ICCJ. Decizia nr. 3911/2014. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs

Comentarii

0



R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

Decizia nr. 3911/2014

Dosar nr. 5257/2/2012

Şedinţa publică de la 21 octombrie 2014

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. 5257/2/2012, reclamanta „I.P.” S.A.S. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C.N.A.S., pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti prin care să se dispună :

1. anularea notificării C.N.A.S. din 15 noiembrie 2011 emisă către I.P. privind volumul de vânzări aferente trim. I/2010;

2. anularea notificării C.N.A.S. din 15 noiembrie 2011 emisă către I.P. privind volumul de vânzări aferente trim. II/2010;

3. anularea notificării C.N.A.S. din 15 noiembrie 2011 emisă către I.P. privind volumul de vânzări aferente trim. III/2010;

4. anularea notificării C.N.A.S. din 15 noiembrie 2011 emisă către I.P. privind volumul de vânzări aferente trim. IV/2010;

5. anularea notificării C.N.A.S. din 15 noiembrie 2011 emisă către I.P. privind volumul de vânzări aferente trim. I/2011;

6. obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Cu titlu prealabil, reclamanta a făcut precizări referitoare la cadrul legal incident şi la activitatea desfăşurată în România de I.P..

În susţinerea nelegalităţii notificărilor, reclamanta a invocat ca argumente de fond următoarele :

1. I.P. nu are calitatea de subiect plătitor al contribuţiei conform reglementărilor legale aplicabile.

Subiectul plătitor este distribuitorul angro al medicamentelor compensate din fonduri publice, livrate farmaciilor şi spitalelor.

I.P. nu poate fi calificată din punct de vedere legal ca subiect plătitor al contribuţiei având în vedere (I) modelul de comercializare existent, care presupune livrarea tuturor medicamentelor către distribuitorii angro autorizaţi şi (II) faptul că subiectul plătitor al contribuţiei reglementate prin art. 363¹ din Legea nr. 95/2006 este acel distribuitor angro care vinde medicamente compensate din fonduri publice către utilizatorii finali (farmacii şi spitale).

2. Nelegalitatea determinării contribuţiilor trimestriale de plată

Notificările primite sunt nelegale şi din cauza determinării eronate a sumelor atât prin raportare la baza de calcul, cât şi prin raportare la algoritmul utilizat.

3. Potrivit Normelor, atât declaraţiilor de vânzări, cât şi declaraţiile de încasări se depun defalcat pentru medicamentele vândute către farmacii, respectiv pentru medicamente vândute către spitale.

Întrucât I.P. vinde medicamente doar către distribuitori autorizaţi, iar nu direct către farmacii sau spitale, aceasta nu poate defalca volumul vânzărilor şi nici volumul încasărilor în funcţie de destinaţia medicamentelor (pentru farmacii se depun declaraţii 2a şi 2a¹, iar pentru spitale se depun declaraţiile 2b şi 2b¹), deoarece destinaţia medicamentelor vândute distribuitorilor depinde exclusiv de aceştia din urmă.

4. Notificările nu conţin elementele obligatorii prevăzute de Norme

Notificările nu respectă prevederile art. 5 alin. (4) şi ale anexei nr. 3 la Norme, plasându-se şi din acest punct de vedere, în sfera ilegalităţii.

Notificările primite de I.P. conţin:

a) procentul în funcţie de care va fi calculată contribuţia şi

b) o sumă estimativă de plată, calculată prin aplicarea procentului la valoarea vânzărilor realizate de I.P. către distribuitorii săi angro independenţi din România.

În drept, au fost invocate : Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, cu modificările şi completările ulterioare, Normele aprobate prin Ordinul nr. 928/591/2010, C. proc. fisc., Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, precum şi orice alte prevederi legale.

Prin întâmpinarea formulată la data de 21 septembrie 2012, pârâta C.N.A.S. a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

Prin încheierea din data de 08 noiembrie 2012, instanţa a admis cererea pârâtei C.N.A.S., în sensul introducerii în cauză, în calitate de pârâtă, a A.N.A.F., în temeiul art. 16¹ din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 şi art. 9 din O.U.G. nr. 77/2011.

În cauză s-au administrat probele cu înscrisuri şi interogatoriu.

Prin sentinţa civilă nr. 1980 din 13 iunie 2013, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamanta I.P. Sas, în contradictoriu cu pârâta C.N.A.S. şi A.N.A.F. A anulat Notificările din 15 noiembrie 2011 emise de C.N.A.S.

A obligat pârâta C.N.A.S. la plata sumei de 21,5 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut următoarele:

- Prin notificările din 15 noiembrie 2011, emise de C.N.A.S. i-au fost comunicate reclamantei SC I.P.S.E.N. P. S.A.S. SA, conform Legii nr. 95/2006 şi Ordinului comun al ministrului sănătăţii şi al preşedintelui C.N.A.S. nr. 928/591/2010, procentul de contribuţie conform anexei 14 din Legea nr. 95/2006, precum şi sumele estimate de plată, în baza declaraţiilor privind volumul de vânzări aferent trim. I, II, III şi IV din 2010 şi trim. I din 2011.

- Art. 363¹ din Legea nr. 95/2006 (text de lege în vigoare până la data de 30 iulie 2011, aplicabil în perioada vizată de notificările contestate) prevede că:

„(1) Pentru finanţarea unor cheltuieli de sănătate, deţinătorii autorizaţiilor de punere pe piaţă a medicamentelor, pentru medicamentele incluse în programele naţionale de sănătate, pentru medicamentele de care beneficiază asiguraţii în tratamentul ambulatoriu, cu sau fără contribuţie personală, pe bază de prescripţie medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, şi pentru medicamentele de care beneficiază asiguraţii în tratamentul spitalicesc, care realizează încasări din comercializarea în România a medicamentelor respective, participă, după deducerea taxei pe valoare adăugată, cu o contribuţie trimestrială din valoarea acestor încasări, stabilită în funcţie de volumul vânzărilor, conform grilei privind contribuţia trimestrială datorată pentru veniturile obţinute, prevăzută în anexa nr. 14.

(2) În cazul în care deţinătorii de autorizaţii de punere pe piaţă a medicamentelor respective nu desfăşoară în România activităţi de comercializare a acestora, contribuţia este datorată de persoanele juridice care realizează încasări din comercializarea în România a medicamentelor, ca urmare a obţinerii dreptului de comercializare direct de la deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă a medicamentelor, respectiv de la persoana care a primit de la deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă direct sau indirect, dreptul de a transmite către terţi dreptul de comercializare a medicamentelor în România.”

Din interpretarea prevederilor legale enunţate rezultă că legea instituie obligaţia de plată a contribuţiei pentru deţinătorii autorizaţiilor de punere pe piaţă a medicamentelor, care comercializează în România medicamentele expres menţionate de textul legal, iar în cazul în care deţinătorii autorizaţiilor de punere pe piaţă nu comercializează în România medicamentele respective, contribuţia este datorată de persoanele juridice care realizează încasări din comercializarea în România a medicamentelor, urmare a obţinerii acestui drept de la deţinătorii autorizaţiilor de punere pe piaţă.

