ICCJ. Decizia nr. 3899/2014. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3899/2014
Dosar nr. 4645/2/2013
Şedinţa publică de la 21 octombrie 2014
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanţele cauzei
Cererea de chemare în judecată
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta SC I.C.P. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare din 23 mai 2013, prin care s-a stabilit în sarcina sa o creanţă bugetară de 645.368,09 lei, ca urmare a retragerii ajutorului financiar nerambursabil acordat prin contractul de finanţare din 6 aprilie 2011 şi a rezilierii acestuia.
Soluţia instanţei de fond
Prin Sentinţa nr. 2380 din 3 septembrie 2013, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins ca nefondată cererea de suspendare formulată de reclamanta SC I.C.P. SRL, în contradictoriu cu pârâta Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit şi a dispus restituirea cauţiunii către reclamantă.
Cererea de recurs
Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond, reclamanta SC I.C.P. SRL a formulat recurs, solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate, admiterea cererii de suspendare şi obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate atât cu judecarea litigiului în fond, cât şi în prezenta cale de atac.
În subsidiar, în cazul respingerii recursului, a solicitat restituirea cauţiunii achitate în cuantum de 11.000 lei, în baza art. 1063 alin. (4) C. proc. civ.
Prin cererea de recurs, recurenta a susţinut în esenţă că în mod eronat instanţa de fond a apreciat că nu planează o îndoială serioasă asupra actului administrativ contestat, prima instanţă preluând în integralitate susţinerile pârâtei, fără a se apleca asupra chestiunilor indicate de reclamantă.
Astfel, a susţinut recurenta faptul că a demonstrat la momentul soluţionării cauzei că există elemente ce susţin existenţa unei rezerve puternice asupra prezumţiei de legalitate şi anume: neprezentarea documentelor justificative care au stat la baza constatării neregulii privind achiziţiile de utilaje; invocarea nerespectării unor temeiuri de drept sau convenţionale cu caracter general, fără referire concretă la ipoteza normei căreia i se circumscrie situaţia de fapt; respingerea susţinerilor fără minime referiri cu privire la motivul de eligibilitate pretins încălcat ori la dispoziţiile legale efectiv nerespectate; revenirea în parte asupra concluziilor reţinute prin procesul-verbal.
În ceea ce priveşte nelegalitatea licitaţiei faţă de împrejurarea că una din societăţile participante nu a confirmat participarea, recurenta a precizat că a dovedit prin confirmarea invitaţiei de participare la licitaţie transmisă de reclamantă către SC A.A.D. SRL şi primirea acesteia din urmă a unei oferte financiare, faptul că acea societate şi-a exprimat intenţia de a participa la licitaţie.
A mai arătat recurenta că a pus la dispoziţia Agenţiei dovada confirmării acestei oferte, în special înscrisurile, purtând însemnele acestei societăţi, respectiv semnătura reprezentantului legal şi ştampila, precum şi dovada comunicării rezultatului procedurilor de achiziţie, de asemenea, confirmată de către reprezentantul societăţii, inclusiv dovada înregistrării acesteia atât la ORC, cât şi în scopul aplicării TVA, iar aceste documente nu au fost contestate de pârâtă.
Prin urmare, în mod nelegal s-a reţinut de către instanţa de fond că acestea sunt documente a căror autenticitate nu este recunoscută.
A mai susţinut recurenta că raportul OLAF priveşte aspecte ce depăşesc sfera împrejurărilor dezbătute de APDRP prin procesul-verbal, nerelevând vreun aspect privitor la fraudă în privinţa procedurilor de licitaţie referitoare la achiziţia de utilaje.
În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ.
Cu privire la examinarea recursului în completul filtru
Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din 18 martie 2014, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.
Părţile nu au depus puncte de vedere referitoare la concluziile raportului întocmit asupra admisibilităţii în principiu a recursului.
Prin încheierea din 14 mai 2014, completul filtru a constatat, în raport de conţinutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi, pe cale de consecinţă, a declarat recursul recurentei ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., şi a fixat termen de judecată pe fond a recursului.
Considerentele şi soluţia Înaltei Curţi asupra recursului
Înalta Curte constată că nu se impune casarea hotărârii recurate prin prisma motivul de nelegalitate prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., reţinând în acest sens, în dezacord cu recurenta, că analiza sumară a motivelor de nelegalitate invocate cu privire la actul administrativ-fiscal a cărui suspendare s-a solicitat în cauză, nu oferă indicii suficiente de răsturnare a prezumţiei de legalitate de care se bucură acesta.
