociaţilor din 13 mai 2009 (10 membri din care 5 ai Companiei) şi nu a fost supusă analizei şi aprobării de către Adunarea generală a acţionarilor companiei.
Reprezentanţii Companiei în Consiliul de Administraţie al societăţii comerciale P. S.R.L nu au prezentat de la data înfiinţării acesteia şi până în prezent organelor de conducere colectivă ale companiei informări periodice privind deciziile de interes comun luate în cadrul societăţii mixte şi rezultatele economico-financiare obţinute de aceasta societate.
Compania consideră că teza de la care se porneşte este una falsă, deoarece stabilirea unei şedinţe a Adunării Generale a Acţionarilor, cu scopul de a acţiona şi trage la răspundere persoane ce au avut în atribuţiuni angajarea participaţiilor companiei la constituirea SC P. SRL, la modificările statutare ale acesteia înainte de o analiză profundă a unor fapte concrete, nu poate avea loc.
În ceea ce priveşte măsura nr. 18 din procesul-verbal de control financiar din 30 iulie 2010 emis de Direcţia Generală de Control Financiar, respinsă ca neîntemeiată prin decizia DGCF.
În fapt, organul de control a constatat faptul că, în perioada 1998 - 2010, conducerea companiei nu a acţionat pentru ducerea la îndeplinire a hotărârilor Adunării Generale a Acţionarilor, a aprobării ministrului transporturilor şi a prevederilor Acordurilor de împrumut BERD referitor la cesionarea/vânzarea părţilor sociale deţinute la societăţi comerciale.
Compania nu contesta constatarea şi măsura dispusă de echipa de control, dar considera ca nu se poate încadra în termenul de ducere la îndeplinire a acesteia.
În ceea ce priveşte măsurile nr. 19 şi 20 din procesul-verbal de control financiar din 30 iulie 2010 emis de Direcţia Generală de Control Financiar, respinsă ca neîntemeiată prin decizia DGCF.
În fapt, comisia de recepţie a aprobat un volum de lucrări executate fără a semnala nerealizarea volumului de marcaje rutiere şi nerespectarea structurii lucrărilor de marcaje prevăzute în contract. Executantul nu a respectat prevederile contractuale şi ordinele de începere a lucrărilor, în sensul executării şi facturării unui volum de lucrări de marcaje rutiere fără temei contractual. Deficienţele şi încălcările prevederilor contractuale, în perioada 2006 - 2009, au condus la acceptarea la piaţa de către companie a unor facturi de lucrări de marcaje rutiere, executate în afara prevederilor contractuale, în valoare de 11.750.102 lei.
Pentru suma imobilizată, compania va calcula dobânzi.
Reclamanta a considerat că organul de control a analizat din punct de vedere financiar contractul din 4 iulie 2006 derulat prin DRDP Bucureşti, fără a ţine cont de faptul că art. 19 din contractul menţionat prevede expres faptul că decontarea lucrărilor executate se face pe baza preţurilor unitare, prevăzute în listele de preţuri unitare.
De asemenea, arată că marcajele se efectuează cu respectarea ofertei tehnice a contractului, în proporţie de 96% cu vopsea lichidă pe bază de solvent apă şi 4% cu vopsea în doi componenţi (strat gros), considerând ca valoric derularea contractului nu trebuia să respecte aceste proporţii.
Compania, arată că printr-un calcul simplist, făcut pe baza preţurilor unitare din formularul C2 de la oferta financiară, ar fi obţinut economie.
În drept, contractul de lucrări de marcaje rutiere din 4 iulie 2006 încheiat prin D. Bucureşti cu SC P. SRL, prevede la art. 6 ca documente ale contractului următoarele: caietul de sarcini tehnice; propunerea tehnică şi propunerea financiară, graficul fizic de execuţie pe anii 2006 - 2010; acte adiţionale semnate pe parcursul derulării contractului şi anexele contractului (cantităţile estimative de marcaje rutiere şi valorile contractuale, defalcate pe ani; graficul fizic de execuţie pe anul 2006; listele de preţuri unitare). Propunerea financiară din documentaţia pentru elaborarea şi prezentarea ofertele depuse şi declarate câştigătoare, este cea care a stat la baza determinării valorii lucrărilor de marcaje rutiere longitudinale, transversale şi diverse, înscrise în contractul încheiat de companie cu SC P. SRL, care prevede utilizarea vopselei lichide pe bază de solvent apă în proporţie de 96% şi a produselor în doi componenţi (strat gros) în proporţie de 4%.
Prevederile contractuale nu au fost respectate, în sensul că atât pentru marcajele longitudinale cât şi pentru marcajele transversale: nu au fost respectate proporţiile de vopsea prevăzute în contract (au fost marcaţi mai puţini kilometri echivalenţi cu vopsea pe bază de solvent apă şi mai mulţi kilometri cu vopsea pe bază de produse în strat gros, care era mai scumpă).
Controlul a constatat că în execuţia contractului, în perioada 2006 - 2009 marcajele longitudinale, executate de SC P. S.R.L şi recepţionate de D. Bucureşti, pe bază de vopsea cu solvent apă, au fost de 17.708 km echivalenţi faţă de 22.080 km echivalenţi prevăzuţi în contract, respectiv în procent de 80,20%, iar cele realizate pe bază de produse în strat gros au fost de 1.408 km echivalenţi faţă de 920 km echivalenţi prevăzuţi în contract, respectiv în procent de 153,04%; marcajele transversale, executate de SC P. S.R.L şi recepţionate de D. Bucureşti, pe bază de vopsea cu solvent apă, au fost de 72.795 mp, faţă de 205.440 mp prevăzuţi în contract, respectiv în procent de 35,43%, iar cele realizate pe bază de produse în strat gros, au fost de 40.320 mp faţă de 8.560 mp prevăzuţi în contract, respectiv în procent de 471,03%.
Consecinţa încălcării prevederilor contractuale, în perioada 2006 - 2009, au condus la acceptarea la plată de către companie a unor facturi de lucrări de marcaje rutiere, executate în afara prevederilor contractuale, în valoare de 11.750 102 lei.
Având în vedere că această sumă reprezintă o imobilizare de resursă financiară, pentru ea se datorează dobânda conform Legii nr. 356/2002 pentru aprobarea O.G. nr. 9/2000 privind nivelul dobânzii legale pentru obligaţii băneşti.
Faţă de cele de mai sus, rezultă clar faptul că în mod obligatoriu compania trebuia să respecte prevederile înscrise în contractul încheiat cu SC P. SRL, care prevedeau proporţia de lucrări de marcaje care trebuiau executate.
Datorită nerespectării prevederilor contractuale, Compania trebuie să recupereze sumele imobilizate fie de la executant, fie de la persoanele răspunzătoare din cadrul Companiei. Totodată, conducerea Companiei, trebuie să recupereze şi dobânzile aferente, sumelor imobilizate în perioada 2006 - 2009.
Faţă de cele de mai sus, rezultă clar faptul că, în mod obligatoriu, Compania trebuia să respecte prevederile înscrise în contractul încheiat cu SC P. SRL, care prevedeau proporţia de lucrări de marcaje care trebuiau executate.
