ICCJ. Decizia nr. 3918/2014. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3918/2014
Dosar nr. 1241/2/2012
Şedinţa publică de la 22 octombrie 2014
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ, reclamanta C.C.R. - R.P.C., în contradictoriu cu pârâţii C.C.I.R. (C.N.) şi A.B.C.I.C.R. a solicitat anularea Atestatului Oficial de recunoaştere a utilităţii publice, eliberat de pârâta C.C.I.C.R. la data de 08 decembrie 2011 în favoarea pârâtei A.B.C.I.C.R., precum şi a actelor premergătoare emiterii acestui atestat, între care se numără şi Decizia nr. 7 a Colegiului de Conducere a C.C.I.R., obligarea pârâtei C.C.I.R. (C.N.) să emită Atestatul Oficial de recunoaştere a utilităţii publice pe numele şi în favoarea reclamantei cu obligarea la pata cheltuielilor de judecată.
Motivând acţiunea, reclamanta a arătat că în virtutea prerogativelor conferite prin art. 47 alin. (1) din Legea nr. 335/2007, coroborat cu dispoziţiile art. 2 din Legea nr. 39/2011 precum şi cu dispoziţiile art. 40 alin. (1) din O.G. nr. 26/2000, pârâta C.C.I.R. (C.N.), la data de 08 decembrie 2011 a emis în favoarea pârâtei A.B.C.I.C.R., atestatul oficial de recunoaştere a utilităţii publice, exercitându-şi în mod abuziv şi discriminatoriu aceste prerogative, în dauna reclamantei, care îndeplinise în mod integral şi în termen toate condiţiile cerute de lege.
În drept, reclamanta a invocat dispoziţiile Legii nr. 554/2004, Legii nr. 335/2007, O.G. nr. 26/2000. Pârâta A.B.C.I.C.R.,prin întâmpinarea formulată a "solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
De asemenea, prin întâmpinare, pârâta C.C.I.R. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
Reclamanta a depus răspuns la întâmpinarea formulată de pârâta C.C.I.R., la care a anexat înscrisuri.
La data de 17 septembrie 2012 pârâta A.B.C.I.C.R. a depus la dosarul cauzei încheierea din data de 18 aprilie 2012 a Judecătoriei sectorului 2 Bucureşti, prin care s-a luat act de modificările din actul constitutiv şi statutul acesteia, în sensul schimbării denumirii în A.C.C.B.R.C., organizaţie nonguvernamentală de utilitate publică, componenţa organelor de conducere, retragerea sau pierderea calităţii de asociat, precum şi adresa din 10 septembrie 2012 emisă de Ambasada Chinei.
Prin încheierea pronunţată în data de 2 octombrie, instanţa de fond a respins excepţiile de necompetenţă materială şi de inadmisibilitate, invocate de pârâtă, ca neîntemeiate, având în vedere caracterul pârâtelor de autorităţi publice precum şi natura juridică de act administrativ cu caracter individual a atestatului contestat.
Prin sentinţa nr. 6771 din 27 noiembrie 2012 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea formulată de reclamanta C.C.R. - R.P.C., în contradictoriu cu pârâţii C.C.I.R. (C.N.) şi A.B.C.I.C.R., ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond, analizând actele şi lucrările dosarului a constatat că urmare a modificării Legii nr. 335/2007, privind camerele de comerţ din România, la data de 30 martie 2011, prin Legea nr. 39/2011, pentru atribuirea statutului de utilitate publică, în temeiul art. II alin. (1) din Legea nr. 39/2011, prin adresa din 13 aprilie 2011, pârâta C.C.I.R. a solicitat reclamantei, cu respectarea termenului de 30 de zile prevăzut de lege . comunicarea documentelor indicate în adresă care să ateste legalitatea organizaţiei, precizând expres că termenul este de decădere.