În acest context, a constatat prima instanţă că reclamanta I.P., persoană juridică de naţionalitate străină, deţine autorizaţie de punere pe piaţă pentru anumite medicamente şi a efectuat vânzări de medicamente în România exclusiv către terţii distribuitori angro români independenţi.

A reţinut instanţa de fond că, în condiţiile în care reclamanta, deţinătoare a autorizaţiei de punere pe piaţă pentru anumite medicamente, nu desfăşoară în România activităţi de comercializare a medicamentelor respective, aceasta nu are calitatea de plătitor al contribuţiei, potrivit art. 363¹ alin. (2) din Legea nr. 95/2006, introdus prin O.U.G. nr. 104/2009. Obligaţia de plată a contribuţiei revine în acest caz numai entităţilor care comercializează în România medicamente, în temeiul dreptului de comercializare obţinut, direct sau indirect, de la deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă, iar încasările sunt realizate din sistemul public de asigurări de sănătate.

În continuare, prima instanţă a reţinut că nelegalitatea notificărilor contestate este determinată şi de nerespectarea elementelor obligatorii prevăzute de anexa nr. 3 la Normele aprobate prin Ordinul comun al ministrului sănătăţii şi preşedintelui C.N.A.S. nr. 928/591/2010.

Astfel, conform anexei nr. 3 la Norme, notificările de plată emise de C.N.A.S. trebuie să conţină: valoarea nominală a contribuţiei, termenul de plată a contribuţiei şi contul bancar în care urmează a se face plata.

Notificările emise de C.N.A.S. nu conţin elementele obligatorii prevăzute de Norme, ci procentul în funcţie de care va fi calculată contribuţia, precum şi o sumă estimată de plată, calculată prin aplicarea procentului la valoarea vânzărilor realizate de reclamantă către distribuitorii angro independenţi din România.

Prin urmare, obligaţia fiscală instituită în sarcina reclamantei nu este determinată nici cu privire la întindere (fiind prevăzută o sumă estimată, iar nu o sumă certă), şi nici cu privire la condiţiile în care se efectuează plata, ceea ce determină nelegalitatea notificărilor emise de C.N.A.S.

De asemenea, curtea de apel a constatat că aceste notificări sunt nelegale şi prin raportare la modalitatea de determinare a contribuţiei trimestriale de plată.

Astfel, potrivit Normelor aprobate prin Ordinul nr. 928/591/2010, procentul contribuţiei se determină pe baza declaraţiilor 2a şi 2b (privind volumul vânzărilor de medicamente), iar baza de calcul pentru contribuţie, la care se aplică procentul, se determină pe baza declaraţiilor 2a¹ şi 2b¹ (privind încasările realizate din vânzarea de medicamente).

Din conţinutul notificărilor contestate, precum şi din documentaţia care a stat la baza emiterii acestora, coroborate cu susţinerile pârâtei în apărare, rezultă că valoarea contribuţiei trimestriale de plată a fost determinată exclusiv prin raportare la declaraţiile depuse de reprezentantul legal al reclamantei privind volumul trimestrial de vânzări şi nu prin raportare la declaraţiile 2a şi 2b şi declaraţiile 2a¹ şi 2b¹, cum impun Normele aprobate prin Ordinul nr. 928/591/2010.

A conchis prima instanţă, în sensul că nedepunerea declaraţiilor 2a¹ şi 2b¹ nu poate justifica stabilirea contribuţiei prin raportare exclusiv la vânzări, întrucât sancţiunea trebuie să fie prevăzută de lege, iar procedura la care a recurs pârâta în această situaţie este lipsită de temei legal.

În temeiul art. 274 C. proc. civ., pârâta a fost obligată la plata sumei de 21,5 lei, cheltuieli de judecată către reclamantă.

Împotriva sentinţei civile nr. 1580 din 13 iunie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, au declarat recurs A.N.A.F. şi C.N.A.S.

Pârâta recurentă A.N.A.F. prin cererea de recurs formulată invocă motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susţinând că hotărârea a fost dată cu aplicarea greşită a legii.

În dezvoltarea acestui motiv se arată că A.N.A.F. nu este emitenta actelor administrative ce formează obiectul prezentului dosar, calitate procesuala pasiva are numai C.N.A.S. - in calitate de organ emitent al actelor administrative si, totodată, in calitate de organ de soluţionare a plângerii prealabile. In cauza s-a solicitat introducerea in cauza a A.N.A.F. fără a se motiva aceasta solicitare.

Totodată, a învederat si prevederile art. 1 alin. (1) din Legea 554/2004, subliniind că din prevederile articolului menţionat mai sus, rezultă, in mod clar, care sunt părţile intr-o cauza de contencios administrativ, respectiv partea vătămata, în cauza SC I.P. S.A.S. SA, si autorităţile publice emitente a actelor administrative pretins vătămătoare, adică C.N.A.S..

Mai mult, excepţia invocata este întemeiata si in raport de prevederile art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2004, republicata, din care rezulta faptul ca, pentru a putea avea calitatea de parata intr-o cauza de contencios administrativ, autoritatea publica trebuie sa fie emitenta unui act administrativ care sa fi creat o vătămare reclamantei. Or, actele atacate ce formează obiectul prezentei cauze nu au fost emise de către A.N.A.F.

De asemenea, a apreciat pârâta că judecarea in contradictoriu cu A.N.A.F. a prezentei cauze este neîntemeiată si în raport de prevederile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, din interpretarea cărora rezultă că raportul juridic este născut între persoana vătămată şi autoritatea emitentă a actului administrativ.

Ca titlu de practică judiciară a menţionat pârâta sentinţa civila nr. 2907 din 04 mai 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrai și fiscal, pronunţată în Dosarul nr. 339/2/2012, în contradictoriu cu SC O. SRL, şi sentinţa civila pronunţata de aceeaşi instanţă în Dosarul nr. 5059/2/2011, în contradictoriu cu SC S. SRL, 5759 din 15 octombrie 2012 pronunţată în Dosarul nr. 4071/2/2012 şi sentinţa pronunţată la 14 decembrie 2012 în Dosarul nr. 4421/2/2012 în litigiu cu E.B.E.W.E. P. G. M.B .N.F.G.K.G.

C.N.A.S. prin cererea de recurs formulată critică hotărârea primei instanţei pentru nelegalitate şi netemeinicie invocând motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., cu trimitere la normele legale în materie respectiv Ordinul comun al ministrului sănătăţii şi al preşedintelui C.N.A.S. nr. 351/464 din 21 aprilie 2011 pentru modificarea şi completarea Normelor privind organizarea evidenţei pe plătitori, declararea, constatarea şi controlul contribuţiilor prev. la art. 363 ind.1 alin. ( 1) și (2) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, cu modificările şi completările ulteriore, soluţionarea contestaţiilor şi încasarea contribuţiilor pentru finanţarea unor cheltuieli de sănătate, aprobate prin Ordinul ministrului sănătăţii şi al preşedintelui C.N.A.S. nr. 928/591/2010.