Datorită nerespectării prevederilor contractuale Compania trebuie să recupereze sumele imobilizate fie de la executant, fie de la persoanele răspunzătoare din cadrul Companiei.
Totodată, conducerea Companiei, trebuie să recupereze şi dobânzile aferente, sumelor imobilizate în perioada 2006 - 2009.
Instanţa de fond, la pagina nr. 31 din sentinţa, nu a analizat în nici un fel susţinerile pârâtei din concluziile scrise, potrivit cărora, în speţa, nu au fost respectate prevederile contractuale.
k) În ceea ce priveşte măsurile nr. 21 şi 22 din procesul-verbal de control financiar din 30 iulie 2010 emis de Direcţia Generală de Control Financiar, respinsă ca neîntemeiată prin decizia DGCF.
În fapt, comisia de recepţie a aprobat un volum de lucrări executate fără a semnala nerealizarea volumului de marcaje rutiere şi nerespectarea structurii lucrărilor de marcaje rutiere prevăzute în contract. Executantul nu a respectat prevederile contractuale şi ordinele de începere a lucrărilor, în sensul executării şi facturării unui volum de lucrări marcaje rutiere fără temei contractual.
Deficienţele şi încălcările prevederilor contractuale, în perioada 2007 - 2008 au condus la acceptarea la plata de către companie a unor facturi de lucrări de marcaje rutiere, executate în afara prevederilor contractuale, în valoare de 1.458.319 lei. Pentru suma imobilizată, compania va calcula dobânzi.
Compania consideră că organul de control a analizat din punct de vedere financiar contractul din 4 iulie 2006 derulat prin D. Craiova, fără a ţine cont de faptul că art. 19 din contractul menţionat prevede expres, faptul că decontarea lucrărilor executate se face pe baza preţurilor unitare, prevăzute în listele de preţuri unitare.
De asemenea, arată că marcajele se efectuează cu respectarea ofertei tehnice a contractului, în proporţie de 96% cu vopsea lichidă pe bază de solvent apă şi 4% cu vopsea în doi componenţi (strat gros), considerând ca valoric derularea contractului nu trebuia să respecte aceste proporţii. Compania, arată că printr-un calcul simplist, făcut pe baza preţurilor unitare din formularul C2 de la oferta financiară, ar fi obţinut economie.
În drept, contractul de lucrări de marcaje rutiere din 4 iulie 2006 încheiat prin D. Craiova cu SC P. SRL., prevede la art. 6 ca documente ale contractului următoarele: caietul de sarcini tehnice; propunerea tehnică şi propunerea financiară; graficul fizic de execuţie pe anii 2006 - 2010; acte adiţionale semnate pe parcursul derulării contractului şi anexele contractului (cantităţile estimative de marcaje rutiere şi valorile contractuale, defalcate pe ani; graficul fizic de execuţie pe anul 2006: listele de preţuri unitare).
Propunerea financiară din documentaţia pentru elaborarea şi prezentarea ofertelor depuse şi declarate câştigătoare, este cea care a stat la baza determinării valorii lucrărilor de marcaje rutiere longitudinale, transversale şi diverse, înscrise în contractul încheiat de Companie cu SC P. SRL, care prevede utilizarea vopselei lichide pe bază de solvent apă în proporţie de 96% şi a produselor în doi componenţi (strat gros) în proporţie de 4%.
Prevederile contractuale nu au fost respectate, în sensul că atât pentru marcajele longitudinale cât şi pentru marcajele transversale nu au fost respectate proporţiile de vopsea prevăzute în contract (au fost marcaţi mai puţini kilometri echivalenţi cu vopsea pe bază de solvent apă şi mai mulţi kilometri cu vopsea pe bază de produse în strat gros, care era mai scumpă).
Controlul a constatat ca în execuţia contractului, în perioada 2007 - 2008:
- marcajele longitudinale, executate de SC P. filiala Craiova SRL/SC H.R. SRL şi recepţionate de D. Craiova, pe bază de vopsea cu solvent apă, au fost de 4.793 km echivalenţi faţă de 6.240 km echivalenţi prevăzuţi în contract, respectiv în procent de 76,81%, iar cele realizate pe baza de produse în strat gros au fost de 32 km echivalenţi faţă de 260 km echivalenţi prevăzuţi în contract, respectiv în procent de 12,31%;
- marcajele transversale, executate de SC P. filiala Craiova SRL/SC H.R. SRL şi recepţionate de D. Craiova, pe bază de vopsea cu solvent apă, au fost de 33,885 mp faţă de 48.960 mp prevăzuţi în contract, respectiv în procent de 69,21%, iar cele realizate pe bază de produse în strat gros, au fost de 11.802 mp faţă de 2.040 mp prevăzuţi în contract, respectiv în procent de 578,53%.
Consecinţa încălcării prevederilor contractuale, în perioada 2007 - 2008, au condus la acceptarea la plată de către companie a unor facturi de lucrări de marcaje rutiere, executate în afara prevederilor contractuale, în valoare de 1.458.319 lei. Având în vedere că această sumă reprezintă o imobilizare de resursă financiară, pentru ea se datorează dobânda conform Legii nr. 356/2002 pentru aprobarea O.G. nr. 9/2000 privind nivelul dobânzii legale pentru obligaţii băneşti.
Faţă de cele de mai sus, rezultă clar faptul că în mod obligatoriu Compania trebuia să respecte prevederile înscrise în contractul încheiat cu SC P. SRL, care prevedeau proporţiile de lucrări de marcaje rutiere care trebuiau executate.
Datorită nerespectării prevederilor contractuale, Compania trebuie să recupereze sumele imobilizate fie de la executant, fie de la persoanele răspunzătoare din cadrul Companiei. Totodată, conducerea Companiei, trebuie să recupereze şi dobânzile aferente, sumelor imobilizate în perioada 2007 - 2008.
În ceea ce priveşte măsurile nr. 23 şi 24 din procesul-verbal de control financiar din 30 iulie 2010 emis de Direcţia Generală de Control Financiar, respinsă ca neîntemeiată prin decizia DGCF.
În fapt comisia de recepţie a aprobat un volum de lucrări executate fără a semnala nerealizarea volumului de marcaje rutiere şi nerespectarea structurii lucrărilor de marcaje rutiere prevăzute în contract.
Executantul nu a respectat prevederile contractuale şi ordinele de începere a lucrărilor, în sensul executării şi facturării unui volum de lucrări marcaje rutiere fără temei contractual.
Deficienţele şi încălcările prevederilor contractuale, în perioada 2008 - 2009, au condus la acceptarea la plată de către companie a unor facturi de lucrări de marcaje rutiere, executate în afara prevederilor contractuale, în valoare de 7.402.306 lei. Pentru suma imobilizată, compania va calcula dobânzi.
Compania considerat ca organul de control a analizat din punct de vedere financiar contractul din 4 iulie 2006 derulat prin D. Timişoara, fără a ţine cont de faptul că art. 19 din contractul menţionat prevede expres faptul că decontarea lucrărilor executate se face pe baza preţurilor unitare, prevăzute în listele de preţuri unitare. De asemenea, arată că marcajele se efectuează cu respectarea ofertei tehnice a contractului, în proporţie de 96% cu vopsea lichidă pe bază de solvent apă şi 4% cu vopsea în doi componenţi (strat gros), considerând ca valoric derularea contractului nu trebuia să respecte aceste proporţii. Compania, arată că printr-un calcul simplist, făcut pe baza preţurilor unitare din formularul C2 de la oferta financiară, ar fi obţinut economie.