A mai reţinut instanţa că, prin Decizia nr. 3 a Colegiului de Conducere din data de 07 septembrie 2011, în urma verificărilor s-a constatat existenţa a două entităţi, respectiv C.C.R. - R.P.C. şi Asociaţia Bilaterală de C.I.C.R., prin adresa din 21 septembrie 2011, C.C.N. a comunicat acest aspect reclamantei, urmând ca în proxima şedinţă Biroul de Conducere să- şi exprime un punct de vedere şi ulterior Colegiul de Conducere să comunice entitatea care are calitatea de C.C.B.R.C.
Arată în continuarea instanţa că, din analiza susţinerilor reclamantei, nu poate reţine niciun motiv de nelegalitate, care să conducă la nulitatea Atestatului acordat pârâtei, ambele entităţi au depus documentele, care au fost analizate pe fond de către autoritatea pârâtă, competentă potrivit legii, aceasta din urmă a acordat celor două entităţi posibilitatea încheierii unei convenţii de fuziune, care nu s-a materializat, din cauza neînţelegerilor privind ocuparea funcţiilor de conducere.
Mai mult decât atât, reclamanta nu a făcut nicio dovadă că entitatea pârâtă care a obţinut atestatul nu îndeplinea condiţiile legale pentru a fi declarată C.C.B., iar instanţa de contencios administrativ nu poate reţine nicio încălcare a dispoziţiilor legale în cadrul procedurii de analiză a documentaţiei, decizia de acordare a statutului fiind motivată, prin Nota cu privire la documentele depuse de cele două entităţi întocmita de C.C.I.R., prin care s-a făcut o analiză a acestor documente, a activităţii acestora.
Întrucât Colegiul de conducere al Camerei Naţionale fiind un organ colegial, care adoptă decizii cu majoritatea membrilor săi, potrivit Statutului, dreptul de apreciere aparţine fiecăruia dintre membrii Colegiului, instanţa de contencios administrativ nu poate efectua decât un control de legalitate al procedurii de emitere a atestatului, astfel că din acest punct de vedere, nu se poate reţine vreun motiv de nulitate care să conducă la nulitatea atestatului.
Împotriva sentinţei civile nr. 6771 din 27 noiembrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamanta C.C.R. - R.P.C. solicitând modificarea hotărârii în sensul admiterii acţiunii cu consecinţa anulării atestatului oficial de recunoaştere a utilităţii publice eliberat de C.C.I.R. (C.N.) în favoarea Asociaţiei C.C.B.C.R. (fosta A.C.B.C.I.C.R.) precum şi a actelor premergătoare emiterii acestui atestat şi obligarea intimatei-pârâte C.C.I.R. să emită în favoarea ei atestatul oficial de recunoaştere a utilităţii publice, cu obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.
Invocă motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 5 şi 9 C. proc. civ.
În dezvoltarea acestor motive susţine că instanţa de fond fără a face o analiză a înscrisurilor existente la dosar a statuat că nu se poate reţine niciun motiv de nelegalitate care să ducă la nulitatea certificatului de atestare a utilităţii publice acordat pârâtei Asociaţia C.C.B.C.R.
Din înscrisurile depuse la dosar rezultă o serie de împrejurări relevante în speţă după cum urmează; s-a dovedit că atestatul a fost eliberat în numele C.C.B.C.R. entitate ce nu exista la momentul emiterii certificatului (decembrie 2011), schimbarea denumirii Asociaţiei a intervenit numai la data de 18 aprilie 2012 când Judecătoria Sectorului 2 a încuviinţat schimbarea denumirii asociaţiei.
