ICCJ. Decizia nr. 3912/2014. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3912/2014
Dosar nr. 11879/2/2010
Şedinţa publică de la 21 octombrie 2014
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Hotărârea primei instanţe
Prin Sentinţa civilă nr. 4660 din 5 iulie 2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţiile lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor, lipsei dovezii calităţii de reprezentant a asociaţiei care a formulat cererea de chemare în judecată, lipsei calităţii procesuale pasive, invocată de pârâţii Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice şi Casa Naţională de Pensii Publice, excepţiile nulităţii, lipsei procedurii prealabile, inadmisibilităţii acţiunii şi netimbrării, ca neîntemeiate.
A admis excepţia necompetenţei materiale în ceea ce priveşte capătul de cerere având ca obiect anularea deciziilor de recalculare a pensiilor, plata drepturilor băneşti şi punerea în executare a hotărârii judecătoreşti, sub sancţiunea plăţii despăgubirilor de întârziere.
A admis în parte acţiunea formulată de reclamanţii A.N., A.S., B.G., B.V., B.E., B.V1., B.V2., B.T., B.E1., B.S., B.G., B.D1., B.D2., B.M1., etc., toţi reprezentaţi de mandatar Asociaţia Naţională a Pensionarilor din Serviciul Auxiliar de Specialitate al Instanţelor Judecătoreşti şi Parchetelor (ANPSASIJP), în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României, Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale şi Casa Naţională de Pensii şi Asigurări Sociale.
A admis în parte cererile de intervenţie în interes propriu, formulate de intervenienţii N.L., R.M., C.E. şi A.F.
A admis cererea de intervenţie în interesul reclamanţilor, formulată de P.C.
A anulat în parte H.G. nr. 737/2010 - în ce priveşte metodologia de recalculare a pensiilor de serviciu prevăzute la art. 1 lit. c) din Legea nr. 119/2010 (pensiile de serviciu ale personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea).
A suspendat executarea actului administrativ sus-menţionat, până la soluţionarea irevocabilă a cauzei.
A declinat competenţa de soluţionare a capătului trei de cerere (anularea deciziilor de recalculare, plata diferenţelor băneşti şi punerea în executare a hotărârii, sub sancţiunea plăţii despăgubirilor) şi cererile de intervenţie în interes propriu pentru capătul de cerere având acest obiect, formulate de intervenienţii N.L., R.M., C.E. şi A.F., către Tribunalul Bucureşti, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale.
2. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva Sentinţei civile nr. 4660 din 5 iulie 2011 au formulat recurs, în termenul legal, pârâţii Guvernul României, Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice şi Casa Naţională de Pensii Publice, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
La termenul de judecată din data de 26 februarie 2013, la solicitarea de suspendare a judecăţii formulată de intimaţii-reclamanţi şi având în vedere acordul exprimat de recurentul-pârât Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, a dispus suspendarea judecării cauzei, în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.
Recurenţii-pârâţi Guvernul României şi Casa Naţională de Pensii Publice nu au fost prezenţi la nici un termen de judecată, solicitând judecarea cauzei în lipsă în cuprinsul cererilor de recurs.
Datorită faptului că până la data de 27 februarie 2014, niciuna dintre părţi nu a solicitat repunerea cauzei pe rol şi nici nu a îndeplinit vreun act de procedură, în temeiul art. 252 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fixat termen de judecată la data de 27 mai 2014, cu citarea părţilor, pentru a se discuta dacă operează perimarea cererilor de recurs, conform art. 248 alin. (1) C. proc. civ.
Prin notele scrise depuse la dosar la termenul din 27 mai 2014, recurentul-pârât Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice a solicitat respingerea excepţiei perimării şi repunerea cauzei pe rol, arătând că în cuprinsul cererilor de recurs s-a cerut judecarea cauzei în lipsă, iar încheierea prin care a fost suspendată judecata, nu a fost comunicată recurenţilor, în vederea atacării cu recurs.