În drept, contractul de lucrări de marcaje rutiere din 4 iulie 2006 încheiat prin D. Timişoara cu SC P. SRL, prevede la art. 6 ca documente ale contractului următoarele: caietul de sarcini tehnice; propunerea tehnică şi propunerea financiară; graficul fizic de execuţie pe anii 2006 - 2010; acte adiţionale semnate pe parcursul derulării contractului şi anexele contractului (cantităţile estimative de marcaje rutiere şi valorile contractuale, defalcate pe ani; graficul fizic de execuţie pe anul 2006; listele de preţuri unitare).
Propunerea financiară din documentaţia pentru elaborarea şi prezentarea ofertelor depuse şi declarate câştigătoare, este cea care a stat la baza determinării valorii lucrărilor de marcaje rutiere longitudinale, transversale şi diverse, înscrise în contractul încheiat de Companie cu SC P. SRL, care prevede utilizarea vopselei lichide pe bază de solvent apă în proporţie de 96% şi a produselor în doi componenţi (strat gros) în proporţie de 4%.
Prevederile contractuale nu au fost respectate, în sensul că atât pentru marcajele longitudinale cât şi pentru marcajele transversale nu au fost respectate proporţiile de vopsea prevăzute în contract (au fost marcaţi mai puţini kilometri echivalenţi cu vopsea pe bază de solvent apă şi mai mulţi kilometri cu vopsea pe bază de produse în strat gros, care era mai scumpă).
Controlul a constatat că în execuţia contractului, în perioada 2008 - 2009:
- marcajele longitudinale, executate de SC P. S.R.L şi recepţionate de D. Timişoara, pe bază de vopsea cu solvent apă, au fost de 5.026 km echivalenţi faţă de 8.064 km echivalenţi prevăzuţi în contract, respectiv în procent de 62,33%. Iar cele realizate pe bază de produse în strat gros au fost de 823 km echivalenţi faţă de 336 km echivalenţi prevăzuţi în contract, respectiv în procent de 244.94%;
- marcajele transversale, executate de SC P. S.R.L şi recepţionate de D. Timişoara, pe bază de vopsea cu solvent apă, au fost de 35.915 mp faţă de 43.680 mp prevăzuţi în contract, respectiv în procent de 82,22%, iar cele realizate pe bază de produse în strat gros, au fost de 46.412 mp faţă de 1.820 mp prevăzuţi în contract, respectiv în procent de 2.550,11%.
Consecinţa încălcările prevederilor contractuale, în perioada 2008 - 2009, au condus la acceptarea la plată de către companie a unor facturi de lucrări de marcaje rutiere, executate în afara prevederilor contractuale, în valoare de 7.402.306 lei. Având în vedere că această sumă reprezintă o imobilizare de resursă financiară, pentru ea se datorează dobânda conform Legii nr. 356/2002 pentru aprobarea O.G. nr. 9/2000 privind nivelul dobânzii legale pentru obligaţii băneşti.
Faţă de cele de mai sus, rezultă faptul că în mod obligatoriu Compania trebuia să respecte prevederile înscrise în contractul încheiat cu SC P. SRL, care prevedeau proporţiile de lucrări de marcaje rutiere care trebuiau executate. Datorită nerespectările prevederilor contractuale, Compania trebuie să recupereze sumele imobilizate fie de la executant, fie de la persoanele răspunzătoare din cadrul Companiei.
Totodată, conducerea Companiei, trebuie să recupereze şi dobânzile aferente, sumelor imobilizate în perioada 2008 - 2009.
În ceea ce priveşte măsurile nr. 25 şi 26 din procesul-verbal de control financiar din 30 iulie 2010 emis de Direcţia Generală de Control Financiar, respinsă ca neîntemeiată prin decizia DGCF.
În fapt, comisia de recepţie a aprobat un volum de lucrări executate fără a semnala nerealizarea volumului de marcaje rutiere şi nerespectarea structurii lucrărilor de marcaje rutiere prevăzute în contract. Executantul nu a respectat prevederile contractuale şi ordinele de începere a lucrărilor, în sensul executării şi facturării unui volum de lucrări marcaje rutiere fără temei contractual.
Deficienţele şi încălcările prevederilor contractuale, în perioada 2007 - 2009 au condus la acceptarea la plată de către companie a unor facturi de lucrări de marcaje rutiere, executate în afara prevederilor contractuale, în valoare de 1.730.078 lei. Pentru suma imobilizată, compania va calcula dobânzi.
Compania consideră că organul de control a analizat din punct de vedere financiar contractul din 4 iulie 2006 derulat prin D. Braşov, fără a ţine cont de faptul că art. 19 din contractul menţionat prevede expres faptul că decontarea lucrărilor executate se face pe baza preţurilor unitare, prevăzute în listele de preţuri unitare. De asemenea, arată că marcajele se efectuează cu respectarea ofertei tehnice a contractului, în proporţie de 96% cu vopsea lichidă pe bază de solvent apă şi 4% cu vopsea în doi componenţi (strat gros), considerând că valoric derularea contractului nu trebuia să respecte aceste proporţii. Compania, arată că printr-un calcul simplist, făcut pe baza preţurilor unitare din formularul C2 de la oferta financiară, ar fi obţinut economie.
În drept, contractul de lucrări de marcaje rutiere din 4 iulie 2006 încheiat prin D. Braşov cu SC P. SRL, prevede la art. 6 ca documente ale contractului următoarele: caietul de sarcini tehnice; propunerea tehnică şi propunerea financiară; graficul fizic de execuţie pe anii 2006 - 2010; acte adiţionale semnate pe parcursul derulării contractului şi anexele contractului (cantităţile estimative de marcaje rutiere şi valorile contractuale, defalcate pe ani; graficul fizic de execuţie pe anul 2006; listele de preţuri unitare).
Propunerea financiară din documentaţia pentru elaborarea şi prezentarea ofertelor depuse şi declarate câştigătoare, este cea care a stat la baza determinării valorii lucrărilor de marcaje rutiere longitudinale, transversale şi diverse, înscrise în contractul încheiat de Companie cu SC P. SRL, care prevede utilizarea vopselei lichide pe bază de solvent apă în proporţie de 96% şi a produselor în doi componenţi (strat gros) în proporţie de 4%.
Prevederile contractuale nu au fost respectate, în sensul că atât pentru marcajele longitudinale cât şi pentru marcajele transversale nu au fost respectate proporţiile de vopsea prevăzute în contract (au fost marcaţi mai puţini kilometri echivalenţi cu vopsea pe bază de solvent apă şi mai mulţi kilometri cu vopsea pe bază de produse în strat gros, care era mai scumpă).
