ICCJ. Decizia nr. 4039/2014. Contencios. Constatarea calităţii de lucrător/colaborator al securităţii (OUG nr.24/2008). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4039/2014
Dosar nr. 2144/2/2011
Şedinţa publică de la 29 octombrie 2014
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 2144/2/2011, reclamantul C.N.S.A.S. a solicitat constatarea existenţei calităţii de colaborator al Securităţii, în privinţa pârâtului H.T.
În motivarea în fapt a cererii, reclamantul a arătat că pârâtul este membru al C.L.C. Cochirleanca, judeţul Buzău, iar conform prevederilor art. 3 lit. g) coroborat cu art. 5 alin. (1) teza a II-a din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 293/2008, C.N.S.A.S. verifică din oficiu, sub aspectul constatării calităţii de lucrător sau de colaborator al Securităţii, persoanele care candidează, au fost alese sau numite în demnităţile sau funcţiile prevăzute la art. 3 lit. b) - h)1.
Reclamantul a învederat că din cuprinsul Notei de Constatare nr. DI/I/1036 din 15 aprilie 2010, rezultă că pârâtul a fost recrutat în calitate de colaborator în anul 1976, „cu scopul de a lucra informativ un grup de tineri selecţionaţi în cercul de suspecţi privind acţiunea <S.>/<S.> din satul Bobocu, comuna Cochirleanca, judeţul Buzău. În anul 1985, pârâtul a fost reactivat pentru „încadrarea informativă a C.A.P.- ului” din satul Bobocu, în problema „Persoane fără antecedente”. Pârâtul a semnat două Angajamente, la data de 10 iunie 1976 şi la data de 11 decembrie 1985, având numele conspirativ de colaborator „C.Şt.” şi „C.A.”.
Susţine că în temeiul art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, analizând materialele furnizate pârât în perioada colaborării cu organele de securitate, se constată că informaţiile furnizate Securităţii se referă la activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist.
Astfel, reclamantul a făcut referire la nota informativă furnizată de pârât la data de 06 decembrie 1985, sub numele conspirativ „C.A.”, cu privire la numitul M.M., la informaţiile prezentate organelor locale de miliţie la data de 02 mai 1985, privind aceeaşi persoană, precum şi la conţinutul Referatului cu propunere de recrutare a pârâtului, întocmit la 07 decembrie 1985.
Reclamantul a arătat că informaţiile furnizate de pârât au vizat îngrădirea dreptului la viaţă privată, prin furnizarea acestor informaţii, pârâtul conştientizând faptul că asupra persoanelor la care s-a referit în delaţiunea sa se pot lua măsuri de urmărire şi verificare şi, prin urmare, a vizat această consecinţă.
În drept, acţiunea este întemeiată pe conţinutul art. 3 lit. g), art. 2 lit. b), art. 8 lit. a), art. 5 alin. (1), art. 11 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 293/2008, coroborate cu art. 30, art. 31 alin. (1), art. 35 alin. (5) lit. a) din Regulamentul de organizare şi funcţionare al C.N.S.A.S., adoptat prin Hotărârea nr. 2/2008.
În dovedirea acţiunii, au fost depuse la dosar, în copie, Nota de Constatare nr. DI/I/1036 din 15 aprilie 2010, aprobată de Colegiul C.N.S.A.S.; Dosar nr. R 159955 (cota C.N.S.A.S.), integral.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâtul a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată. Pârâtul a arătat, în esenţă, că în perioada respectivă nu există nici o notă semnată de el personal sau sub numele conspirativ „C.Şt.”, şi nu a semnat notele informative date sub numele „C.A.”.
Prin sentinţa civilă nr. 1203 din 3 aprilie 2013, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamantul C.N.S.A.S., în contradictoriu cu pârâtul H.T. şi a constatat calitatea de colaborator al Securităţii în privinţa pârâtului.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Din cuprinsul Notei de Constatare nr. DI/I/1036 din 15 aprilie 2010 întocmită de reclamant prin Direcţia Investigaţii, rezultă că în anul 1976, pârâtul a fost recrutat în calitate de colaborator, pentru încadrarea informativă a unui grup de tineri selecţionaţi în cercul de suspecţi privind acţiunea „S.”/„S.” din satul Bobocu, comuna Cochirleanca, judeţul Buzău.
În anul 1985, pârâtul a fost reactivat pentru „încadrarea informativă a C.A.P.- ului” din satul Bobocu, în problema „Persoane fără antecedente”.