Invocând disp. art. 363¹ alin. (1) şi (2) din Legea nr. 95/2006, privind reforma în domeniul sănătăţii, cu modificările şi completările ulterioare, recurenta-pârâtă arătă că plătitorii contribuţiei erau nominalizaţi de text, respectiv:

- deţinătorii autorizaţiilor de punere pe piaţă a medicamentelor, pentru medicamentele incluse în programele naţionale de sănătate, pentru medicamentele de care beneficiază asiguraţii în tratamentul ambulatoriu, cu sau fără contribuţie personală, pe bază de prescripţie medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, şi pentru medicamentele de care beneficiază asiguraţii în tratamentul spitalicesc, care realizează încasări din comercializarea în România a medicamentelor respective, după deducerea taxei pe valoarea adăugată;

- persoanele juridice care realizează încasări din comercializarea în România a medicamentelor, ca urmare a obţinerii dreptului de comercializare direct de la deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă a medicamentelor, respectiv de la persoana care a primit de la deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă, direct sau indirect, dreptul de a transmite către terţi dreptul de comercializare a medicamentelor în România, pentru situaţia în care deţinătorii de autorizaţii de punere pe piaţă a medicamentelor respective nu desfăşoară în România activităţi de comercializare a acestora.

A mai arătat recurenta că prin dispoziţiile O.U.G. nr. 104/2009 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii şi ale Ordinului comun al ministrului sănătăţii şi al preşedintelui C.N.A.S. nr. 928/591/2010 pentru aprobarea Normelor privind organizarea evidenţei pe plătitori, declararea, constatarea şi controlul contribuţiilor prevăzute la art. 363¹ alin. (1) şi (2) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, cu modificările şi completările ulterioare, soluţionarea contestaţiilor şi încasarea contribuţiilor pentru finanţarea unor cheltuieli de sănătate, a fost reglementată obligaţia participării subiecţilor plătitori nominalizaţi la art. 363¹ alin. (1) şi (2) din Legea nr. 95/2006, cu modificările şi completările ulterioare, la plata unei contribuţii trimestriale din valoarea acestor încasări, stabilită în funcţie de volumul vânzărilor, conform grilei privind contribuţia trimestrială datorată pentru veniturile obţinute.

Urmarea faptului că, potrivit art. 363¹ din Legea nr. 95/2006, procentul contribuţiei trimestriale se determina în funcţie de volumul vânzărilor şi se aplica la încasările aferente trim. respectiv, pentru determinarea efectivă a contribuţiei trimestriale este necesară declararea de către deţinătorii de autorizaţie de punere pe piaţă sau cei care au dobândit drept de comercializare de la aceştia a valorii încasărilor realizate în respectivul trimestru.

În acest sens, dispoziţiile Ordinului comun al ministrului sănătăţii şi al preşedintelui C.N.A.S. nr. 928/591/2010 au fost modificate şi completate prin introducerea unui formular pentru declararea valorii încasărilor trimestriale de către subiecţii plătitori contribuţiei de claw-back nominalizaţi la art. 363¹ alin. (1) şi (2) din Legea nr. 95/2006 şi modificarea art. 5 din Norme pentru clarificarea mecanismului de declarare şi stabilire a contribuţiei.

Astfel, potrivit comunicatului postat pe site-ul C.N.A.S., deţinătorii de autorizaţii de punere pe piaţă sau comercializare a medicamentelor în România au fost anunţaţi ca în vederea punerii în aplicare a prevederilor Ordinului ministerului sănătăţii şi al preşedintelui C.N.A.S. 351/464/2011 de modificare şi completare a Ordinul ministrului sănătăţii şi al preşedintelui C.N.A.S. nr. 928/591/2010, să redepună declaraţiile prevăzute în anexele 2a şi 2b, aferente trim. I, II, III şi IV 2010, precum şi trimestrul I 2011, în vederea corectării tuturor neajunsurilor.

Reclamanta-intimată a revenit cu adresa din 9 iunie 2011 şi înregistrată la C.N.A.S. cu nr. 8477 din 10 iunie 2011 prin care se ataşează: a) raportări ale vânzărilor anexa 2a şi anexa 2b pentru perioada trim. I 2010, trim. I 2011; b) raportări ale încasărilor anexa 2a1 şi anexa 2b1 pentru perioada trim. I-II 2010.

Mai mult de atât, însăşi reclamanta, potrivit documentaţiei depuse la dosarul cauzei şi-a îndeplinit obligaţia de a depune declaraţiile 2a şi 2b:- la data de 9 iulie 2010 cu nr. de înregistrare la C.N.A.S. nr. 10770 pentru trim. I 2010; la data de 9 iulie 2010 cu nr. de înregistrare la C.N.A.S. nr. 10771 pentru trim. II 2010; la data de 11 noiembrie 2010 cu nr de înregistrate la C.N.A.S. nr. 16839 pentru trim. III 2010; la data de 15 ianuarie 2011 cu nr de înregistrare la C.N.A.S. nr. 50700 pentru trimestrul I 2011, situaţii ce cuprind inclusiv medicamentele comercializate către terţi, ori dacă reclamanta ar fi considerat că nu datorează această contribuţie nu şi-ar fi îndeplinit obligaţia de depunere a acestor situaţii.

Cu privire la determinarea procentului contribuţiei şi a contribuţiei instituită prin art. 363¹ din Legea nr. 95/2006, acesta se determină potrivit anexei nr. 14 la Legea nr. 95/2006, cu modificările şi completările ulterioare, din total venituri obţinute trimestrial, în funcţie de volumul vânzărilor de medicamente incluse în programele naţionale de sănătate, de medicamente de care beneficiază asiguraţii în tratamentul ambulatoriu, cu sau fără contribuţie personală, pe bază de prescripţie medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, şi de medicamente de care beneficiază asiguraţii în tratamentul spitalicesc.

Valoarea contribuţiei trimestriale se determină prin aplicarea procentului de contribuţie, asupra totalului de venituri obţinute trimestrial, după deducerea T.V.A., fiind stabilit între 5% şi 11% asupra totalului de venituri obţinute trimestrial. Prin introducerea acestei grile progresive se urmăreşte ca efortul depus de companiile producătoare pentru plata sumelor în cauză să fie direct proporţionale cu veniturile pe care le realizează în România.

Astfel, contribuţia datorată se calculează la suma încasată pentru vânzările realizate în trimestrul respectiv. Procentul de contribuţie se aplică la valoarea încasărilor trimestriale, iar obligativitatea de declarare, respectiv de virare a contribuţiei este identică pentru toţi deţinătorii de Autorizaţie de punere pe piaţă şi/sau de comercializare a medicamentelor.

