ICCJ. Decizia nr. 3961/2014. Contencios. Anulare act emis de Consiliul Naţional al Audiovizualului. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3961/2014
Dosar nr. 259/64/2011*
Şedinţa publică de la 23 octombrie 2014
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:
La data de 14 martie 2011 reclamanta SC C. SRL Braşov a formulat contestaţie împotriva Deciziei nr. 198 din 10 februarie 2011 emisă de pârâtul Consiliul Naţional al Audiovizualului solicitând suspendarea executării Deciziei CNA nr. 198 din 10 februarie 2011, anularea măsurii de sancţionare contravenţională, nefiind întrunite elementele constitutive menite să atragă răspunderea contravenţională.
Prin Decizia nr. 198 din 10 februarie 2011, reclamanta a fost sancţionată cu amendă în cuantum de 10.000 lei pentru încălcarea prevederilor art. 42 alin. (1) - (4) şi art. 71 alin. (1) lit. a) din Decizia nr. 187/2006 privind Codul de reglementare a conţinutului audiovizual, cu modificările şi completările, în vigoare la data aplicării sancţiunii.
Astfel, s-a arătat că, în cadrul emisiunii de dezbatere M.A., difuzată în data de 19 ianuarie 2011, sub titlul P..., invitatul a formulat acuzaţii de natură morală şi penală la adresa primarului G.S. potrivit cărora nu ar fi acordat unei firme private, o autorizaţie de amplasare a unei reclame în P.T., motiv pentru care firma respectivă l-ar fi acţionat în judecată, iar soluţia Curţii de Apel Braşov a fost de menţinere a sentinţei pronunţate de Tribunalul Braşov, în sensul că primarul a fost obligat să achite o amendă de 670 milioane lei vechi, bani pe care i-ar fi luat din bugetul local. Ştirea nu a fost însoţită de dovezi şi nici de punctul de vedere al primarului cu privire la această acuzaţie, astfel încât publicul nu şi-a putut forma propria opinie în legătură cu acuzaţia formulată.
Împotriva Deciziei nr. 198 din 10 februarie 2011, reclamanta a formulat contestaţie solicitând anularea, cât şi suspendarea executării acesteia.
Prin Sentinţa nr. 68/F din 14 aprilie 2011, Curtea de Apel Braşov a anulat acţiunea reclamantei ca insuficient timbrată.
Împotriva acestei Sentinţe, reclamanta a declarat recurs, care a fost admis de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin Decizia nr. 5259 din 9 noiembrie 2011, hotărârea atacată casată cu trimitere spre rejudecarea fondului.
Urmare casării Sentinţei nr. 68/F/2011, cauza înregistrată pe rolul Curţii de Apel Braşov, sub nr. 259/64/2011* s-a judecat la data de 18 iunie 2012, instanţa de fond pronunţând Sentinţa nr. 150/F din 28 iunie 2012, prin care a admis acţiunea reclamantei şi a dispus anularea Deciziei nr. 198 din 10 februarie 2011, emisă de CNA.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea a reţinut, în esenţă, următoarele.
Instanţa a apreciat că reclamanta a difuzat ştirile cu bună credinţă în perioada 7 februarie 2011, iar acuzaţiile reţinute în sarcina acesteia prin rapoartele de monitorizare nu sunt întemeiate deoarece potrivit înscrisurilor şi martorilor audiaţi la emisiunile postului M.T., deşi primarul Braşovului a fost invitat să participe, acesta a refuzat, iar punctul său de vedere fiind imposibil de obţinut.
De asemenea, instanţa a reţinut că din depoziţia martorilor audiaţi în cauză A.R.V. şi O.N.P., rezultă că aspectul este confirmat de către martorele O.N.P. şi A.R.V. care au relatat că edilul şef al Braşovului este contactat telefonic în nenumărate rânduri în vederea obţinerii unui punct de vedere însă reacţia acestuia este aceea de a refuza sistematic apelurile, recunoscând numărul de telefon al trustului de presă M.
Prin urmare, instanţa a apreciat că sesizările care au stat la baza rapoartelor de monitorizare sunt nefondate avându-se în vedere că reclamanta este pusă permanent în imposibilitatea de a obţine un punct de vedere ori de câte ori reportajele sau emisiunile sale ating subiecte de interes local care vizează activitatea Primăriei Braşov, în aceste condiţii, reclamanta neputând să asigure pluralismul opiniilor, dreptul la informare a publicului urmând a fi întotdeauna prejudiciat.