Pârâtul a semnat două Angajamente, la data de 10 iunie 1976 şi respectiv, la data de 11 decembrie 1985, având numele conspirativ de colaborator „C.Şt.” (1976 - 1979) şi „C.A.” (1985 - 1986), din care reiese că a acceptat colaborarea în secret cu organe ale Securităţii statului în direcţia informării asupra unor aspecte sau fenomene negative, ce interesa această structură a statului.
Dispoziţiile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 definesc noţiunea de colaborator al Securităţii ca fiind persoana care a furnizat informaţii, indiferent sub ce formă, precum note şi rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii, prin care se denunţau activităţile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist şi care au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Persoana care a furnizat informaţii cuprinse în declaraţii, procesele-verbale de interogatoriu sau de confruntare, date în timpul anchetei şi procesului, în stare de libertate, de reţinere ori de arest, pentru motive politice privind cauza pentru care a fost fie cercetată, fie judecată şi condamnată, nu este considerată colaborator al Securităţii, potrivit prezentei definiţii, iar actele şi documentele care consemnau aceste informaţii sunt considerate parte a propriului dosar. Persoanele care, la data colaborării cu Securitatea, nu împliniseră 16 ani, nu sunt avute în vedere de prezenta definiţie, în măsura în care se coroborează cu alte probe. Colaborator al Securităţii este şi persoana care a înlesnit culegerea de informaţii de la alte persoane, prin punerea voluntară la dispoziţia Securităţii a locuinţei sau a altui spaţiu pe care îl deţinea, precum şi cei care, având calitatea de rezidenţi ai Securităţii, coordonau activitatea informatorilor.
În nota informativă din data de 06 decembrie 1985, întocmită olograf şi semnată cu numele conspirativ „C.A.”, pârâtul a relatat următoarele: „Sursa informează că numitul M.M. din Bobocu adoptă o poziţie mai rezervată, nu mai părăseşte des domiciliul, rămânând în comună /…/. Se află în relaţii de vizită şi prietenie cu S.V., şofer /…/ M.M. nu a renunţat la ideile sale deoarece, nu reţin exact persoana care mi-a spus într-o seară în faţa bufetului, că M. a afirmat că dacă el era liber în momentul când şeful statului a fost plecat într-o vizită, în străinătate, s-ar fi deplasat în Piaţa Naţiunii în Bucureşti, unde şi-ar fi dat foc ca să saboteze vizita delegaţiei române în străinătate.”
Anterior, din procesul - verbal întocmit la 02 mai 1985 de către şeful Postului de Miliţie Cochirleanca, din cadrul Miliţiei judeţului Buzău, rezultă că la data menţionată, pârâtul s-a prezentat la Postul de Miliţie şi a informat organele de miliţie despre faptul că „în dimineaţa zilei de 2 mai 1985, trecând pe uliţă, a văzut afişat pe locuinţa numitului M.M. din satul Boboc o pancardă scrisă pe pânză, înrămată în scândură de gard, pe care era scris următorul conţinut; <Greva Foamei – victima miliţiei şi securităţii>. Cu această ocazie numitul H.T. a mers la locuinţa numitului M.M., a bătut la uşa locuinţei, dar nu a răspuns nimeni”.
De asemenea, în Referatul cu propunere de recrutare în calitate de informator a pârâtului din data de 07 decembrie 1985, ofiţerii de Securitate au consemnat următoarele: „În luna mai a.c. a fost solicitat de şeful postului de miliţie să urmărească intenţiile şi preocupările numitului M.M., din Bobocu, element protestatar care a cerut plecarea definitivă din ţară. Candidatul a fost primul care a observat că M. M. a afişat la locuinţa sa o pancartă cu conţinut protestatar, informând urgent miliţia din comună.”
Din probele administrate în cauză de către reclamant, respectiv angajamentele semnate de pârât şi notele informative depuse la dosar, reiese că prima condiţie impusă de dispoziţiile legale menţionate este îndeplinită, pe parcursul colaborării cu organele de Securitate, pârâtul furnizând informaţii despre atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, în mod detaliat.
Este de notorietate faptul că în perioada respectivă erau interzise formele de manifestare a nemulţumirilor referitoare la politica şi măsurile dispuse de conducerea partidului, orice comentarii în acest sens reprezentând atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, lucru întărit şi de faptul că împotriva persoanelor semnalate în notele informative întocmite de pârât au fost luate măsuri pe linie de Securitate.
Curtea apreciază că şi cea de-a doua condiţie prevăzută de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 este îndeplinită, informaţiile cuprinse în notele informative întocmite de către pârât fiind de natură să aducă atingere drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, prevăzute în Constituţia României de la acea dată.