Înalta Curte reţine că întotdeauna cazul bine justificat şi iminenţa producerii unei pagube sunt analizate în funcţie de circumstanţele concrete ale fiecărei cauze, fiind lăsate la aprecierea judecătorului, care efectuează o analiză sumară a aparenţei dreptului, pe baza împrejurărilor de fapt şi de drept prezentate de partea interesată; acestea trebuie să ofere indicii suficiente de răsturnare a prezumţiei de legalitate şi să facă verosimilă iminenţa producerii unei pagube, în cazul particular supus evaluării.
În jurisprudenţa sa constantă, secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi a reţinut că, pentru conturarea cazului temeinic justificat, care să impună suspendarea unui act administrativ, instanţa nu trebuie să procedeze la analizarea criticilor de nelegalitate pe care se întemeiază însăşi cererea de anulare a actului administrativ, ci trebuie să-şi limiteze verificarea doar la acele împrejurări vădite de fapt şi/sau de drept, care au capacitatea să producă o îndoială serioasă asupra prezumţiei de legalitate de care se bucură un act administrativ.
Astfel de împrejurări vădite, de fapt sau/şi de drept care sunt de natură să producă o îndoială serioasă cu privire la legalitatea unui act administrativ au fost reţinute de Înalta Curte ca fiind: emiterea unui act administrativ de către un organ necompetent sau cu depăşirea competenţei, actul administrativ emis în temeiul unor dispoziţii legale declarate neconstituţionale, nemotivarea actului administrativ, modificarea importantă a actului administrativ în calea recursului administrativ (reducerea importantă a cuantumului sumelor reţinute ca obligaţii bugetare suplimentare).
Instanţa de control judiciar reţine că aparenţa de nelegalitate poate viza şi aspecte de drept material, însă este esenţial ca motivele identificate să fie evidente, să nu implice examinarea fondului cauzei.
Or, în cauză, în sensul celor expuse, nu suntem în prezenţa unor împrejurări vădite de fapt sau de drept care să facă dovada îndeplinirii cerinţei referitoare la cazul bine justificat în sensul art. 14 alin. (1) coroborat cu art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004.
Astfel, Înalta Curte constată că instanţa de fond, în raport de susţinerile părţilor, dar şi de înscrisurile depuse la dosar, a realizat o examinare sumară a situaţiei de fapt şi de drept invocate de reclamantă pe care le-a considerat, în mod justificat, ca nefiind de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ-fiscal în privinţa căruia s-a solicită suspendarea executării.
În acest sens, în mod corect instanţa de fond a reţinut, între altele, ca nefiind îndeplinită condiţia existenţei unui caz bine justificat, în condiţiile în care a constatat că susţinerile reclamantei referitoare la faptul că neregulile au fost constatate după doi ani de la data încheierii contractului de finanţare şi după ce documentaţia aferentă implementării proiectului a fost verificată de către autoritate, care a decis efectuarea plăţii, nu constituie aspecte de natură a crea suspiciuni de nelegalitate a actului contestat, având în vedere prevederile art. 5 alin. (3) lit. f) din O.U.G. nr. 13/2006 şi art. 21 din O.U.G. nr. 66/2011 ce prevăd în mod expres dreptul Agenţiei de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit de a realiza controale ex-post şi de a constata nereguli şi de a stabili creanţe bugetare sau corecţii financiare.
De asemenea, constatarea faptului că nu este îndeplinită condiţia referitoare la cazul bine justificat în sensul în art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, face de prisos analiza îndeplinirii cerinţei referitoare la cazul paguba iminentă, atâta timp cât, pentru a fi dispusă măsura provizorie de suspendare a executării actului administrativ, este necesară îndeplinirea cumulativă a celor două condiţii prevăzute de art. 14 alin. (1) din aceeaşi lege.
Cât priveşte solicitarea recurentei-reclamante de restituire a cauţiunii consemnate la dispoziţia Curţii de Apel Bucureşti în acest dosar, se constată că instanţa de fond a dispus în dispozitivul hotărârii recurate restituirea cauţiunii către reclamantă.
Toate considerentele expuse converg către concluzia că soluţia pronunţată de instanţa de fond este legală, motiv pentru care recursul va fi respins ca nefondat, potrivit art. 496 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC I.C.P. SRL împotriva Sentinţei nr. 2380 din 3 septembrie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 21 octombrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3889/2014. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 3900/2014. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