Acest mecanism poate fi apreciat ca un mecanism de suplimentare la bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi are în vedere în primul rând rolul de reglementare legală pentru asigurarea furnizării serviciilor de sănătate către persoanele asigurate.

Adoptarea acestui act normativ a fost justificată obiectiv de un scop legitim în considerarea unui interes major, respectiv pentru asigurarea unui acces neîntrerupt al populaţiei la medicamente, având în vedere dispoziţiile art. 291 lit. d) din Legea nr. 95/2006 potrivit cărora C.N.A.S. are obligaţia de a acoperi nevoile de servicii de sănătate ale persoanelor, în limita fondurilor disponibile.

De asemenea, potrivit dispoziţiilor art. 5 alin. (2) din Ordinul comun al ministrului sănătăţii şi al preşedintelui C.N.A.S. nr. 928/591/2010, cu modificările şi completările ulterioare, în primele 5 zile ale lunii următoare încheierii unui trimestru, persoanele nominalizate la art. 363¹ alin. (1) şi (2) Legea nr. 95/2006, (inclusiv reclamanta) aveau obligaţia să depună la C.N.A.S., pe suport hârtie şi în format electronic declaraţiile prevăzute în anexele nr. 2a şi 2b (respectiv volumul de vânzări), iar în primele 5 zile ale lunii următoare celei în care au fost încasate în totalitate veniturile aferente unui trimestru se depun declaraţiile prevăzute în anexele nr. 2a¹ şi 2b¹ (respectiv încasările).

Această obligaţie care incumba în sarcina reclamantei nu a fost îndeplinită, având în vedere că SC I.P. SAS a depus doar declaraţiile 2a şi 2b, respectiv volumul de vânzări, nu însă şi declaraţiile 2a¹ şi 2b¹, respectiv volumul de încasări. Acest aspect este recunoscut de însăşi reclamanta.

Consecinţă a nedepunerii de către reclamanta-intimată a declaraţiilor pe proprie răspundere privind volumul de încasări aferent trim. III-IV 2010 şi trim. I 2011, C.N.A.S. a comunicat reclamantei suma estimată de plată.

Astfel, se invocă art. 5 alin. (4) şi (5) din Ordinul comun al ministrului sănătăţii şi al preşedintelui C.N.A.S. nr. 928/591/2010.

A mai precizat faptul că dispoziţiile art. 1 pct. 3-8 din O.U.G. nr. 104/2009 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, au făcut obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, în Dosarul nr. 11.665/2/2010 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, care a constituit obiectul dosarului Curţii Constituţionale nr. 935D/2011. Prin Decizia nr. 548 din 24 mai 2012, publicată în M. Of. al României, Partea I, nr. 517/26 iulie 2012, Curtea Constituţională a respins ca inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 pct. 3-8 din O.U.G. nr. 104/2009 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 95/2006, ridicată de Asociaţia Română a Producătorilor Internaţionali de Medicamente. Face de asemenea, trimitere la Decizia Curţii Constituţionale nr. 158/1998 prin care s-a statuat că „existenţa unei obligaţii exprese a fiecărui cetăţean de a contribui prin impozite şi taxe la cheltuielile publice, prevăzute la art. 53 alin. (1) din Constituţie, şi a unei obligaţii a statului de a proteja interesele naţionale în activitatea financiară conform art. 134 alin. (2) din Constituţie, este justificată de necesitatea asigurării certitudinii în constituirea etnică a resurselor financiare ale statului. Este în afară de orice îndoială că încasarea impozitelor şi taxelor constituie sursa principală de venituri a statului, prin una dintre expresiile cele mai evidente ale apărării intereselor naţionale pe plan financiar. Numai dacă dispune de aceste resurse bugetare statul va fi în măsură să-şi îndeplinească obligaţiile sale faţă de cetăţeni şi agenţii economici care au fost stabilite în art. 134 alin. (2) din Constituţie printre care: a) libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie; b) protejarea intereselor naţionale în activitatea economică, financiară şi valutară.

Arată de asemenea, că dispoziţiile Ordinului comun al ministrului sănătăţii şi al preşedintelui C.N.A.S. nr. 928/591/2010, cu modificările şi completările ulterioare, au făcut obiectul excepţiei de nelegalitate, în Dosarul nr. 11.665/2/2010 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal. Prin sentinţa civilă nr. 1855 din 14 martie 2012, instanţa a respins acţiunea reclamantei A.R.P.I.M., constatând că Ordinul comun al ministrului sănătăţii şi al preşedintelui C.N.A.S. nr. 928/591/2010, cu modificările şi completările ulterioare, a fost adoptat cu respectarea dispoziţiilor legale, iar în privinţa determinării bazei de calcul în funcţie de care se stabileşte nivelul contribuţiei, aceasta este în concordanţă cu art. 363¹ alin. (1) şi (2) Legea nr. 95/2006, modificată prin O.U.G. nr. 104/2009.

Mai invocă dispoziţiile O.G. nr. 17/2012 privind reglementarea unor măsuri fiscal-bugetare, şi de facilităţile prevăzute acel act normativ şi subliniază că şi noul act normativ reglementează obligaţia participării subiecţilor plătitori nominalizaţi la art. 363¹ alin. (1) şi (2) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, cu modificările şi completările ulterioare, din care face parte şi reclamanta, acordându-se totodată şi facilităţile fiscale mai sus menţionate, tocmai pentru a veni în sprijinul plătitorilor acestei contribuţii.

Prin întâmpinarea la recursul formulat de A.N.A.F., I.P. SAS solicită respingerea recursului ca nefondat, menţinerea soluţiei primei instanţe ca temeinică şi legală, susţinând că A.N.A.F. este autoritatea care se subrogă în drepturile şi obligaţiile C.N.A.S. în calitate de creditor bugetar, în toate procedurile de administrare a contribuţiilor claw-back potrivit dispoziţiilor art. 5 alin. (1) şi (2) şi art. 9 alin. (2) din O.U.G. nr. 77/2011, dar şi ale C. proc. fisc.

Contribuţiile claw-back sunt calificate atât prin prevederile art. 1 din C. fisc. ale art. 21 C. proc. fisc., cât şi prin prevederile art. 5 alin. (2) din O.U.G. nr. 77/2011, ca fiind contribuţii fiscale, cu alte cuvinte, creanţe fiscale care potrivit prevederilor art. 32 alin. (1) C. proc. fisc. sunt administrate de organele fiscale, cu competenţe generale în materie.

