ICCJ. Decizia nr. 3869/2014. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3869/2014
Dosar nr. 541/2/2013
Şedinţa publică de la 17 octombrie 2014
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul acţiunii judiciare
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, la data de 22 ianuarie 2013 şi ulterior precizată, reclamanta Asociaţia Judeţeană a Vânătorilor şi Pescarilor Sportivi (AJVPS) Cluj a chemat în judecată pe pârâţii Ministerul Mediului şi Schimbărilor Climatice şi Asociaţia D.C., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să dispună cu caracter provizoriu:
- suspendarea efectelor deciziei Comisiei de atribuire a dreptului de gestionare a faunei cinegetice, din cadrul Ministerului Mediului şi Pădurilor prin care s-a dispus atribuirea dreptului de gestionare a faunei cinegetice din cuprinsul fondului cinegetic V. către A.D.C., respectiv a deciziei luate prin procesul-verbal din 7 ianuarie 2013.
- suspendarea autorizaţiei de suspendare a autorizaţiei de gestionare a faunei cinegetice din cuprinsul feudului cinegetic V., până la soluţionarea cererii de chemare în judecată formulate în Dosarul nr. 539/2/2013 cu termen de judecata la data de 1 martie 2013.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că cerere se impune a fi soluţionată cu celeritate, având în vedere că este prejudiciată în folosinţa fondului cinegetic asupra căruia are calitatea de gestionar consacrat, în temeiul art. 8 pct. 1 şi 2 din Legea nr. 406/2006, fiind oprită să solicite în continuare gestiunea acestui fond.
Reclamanta a învederat că acţiunea nu are caracterul unei ordonanţe preşedinţiale, ci a unei cereri de suspendare a unui act administrativ conform legii contenciosului administrativ Legea nr. 554/2004.
Cu privire la condiţia cazului bine justificat, un motiv de aparentă nelegalitate a actelor administrative atacate îl constituie începerea urmăririi penale pentru falsificarea unor înscrisuri în vederea obţinerii autorizaţiei de gestionare, aspect confirmat de adresa primită de la IPJ Cluj - Biroul de investigare a fraudelor.
În ceea ce priveşte îndeplinirea condiţiei privind paguba iminentă, reclamanta a arătat că prejudiciul este atât moral cât şi pecuniar, deoarece în lipsa autorizaţiei s-ar afla în imposibilitatea de a emite permise de vânătoare pentru aceste zone, ceea ce ar duce la pierderea unor sume mari de bani.
Prin întâmpinare, pârâta A.D.C. a invocat excepţiile lipsei procedurii prealabile şi inadmisibilităţii, iar pe fond a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.
2. Hotărârea Curţii de Apel
Prin Sentinţa nr. 1135 din 27 martie 2013, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins, ca neîntemeiate atât excepţiile lipsei procedurii prealabile şi inadmisibilităţii cât şi cererea formulată de reclamanta Asociaţia Judeţeană a Vânătorilor şi Pescarilor Sportivi Cluj, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Mediului şi Schimbărilor Climatice şi A.D.C.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea a reţinut că sunt neîntemeiate excepţiile lipsei procedurii prealabile şi inadmisibilităţii, invocate prin întâmpinare, deoarece reclamanta a formulat contestaţie administrativă împotriva procesului-verbal ce face obiectul cererii de suspendare, procedură echivalentă celei prevăzute de art. 7 din Legea nr. 554/2004, iar procesul-verbal menţionat nu este un act premergător, ci, după respingerea contestaţiei administrative, are ca efect atribuirea fondului cinegetic, conform art. 8 alin. (7) din Regulamentul privind atribuirea dreptului de gestionare a faunei cinegetice aprobat prin Ordinul MMP nr. 1221/2010.
Pe fondul cauzei, Curtea a constatat că nu sunt îndeplinite în mod cumulativ cerinţele impuse de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 pentru a se putea dispune suspendarea executării procedurii ce face obiectul litigiului.