Astfel, s-a reţinut că, modul în care a fost sancţionată reclamanta aduce o atingere gravă protecţie libertăţii de exprimare, garantată de art. 10 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi de art. 30 din Constituţie.
În esenţă, faţă de înscrisurile depuse şi depoziţiile de martori, instanţa a apreciat că în cauză, nu se poate reţine în sarcina reclamantei o încălcare a dispoziţiilor art. 42 şi nici a prevederilor art. 71 din C. audiovizualului aşa cum a reţinut pârâta prin actul atacat.
Cât priveşte apărarea formulată de pârâtă prin întâmpinarea depusă la dosar, instanţa a înlăturat-o ca neîntemeiată şi nelegală, reţinând că nu este vorba de o încălcare a C. deontologic de către moderatorii postului de televiziune M. şi nici a prevederilor legale privind realizarea emisiunilor informative, dezbaterea problemelor politice şi culturale, ştirile de jurnal dezbătute pe larg în cadrul emisiunilor prezentate.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul Consiliul Naţional al Audiovizualului, care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei recurate, admiterea excepţiei tardivităţii şi respingerea contestaţiei ca tardivă.
Se arată în esenţă că, acţiunea reclamantei a fost introdusă peste termenul legal instituit de legiuitor, iar în conformitate cu dispoziţiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., instanţa de fond trebuia să se pronunţe cu prioritate asupra excepţiei tardivităţii introducerii acţiunii invocată de CNA prin întâmpinarea depusă la fondul cauzei.
Înalta Curte analizând actele şi lucrările dosarului în raport cu hotărârea atacată, şi dispoziţiile legale incidente cauzei, constată că recursul este fondat.
Potrivit dispoziţiilor art. 93 alin. (2) din Legea audiovizualului nr. 504/2002, cu modificările şi completările ulterioare, deciziile de sancţionare adoptate de Consiliu în conformitate cu prevederile art. 90 şi 91 îşi produc efectele de la data comunicării.
Alin. (3) al aceluiaşi articol, prevede că actele emise de Consiliu (sancţiunile pentru încălcarea dispoziţiilor Legii audiovizualului) pot fi atacate direct la secţia de contencios administrativ a curţii de apel, fără a fi necesară formularea unei plângeri prealabile, în termen de 15 zile de la comunicare; termenul de 15 zile nu suspendă de drept efectele acestora.
Aşa cum se poate observa, faptul că intimata-reclamantă a luat cunoştinţă de conţinutul deciziei de sancţionare contestate, o reprezintă transmiterea, prin fax, în aceeaşi zi cu comunicarea deciziei de sancţionare contestate, respectiv 14 februarie 2011, a contestaţiei înregistrate la CNA în 14 februarie 2011, prin care intimata-reclamantă a solicitat Consiliului reanalizarea Deciziei nr. 198 din 10 februarie 2011, contestaţie ce are inserată în partea de sus, numele postului ce-i aparţine intimatei-reclamante, data, ora transmiterii şi numărul de fax al acesteia. Contestaţia a fost respinsă de Consiliu, în Decizia nr. 232 din 3 martie 2011, decizie aflată la dosarul de fond al cauzei.
Ţinând cont de aceste argumente şi calculând pe zile libere, conform dispoziţiilor art. 101 C. proc. civ., ultima zi pentru depunerea acţiunii a fost 2 martie 2011.
Prin raportare la textele legale citate, rezultă că, de la data comunicării actului contestat, respectiv, 14 februarie 2011, intimata-reclamantă avea la dispoziţie termenul instituit de legiuitor de 15 zile pentru a se adresa, cu cerere, instanţei de contencios administrativ a Curţii de apel împotriva actului de sancţionare.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor prevăzute de art. 312 C. proc. civ., recursul declarat va fi admis, va fi casată sentinţa recurată, cu consecinţa admiterii excepţiei tardivităţii şi respingerii contestaţiei formulată de reclamantă ca tardivă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Consiliul Naţional al Audiovizualului împotriva Sentinţei nr. 150/F din 28 iunie 2012 a Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa recurată.
Admite excepţia tardivităţii şi respinge contestaţia formulată de SC C. SRL ca tardivă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 octombrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3900/2014. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 3968/2014. Contencios. Contestaţie act... → |
|---|