Controlul a constatat că în execuţia contractului, în perioada 2007 - 2009;
- marcajele longitudinale, executate de SC P. SRL şi recepţionate de D. Braşov, pe bază de vopsea cu solvent apă, au fost de 7.384 km echivalenţi faţă de 12.576 km echivalenţi prevăzuţi în contract, respectiv în procent de 58,72%, iar cele realizate pe bază de produse în strat gros au fost de 488 km echivalenţi faţă de 524 km echivalenţi prevăzuţi în contract, respectiv în procent de 93.13%;
- marcajele transversale, executate de SC P. S.R.L şi recepţionate de D. Braşov, pe bază de vopsea cu solvent apă, au fost de 52.927 mp faţă de 81.504 mp prevăzuţi în contract, respectiv în procent de 64,94%, iar cele realizate pe baza de produse în strat gros, au fost de 4.985 mp faţă de 3.396 mp prevăzuţi în contract, respectiv în procent de 146,79%.
Consecinţa încălcării prevederilor contractuale, în perioada 2007 - 2009, au condus la acceptarea la plată de către companie a unor facturi de lucrări de marcaje rutiere, executate în afara prevederilor contractuale, în valoare de 1.730.078 lei.
Având în vedere că această sumă reprezintă o imobilizare de resursă financiară, pentru ea se datorează dobânda conform Legii nr. 356/2002 pentru aprobarea O.G. nr. 9/2000 privind nivelul dobânzii legale pentru obligaţii băneşti.
Faţă de cele de mai sus, rezultă faptul că în mod obligatoriu Compania trebuia să respecte prevederile înscrise în contractul încheiat cu SC P. SRL, care prevedeau proporţiile de lucrări de marcaje rutiere care trebuiau executate.
Datorită nerespectării prevederilor contractuale, Compania trebuie să recupereze sumele imobilizate fie de la executant, fie de la persoanele răspunzătoare din cadrul Companiei. Totodată, conducerea Companiei, trebuie să recupereze şi dobânzile, sumelor imobilizate în perioada 2007 - 2009.
În ceea ce priveşte măsurile nr. 27 şi 28 din procesul-verbal de control financiar din 30 iulie 2010 emis de Direcţia Generală de Control Financiar, respinsă ca neîntemeiată prin decizia DGCF.
În fapt, Comisia de recepţie a aprobat un volum de lucrări executate fără a semnala nerealizarea volumului de marcaje rutiere şi nerespectarea structurii lucrărilor de marcaje rutiere prevăzute în contract. Executantul nu a respectat prevederile contractuale şi ordinele de începere a lucrărilor, în sensul executării şi facturării unui volum de lucrări marcaje rutiere fără temei contractual.
Deficienţele şi încălcările prevederilor contractuale, în anul 2008, au condus la acceptarea la plată de către companie a unor facturi de lucrări de marcaje rutiere, executate în afara prevederilor contractuale, în valoare de 757,155 lei. Pentru suma imobilizată, compania va calcula dobânzi.
Compania consideră că organul de control a analizat din punct de vedere financiar contractul din 4 iulie 2006 derulat prin D. Constanţa, fără a ţine cont de faptul că art. 19 din contractul menţionat prevede expres faptul că decontarea lucrărilor executate se face pe baza preţurilor unitare, prevăzute în listele de preţuri unitare. De asemenea, arată că marcajele se efectuează cu respectarea ofertei tehnice a contractului, în proporţie de 96% cu vopsea lichidă pe bază de solvent apă şi 4% cu vopsea în doi componenţi (strat gros), considerând că valoric derularea contractului nu trebuia să respecte aceste proporţii. Compania, arată că printr-un calcul simplist, făcut pe baza preţurilor unitare din formularul C2 de la oferta financiară, ar fi obţinut economie.
În drept, contractul de lucrări de marcaje rutiere din 4 iulie 2006 încheiat prin DRDP Constanţa cu SC S.S. SRL/SC P. SRL, prevede la art. 6 ca documente ale contractului următoarele; caietul de sarcini tehnice; propunerea tehnică şi propunerea financiară; graficul fizic de execuţie pe anii 2006 - 2010; acte adiţionale semnate pe parcursul derulării contractului şi anexele contractului (cantităţile estimative de marcaje rutiere şi valorile contractuale, defalcate pe ani; graficul fizic de execuţie pe anul 2006; listele de preţuri unitare).
Propunerea financiară din documentaţia pentru elaborarea şi prezentarea ofertelor depuse şi declarate câştigătoare, este cea care a stat la baza determinării valorii lucrărilor de marcaje rutiere longitudinale, transversale şi diverse, înscrise în contractul încheiat de Companie cu SC S.S. SRL/SC P. SRL, care prevede utilizarea vopselei lichide pe bază de solvent apă în proporţie de 96% şi a produselor în doi componenţi (strat gros) în proporţie de 4%.
Prevederile contractuale nu au fost respectate, în sensul că atât pentru marcajele longitudinale cât şi pentru marcajele transversale nu au fost respectate "proporţiile de vopsea prevăzute în contract (au fost marcaţi mai puţini kilometri echivalenţi cu vopsea pe bază de solvent apă şi mai mulţi kilometri cu vopsea pe bază de produse în strat gros, care era mai scumpă).
Controlul a constatat ca în execuţia contractului, în anul 2008:
- marcajele longitudinale, executate de SC S.S. SRL şi recepţionate de D. Constanţa, pe bază de vopsea cu solvent apă, au fost de 8.095 km echivalenţi faţă de 2.112 km echivalenţi prevăzuţi în contract, respectiv în procent de 99,20%, iar cele realizate pe baza de produse în strat gros au fost de 0 km echivalenţi faţă de 88 km echivalenţi prevăzuţi în contract;
- marcajele transversale, executate de SC S.S. SRL recepţionate de D. Constanţa, pe bază de vopsea cu solvent apă, au fost de 16.337 mp faţă de 19.680 mp prevăzuţi în contract, respectiv în procent de 83,01%, iar cele realizate pe bază de produse în strat gros, au fost de 26.023 mp faţă de 820 mp prevăzuţi în contract, respectiv în procent de 3.173,54%.
Consecinţa încălcării prevederilor contractuale, în anul 2008, au condus la acceptarea la plată de către companie a unor facturi de lucrări de marcaje rutiere, executate în afara prevederilor contractuale, în valoare de 757.155 lei.
Având în vedere că această sumă reprezintă o imobilizare de resursă financiară, pentru ea se datorează dobânda conform Legii nr. 356/2002 pentru aprobarea O.G. nr. 9/2000 privind nivelul dobânzii legale pentru obligaţii băneşti.
Faţă de cele de mai sus, rezultă clar faptul că în mod obligatoriu Compania trebuia să respecte prevederile înscrise în contractul încheiat cu SC S.S. SRL/SC P. SRL, care prevedeau proporţiile de lucrări de marcaje rutiere care trebuiau executate. Datorită nerespectării prevederilor contractuale, Compania trebuie să recupereze suma imobilizată fie de la executant, fie de la persoanele răspunzătoare din cadrul Companiei. Totodată, conducerea Companiei, trebuie să recupereze şi dobânda aferentă, sumei imobilizate în anul 2008.