Chiar şi în situaţia în care s-ar constata îndeplinită cerinţa cazului bine justificat (începerea urmăririi penale pentru falsificarea unor înscrisuri care au stat la baza atribuirii fondului cinegetic prin procesul-verbal ce face obiectul cererii de suspendare), în speţă, nu este îndeplinită şi cerinţa pagubei iminente, dat fiind că reclamanta nu a făcut dovada pericolului producerii unui prejudiciu în patrimoniul său, în condiţiile în care contractul de gestionare a fondului cinegetic nr. V., încheiat între reclamantă şi Inspectoratul teritorial de regim silvic şi cinegetic S. a încetat la data de 28 august 2012 prin ajungerea la termen.
Sub acest aspect, Curtea a constatat că la dosar nu există dovezi care să ateste că reclamanta ar fi solicitat prelungirea contractului sau că ar îndeplini condiţiile prevăzute de art. 8 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 407/2006 şi ar fi solicitat atribuirea directă a fondului cinegetic V..
3. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva Sentinţei nr. 1135 din 27 martie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, au declarat recurs reclamanta A.J.V.P.S. Cluj şi pârâta A.D.C., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Recursul declarat de reclamanta A.J.V.P.S. Cluj a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ., aceasta solicitând casarea sentinţei pronunţate de instanţa de fond şi procedând la rejudecarea cauzei şi admiterea cererii de suspendare.
Recurenta-reclamantă a reluat explicaţiile şi argumentele formulate în faţa instanţei de fond, arătând în esenţă, că cerinţa cazului bine justificat rezidă nu numai în simplele afirmaţii, dar şi în argumentele juridice pe care le-a prezentat şi probat sumar în faţa instanţei de fond, argumente de natură a crea o îndoială serioasă în ceea ce priveşte legalitatea actelor contestate.
În ceea ce priveşte vătămarea suferită, recurenta-reclamantă arată că în situaţia în care nu s-ar proceda la suspendarea actelor administrative emise, ar suferi prejudicii constând în pierderea membrilor asociaţiei, pierderea posibilităţii de a coopta alţi membri, întrucât prin lipsa autorizaţiei ar fi în imposibilitate de a emite permise de vânătoare pentru acele zone, cu consecinţa pierderii unor sume mari de bani.
În susţinerea cererii de recurs pârâta A.D.C. arată că nemulţumirea sa vizează exclusiv omisiunea instanţei de a se pronunţa asupra cheltuielilor de judecată solicitate, constând în onorariu de avocat şi cheltuielile de transport dovedite cu înscrisurile depuse.
În consecinţă, solicită aplicarea dispoziţiilor art. 274 C. proc. civ. şi pe această cale, admiterea recursului şi modificarea sentinţei civile în sensul obligării reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
4. Apărările intimatului Departamentul pentru Ape, Păduri şi Piscicultură
Prin întâmpinarea formulată la 29 septembrie 2014, intimatul a solicitat respingerea recursului formulat de reclamanta AJVPS Cluj şi obligarea acesteia la plata tuturor cheltuielilor de judecată ocazionate de prezenta cauză.
Arată intimatul că recursul promovat este nefondat, dat fiind că în cauză nu sunt întrunite condiţiile suspendării actului administrativ contestat.
II. 1. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursurilor declarate în cauză
Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport de motivele de recurs formulate şi din oficiu, în limitele prevăzute de art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
Prin procesul-verbal din 7 ianuarie 2013 întocmit de Comisia de atribuire a dreptului de gestionare a faunei cinegetice - MMP, a cărui suspendare se solicită în cauză, s-a constatat îndeplinirea condiţiilor pentru atribuirea dreptului de gestionare a faunei cinegetice din cuprinsul Fondului V., judeţul Cluj, de către A.D.C.
Motivând că gestionarea fondului cinegetic menţionat i-a aparţinut timp de 10 ani, conform contractului de gestionare din 29 august 2002, iar în prezent organele de cercetare penală au început urmărirea penală sub aspectul comiterii infracţiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată şi uz de fals de către preşedintele Asociaţiei proprietarilor de terenuri V., numitul P.D. (aşa cum rezultă din adresa din 17 ianuarie 2013 a Poliţiei Municipiului Dej), reclamanta a solicitat suspendarea executării procesului-verbal de atribuire din 7 ianuarie 2013.
Suspendarea executării actului administrativ reglementată de dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004 reprezintă o excepţie de la principiul executării din oficiu a actelor administrative şi din acest motiv suspendarea poate interveni numai în situaţia în care există îndoieli cu privire la legalitatea actului administrativ şi cu condiţia dovedirii pagubei iminente ce trebuie prevenită.