Pârâta - intimată C.C.B.C.R. nu a depus în termenul legal documentaţia necesară pentru obţinerea avizului de funcţionare întrucât termenul de depunere a fost stabilit conform art. 2 alin. (1) Legea nr. 39/2011 la 30 de zile de la intrarea în vigoare a legii, adică până la 3 mai 2011, iar documentaţia a fost depusă la data 19 septembrie 2011, împrejurare ce rezultă din adresa nr. 193 din 19 septembrie 2011 ; documentaţia depusă nu era întocmită în conformitate cu legea întrucât situaţiile financiare pentru anii 2008, 2009, 2010 aferente activităţii desfăşurate de intimata-pârâtă C.C.B.C.R. nu poartă semnătura efectivă a persoanei care le-a întocmit şi nu respectă prevederile legale de înregistrare la A.N.A.F. ; scrisoarea de bonitate a fost obţinută după data depunerii documentaţiei.
În continuare se precizează că fuziunea dintre asociaţii nu s-a putut realiza întrucât intimata-pârâtă C.C.B. China - România nu îndeplinea majoritatea cerinţelor prevăzute de art. 38 alin. (1) şi (3) O.G. nr. 26/2000, ori pentru realizarea fuziunii în vederea acordării certificatului de recunoaştere a utilităţii publice este necesar ca fiecare dintre organizaţii să îndeplinească în mod independent condiţiile pentru a primi respectiva recunoaştere.
Prin întâmpinarea depusă la dosar pârâta-intimată C.C.B.C.R. solicită respingerea recursului în principal ca tardiv formulat iar în subsidiar ca nefondat.
Asupra tardivităţii recursului, instanţa s-a pronunţat prin încheierea din 21 mai 2014 şi a stabilit că recursul este declarat în termen.
Pe fond pârâta-intimată susţine că instanţa de fond a administrat un probatoriu generos pentru stabilirea unei situaţii de fapt corecte.
De altfel, problema de drept în această speţă se rezumă la faptul că două entităţi juridice au aspirat pentru obţinerea unui atestat oficial de recunoaştere a utilităţii publice.
Având în vedere că cele două entităţii juridice aveau personalitate juridică la acel moment, criteriile care au condus la stabilirea beneficiarului atestatului au constat în activitatea desfăşurată de la constituire şi până la momentul decident şi implicarea în mediul de afaceri.
Colegiul de conducere al Camerei Naţionale, analizând activitatea efectivă a celor două camere de comerţ aspirante a decis în mod justificat şi cu majoritate de voturi, în condiţii de legalitate că atestatul oficial să fie acordat C.C.B.C.R.
Examinând sentinţa recurată, în raport de motivele invocate şi în limitele art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru următoarele considerente.
La data de 30 martie 2011, Legea nr. 335/2007 privind C.C.R. a fost modificată prin Legea nr. 39/2011, pentru modificare şi completarea Legii C.C.R. nr. 335/2007 şi pentru completarea art. 511 din Legea nr. 26/1990 privind registrul comerţului astfel, legiuitorul a redefinit noţiunea de Camera Bilaterală atribuindu-i acesteia statutul de utilitate publică condiţionat de obligativitatea dovedirii îndeplinirii cerinţelor de organizare şi funcţionare aşa cum sunt prevăzute în actul normativ de reglementare.
În cuprinsul art. 2 alin. (1) din Legea nr. 39/2011, legiuitorul a prevăzut în sarcina Camerelor bilaterale obligaţia ca în termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare a legii, respectiv până la data de 3 mai 2011 să prezinte C.C.I.R. toate documentele care să ateste îndeplinirea condiţiilor de organizare şi funcţionare prevăzute de Legea nr. 335/2007, cu modificările şi completările aduse prin prezenta lege."
Raportat la noile dispoziţii legale, C.N., a informat Camerele Bilaterale cu privire la acest aspect şi a solicitat acestora să completeze documentaţia în condiţiile legii noi, respectiv să prezinte toate documentele care să ateste îndeplinirea condiţiilor de organizare şi funcţionare prevăzute de Legea nr. 335/2007, cu modificările şi completările ulterioare aduse prin legea organică.