În ceea ce priveşte cererea precizatoare depusă de intimata-reclamantă la termenul din 15 martie 2011, se învederează că:
- Referitor la participarea companiei la constituirea SC P. SRL şi rezultatele financiare obţinute în urma acesteia, învederam instanţei următoarele:
În cererea formulată se precizează că se anexează Nota de fundamentare, semnată de către ministrul de resort de la acea vreme, precum şi Studiul de fezabilitate întocmit în vederea înfiinţării SC P. SRL, documentaţie care nu a fost avută în vedere la redactarea actului de control, "situaţie ce a creat premisele ca organul de control fiscal să tragă concluzii neconforme cu realitatea obiectivă". Totodată, reclamanta a anexat şi Hotărârea CA al Administraţiei Naţionale a Drumurilor nr. 2 din 14 iunie 1996 şi Nota de prezentare privind constituirea societăţii mixte P. SRL, având ca asociaţi AND şi P. SA - Elveţia, documente care odată analizate de către membrii echipei de control, ar fi condus la o altă concluzie decât cea reţinută în capitolul IV, pct. 4.1.
Reclamanta a precizat faptul că "dovada faptului că activitatea SC P. SRL a fost permanent monitorizată în condiţii statutare de către CNADR prin reprezentanţii săi legali o reprezintă procesul-verbal al Adunării Generale a Acţionarilor din 14 martie 1997, din 14 aprilie 1998, din 25 martie 1999 şi din 16 martie 2000". De asemenea, au fost anexate şi adresele de înaintare a situaţiilor financiare ale SC P. SRL către AND/CNADR SA în perioada 1998 - 2010.
Învederează instanţei faptul că, prin nota din 18 mai 2010 şi repetate cereri verbale, echipa de control a solicitat documentele care au stat la baza fundamentării participării regiei la capitalul social al SC P. SRL, aprobarea Consiliului de Administraţie al regiei pentru această participare, raportul de evaluare a mijloacelor fixe aduse ca aport la capitalul social al noii societăţi.
Cu adresa din 19 mai 2010, Compania a comunicat faptul ca studiul de fezabilitate şi nota de fundamentare privind înfiinţarea P. nu au fost regăsite în arhivele companiei, că a transmis echipei de control Hotărârea Consiliului de Administraţie din data de 14 iunie 1996, semnată de dl. D.B., în calitate de preşedinte, privind participarea la înfiinţarea Societăţii Comerciale cu capital mixt nr. 2 din 14 iunie 1996, referitor la înfiinţarea Societăţii comerciale cu capital mixt P. SRL rezultă că acest consiliu întrunit în componenţa aprobată prin Ordinul M.T. nr. 44/1995, a aprobat Statutul şi Contractul de societate, cu următoarele observaţii menţionate în procesul-verbal al şedinţei: eliminarea punctului 5.6 din Statut, precizarea în Statut şi Contract a faptului că profitul realizat în primii 5 ani de activitate se va reînvesti, se va completa evaluarea în natură pentru suma de 78.600 DM. Răspunderea pentru efectuarea corecturilor menţionate a revenit domnului G.V. - director tehnic.
În aceste condiţii, controlul nu s-a putut pronunţa asupra modului de fundamentare a deciziei Consiliului de Administraţie, asupra necesităţii şi oportunităţii acestei decizii şi asupra modului în care s-a stabilit dimensiunea participaţiei la capitalul social al noii societăţi comerciale.
Controlul a constatat ca reprezentanţii regiei în Consiliul de Administraţie al SC P. SRL nu au primit mandate pentru problemele supuse dezbaterii pe ordinea de zi în şedinţele Consiliului de Administraţie SRL, nu au prezentat informări scrise conducerii regiei asupra deciziilor luate în Consiliul de Administraţie al SC P. SRL privind activităţile desfăşurate conform obiectului de activitate.
Conducerea AND, respectiv a CNADR nu a analizat în şedinţele CA, respective AGA, niciodată participarea la aceasta societate, modul în care îi sunt reprezentate interesele şi rezultatele acestei participări.
Referitor la susţinerile reclamantei şi documentele anexate de aceasta (menţionate mai sus), învederam instanţei următoarele:
Documentele prezentate în anexa la cererea precizatoare, nu clarifică modul de fundamentare a deciziei Consiliului de Administraţie, asupra necesităţii şi oportunităţii deciziei de înfiinţare a unei societăţi mixte şi asupra modului în care s-a stabilit dimensiunea participaţiei la capitatul social al acesteia, pentru următoarele motive:
- studiul de fezabilitate elaborate în luna mai 1996 de SC C.C. SRL pentru crearea societăţii mixte P. SRL a fost comandat şi plătit de P. - Elveţia;
- Protocolul de Acord nedatat, încheiat de P. SA - Elveţia şi Administraţia Naţională a Drumurilor are ca durată de valabilitate data de 30 mai 1996, înfiinţarea SC P. SRL efectuându-se după acest termen. Obligaţiile AND din acest Protocol sunt de a pune la dispoziţia societăţii mixte, prin închiriere pe termen lung a construcţiilor şi terenului din Ploieşti, a informaţiilor asupra datelor de trafic şi tehnologiilor utilizate. Obligaţiile P. sunt de furnizare de asistenţă în conducerea activităţii societăţii şi de gestiune, asistenţă în domeniul semnalizării şi siguranţei traficului rutier/prin transfer de tehnologii, brevete, mărci şi bănci de date asupra furnizorilor de materii prime, asistenţă tehnică la întreţinerea şi modernizarea utilajelor;
Nota de prezentare înregistrată în 10 iunie 1996 privind constituirea societăţii mixte P. SRL, întocmită de director D. P.C. şi director tehnic V.G. nu aduce nici o justificare a participării la capitalul social pentru AND cu 40% şi P. cu 60%.
Nota x întocmită de directorul general al AND, ing. D.B. pe care ministrul transporturilor A.N. îşi dă acordul, nu poartă dată, are în conţinut elemente care nu corespund realităţii. În aceasta se precizează faptul ca AND a elaborate un studiu de fezabilitate privind crearea unei societăţi mixte în domeniul securităţii rutiere, ceea ce nu corespunde realităţii.
Controlul a constatat faptul că, neanalizarea de către conducerea AND/CNADR în şedinţele CA sau AGA a participării la SC P. SRL a modului în care îi sunt reprezentate interesele şi rezultatele acestei participări, nu poate fi atacată deoarece procesele-verbale prezentate în anexă, sunt aferente şedinţelor Adunării Generale a Asociaţilor SC P. SRL.
Referitor la soluţiile de marcaje decise de Companie, ca unică autoritate în materie:
În cerere sunt invocate două pagini de Hotărâri ale guvernului din perioada 2005 - 2010 ulterior încheierii contractelor-cadru analizate prin actul de control, care au influenţat soluţiile de marcaje decise de Companie şi nu au fost avute în vedere de organul de control.
Cele 6 contracte încheiate de Direcţiile regionale de drumuri cu SC P. SRL având ca obiect executarea de marcaje longitudinale, transversale şi diverse nu sunt contracte-cadru, aşa cum se precizează în cerere.
Aceste contracte sunt ferme şi stipulează clar proporţia de marcaje ce se efectuează.
În condiţiile schimbării prin acte legislative a soluţiei de marcaje rutiere clauzele din contracte trebuiau modificate prin acte adiţionale.