Art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 defineşte cazul bine justificat ca fiind împrejurarea legată de starea de fapt şi de drept care este de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ, instanţa având posibilitatea doar să efectueze o cercetare sumară a aparenţei dreptului, fără prejudecarea fondului litigiului.
În cadrul procedurii prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, dovada legată de starea de fapt şi de drept, de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului aparţine reclamantei, care pretinde că există o astfel de împrejurare.
Totodată, în cauză trebuie îndeplinită cerinţa cumulativă a pagubei iminente, ce trebuie prevenită.
Dacă în ceea ce priveşte existenţa cazului bine justificat, aceasta ar fi conturată prin începerea urmăririi penale în legătură cu săvârşirea infracţiunilor de fals şi uz de fals de către unii membrii ai Asociaţiei proprietarilor de terenuri V., infracţiuni ce au înrâurire asupra atribuirii fondului cinegetic prin procesul-verbal din 7 ianuarie 2013, atacat în prezenta cauză, în ceea priveşte paguba iminentă, în mod corect instanţa de fond a reţinut că această cerinţă nu este întrunită.
Actul administrativ este executoriu din oficiu şi dacă judecătorul constată că executarea ar putea provoca o pagubă celui căruia i se adresează sau unui terţ, el este în drept să-l suspende, suspendarea fiind concepută ca o măsură de protecţie.
Or, în prezenta cauză, reclamanta care se pretinde prejudiciată prin procesul-verbal de atribuire a gestionării fondului cinegetic, nu a făcut dovada că a solicitat prelungirea contractului de gestionare a fondului de vânătoare din 29 august 2002, ce a încetat la data de 28 august 2012 prin ajungerea la termen. De asemenea, reclamanta nu a făcut dovada că îndeplineşte condiţiile legale pentru a solicita atribuirea directă a respectivului fond cinegetic, conform art. 8 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 407/2006.
Aşadar, soluţia instanţei de fond în sensul neîntrunirii cerinţelor cumulative prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, cu consecinţa respingerii cererii de suspendare formulată de reclamanta AJVPS Cluj este legală şi temeinică.
În ceea ce priveşte recursul formulat de pârâţii A.D.C., Înalta Curte reţine că judecătorul fondului nu a analizat şi nu s-a pronunţat asupra cererii de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor judiciare, reprezentând onorariu de avocat şi cheltuielile de deplasare, dovedite cu documentele anexate la dosar.
Cum, partea care cade în pretenţii va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată, iar recurenta-pârâtă a solicitat obligarea reclamantei la suportarea acestor cheltuieli, urmează ca recursul să fie admis cu consecinţa modificării sentinţei sub acest aspect.
Înalta Curte urmează să facă aplicarea dispoziţiilor art. 274 alin. (3) C. proc. civ. în ceea ce priveşte onorariul de avocat menţionat în chitanţa de la dosar.
II. 2. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs
Faţă de considerentele expuse, nefiind întrunite motivele de recurs, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, urmează a se respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta AJVPS Cluj.
Totodată, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (3) C. proc. civ., va fi admis recursul declarat de pârâta A.D.C. şi modificată sentinţa recurată în sensul obligării reclamantei la plata sumei de 6.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, cu aplicarea art. 274 alin. (3) C. proc. civ., în ceea ce priveşte onorariul de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta Asociaţia Judeţeană a Vânătorilor şi Pescarilor Sportivi Cluj împotriva Sentinţei nr. 1135 din 27 martie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Admite recursul declarat de pârâta A.D.C. împotriva Sentinţei nr. 1135 din 27 martie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată, în sensul că obligă recurenta-reclamantă Asociaţia Judeţeană a Vânătorilor şi Pescarilor Sportivi Cluj să plătească recurentei-pârâte A.D.C. suma de 6.000 lei cheltuieli de judecată, cu aplicarea dispoziţiilor art. 274 alin. (3) C. proc. civ., în ceea ce priveşte onorariul de avocat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 octombrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3968/2014. Contencios. Contestaţie act... | ICCJ. Decizia nr. 3870/2014. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