La data prezentării documentaţiei de către camerele bilaterale, erau analizate îndeplinirea criteriilor stabilite de către B.C.C.N. în vederea eliberării atestatului de utilitate publică.
În situaţia în care existau două camere bilaterale înfiinţate între România şi acelaşi stat străin (contrar dispoziţiilor art. 47 alin. (3) din Legea nr. 335/2007, cu modificările şi completările ulterioare) C.N. elibera un singur atestat.
Au fost stabilite următoarele criterii de departajare:
a) anul de înfiinţare al camerei bilaterale;
b) activitatea desfăşurată de la data constituirii până la data depunerii documentaţiei în vederea avizării;
c) gradul de implicare în mediul de afaceri;
d) participarea la unitatea şi promovarea Sistemului Cameral din România.
Niciunul dintre aceste criterii nu este decident, ci numai coroborarea dintre acestea alegea camera bilaterală care urmează a fi atestată.
Pentru a se dovedi îndeplinirea condiţiilor de organizare şi funcţionare dar şi pentru analizarea criteriilor de departajare s-a pus în vedere C.C.B. să prezinte următoarele documente
1. copie de pe actul constitutiv)
2. copie de pe statutul organizaţiei;
3. procesul-verbal al Adunării Generale privind alegerea organelor de conducere;
4. copie de pe dovada dobândirii personalităţii juridice;
5. dovada patrimoniului;
6. dovada privind bonitatea, emisă de banca la care are deschis contul;
7. copie de pe dovada privind situaţia juridică a sediului organizaţiei;
8. numele şi adresa persoanelor fizice, respectiv denumirea şi sediul persoanelor juridice, cu care organizaţia colaborează în mod frecvent în vederea realizării obiectului său de activitate pentru care aceasta solicită recunoaşterea statutului de utilitate publică;
9. un raport de activitate din care să rezulte desfăşurarea unei activităţi anterioare semnificative, prin derularea unor programe ori proiecte specifice scopului său, însoţit de situaţiile financiare anuale şi de bugetele de venituri şi cheltuieli pe ultimii 3 ani.
Reclamanta C.C.R.R.P.C. a solicitat în temeiul art. 1 şi 18 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, anularea atestatului oficial de recunoaştere a utilităţii publice din data de 8 decembrie 2011 eliberat de C.C.I.R. în favoarea A.C.C.I.C.R., pe motiv că entitatea pârâtă nu îndeplinea condiţiile pentru a fi declarată Cameră Bilaterală şi arată în acest sens: certificatul de atestare a fost emis pe o denumire de entitate ce nu fusese încă stabilit sau legal înregistrat; nu au fost depuse documentele necesare pentru obţinerea atestatului de recunoaştere a utilităţii publice în termenul legal; documentaţia era insuficientă iar întocmirea ei nu respecta normele legale în vigoare (termenul limită pentru depunerea documentaţiei a fost stabilit de legiuitor la 3 mai 2011, documentaţia a fost depusă la 19 septembrie 2011; situaţiile financiare nu erau semnate de persoana care le-a întocmit şi nici nu erau înregistrate la A.N.A.F., scrisoarea de bonitate a fost obţinută după depunerea documentaţiei, respectiv după data de 19 septembrie 2011), din situaţiile financiare prezentate, rezultă că intimata-pârâtă începând cu anul 2009 a înregistrat numai datorii care s-au majorat pe parcurs.
Procedura fuziunii nu s-a putut realiza exclusiv din vina intimatei-pârâte C.C.B.C.R. care nu îndeplinea separat şi independent condiţiile legale pentru a obţine singură atestatul de utilitate publică.