În ceea ce priveşte măsurile dispuse la pct. 19 - 29 din procesul-verbal de control financiar, învederam instanţei următoarele:
În cerere se apreciază înţelegerea distorsionată de către membrii echipei de control, precum şi de către cei care au soluţionat contestaţia în calea de atac administrativă, a metodelor şi algoritmilor de calcul, precum şi interpretarea greşită a elementelor strict tehnice care compun formulele de calcul şi situaţiile de lucrări ce însoţesc facturile.
În capitolul VI din procesul-verbal de control financiar a fost prezentat mecanismul de stabilire, urmărire şi recepţie a lucrărilor de marcaje rutiere longitudinale, transversale şi diverse, conform prevederilor din Documentaţia pentru elaborarea şi prezentarea ofertelor şi a prevederilor din contractele încheiate de C. SA cu SC P. SRL pentru 6 D.-uri şi S.S. SRL pentru 1 D. şi abaterile constatate în derularea fiecărui contract de la acest mecanism.
La stabilirea diferenţelor dintre situaţiile de lucrări şi facturile fiscale întocmite de prestatori şi prevederile contractelor încheiate referitoare la proporţia lucrărilor de marcaje rutiere, echipa de control a procedat la calcularea valorii lucrărilor executate, prin aplicarea proporţiilor stabilite prin contracte la marcaje rutiere efectuate cu vopsea pe bază de solvent apă şi cu produse în strat gros, ţinându-se cont de preţurile medii unitare prevăzute în contract şi oferta financiară, pentru fiecare categorie de marcaje rutiere în parte, precum şi de clauza stipulată la art. 19 din contracte referitoare la actualizarea formulei de calcul a preţului situaţiilor de lucrări.
În concluzie, prevederile contractuale nu au fost respectate, în sensul că, atât pentru marcajele rutiere longitudinale cât şi pentru marcajele rutiere transversale nu au fost respectate proporţiile de vopsea prevăzute în contract, în proporţie de 96% cu vopsea lichidă pe bază de solvent apă şi 4% cu vopsea în doi componenţi (strat gros), respectiv au fost marcaţi mai puţini kilometri echivalenţi cu vopsea pe bază de solvent apă şi mai mulţi kilometri cu vopsea pe bază de produse în strat gros, care era mai scumpă.
În ceea ce priveşte măsura nr. 29 din procesul-verbal de control financiar din 30 iulie 2010 emis de Direcţia Generală de Control Financiar, respinsă ca neîntemeiată prin decizia DGCF.
În fapt, organul de control a constatat disfuncţionalităţi în procesul de derulare a contractelor de achiziţii publice cu consecinţe asupra administrării şi gestionarii resurselor financiare ale Companiei.
Compania considera ca măsura nr. 29 este una ilegală, iar situaţia premisă de la care pleacă aceasta este una falsă. Totodată petenta consideră că a derulat contractul astfel încât a reuşit să efectueze marcaje pe toată reţeaua de drumuri naţionale efectuând economii faţă de prevederile contractuale.
În ceea ce priveşte măsurile nr. 30 şi 31 din procesul-verbal de control financiar din 30 iulie 2010 emis de Direcţia Generală de Control Financiar, respinsă ca neîntemeiată prin decizia DGCF.
În fapt, organul de control a constatat faptul ca la nivelul companiei nu există Norme metodologice referitoare la exercitarea controlului financiar preventiv aprobate de către Consiliul de Administrate şi proceduri interne de exercitare a controlului financiar preventiv propriu.
Persoanele desemnate cu acordarea vizei de control financiar preventiv nu au urmărit în perioada 2006 - 30 iunie 2010, modul de respectare a prevederilor contractelor încheiate de companie cu SC P. SRL şi SC S.S. SRL pentru executarea de marcaje rutiere. Aceasta a făcut posibilă vizarea pentru legalitate şi conformitate de către persoanele desemnate cu acordarea vizei C.F.P., a unor facturi fiscale emise de executant pentru lucrări de marcaje rutiere care nu au respectat prevederile din contractele încheiate privind tipul şi proporţia marcajelor rutiere executate.
Compania consideră că în ceea ce priveşte concluzia generală reţinută în capitolul 7 din procesul-verbal de control financiar privind modul de organizare şi funcţionare a controlului managerial, aceasta evidenţiază faptul că situaţii, premise greşite nu pot naşte decât concluzii greşite, fără a aduce alte argumente în susţinerea cauzei sale.
În drept, controlul a stabilit obligaţia Companiei de a emite norme şi proceduri specifice de control financiar preventiv propriu în conformitate cu Ordinul Ministrului Finanţelor Publice nr. 522/2003 şi a procedurilor interne de exercitare a controlului financiar preventiv în conformitate cu prevederile Ordinul Ministrului Finanţelor Publice nr. 946/2005.
În ceea ce priveşte măsura nr. 32 din procesul-verbal de control financiar din 30 iulie 2010 emis de Direcţia Generală de Control Financiar, respinsă ca neîntemeiată prin decizia DGCF.
În fapt, organul de control a constatat faptul că raportul serviciului control intern, privind organizarea şi desfăşurarea licitaţiei publice deschise pentru achiziţia de lucrări de marcaje rutiere, prin conţinut şi măsuri, nu este un document util managementului companiei pentru aspectele sesizate în memoriul formulat de către SC M. SA, SC Ma. SA, SC V.I. SRL şi SC D.S. SRL cu privire la atribuirea acestor lucrări.
Compania afirmă că nu înţelege finalitatea acestei măsuri deoarece, în mod cert, organului de control i-au scăpat dispoziţiile art. 969 C. civ., precum şi elementele teoretice de bază privind nulităţile absolute şi relative şi perioadele de prescripţie pentru nulităţile relative.
În ceea ce priveşte măsura nr. 32 din procesul-verbal de control financiar din 30 iulie 2010 emis de Direcţia Generală de Control Financiar, respinsă ca neîntemeiată prin decizia DGCF.
În fapt, organul de control a constatat faptul că, în perioada 2006 - 2009, nu au fost programate şi efectuate misiuni de audit, care să vizeze participaţiile Companiei la capitalul social al altor societăţi comerciale, organizarea şi desfăşurarea licitaţiei publice de atribuire a lucrărilor de marcaje rutiere în perioada 2005 - 2006 şi derularea contractelor de marcaje rutiere încheiate de Companie cu SC P. SRL şi SC S.S. SRL.
Compania afirmă că principial măsura este corectă, dar privită din perspectiva măsurilor 16, 17 şi 18 pare doar menită a certifica o viziune apocaliptică, simplistă, lipsită de fundament şi raţiune economică.
Hotărârea instanţei de fond a fost dată cu aplicarea greşită a legii şi în ceea ce priveşte obligarea pârâtei la plata sumei de 75.000 lei cheltuieli de judecată, întrucât, pentru reţinerea cheltuielilor de judecată în sarcina ANAF, trebuie ca partea care a pierdut procesul să se afle în culpa procesuală sau, prin atitudinea sa în cursul derulării procesului, să fi determinat aceste cheltuieli.
În cazul instituţiei recurente nu este îndeplinită niciuna din aceste condiţii, iar ANAF nu are calitate de parte căzută în pretenţii, întrucât instanţa a respins toate solicitările reclamantei.