Cu toate că se păstrează competenţa C.N.A.S. privind stabilirea contribuţiilor şi emiterea notificărilor de plată (acte administrative contestate), dispoziţiile art. 9 alin. (5) - (11) din O.U.G. nr. 77/2011, clarifică situaţia sumelor datorate cu titlu de contribuţie clawback. calculate şi notificate la plată de către C.N.A.S., pentru trimestrele anterioare intrării în vigoare a O.U.G. nr. 77/2011, în sensul că se reglementează expres, procedura de informare şi predare de documente, realizată în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a O.U.G. 77/2011, între Ministerul Sănătăţii şi C.N.A.S. pe de-o parte şi A.N.A.F., pe de altă parte, în legătură cu:

- înscrisurile (notificările) în care sunt individualizate creanţele datorate şi neachitate până la data intrării în vigoare a actului normativ în discuţie, şi care reprezintă titluri executorii,

- situaţia soldurilor contribuţiilor stabilite înainte de data intrării în vigoare a prevederilor ordonanţei de urgenţă în discuţie, precum şi orice alte informaţii disponibile, necesare urmăririi şi verificării sumelor datorate,

- subiecţii plătitori ai contribuţiei claw-back sunt obligaţi să depună la organul fiscal competent, în termenul stabilit de ordonanţă, declaraţii-inventar, asumate pe propria răspundere, asimilate declaraţiilor fiscale, privind contribuţiile în sold la data intrării în vigoare a O.U.G. 77/2011.

Având în vedere aceste prevederi exprese ale O.U.G. 77/2011 este justificată calitatea procesuală a A.N.A.F., de necesitatea ca hotărârea pronunţată în cauză să îi fie opozabilă recurentei, în ceea ce priveşte, statutul reclamantei de plătitor sau neplătitor al contribuţiei şi/sau privitor la caracterul datorat sau nedatorat al sumelor notificate la plată de C.N.A.S.

Prin întâmpinarea formulată la recursul declarat de C.N.A.S. solicită respingerea acestuia ca nefondat şi susţine că SC I.P.S.A.S. SA nu are calitatea de contribuabil supus obligaţiei de plată a contribuţiei claw-back reglementată prin art. 363¹ din Legea nr. 95/2006 şi a celorlalte obligaţii corelative, întrucât a livrat medicamente numai către distribuitori angro şi nu către utilizatori finali în sistemul social de asigurări de sănătate.

Distribuitorii angro la rândul lor, revând medicamentele în nume propriu către furnizorii de medicamente în tratamentul ambulatoriu (farmacii), şi către unităţile sanitare cu paturi (spitale), sau către alţi distribuitori din România sau către cei din afara României (exporturile paralele).

Cu alte cuvinte Ipsen nu are livrări directe de medicamente către sistemul public de asigurări sociale de sănătate şi prin urmare nici nu realizează venituri plătite din Fondul unic al asigurărilor sociale de sănătate.

În privinţa modalităţii de calcul a contribuţiei se arată că potrivit normelor, procentul contribuţiei se determină pe baza declaraţiilor 2a şi 2b (privind volumul vânzărilor de medicamente) în timp ce baza de calcul pentru contribuţie la care se aplică procentul se determină pe baza declaraţiilor 2a¹ şi 2b¹ (privind încasările realizate din vânzarea de medicamente).

În consecinţă, dat fiind faptul că potrivit declaraţiilor 2a¹ şi 2b¹ în perioadele respective nu s-au raportat niciun fel de încasări rezultând din vânzarea de medicamente către farmacii sau spitale în sistemul de asigurări sociale, nivelul contribuţiei ar fi trebuit să fie „zero”, prin raportare la procentul stabilit aplicat bazei de calcul „zero” a acestei contribuţii.

Examinând recursul formulat de recurenta-pârâtă A.N.A.F. se constată că este fondat întrucât A.N.A.F. nu este emitenta actelor administrative a căror anulare se solicită şi nici nu are obligaţia să stabilească cuantumul contribuţiei claw-back.

Conform prevederilor legale O.U.G. nr. 77/2011, începând cu data de 1 decembrie 2011 când aceasta a intrat în vigoare, procedurile de administrare a creanţelor reprezentând contribuţia claw-back vor fi continuate de A.N.A.F. şi în consecinţă subrogarea instituţiei intervine numai pentru procedurile de administrare a creanţelor nu şi în ceea ce priveşte stabilirea acestora.

Noţiunea de administrare a creanţei avută în vedere de dispoziţiile art. 9 alin. (2) din O.U.G. nr. 77/2011, se referă numai la procedura de încasare şi de executare silită a creanţelor deja stabilite şi nu poate fi extinsă pentru operaţiunile juridice premergătoare de constatare a existenţei şi întinderii creanţei sau care au ca obiect individualizarea procentului de contribuţie, a bazei de calcul, calcularea efectivă a sumei datorate cu titlu de taxe claw-back şi comunicarea către debitor, acestea sunt atribuţii exclusive ale C.N.A.S.

Această concluzie se impune faţă de reglementarea impusă în art. 9 alin. (1) din O.U.G. nr. 77/2011 care prevede expres că pentru medicamentele incluse în programele naţionale de sănătate pentru medicamentele de care beneficiază asiguraţii în tratamentul ambulatoriu cu sau fără contribuţie personală, pe baza de prescripţie medicală în sistemul de asigurări sociale de sănătate şi pentru medicamentele de care beneficiază asiguraţii în tratamentul spitalicesc, vândute anterior intrării în vigoare a acestui act normativ contribuţia datorată potrivit art. 363¹ din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, se stabileşte de C.N.A.S. şi se plăteşte conform reglementărilor în vigoare la data vânzării acestora.

Cu privire la recursul formulat de C.N.A.S. se constată că este fondat pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 363¹ din Legea nr. 95/2006 (aplicabil în perioada vizată de notificările contestate)„ (1) Pentru finanţarea unor cheltuieli de sănătate, deţinătorii autorizaţiilor de punere pe piaţă a medicamentelor, pentru medicamentele incluse în programele naţionale de sănătate, pentru medicamentele de care beneficiază asiguraţii în tratamentul ambulatoriu, cu sau fără contribuţie personală, pe bază de prescripţie medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, şi pentru medicamentele de care beneficiază asiguraţii în tratamentul spitalicesc, care realizează încasări din comercializarea în România a medicamentelor respective, participă, după deducerea taxei pe valoarea adăugată, cu o contribuţie trimestrială din valoarea acestor încasări, stabilită în funcţie de volumul vânzărilor, conform grilei privind contribuţia trimestrială datorată pentru veniturile obţinute, prevăzută în anexa nr. 14. (2) În cazul în care deţinătorii de autorizaţii de punere pe piaţă a medicamentelor respective nu desfăşoară în România activităţi de comercializare a acestora, contribuţia este datorată de persoanele juridice care realizează încasări din comercializarea în România a medicamentelor, ca urmare a obţinerii dreptului de comercializare direct de la deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă a medicamentelor, respectiv de la persoana care a primit de la deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă, direct sau indirect, dreptul de a transmite către terţi dreptul de comercializare a medicamentelor în România. (3) Veniturile realizate din sumele încasate potrivit alin. (1) constituie venituri proprii ale Ministerului Sănătăţii şi se datorează începând cu data intrării în vigoare a prezentului act normativ”. Totodată, art. 365 din Legea nr. 95/2006 prevăd: „(…) (1)¹ Contribuţia prevăzută la art. 3631 se virează trimestrial, până la data de 25 a lunii următoare trim. în care a avut loc livrarea medicamentelor, într-un cont special, deschis la Trezoreria Statului pe numele Ministerului Sănătăţii. (1)² Persoanele juridice prevăzute la art. 363¹ alin. (1) care nu îşi îndeplinesc obligaţia de plată pierd dreptul la decontarea din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate a contravalorii medicamentelor comercializate în cadrul programelor naţionale de sănătate, pentru medicamentele de care beneficiază asiguraţii în tratamentul ambulatoriu, cu sau fără contribuţie personală, pe bază de prescripţie medicală, în tratamentul ambulatoriu, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, precum şi pentru medicamentele de care beneficiază asiguraţii în tratamentul spitalicesc. (1)³ Pentru neplata la scadenţă a contribuţiilor prevăzute la art. 363^1 se calculează şi se datorează accesorii în condiţiile O.G. nr. 92/2003, republicată, cu modificările şi completările ulterioare”.