Prin sentinţa recurată s-a respins acţiunea reclamantei şi s-a reţinut că nu s-a identificat niciun motiv de nelegalitate care să conducă la nulitatea atestatului acordat pârâtei în condiţiile prevăzute de art. 47 alin. (3) din Legea nr. 335/2007 însă din considerentele hotărârii nu rezultă că au fost analizate susţinerile reclamantei în sensul că certificatul de atestare a fost emis pe o denumire de entitate ce nu fusese încă stabilită sau legal înregistrată, că nu au fost depuse documentele necesare pentru obţinerea atestatului de recunoaştere a utilităţii publice în termenul legal dar şi că documentaţia era insuficientă şi întocmirea ei nu respecta normele legale în vigoare (termenul limită pentru depunerea documentaţiei a fost stabilit de legiuitor la 3 mai 2011, documentaţia a fost depusă la 19 septembrie 2011, situaţiile financiare nu erau semnate de persoana care le-a întocmit şi nici nu erau înregistrate la A.N.A.F., scrisoarea de bonitate a fost obţinută după depunerea documentaţiei, respectiv după data de 19 septembrie 2011), din situaţiile financiare prezentate, rezultă că intimata-pârâtă începând cu anul 2009 a înregistrat numai datorii care s-au majorat pe parcurs.
De asemenea, procedura fuziunii nu s-a putut realiza exclusiv din vina intimatei-pârâte C.C.B.C.R. care nu îndeplinea separat şi independent condiţiile legale pentru a obţine singură atestatul de utilitate publică.
Toate aceste aspecte conduc la concluzia că prima instanţă a pronunţat o hotărâre cu încălcarea dispoziţiilor art. 261 pct. 5 C. proc. civ., dispoziţii care obligă judecătorul fondului să arate motivele de fapt şi de drept care au format convingerea lui, să enunţe cele constatate şi dovezile care au determinat-o, dar şi a prevederilor art. 6 parag. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului care garantează dreptul la un proces echitabil, ce presupune dreptul părţilor de a prezenta observaţiile pe care le consideră pertinente pentru cauza lor şi obligaţia instanţei să examineze în mod real problemele esenţiale care i-au fost supuse.
Întrucât Convenţia Europeană a Drepturilor Omului nu are ca scop garantarea unor drepturi teoretice sau iluzorii ci drepturi concrete şi efective, dreptul aflat în discuţie nu poate fi considerat efectiv decât dacă aceste observaţii sunt în mod real ascultate, adică în mod concret examinate de către instanţa sesizată.
Cu alte cuvinte art. 6 parag. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, implică mai ales în sarcina instanţei, obligaţia de a proceda la un examen efectiv a mijloacelor şi argumentelor probatorii ale părţilor cel puţin pentru a le aprecia pertinenţa.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, apreciază că motivarea hotărârii judecătoreşti înseamnă, în sensul strict al termenului precizarea în scris a raţionamentului care îl determină pe judecător să admită sau să respingă cererea de chemare în judecată.
Respectarea acestei cerinţe a motivării actului jurisdicţional aflat în calea extraordinară de atac a recursului s-a analizat în raport de motivele prezentate prin acţiunea dedusă judecăţii prin care se reclamă un exces de putere discreţionară adică exercitarea cu rea credinţă de către pârâta Casa Naţională a Dreptului de apreciere, instanţa judecătorească având în acest sens dreptul de a exercita un control judecătoresc asupra deciziei luate cu putere discreţionară derivată din nerespectarea regulilor impuse de lege pentru emiterea actului.