Apărările intimatei şi procedura derulată în recurs
Intimata prin întâmpinare a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că recurenta a fost reprezentată şi după apariţia şi publicarea în monitorul oficial al O.U.G. nr. 94/2011 (11 noiembrie 2011) astfel încât eventuala lipsă de procedură a fost acoperită, în cauză fiind incidente dispoziţiile art. 89 alin. (2) C. proc. civ.
De altfel, aceasta vătămare "este pentru prima dată invocată în faţa instanţei de recurs, deşi recurenţa a fost prezentă la termenele din 24 aprilie 2012, 13 noiembrie 2012 şi 12 februarie 2013. Fără a provoca vreo discuţie pe acest subiect, rezultând cu puterea evidenţei faptul că indiferent de schimbarea denumirii, sediul acesteia a fost acelaşi, oamenii care au asigurat reprezentarea au fost aceeaşi şi înainte de apariţia O.U.G. nr. 94/2011 şi ulterior (E.M.), adevăratul motiv al absenţei din faţa instanţei de judecată la anumite termene, fiind acela că au refuzat cu obstinenţă punerea la dispoziţie a instanţei a "algoritmului" prin care au calculat prejudiciul.
Concluzia raportului de expertiză cu efectuarea căruia au fost de acord a fost una imposibil de combătut. De altfel, inclusiv punctul de vedere al Comisiei Europene la interpelarea ANRMAP a fost unul ce aruncă în derizoriu modul de abordare al recurentei şi de calcul al aşa-zisului prejudiciu.
Referitor la criticile privind aplicarea greşită a legii (art. 304 pct. 9) critici sintetizate la pct. II a) - z) solicităm a fi respinse întrucât:
- în mod corect instanţa de fond a reţinut faptul că echipa de control şi-a depăşit mandatul şi competenţa extinzând controlul asupra unor aspecte ce nu intrau în competenţa ANAF indicând în concret organele administraţiei publice responsabile cu verificarea şi eventual sancţionarea aşa-ziselor nereguli. Practic aşa-zisele argumente ale recursului cuprinse la pct. II între lit. a) - s) nu sunt altceva decât preluări ad literam din propriul act de control transformat ulterior în "motive de nelegalitate". Aceste argumente ale recurentei urmează a fi respinse deoarece:
Instanţa de fond a reţinut în mod corect şi temeinic faptul că măsura 1 nu are nimic în comun cu fiscalitatea fiind de competenţă exclusivă a Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii (art. 2 pct. 3 şi 4 din H.G. nr. 76/2009) ca "organ de specialitate al administraţiei publice centrale să îndeplinească următoarele atribuţii principale:
Elaborarea de strategii de dezvoltare în domeniul infrastructurii de transport, precum şi al activităţilor de transport "Elaborează şi implementează strategii politici şi programe privind reţeaua de drumuri publice din România: drumuri naţionale, drumuri judeţene, drumuri comunale şi străzi".
Măsurile de la pct. 2 - 10 din actul de control reluate sub forma "argumentelor de nelegalitate" expuse la pct. II lit. b) - j) urmează a fi respinse întrucât instanţa de fond în mod corect a reţinut faptul că aşa-zisele aprecieri de oportunitate nu au nimic comun cu fiscalitatea şi în mod cert exced limitelor şi competentelor controlului fiscal.
De asemeni este evident faptul ca măsura 11 (argumentul II lit. k) care tratează structura organizatorică excede mandatului - Ordinul de serviciu (dosar fond) fiind făcută pe deoparte de către personal ce nu are această abilitate, iar pe de alta fără a arată un minim calcul economic care să justifice poziţia recurentei, argumentaţii ce ulterior pot fi supuse controlului instanţei.
Este evident faptul că recurenta nu are în atribuţii analiza execuţiilor bugetare ale companiei acest domeniu fiind rezervat Curţii de conturi şi din modul de redactare a măsurii 12 transformată în argumentul II1 nu a înţeles nici acum faptul că "veniturile companiei au la bază previziuni ce depind adesea de aspecte necunoscute, viitoare aflate de multe ori în afara controlului companiei".
Considerăm că în mod corect instanţa fondului a sancţionat criticile recurentei privind "inacţiunile companiei în modificarea propriului statut" (măsura 13 - argumentul I1 - m) întrucât modificarea unui act normativ, cum este statutul companiei, excede competentelor companiei. Trist este că recurenta aduce în faţa ICCJ această discuţie fiind de neconceput pentru un organ al administraţiei publice tehnica şi paşii modificării unui act legal.
Legat de măsura 14 (pct. II lit. n) recurenta nu explică care anume act a fost încălcat pentru ca instanţa de control judiciar să verifice în ce măsură legea a fost incorect aplicată, perspectiva din care acest motiv de recurs urmează a fi respins-o în mod corect instanţa fondului a respins alegaţiile recurentei de la pct. 15 reluate sub formă de motiv de recurs (pct. II lit. o) deoarece rezultă cu puterea evidenţei că ele au un caracter strict subiectiv neexistând nici măcar o trimitere aluzivă la un act normativ faţă de care instanţa de control judiciar să poată face verificarea din perspectiva legalităţii deciziei recurate.
Argumentul de la pct. II lit. p) excede, astfel cum corect a reţinut instanţa de fond noţiunii de control fiscal.
În mod corect instanţa fondului în analizarea pct. 17 (argumentul de recurs II - r) a reţinut faptul că măsura propusă nu are o justificare într-un temei de drept, este străină noţiunii de control fiscal şi excede limitelor de competenţă ale AGA astfel cum sunt ele definite prin lege. (SC nr. 1522 alin. 7 şi următ.). De altfel şi în ceea ce priveşte măsura 18 motivarea instanţei de fond este de nerăsturnat în faţa instanţei de control judiciar neaducându-se nici un alt motiv faţă de alegaţiile din procesul-verbal sancţionate ca fiind în afara limitei de competenta acordate de legiuitor controlului fiscal.
În ceea ce priveşte argumentele cuprinse între pct. II lit. s şi II z recurenta nu face nici o trimitere la expertiza administrată în cauză, proba cu care a fost de acord şi pe care nu a contestat-o.
Instanţa de fond a înţeles şi a motivat corect faptul că analiza trebuie să pornească de la faptul ca între km de marcaje, pe tipodimensiuni şi noţiunea de km echivalenţi există diferenţe nu numai semantice.
Motivele de recurs nu fac corelaţie cu cifrele clar stabilite de către expert şi nici cu clauzele contractuale. Întreaga "analiză" pornind de la o formulă, posibil polinominală, cunoscută numai de către echipa de control şi pe care au refuzat cu obstinaţie să o pună la dispoziţia instanţei de fond şi pe care o păstrează "secretă" inclusiv în justificarea căii de atac.
3. Referitor la critica privind "aplicarea greşită a legii în ceea ce priveşte obligarea recurentei la plata sumei de 75.000 RON sub formă de cheltuieli de judecată", recurenta porneşte de la premisa greşită că respectiva suma reprezintă onorarii avocaţiale.