3. Considerentele Înaltei Curţi asupra excepţiei perimării cererilor de recurs
Potrivit dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., "Orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau revocare, se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor dacă a rămas în nelucrare din vina părţii timp de un an", iar conform art. 249 C. proc. civ., "Perimarea se întrerupe prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de către partea care justifică interes."
Totodată, prevederile art. 250 alin. (1) C. proc. civ. stabilesc astfel: "Cursul perimării este suspendat cât timp dăinuieşte suspendarea judecării, pronunţată de instanţă în cazurile prevăzute de art. 244, precum şi în alte cazuri stabilite de lege, dacă suspendarea nu este cauzată de lipsa de stăruinţă a părţilor în judecată."
Prin urmare, după încetarea împrejurărilor care au determinat suspendarea, cursul perimării va continua de la punctul la care s-a oprit, incluzându-se şi timpul scurs înaintea suspendării.
În conformitate cu dispoziţiile legale menţionate, perimarea este o sancţiune procedurală de aplicaţie generală, ce operează de drept, atât în etapa judecăţii în primă instanţă, cât şi în etapa judecăţii în căile de atac, având un caracter mixt, în sensul că este o sancţiune procedurală pentru nerespectarea termenului prevăzut de lege, constând în stingerea procesului în faza în care se găseşte, dar şi o prezumţie de desistare de judecată, determinată de lipsa de stăruinţă a părţilor în soluţionarea pricinii.
Din verificarea actelor dosarului rezultă că, în cauză, nu s-au îndeplinit acte de procedură de natură a întrerupe sau a suspenda cursul perimării, astfel cum sunt prevăzute la art. 249 - 250 C. proc. civ.
Niciuna din părţile în cauză nu a manifestat stăruinţă în soluţionarea litigiului prin formularea unei cereri de repunere pe rol a cauzei, aceasta fiind singurul remediu pentru invocarea unei eventuale nelegalităţi a încheierii de suspendare.
Recurentul-pârât Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice, prezent de altfel, prin reprezentant legal la termenul la care a fost pusă în discuţie suspendarea judecării cauzei în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei la data de 27 mai 2014, ulterior împlinirii termenului de perimare, calculat conform art. 101 alin. (3) C. proc. civ.
Susţinerile recurentului-pârât, în sensul nerespectării de către instanţă a obligaţiei de comunicare a încheierii prin care a fost suspendată judecata cauzei, în vederea atacării cu recurs, nu pot fi reţinute.
Potrivit dispoziţiilor art. 2441 C. proc. civ., asupra suspendării procesului, în toate cazurile, instanţa se va pronunţa prin încheiere care poate fi atacată cu recurs în mod separat în mod separat, cu excepţia celei pronunţate în recurs.
În speţă, având în vedere că încheierea în cauză a fost pronunţată în dosarul instanţei de recurs, în timpul judecării acestei căi de atac şi că decizia pronunţată în recurs este irevocabilă, nefiind supusă nici unei căi de atac, conform art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., încheierea prin care a fost suspendată judecata are acelaşi caracter irevocabil, nefiind supusă recursului şi nici comunicării, astfel cum fără temei s-a susţinut.
Pentru considerentele expuse, având în vedere că, în cauză, a trecut mai mult de un an de la data suspendării judecării pricinii, timp în care nici una din părţile în proces nu a manifestat stăruinţă în judecată şi nu a solicitat repunerea pe rol a cauzei, iar în această perioadă, nu a intervenit nici o cauză de întrerupere sau suspendare a termenului de perimare, Înalta Curte va dispune respingerea cererii de repunere pe rol formulată de recurentul Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice şi în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., va admite excepţia perimării şi va constata perimate recursurile declarate de pârâţii Guvernul României, Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice şi Casa Naţională de Pensii Publice.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge cererea de repunere pe rol formulată de recurentul Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice.
Admite excepţia perimării recursurilor.
Constată perimate recursurile declarate de pârâţii Guvernul României, Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice şi Casa Naţională de Pensii Publice împotriva Sentinţei civile nr. 4660 din 5 iulie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 octombrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3911/2014. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 3918/2014. Contencios. Anulare act... → |
|---|
