ICCJ. Decizia nr. 4028/2014. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4028/2014
Dosar nr. 1377/54/2012
Şedinţa publică de la 29 octombrie 2014
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 5 iunie 2012, com. Dobretu judeţul Olt a chemat în judecată A.P.D.R.P. (actualmente A.F.I.R.), M.A.D.R. şi C.R.P.D.R.P. 4-SV Oltenia, solicitând anularea notificării din 27 octombrie 2012 de încetare a contractului de finanţare din 17 octombrie 2010 şi a Deciziei de soluţionare a contestaţiei nr. E/8050 din 24 aprilie 2012.
În motivarea cererii reclamanta a învederat că, în mod neîntemeiat, a fost notificată despre încetarea contractului de finanţare pentru implementarea proiectului „Îmbunătăţirea şi dezvoltarea infrastructurii legate de dezvoltarea şi adaptarea agriculturii în com. Dobreţu, judeţul Olt”, în condiţiile în care au fost parcurse toate procedurile prevăzute de O.U.G. nr. 34/2006 şi de Ghidul solicitantului.
În acţiune, reclamanta a arătat că unica problemă apărută a privit încheierea de către A.D.S. a unui act adiţional la un contract de concesiune referitor la 1,13 ha de drumuri, înscris contestat la Tribunalul Olt, în condiţiile în care au fost menţinute Hotărârile C.L. Dobreţu cu privire la situaţia juridică a acelei suprafeţe.
Prin sentinţa nr. 181 din 19 aprilie 2013, Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea faţă de pârâţii M.A.D.R. şi C.R.P., pentru D.R.P. 4 SV Oltenia, pentru lipsa calităţii procesuale pasive.
Acţiunea a fost admisă în contradictoriu cu pârâta A.P.D.R.P., instanţa dispunând şi anularea notificării din 27 ianuarie 2012 şi a deciziei de soluţionare a contestaţiei din 24 aprilie 2012.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că prin notificarea în litigiu s-a constatat că la atribuirea contractului de finanţare nu au fost respectate prevederile legale, întrucât la momentul depunerii documentaţiei reclamanta nu era deţinătoarea drumurilor de acces la exploataţiile agricole, care se aflau în proprietatea privată a statului, în administrarea A.D.S. şi concesionate unei persoane fizice.
Instanţa a stabilit în esenţă că, în raport de Hotărârea C.L. din 7 aprilie 2010, rectificată prin Hotărârea C.L. din 2011 drumurile de exploatare agricolă invocate în cauză constituie proprietatea publică a reclamantei, situaţie confirmată şi de H.G. nr. 413/2011, în a cărei anexă 29 terenurile respective sunt menţionate în inventarul bunurilor aparţinând domeniului public al com. Dobreţu.
Împotriva sentinţei a declarat recurs pârâta A.P.D.R.P., în prezent A.F.I.R. - criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie şi invocând motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. privind greşita aplicare a legii.
Astfel, pârâta a învederat că prin semnarea contractului de finanţare la 17 octombrie 2010, reclamanta şi-a asumat toate clauzele contractuale, inclusiv obligaţia de a respecta criteriile de eligibilitate şi selecţie, pe toată durata de valabilitate a contractului.
Or, la data încheierii contractului, drumurile de exploatare nu aparţineau com. Dobretu, ci făceau parte din domeniul privat al statului, fiind în administrarea A.D.S.
Mai mult, a arătat pârâta, prin contractul din 17 decembrie 2009 încheiat de A.D.S. s-a concesionat către C.M. suprafaţa de 12,75 ha teren agricol - livadă - aflată în com. Dobretu, la 12 mai 2011 prin actul adiţional din 2011 fiind concesionate şi drumurile aferente de 1,13 ha.
S-a menţionat de asemenea, că segmentele de drum în discuţie sunt intabulate în cartea funciară în favoarea Statului Român la capitolul sarcini fiind notat dreptul de concesiune, contractul de concesiune, inclusiv actul adiţional fiind în derulare şi încasându-se preţul exploatării terenurilor.
Referitor la Hotărârile C.L. din 2010 și din 2011, pârâta a precizat că acestea, referindu-se strict la evidenţa bunurilor aparţinând domeniului public al unor unităţi administrativ - teritoriale, nu reprezintă acte constitutive ale dreptului de proprietate şi nu schimbă natura juridică a terenurilor în discuţie, întocmirea unui inventar neconstituind, potrivit Legii nr. 213/1998, un mod de dobândire a dreptului de proprietate publică.