Prin Normele metodologice (privind organizarea evidenţei pe plătitori, declararea, constatarea şi controlul contribuţiilor prevăzute la art. 3631 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, cu modificările şi completările ulterioare, soluţionarea contestaţiilor şi încasarea contribuţiilor pentru finanţarea unor cheltuieli de sănătate) adoptate prin Ordinul comun nr. 928/591/2010 al ministrului sănătăţii şi preşedintelui C.N.A.S., la art. 1 sunt definite următoarele noţiuni: a) volumul vânzărilor reprezintă întreaga cantitate de medicamente din cadrul programelor naţionale de sănătate, de medicamente de care beneficiază asiguraţii în tratamentul ambulatoriu, cu sau fără contribuţie personală, pe bază de prescripţie medicală, şi de medicamente de care beneficiază asiguraţii în tratamentul spitalicesc, vândută în sistemul de asigurări sociale de sănătate către furnizorii de medicamente în tratamentul ambulatoriu şi către unităţile sanitare cu paturi, în cadrul unui trimestru; b) total venituri trimestriale obţinute reprezintă valoarea rezultată în urma comercializării corespunzătoare întregii cantităţi de medicamente incluse în programele naţionale de sănătate, de medicamente de care beneficiază asiguraţii în tratamentul ambulatoriu, cu sau fără contribuţie personală, pe bază de prescripţie medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, şi de medicamente de care beneficiază asiguraţii în tratamentul spitalicesc, încasată de către persoanele menţionate la art. 3 în cadrul unui trimestru, după deducerea T.V.A.

Totodată, art. 4 din aceleaşi Norme prevede că „(1) Procentul contribuţiei se determină potrivit anexei nr. 14 la Legea nr. 95/2006, cu modificările şi completările ulterioare, din total venituri obţinute trimestrial, în funcţie de volumul vânzărilor de medicamente incluse în programele naţionale de sănătate, de medicamente de care beneficiază asiguraţii în tratamentul ambulatoriu, cu sau fără contribuţie personală, pe bază de prescripţie medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, şi de medicamente de care beneficiază asiguraţii în tratamentul spitalicesc, definit la art. 1 lit. a). (2) Valoarea contribuţiei trimestriale se determină prin aplicarea procentului de contribuţie, stabilit potrivit alin. (1), asupra totalului de venituri obţinute trimestrial, definite la art. 1 lit. b), după deducerea T.V.A”.

De asemenea, potrivit art. 5 din Norme „În primele 5 zile ale lunii următoare încheierii unui trimestru, persoanele prevăzute la art. 3 au obligaţia să depună la C.N.A.S., pe suport hârtie şi în format electronic, declaraţiile prevăzute în anexele nr. 2.a şi 2.b. (2) Persoanele prevăzute la art. 3 au obligaţia să depună la C.N.A.S., pe suport hârtie şi în format electronic, declaraţiile prevăzute în anexele nr. 2.a¹ şi 2.b¹ în primele 5 zile ale lunii următoare celei în care au fost încasate în totalitate veniturile aferente unui trimestru. (3) Declaraţiile prevăzute la alin. (1) şi (2) se dau pe propria răspundere, se semnează şi se asumă de către reprezentantul legal al persoanelor prevăzute la art. 3. Depunerea declaraţiei şi completarea tuturor câmpurilor sunt obligatorii. În cazul în care pentru declaraţiile prevăzute la alin. (1) nu există date, se completează cu zero. (4) Contribuţia datorată în funcţie de datele raportate prin declaraţiile 2.a¹ şi 2.b¹ se notifică de către C.N.A.S. în termen de 15 zile de la data depunerii declaraţiilor şi se comunică persoanelor menţionate la art. 3, potrivit formularului prevăzut în anexa nr. 3. (5) Sumele notificate conform alin. (4) pot fi contestate în termen de 3 zile de la data luării la cunoştinţă, la comisia de contestaţii formată din 3 reprezentanţi ai C.N.A.S., constituită prin ordin al preşedintelui C.N.A.S. Persoanele desemnate în comisia de soluţionare a contestaţiilor nu pot desfăşura activităţi privind colectarea, centralizarea, calcularea contribuţiei şi notificarea acesteia”.

Ca sancţiuni, art. 7 şi 8 din Norme stabilesc: „(1) Persoanele prevăzute la art. 3 care nu îşi îndeplinesc obligaţia de plată pentru un trimestru, conform dispoziţiilor art. 365 alin. (1)¹ din Legea nr. 95/2006, cu modificările şi completările ulterioare, pierd dreptul la decontarea din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate a contravalorii medicamentelor comercializate în cadrul programelor naţionale de sănătate, a medicamentelor de care beneficiază asiguraţii în tratamentul ambulatoriu, cu sau fără contribuţie personală, pe bază de prescripţie medicală, şi a medicamentelor în tratamentul spitalicesc, în sistemul de asigurări sociale de sănătate. (2) Pentru neplata la scadenţă a contribuţiei se calculează şi se datorează accesorii în condiţiile O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare (…)” (art. 7), respectiv „(1) Nerespectarea termenelor de depunere a declaraţiilor prevăzute la art. 5 alin. (1) şi (2) sau depunerea acestora cu date incomplete şi/sau incorecte se notifică de C.N.A.S. în termen de 15 zile de la data depunerii lor. Accesoriile datorate pentru neplata la termen se suportă de persoana care se încadrează în una dintre categoriile prevăzute la art. 3 şi are obligaţia să depună declaraţia conform prevederilor art. 5 alin. (2) (…)” (art. 8).