S-a constatat că nu a fost analizate probele depuse la dosar în susţinerea acţiunii şi anume: certificatul de atestare emis pentru o entitate cu denumirea C.C.B.R.C. (fila 25 vol. II) prin raportare la încheierea din 18 aprilie 2012 de încuviinţare a schimbării denumirii asociaţiei fila nr. 45 vol. II; nota privind avizarea camerelor de comerţ bilaterale emise de C.C.I.R., emisă la 31 mai 2011 fila 115 în conţinutul căreia nu se regăseşte şi A.C.B.C.I.C.R.; scrisoarea de bonitate emisă în favoarea A.C.B.C.I.C.R. fila 246; raportul de activitate al A.C.B.C.I.C.R. fila 248; bilanţurile contabile pentru anii 2008-2010 vizând activitatea A.C.B.C.I.C.R. filele 251-263;
Nu au fost analizate nici argumentele aduse de părţi în raport de prevederile art. 46 din Legea nr. 335/2007 potrivit cărora C.C.B., denumite în continuare camere bilaterale , sunt organizaţii autonome, neguvernamentale, apolitice, cu caracter nonprofit, cu personalitate juridică, recunoscute de utilitate publică conform H.G. nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 246/2005, cu modificările şi completările ulterioare. Camerele bilaterale sunt create în scopul dezvoltării relaţiilor economice ale României cu ţările pentru care au fost create şi al promovării, apărării şi susţinerii intereselor economice ale comunităţii de afaceri în raport cu autorităţile publice şi cu organismele din ţară şi din străinătate, cap. IV din aceeaşi lege unde se reglementează termenul până la care C.C.B. sunt obligate să prezinte C.C.I.R. toate documentele care să ateste îndeplinirea condiţiilor de organizare şi funcţionare prevăzute de prezenta lege dar şi sancţiunea aplicabilă în cazul în care se constată că nu sunt îndeplinite condiţiile de organizare şi funcţionare precum şi prevederile art. 38 din O.G. nr. 26/2000 ce reglementează condiţiile ce se impun a fi îndeplinite pentru obţinerea statutului de utilitate publică de către asociaţii, fundaţii şi federaţii respectiv activitatea să se desfăşoare „ O asociaţie, fundaţie sau federaţie poate fi recunoscută de Guvernul României ca fiind de utilitate publică dacă sunt întrunite cumulativ următoarele condiţii:
a) activitatea acesteia se desfăşoară în interes general sau al unor colectivităţi, după caz;
b) funcţionează de cel puţin 3 ani şi a realizat o parte din obiectivele stabilite, făcând dovada unei activităţi neîntrerupte prin acţiuni semnificative;
c) prezintă un raport de activitate din care să rezulte desfăşurarea unei activităţi anterioare semnificative, prin derularea unor programe ori proiecte specifice scopului său, însoţit de situaţiile financiare anuale şi de bugetele de venituri şi cheltuieli pe ultimii 3 ani anteriori datei depunerii cererii privind recunoaşterea statutului de utilitate publică;
d) deţine un patrimoniu, logistică, membri şi personal angajat, corespunzător îndeplinirii scopului propus;
e) face dovada existenţei unor contracte de colaborare şi parteneriate cu instituţii publice sau asociaţii ori fundaţii din ţară şi din străinătate;
f) face dovada obţinerii unor rezultate semnificative în ceea ce priveşte scopul propus sau prezintă scrisori de recomandare din partea unor autorităţi competente din ţară sau din străinătate, care recomandă continuarea activităţii”.
Pentru toate aceste considerente Înalta Curte în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (3) C. proc. civ. cu referire la art. 304 pct. 9 C. proc. civ., şi art. 261 din acelaşi cod va admite recursul, va casa hotărârea recurată cu consecinţa trimiterii cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
În rejudecare vor fi analizate susţinerile reclamantei vizând neîndeplinirea de către intimata-pârâtă A.C.B.C.I.C.R. a condiţiilor de formă şi fond pentru obţinerea atestatului de utilitate publică în raport de probele depuse la dosar şi la care s-a făcut referire şi a dispoziţiilor legale în materie.
În raport de probele administrate în cauză şi aceleaşi dispoziţii legale se vor analiza şi condiţiile de fond şi formă pentru obţinerea aceluiaşi certificat de către reclamantă C.C.R., R.P.C.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de reclamanta C.C.R., R.P.C. împotriva sentinţei civile nr. 6771 din 27 noiembrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 octombrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3912/2014. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 3926/2014. Contencios. Contestaţie act... → |
|---|