În realitate, întreaga suma a fost cuvenită expertului contabil; fiind dispusă de către instanţa de judecată, la solicitările expertului contabil, după cum urmează:
- la termenul din 21 iunie 2011 (10.000 RON), termen la care recurenta a fost reprezentată de către d-na consilier juridic E.M.;
- la termenul din 14 februarie 2012, când onorariul expertului a fost majorat cu 40.000 RON.
- la termenul din 12 martie 2013, când onorariul expertului a fost majorat cu 25.000 RON.
- instanţa precizând în concret faptul ca onorariul a fost majorat la suma de 75.000 RON.
Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
1. Argumentele de fapt şi de drept relevante
În ceea ce priveşte solicitarea de casare a sentinţei raportat la neregulata citare a pârâtei în faţa instanţei de fond cu motivarea că în aceasta calitate ar trebui să stea Ministerul Finanţelor, în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 94/2011 (art. 5 alin. (1)) şi H.G. nr. 101/2012, se reţine faptul că obiectul acţiunii a fost contestarea Deciziei nr. 103/2010 şi a procesului-verbal de control financiar din 30 iulie 2010 încheiate de pârâta ANAF, din cadrul Ministerului Finanţelor.
Faptul că aceasta structură a fost ulterior reorganizată în cadrul Ministerului Finanţelor Publice nu se poate constitui într-o necitare a pârâtei, câtă vreme aceasta, de-a lungul soluţionării cauzei în faţa instanţei de fond nu a făcut vorbire despre această reorganizare internă şi mai mult a fost reprezentată la majoritatea termenelor de judecată.
Faptul că la termenul când instanţa a rămas în pronunţare - 9 aprilie 2013, pârâta nu a fost reprezentată nu are relevanţă, fiind pe de o parte legal citată, lucru de altfel ce nici nu se impunea, partea având prezent reprezentantul la un termen anterior (încheierea din 12 februarie 2013).
Rezultă că acest motiv de recurs nu este incident în cauză.
Pe fondul cererii de recurs se reţin următoarele.
În ceea ce priveşte măsurile de la 1 la 11 analiza lor în detaliu, precum se relevă în cererea de recurs, nu se impune aceasta reprezentând clare depăşiri ale ordinului de serviciu prin care funcţionarii ANAF au fost împuterniciţi să realizeze un "control financiar" (dos. fond). A impune Consiliului de Administraţie, şi, mai mult, Adunării Generale a Acţionarilor CNADNR SA anumite obiecţiuni fără finalitate practică - mai mult de diligentă, şi stabilirea unor termene de 30 zile care fac practic imposibil convocarea cu respectarea Legii nr. 31/1990 a AGA reprezintă depăşiri ale atribuţiilor, ce nu se pot justifica de prevederile generale atributive de competenţă.
Cât priveşte măsura nr. 12, aceasta este de asemenea una cu dispoziţii generale fără a reliefa în concret care sunt deficienţele şi cum anume se impune eliminarea cu prevenirea lor.
Măsura nr. 13 excede şi ea competenţele organului de control, care a impus unui organ colectiv AGA modificare unor competenţe ale Consiliului de Administraţie, doar în circumscrierea unor aprecieri subiective.
Măsura nr. 14, ca de altfel şi 16 exced obiectului controlului dispoziţiile acestora neavând utilitatea pretinsă a fi urmărită prin solicitările din recurs.
Măsura nr. 16 şi 17 cu caracter general intruzionând nepermis de atribuţiile AGA şi cu aceeaşi nerespectare a obiectului controlului.
- Nici măsura de la nr. 18 nu este clară, stabilirea persoanelor răspunzătoare de neaducere la îndeplinire a Hotărârilor AGA neputând fi realizată de AGA, ci de autoritatea executivă împreună cu componenţa juridică. Cum corect reţine instanţa de fond doar măsurile de la pct. 19 - 29 se subsumează mandatului organelor de control cu referire la contractul încheiate de CNADNR cu SC P. SRL.
Aşadar, în concret situaţia a fost reţinută de către instanţa fond în mod corect coroborând concluziile expertizei de specialitate efectuate în cauză, şi a răspunsului Comisiei Europene - Direcţia Generală Piaţa Internă şi Servicii, Legislaţie Achiziţii Publice la solicitarea de lămuri a ANRNAP.
De altfel, critica din recurs a acestor motive se vădeşte doar o reluare a celor susţinute în procesul-verbal iniţial şi cu trimitere la respingerea în Decizia nr. 108/2010 a respectivelor capete de cerere.
Textul porneşte de la o confuzie între raportul fizic şi cel valoric în calculul marcajelor efectuate.
Câtă vreme în legătură cu aceste măsuri nu s-au reţinut susţinerile din recurs, dispoziţiile contractuale incidente neavând o componentă imperativă, fapt rezultat şi din prevederile din anexele privind preţurile unitare, nici contestarea acestor motive nu se relevă a fi fundamentată.
Măsurile 30 şi 31, referitoare la elaborarea de norme şi proceduri interne pentru exercitarea controlului financiar preventiv şi măsuri pentru îmbunătăţirea activităţii în baza rezultatelor acestui control reprezintă dispoziţii inutile câtă vreme acestea se regăsesc în dispoziţiile legale, iar termenul prea scurt impus prejudicioasă calitatea elaborării dispoziţiilor cuprinse în măsuri astfel, că şi acestea au fost în mod justificat anulate.
Măsura nr. 32 referitoare la reverificarea licitaţiei publice pentru lucrări marcaje rutiere şi derularea contractelor cu SC P. SRL şi SC S.S. SRL, vizând perioada 2005 - 2006 nu are o existenţă de sine stătătoare, ci se raportează la măsurile anterioare 19 - 20. Cum acestea au fost anulate, iar reverificarea în anul 2010 a unor contracte derulate cu 4 - 5 ani înainte apare fără finalitate, Înalta Curte apreciază că în mod corect acestea au fost anulate de către instanţa de fond, care de altfel a reţinut şi că verificarea procedurii de achiziţie publică nu este de competenţa recurentei.
Ultima măsură - 33, impunea efectuarea în perioada imediat următoare a unui audit al CANDNR la societăţile comerciale la care are participaţii la capitalul acestora.
Este evident că această măsură nu are caracterul şi nici finalitatea unei verificări fiscale, interferându-se în atribuţiile Curţii de Conturi astfel că şi această măsură a fost corect anulată.
Cât priveşte cuantumul cheltuielilor de judecată, apreciat ca disproporţionat de mare, Înalta Curte apreciază că acestea reprezintă exclusiv onorariul expertului judiciar, acceptat de către judecătorul fondului prin încheierea din 12 martie 2013 în condiţiile obiecţiunilor reprezentantului părţii care l-a achitat.
Ori, fiind o plată în cadrul procedurilor dispuse de către instanţă, nu poate fi cenzurată pe această cale, cu atât mai mult cu cât, la momentul avizării reprezentantul ANAF nu s-a opus.
2. Temeiul soluţiei adoptate în recurs
Faţă de cele mai sus expuse cum motivele de recurs nu se încadrează în dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ., în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală împotriva Sentinţei civile nr. 1522 din 30 aprilie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 octombrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 392/2014. Contencios. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3995/2014. Contencios. Amendă pentru... → |
|---|