În raport de toate temeiurile de drept indicate în precedent, Curtea observă că prin disp. art. 3631 din Legea nr. 95/2006, legiuitorul a instituit obligaţia de plată a contribuţiei în primul rând în sarcina deţinătorilor autorizaţiilor de punere pe piaţă a medicamentelor (alin. (1)), iar, în măsura în care aceştia nu desfăşoară în România activităţi de comercializare, obligaţia incumbă persoanele juridice care realizează încasări din comercializarea în România a medicamentelor, ca urmare a obţinerii dreptului de comercializare direct de la deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă a medicamentelor, respectiv de la persoana care a primit de la deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă, direct sau indirect, dreptul de a transmite către terţi dreptul de comercializare a medicamentelor în România (alin. (2)).

În ce priveşte medicamentele pentru care este datorată contribuţia, acestea sunt: (a) medicamentele incluse în programele naţionale de sănătate; (b) medicamentele de care beneficiază asiguraţii în tratamentul ambulatoriu, cu sau fără contribuţie personală, pe bază de prescripţie medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate; (c) medicamentele de care beneficiază asiguraţii în tratamentul spitalicesc (art. 363¹ alin. (1) din Legea nr. 95/2006).

Instanţa de fond a reţinut că reclamanta SC I.P. S.A.S. SA persoană juridică de naţionalitate străină, deţine autorizaţie de punere pe piaţă pentru anumite medicamente dar a efectuat vânzări de medicamente în România exclusiv către terţii distribuitori angro - români independenţi.

În condiţiile în care reclamanta nu desfăşoară în România activităţi de comercializare a medicamentelor respective, aceasta nu are calitatea de plătitor al contribuţiei potrivit art. 363¹ alin. (2) din Legea nr. 95/2006, introdus prin O.U.G. nr. 104/2009, întrucât aceste obligaţii revin numai entităţilor care comercializează în România medicamente în temeiul dreptului de comercializare obţinut direct sau indirect de la deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă iar încasările sunt realizate din sistemul public de asigurări de sănătate.

Înalta Curte nu poate împărtăşi o asemenea interpretare. În primul rând, în determinarea voinţei legiuitorului trebuie să se pornească de la textele aflate pe o poziţie superioară în ierarhia normelor juridice, adică de la textul de lege, către actele administrative emise în vederea organizării executării legii sau a celor ce privesc executarea ei în concret, iar nu invers.

Or, lecturându-se art. 363¹ din Legea nr. 95/2006 se observă că acea contribuţie este impusă în primul rând în sarcina deţinătorului autorizaţiei de punere pe piaţă a medicamentelor, adică în sarcina celui care, în ipoteza în care desfăşoară activitate de comercializare în România, le introduce în circuitul programelor naţionale de sănătate, în tratamentul ambulatoriu sau spitalicesc la dispoziţia asiguraţilor. În al doilea rând, contribuţia fiind menită a finanţa cheltuielile de sănătate, se observă că, la alin. (1) al art. 363¹ din Legea nr. 95/2006, legiuitorul nu acordă vreo relevanţă eventualilor terţi distribuitori subsecvenţi, obligaţia de plată incumbând doar deţinătorului autorizaţiei atunci când desfăşoară activităţi de comercializare în România, indiferent de modalitatea în care medicamentele ajung la beneficiar, fie prin vânzare directă către farmacii sau unităţi sanitare cu paturi ori altă modalitate, fie prin intermediul unor terţi distribuitori care apoi le înstrăinează farmaciilor sau unităţilor sanitare cu paturi.

Curtea constată că, în acelaşi scop al finanţării sistemului de sănătate, tocmai pentru a se evita situaţiile în care deţinătorii de autorizaţii să eludeze incidenţa alin. (1) de la art. 363¹ din lege prin intermediul unor terţi, legiuitorul a impus, în cazul în care deţinătorul autorizaţiei nu desfăşoară activităţi de comercializare a medicamentelor în România, obligaţia de plată a contribuţiei în sarcina persoanele juridice care realizează încasări din comercializarea în România a medicamentelor, ca urmare a obţinerii dreptului de comercializare direct de la deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă a medicamentelor, respectiv de la persoana care a primit de la deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă, direct sau indirect, dreptul de a transmite către terţi dreptul de comercializare a medicamentelor în România. Or, partea reclamantă, este compania împuternicită să vândă importatorilor direcţi, distribuitorilor (terţi pe piaţă) înspre piaţa farmaceutică românească, produsele medicamentoase ale căror autorizaţii de punere pe piaţă sunt emise pe numele I.P.

I.P. recunoaşte că a efectuat vânzări de medicamente către terţi distribuitori angro români independenţi în perioada pentru care s-au emis notificările.

Curtea apreciază astfel că textul legal de la art. 363¹ alin. (2) din Legea nr. 95/2006 se interpretează ca impunând obligaţia de plată în sarcina acelei verigi din lanţul de vânzare care aduce pe piaţa din România şi în sistemul finanţat din asigurările sociale de sănătate acele medicamente, motiv pentru care legiuitorul se referă la „persoanele juridice care realizează încasări din comercializarea în România a medicamentelor, ca urmare a obţinerii dreptului de comercializare direct de la deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă a medicamentelor, respectiv de la persoana care a primit de la deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă, direct sau indirect, dreptul de a transmite către terţi dreptul de comercializare a medicamentelor în România” (art. 363¹ alin. (2) din Legea nr. 95/2006).

De altfel, se observă că sub acest aspect Ordinul comun nr. 928/591/2010 alege să nu facă dezvoltări suplimentare cât priveşte debitorii contribuţiei, ci se limitează să utilizeze la art. 3 o normă de trimitere, în care se face referire la disp. art. 363¹ alin. (1) și (2) din Legea nr. 95/2006.

Pe cale de consecinţă, pretinsul motiv de nelegalitate al notificărilor raportat la faptul că C.N.A.S. a avut în vedere şi vânzări făcute către terţi distribuitori nu subzistă, nefiind de natură a atragă anularea acestora.

În privinţa motivului de anulare, ţinând de emiterea notificărilor de către C.N.A.S. în lipsa depunerii de către reclamantă a declaraţiilor prevăzute de Anexa 2a 1 şi 2b 1 din Ordinul M.S. nr. 928/591/2010 şi efectuarea unui calcul prin estimare, motiv reţinut de judecătorul fondului, Înalta Curte găseşte întemeiate criticile recurentei-pârâte C.N.A.S. şi sub acest aspect, pentru următoarele considerente:

Prin notificările contestate recurenta-pârâtă a stabilit cuantumul taxei claw-back pentru trim. I - IV 2010 şi I 2011 folosind metoda estimării prin raportare la volumul de vânzări din această perioadă şi având în vedere datele înregistrate în sistemul de asigurări sociale de sănătate respectiv decontările din bugetul Fondului unic de asigurări sociale de sănătate, a sumelor reprezentând medicamentele furnizate de reclamantă pentru această perioadă.

