ICCJ. Decizia nr. 3790/2014. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3790/2014
Dosar nr. 531/43/2012
Şedinţa publică de la 14 octombrie 2014
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa civilă nr. 70 din 5 februarie 2013, Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a admis contestaţia formulată de M.A. în contradictoriu cu intimata Casa Judeţeană de Pensii Mureş, şi, în consecinţă, a dispus anularea Hotărârii nr. 5345 din 16 decembrie 2011, emisă de pârâtă şi a obligă pe aceasta să-i recunoască contestatoarei drepturile prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000 modificată şi completată, începând cu data de 1 decembrie 2011, pentru perioada august 1944 - septembrie 1945.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că prin Hotărârea nr. 5345 din 16 decembrie 2011 a C.J.P. Mureş s-a dispus respingerea cererii petentei M.A., cu motivarea că petenta nu a făcut dovada calităţii de beneficiar al Legii nr. 189/2000.
A mai reţinut că împotriva acestei hotărâri a formulat în termen contestaţie petiţionara, motivând că, în mod nelegal i-a fost respinsă cererea, deşi îndeplinea condiţiile cerute de lege pentru a beneficia de drepturile băneşti.
Curtea a constatat că, în susţinerea contestaţiei, petiţionara a justificat calitatea de refugiat, respectiv faptul că în septembrie 1944, familia acesteia a fost refugiată din localitatea D., judeţul Mureş, în comuna P.I., judeţul Mureş, prin declaraţiile martorilor H.M. şi M.M., precum şi adresa din 15 martie 2012 emisă de Şcoala Generală C., unde petiţionara a absolvit şase clase, între anii 1937 - 1944, beneficiind aşadar de dispoziţiile reparatorii ale Legii nr. 189/2000.
Împotriva Sentinţei civile nr. 70 din 5 februarie 2013, pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs, în termenul legal, pârâta Casa Judeţeană de Pensii Mureş.
În motivarea cererii, recurenta a arătat că în mod eronat instanţa de fond a reţinut faptul că prezenta contestaţie ar fi fost formulată în termen, având în vedere că Hotărârea nr. 5345, prin care s-a respins cererea din 24 noiembrie 2011, formulată de către petentă, a fost emisă la data de 16 noiembrie 2011 şi nu la data de 16 decembrie 2011, aşa cum a reţinut instanţa de fond, iar contestaţia a fost formulată la data de 26 octombrie 2012, deci după mai mult de 11 luni de la data emiterii hotărârii contestate.
A mai arătat că, în susţinerea cererii sale, petenta nu aduce ca probă nici un act oficial sau un alt document din care să rezulte într-adevăr faptul că ar fi fost refugiată şi că acest lucru s-ar fi datorat unor motive etnice, aşa cum prevede Legea nr. 189/2000, ci numai acte neoficiale, respectiv declaraţii de martori din care nu rezultă situaţia de persoană strămutată din cauza persecuţiilor etnice la care a fost supusă.
Recurenta a mai susţinut că în urma analizei dosarului petentei s-a constatat că aceasta ar fi plecat din localitatea D. în localitatea P.I., ambele localităţi aflate pe teritoriul administrativ al României şi nu în teritoriile cedate ca urmare a Dictatului de la Viena.
A solicitat admiterea recursului, admiterea excepţiei invocate şi, pe fond, respingerea acţiunii ca neîntemeiată, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
Examinând sentinţa recurată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele şi lucrările dosarului şi de dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat şi îl va admite, pentru considerentele ce urmează.
Mai întâi, se constată că, deşi recurenta a invocat şi incidenţa motivelor de recurs prevăzute de dispoziţiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., anume "când instanţa, interpretând greşit actul juridic dedus judecăţii, a schimbat natura ori înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia", argumentele expuse în motivarea cererii de recurs se subsumează exclusiv dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi vor fi analizate din această perspectivă.
Intimata-reclamantă M.A. a supus examinării instanţei de contencios administrativ legalitatea Hotărârii nr. 5345 din 16 decembrie 2011, emisă de Casa Judeţeană de Pensii Mureş, prin care s-a dispus respingerea cererii reclamantei de recunoaştere a beneficiilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, cu motivarea că petenta nu a făcut dovada încadrării în prevederile acestei legi.
Potrivit art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestui act normativ persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a suferit persecuţii etnice, aflându-se în una dintre cele 6 situaţii expres prevăzute de lege.
Prin persoană care a fost strămutată, expulzată sau refugiată în altă localitate se înţelege persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să-şi schimbe domiciliul în altă localitate din motive etnice.
Solicitantul acordării drepturilor prevăzute de actele normative sus-menţionate trebuie să facă dovada îndeplinirii condiţiilor prevăzute de lege în acest sens.
Instanţa de judecată, în virtutea rolului său activ, avea obligaţia de a administra nemijlocit toate probele pe care le considera necesare în vederea corectei stabiliri a situaţiei de fapt, de a pune în dezbaterea părţilor şi a se pronunţa asupra oricăror împrejurări de fapt şi de drept, menţionate în cerere sau prin întâmpinare, sau care ar rezulta din dezbateri.
În speţă, Înalta Curte constată că, deşi pârâta Casa Judeţeană de Pensii Mureş a invocat, prin întâmpinare, excepţia tardivităţii formulării acţiunii, instanţa de fond nu a dezbătut acest aspect, limitându-se la a constata, sumar, în hotărârea recurată, că reclamanta a formulat în termenul legal contestaţie împotriva Hotărârii nr. 5345 din 16 decembrie 2011 a C.J.P. Mureş, fără a expune, însă, în mod convingător, motivele care au stat la baza acestei aprecieri.
Soluţionarea judicioasă a acestei excepţii ar fi impus raportarea la elementele avute în vedere de norma legală, anume momentul concret de la care a început, în speţă, să curgă termenul în care poate fi formulată contestaţia, potrivit probelor depuse la dosar, şi data înregistrării contestaţiei pe rolul instanţei de contencios administrativ, aspecte care nu au fost examinate de către instanţa de fond.
Înalta Curte mai constată că prima instanţă a apreciat cererea reclamantei ca întemeiată în baza unui probatoriu sumar, fără a administra nemijlocit proba cu martori, fără argumentarea relevanţei elementelor probatoriului care au determinat formarea convingerii instanţei în sensul temeiniciei acţiunii reclamantei şi fără a motiva respingerea argumentelor pârâtului, hotărârea recurată neîndeplinind, în mod evident, exigenţele impuse de art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.
Concluzionând, aşadar, în sensul încălcării de către prima instanţă a prevederilor art. 129 alin. (4) şi (5) C. proc. civ., cu referire la dispoziţiile art. 261 alin. (5) C. proc. civ., vizând insuficienta analiză şi motivare a aspectelor sus-enunţate, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (3) teza a II-a C. proc. civ., va admite recursul şi va casa hotărârea, cu consecinţa trimiterii cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe, apreciind că numai în acest mod se poate asigura, efectiv, dreptul părţilor la dublul grad de jurisdicţie.
Instanţa de rejudecare urmează a analiza toate argumentele şi apărările părţilor, administrând, după caz, orice alte probe suplimentare apreciate ca fiind utile şi necesare pentru lămurirea cauzei sub toate aspectele, cu referire, în special, la respectarea, în speţă, a dispoziţiilor legale privind termenul în care putea fi învestită instanţa de contencios administrativ cu soluţionarea contestaţiei reclamantei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Mureş împotriva Sentinţei civile nr. 70 din 5 februarie 2013 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa recurată. Trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 14 octombrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3775/2014. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 3838/2014. Contencios. Anulare act... → |
|---|