Astfel fiind, a învederat pârâta, regimul juridic al tronsoanelor de drum în litigiu afectează criteriile de eligibilitate pentru încheierea contractului de finanţare, instanţa de fond dispunând nejustificat anularea actelor administrative contestate.
Analizând actele şi lucrările dosarului în raport de motivele invocate şi de prevederile art. 304 şi 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este fondat, urmând a fi admis şi a se dispune casarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Astfel cum rezultă din actele dosarului, la data de 17 octombrie 2010 a fost încheiat contractul de finanţare având ca obiect acordarea ajutorului financiar nerambursabil de 4.133.693 lei pentru realizarea proiectului „Îmbunătăţirea şi dezvoltarea infrastructurii legate de dezvoltarea şi adaptarea agriculturii în com. Dobreţu, judeţul Olt”.
Una dintre condiţiile de eligibilitate a proiectului finanţat din surse nerambursabile era, potrivit Ghidului solicitantului versiunea 2010, cap. 2, subcap. 2.1., ca beneficiarul eligibil pentru sprijinul acordat, în speţă unitatea administrativ teritorială, să fie deţinător de terenuri agricole şi/sau infrastructură de acces la exploataţiile agricole.
De asemenea, la cap. 4 din Ghidul solicitantului se prevede obligativitatea depunerii inventarului primăriei întocmit conform legislaţiei privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia, cu alte cuvinte investiţia putea fi realizată doar pe terenuri aparţinând proprietăţii publice a unităţii administrativ teritoriale.
Instanţa de fond a reţinut că această cerinţă a fost îndeplinită întrucât drumurile de exploatare agricolă constituie proprietatea publică a comunei, regim juridic atestat de Hotărârea C.L. din 7 aprilie 2010, rectificată prin Hotărârea C.L. din 8 martie 2011, public al com. Dobreţu.
Însă, înscrisurile aflate la dosarul cauzei nu sunt edificatoare cu privire la regimul juridic al celor 3 tronsoane de drum în litigiu, fiind necesară completarea probelor sub acest aspect, pentru a se stabili dacă la momentul depunerii cererii de finanţare, reclamanta era într-adevăr deţinătoarea întregii infrastructuri agricole incluse în proiect.
Or, pârâta a susţinut constant că, la data încheierii contractului de finanţare, suprafaţa de teren în litigiu se afla în proprietatea privată a Statului Român şi în administrarea A.D.S., fiind concesionată numitei C.M., astfel cum rezultă din menţiunile înscrise în cartea funciară (extrase C.F. aflate la filele 25-36 recurs).
Potrivit art. 8 alin. (1) din Legea nr. 213/1998 privind bunurile proprietate publică, trecerea bunurilor din domeniul privat al statului în domeniul public al unităţii administrative se face prin hotărâre a Guvernului României.
În cauză, rezultă că reclamanta a demarat procedurile privind emiterea unei hotărâri de guvern pentru transmiterea unor drumuri de exploatare agricolă din domeniul privat al statului în domeniul public al com. Dobreţu, dar la dosar s-au depus doar nota de fundamentare şi un proiect al hotărârii.
Cât priveşte H.G. nr. 413/2011 de atestare a inventarului domeniului public, aceasta are doar un efect declarativ, de delimitare a proprietăţii publice de proprietatea privată, neavând efect constitutiv de drept de proprietate în favoarea unităţii administrativ teritoriale.
În fond după casare, se impune suplimentarea probelor, urmând a se verifica dacă proiectul hotărârii de guvern de transmitere a suprafeţei în litigiu a fost materializat şi a se solicita relaţii complete de la cartea funciară a com. Dobreţu cu privire la situaţia juridică a terenului.
De asemenea, întrucât au existat litigii pe rolul instanţei de contencios administrativ având ca obiect anularea Hotărârilor C.L. din 2010 şi din 2011, pe de o parte şi, respectiv anularea actului adiţional din 2011 la contractul de concesiune din 2009 încheiat între A.D.S. şi C.M., precum şi anularea H.G. nr. 413/2011 pe de altă parte, apare necesar pentru justa soluţionare a prezentei cauze să se depună hotărârile irevocabile pronunţate în Dosarul nr. 3832/104/2011* al Tribunalului Olt, respectiv nr. 2285/54/2012 al Curţii de Apel Craiova.
În raport de cele expuse mai sus, Curtea va admite recursul declarat şi va casa sentinţa cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de A.F.I.R. împotriva sentinţei nr. 181 din 19 aprilie 2013 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa recurată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 29 octombrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4012/2014. Contencios. Contestaţie act... | ICCJ. Decizia nr. 4032/2014. Contencios → |
|---|