Notificările au fost anulate de către instanţa de fond pe motiv că nu a fost utilizată metoda de calcul reglementată prin Ordinul M.S. nr. 928/591/2010 (art. 5 alin. (4)) potrivit cărora contribuţia datorată se calculează în funcţie de datele raportate prin declaraţiile 2a¹ şi 2b¹ respectiv volumul încasărilor în această perioadă.

La pronunţarea acestei soluţii judecătorul fondului nu a ţinut însă seama de natura contribuţiei claw-back calificată ca fiind o contribuţie fiscală, relevante în acest sens fiind dispoziţiile art. 1 C. fisc. „prezentul cod stabileşte cadrul legal pentru impozitele taxele şi contribuţiile sociale obligatorii prevăzute la art. 2 care constituie venituri la bugetul de stat, bugetele locale, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetul fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate, bugetul asigurărilor pentru şomaj şi fondul de garantare pentru plata creanţelor salariale, precizează contribuabili care au obligaţia să plătească aceste impozite, taxe şi contribuţii sociale precum şi modul de calcul şi de plată a acestora.”, art. 21 C. proc. fisc. - (1)„creanţele fiscale reprezintă drepturi patrimoniale care, potrivit legii rezultă din raporturile de drept material fiscal; (2) din raporturile de drept prevăzute la alin. (1) rezultă atât conţinutul cât şi cuantumul creanţelor fiscale, reprezentând drepturi determinate constând în: (a) dreptul la perceperea impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi altor sume care constituie venituri ale bugetului general consolidat, dreptul la rambursarea taxei pe valoarea adăugată, dreptul la restituirea impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi altor sume care constituie venituri ale bugetului general consolidat potrivit alin. (4) denumite creanţe fiscale principale ; (b) dreptul de percepere a dobânzilor, penalităţilor de întârziere sau majorărilor de întârziere, după caz în condiţiile legii denumite creanţe fiscale accesorii; (3) în cazurile prevăzute de lege organul fiscal este îndreptăţit să solicite stingerea obligaţiilor fiscale de către cel îndatorat să execute acea obligaţie în locul debitorului; (4) în măsura în care plata sumelor reprezentând impozite, taxe, contribuţii şi alte venituri ale bugetului general consolidat se constată că a fost fără temei legal, cel care a făcut astfel plata a dreptul la restituirea sumei respective” şi art. 5 alin. (2) din O.U.G. nr. 77/2011 care stabileşte natura juridică a contribuţiei claw-back ca fiind asimilată obligaţiei fiscale.

Pentru astfel de contribuţii devin aplicabile prevederile art. 67 C. proc. fisc., care permit stabilirea obligaţiei fiscale printr-o estimare rezonabilă în situaţia în care contribuabilul nu depune documentele fiscale care să permită stabilirea corectă a bazei de impunere.

În speţă, reclamanta-intimată nu şi-a îndeplinit obligaţia impusă prin dispoziţiile art. 5 din Ordinul nr. 928/591/2010 aceea de a depune în primele 5 zile ale lunii următoare la C.N.A.S., pe suport de hârtie şi în format electronic declaraţiile prevăzute la anexele 2a şi 2b şi (situaţia vânzărilor) şi 2a¹ şi 2b¹ (situaţia încasărilor).

Reclamanta-intimată şi-a îndeplinit parţial această obligaţie şi a depus la C.N.A.S. numai documentele referitoare la situaţia vânzărilor corespunzătoare anexelor 2a şi 2b fără a depune şi declaraţiile corespunzătoare anexei 2a¹ şi 2b¹ privind situaţia încasărilor.

În această situaţie, în mod corect, recurenta-pârâtă a dat eficienţă art. 67 C. proc. fisc. şi a stabilit cu titlu provizoriu contribuţia claw-back, reclamanta-intimată având posibilitatea să depună în termen de 30 de zile, calculate de la dat comunicării notificării, datele necesare pentru verificarea situaţiei fiscale.

În atare situaţie, prin emiterea acestor notificări reclamanta-intimată nu a fost prejudiciată întrucât aceste obligaţii au fost stabilite sub rezerva verificării ulterioare, aşa cum s-a arătat mai sus, reclamanta având posibilitatea ca în termen de 30 de zile de la comunicarea notificării să depună documentele necesare pentru clarificarea situaţiei.

Dacă reclamanta nu deţinea astfel de situaţii şi încasările erau „zero”, declaraţiile se completau cu „zero„.

Interpretarea dată de judecătorul fondului în sensul că taxa claw-back nu poate fi calculată în lipsa situaţiilor privind încasările (declaraţiile a¹ b¹), chiar dacă se constată o lipsă de diligenţă din partea celor obligaţi a le depune nu poate fi primită întrucât ar lipsi de conţinut dispoziţiile legale ce reglementează această contribuţie şi s-ar ignora scopul pentru care a fost instituită anume asigurarea unui acces neîntrerupt al populaţiei la medicamentele cu şi fără contribuţie personală acordate în ambulatoriu în cadrul programelor naţionale de sănătate, precum şi în unităţile sanitare cu paturi.

Pentru toate aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 304 pct. 9 din acelaşi cod, va admite recursurile formulate de C.N.A.S. şi A.N.A.F. şi va modifica sentinţa recurată în sensul că va admite excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a A.N.A.F. cu consecinţa respingerii acţiunii formulate de SC I.P. S.A.S. SA, în contradictoriu cu A.N.A.F., ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă şi totodată va respinge ca nefondată acţiunea reclamantei formulate în contradictoriu cu pârâta C.N.A.S.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de C.N.A.S. şi A.N.A.F. împotriva sentinţei civile nr. 1980 din 13 iunie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Modifică sentinţa atacată în sensul că:

Admite excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a A.N.A.F. şi respinge acţiunea formulată de SC I.P. S.A.S. SA, în contradictoriu cu pârâta A.N.A.F., ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Respinge acţiunea formulată de SC I.P. S.A.S. SA, în contradictoriu cu pârâta C.N.A.S., ca nefondată.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 octombrie 2014.

← ICCJ. Decizia nr. 3908/2014. Contencios. Alte cereri. Recurs		ICCJ. Decizia nr. 3912/2014. Contencios. Anulare act... →

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

ICCJ. Decizia nr. 3904/2014. Contencios. Conflict de competenţă. Fond ICCJ. Decizia nr. 3905/2014. Contencios. Conflict de competenţă. Fond ICCJ. Decizia nr. 3906/2014. Contencios. Contestaţie act administrativ fiscal. Recurs ICCJ. Decizia nr. 3908/2014. Contencios. Alte cereri. Recurs ICCJ. Decizia nr. 3912/2014. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs ICCJ. Decizia nr. 3918/2014. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs ICCJ. Decizia nr. 3926/2014. Contencios. Contestaţie act administrativ fiscal. Recurs ICCJ. Decizia nr. 3948/2014. Contencios. Contract administrativ. Recurs