Astfel, ca urmare a informaţiilor furnizate de pârât la data de 02 mai 1985, numitul M.M. a fost reţinut şi condamnat la 2 luni închisoare.
Şi informaţiile furnizate prin nota informativă datată 06 decembrie 1985 a avut drept consecinţă urmărirea persoanei semnalate, dovadă în acest sens constituind-o nota ofiţerului de securitate care a dispus drept sarcini, identificarea persoanelor care îl vizitează pe M.M. la domiciliu şi reţinerea numărului maşinilor care-şi fac apariţia la locuinţa acestuia. Ulterior, au fost dispuse drept măsuri identificarea civililor semnalaţi că îl vizitează la domiciliu pe M.M.
În consecinţă, Curtea reţine că informaţiile furnizate de pârât au vizat îngrădirea dreptului la viaţă privată, prevăzut de art. 17 din Pactul Internaţional cu privire la Drepturile Civile şi Politice.
Susţinerile pârâtului în sensul că nu a semnat cele două Angajamente şi notele informative date sub numele conspirativ „C.A.”, nu pot fi reţinute.
La solicitarea pârâtului, Curtea a încuviinţat efectuarea în cauză a unei expertize grafologice, care să stabilească dacă angajamentele datate 10 iunie 1976 şi 11 decembrie 1985, precum şi notele informative date sub numele conspirativ „C.A.”, au fost scrise şi semnate de către pârâtul H.T.
Materialele supuse examinării cu constatat atât din actele în litigiu, în original, cât şi din materiale de comparaţie puse la dispoziţia instanţei de către pârât.
Expertiza tehnică a concluzionat că Angajamentele datate 10 iunie 1976 şi 11 decembrie 1985, notele informative aflate la filele 8, 9 şi 20 în dosarul personal nr. R 159955 şi notele informative aflate la dosarul nr. I 23881, au fost scrise şi semnate de pârâtul H.T.
Dispoziţiile art. 2 din O.U.G. nr. 24/2008 prevăd că este colaborator persoana care a furnizat informaţii indiferent sub ce formă, precum note, rapoarte scrise şi relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii.
Ca atare, pentru constatarea calităţii de colaborator în accepţiunea O.U.G. nr. 24/2008, nu prezintă relevanţă durata sau modalitatea colaborării cu Securitatea sau dacă există o singură notă sau mai multe înscrisuri semnate de pârât prin care a furnizat informaţii, fiind relevant aspectul că informaţiile furnizate au vizat încălcarea drepturilor sau libertăţilor fundamentale ale persoanei urmărite.
În cauză, aşa cum s-a reţinut, informaţiile furnizate de pârât ating calitatea cerută de lege, respectiv prin acestea se denunţau activităţile şi atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist şi au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
În consecinţă, având în vedere cele reţinute anterior, Curtea a admis acţiunea şi a constatat calitatea de colaborator al Securităţii în privinţa pârâtului.
Împotriva acestei sentinţe, considerând-o netemeinică şi nelegală, a declarat recurs pârâtul H.T.
În motivarea recursului se arată că instanţa de fond s-a pronunţat asupra acţiunii în constatare depusă de către C.N.S.A.S. în sensul că a admis acţiunea, constatând pe aceasta cale calitatea de colaborator al securităţii .Instanţa a fost sesizată cu aceasta acţiune, solicitarea C.N.S.A.S.-ului fiind de a constata calitatea de colaborator deoarece în perioada anilor 1976-1986 a dat note informative sub numele conspirativ de C.A. şi C.Şt., însă în urma dezbaterilor s-a constatat că doar sub numele de C.A. au fost emise note informative, nu şi sub numele de C.Şt.
Recurentul susţine că instanţa de fond ar fi trebuit să admită în parte acţiunea şi nu în totalitate.
O altă problemă care se ridică cu privire la soluţia dată de către instanţa de fond este vis-a-vis de probele administrate în cauză.
Prin încheierea din data de 12 septembrie 2012, instanţa a îngăduit atât un expert parte, (numele şi datele expertului fiind depuse la dosarul cauzei), însă aceasta nu s-a concretizat în nici un fel. Actele originale în baza cărora s-a efectuat expertiza se aflau la expertul desemnat de către instanţă, expertul parte domnul O.I. neputând efectua sau lua parte la expertiză nefiind citat de către celalalt expert.
O dată ce această probă a fost încuviinţată şi nu a fost decăzut din ea, este vorba despre o încălcare a art. 6 din C.E.D.O., în sensul ca nu a avut parte de un proces echitabil.
De asemenea, la termenul din data de 20 martie 2013, apărătorul ales, având şi cauze la o altă instanţa a întârziat la şedinţă, instanţa amânând pronunţarea.
Prin nenumărate cereri s-a solicitat la grefa instanţei eliberarea unui exemplar de pe raportul de expertiză, acest lucru rezolvându-se foarte târziu nu a putut formula obiecţiuni sau apărări vis-a-vis de acest raport.
Pentru toate aceste considerente recurentul apreciază că soluţia instanţei de fond este netemeinică si nelegală, motiv pentru care solicită admiterea prezentul recurs, casarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea administrării probei deja admise şi neadministrată din cauze necunoscute.
Examinând cauza şi sentinţa recurată în raport cu actele şi lucrările dosarului precum şi cu dispoziţiile legale incidente, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
Pentru a ajunge la această soluţie, Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare arătate.
În mod corect prima instanţă a admis în tot acţiunea formulată de reclamantul C.N.S.A.S., constatând calitatea pârâtului H.T. de colaborator al Securităţii, în raport de prevederile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008. Nu poate fi primită susţinerea pârâtului – recurent că acţiunea ar fi trebuit admisă doar în parte, deoarece a rezultat în urma dezbaterilor că au fost emise note informative doar cu numele de „C.A.” şi nu şi cu acela de „C.Şt.”, astfel cum se susţine în cererea de chemare în judecată.
Conform unei jurisprudenţe consolidate a instanţei supreme este suficientă o singură informare a organelor de securitate în privinţa unei sau unor persoane cu atitudini critice la adresa sistemului comunist, în condiţiile prescrise de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008. Aşadar, este irelevant că pârâtul a furnizat informaţii fostei poliţii politice a regimului comunist din România sub unul sau mai multe nume conspirative, ceea ce este relevant este că a furnizat informaţii ce se referă la activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist şi acestea vizau îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
Conform probelor dosarului, aşa cum a reţinut şi prima instanţă, delaţiunile pârâtului H.T. vizau persoane cu atitudini critice la adresa sistemului comunist, cum este informarea privitoare la o anume persoană, M.M. din satul Boboc, care declarase greva foamei din motive politice, consecinţa fiind sancţionarea acesteia, precum şi informaţiile comunicate Securităţii în legătură cu persoanele care îl vizitau pe M.M. la domiciliu, şi care au fost apoi urmărite de poliţia politică în baza datelor comunicate de către pârât.
Concluzia instanţei de fond că informaţiile furnizate fostei poliţii politice a regimului comunist de către pârât au vizat îngrădirea unor drepturi şi libertăţi fundamentale, fiind întrunite exigenţele art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, este corectă şi, în consecinţă, în mod legal a admis acţiunea promovată de către reclamantul C.N.S.A.S.
În ceea ce priveşte iregularitatea necitării expertului parte, a cărui participare la efectuarea expertizei tehnice dispuse în cauză fusese aprobată de instanţa de fond, este de observat, constată Înalta Curte, că fiind vorba de protejarea interesului privat al pârâtului, nulitatea care poate afecta actul de procedură întocmit este una relativă. Aşa fiind, acest tip de nulitate poate fi ridicat numai in limite litis, neregularitatea semnalată acoperindu-se în condiţiile prescrise de art. 108 alin. 3 C. proc. civ. În concret, raportul de expertiză a fost depus la dosarul cauzei la 28 februarie 2013 şi a fost comunicat avocatului pârâtului la 29 martie 2013, astfel încât nulitatea putea fi invocată, în condiţiile în care instanţa rămăsese în pronunţare, în perioada scursă de la comunicarea raportului la darea sentinţei în cauză, între 29 martie 2013 şi 03 aprilie 2013.
Cum pârâtul nu a ridicat problema nulităţii raportului de expertiză în perioada amintită, cu toate că instanţa a amânat de două ori pronunţarea tocmai pentru a-i da posibilitatea acestuia de a-şi formula apărările după comunicarea raportului de expertiză, nulitatea s-a acoperit, aşa încât nu mai putea fi invocată direct în calea de atac a recursului, după cum a procedat în cauză recurentul.
În raport de cele ce preced, recursul apare ca nefondat şi, în consecinţă, urmează a fi respins, ca atare, potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de H.T. împotriva Sentinţei civile nr. 1203 din 3 aprilie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 29 octombrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4036/2014. Contencios. Contract administrativ.... | ICCJ. Decizia nr. 4049/2014. Contencios. Anulare act... → |
|---|
