ICCJ. Decizia nr. 4064/2014. Contencios. Contestaţie act administrativ fiscal. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4064/2014
Dosar nr. 314/44/2012
Şedinţa publică de la 30 octombrie 2014
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa nr. 580 din 22 noiembrie 2012, Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamanta SC S.A.P.K. SRL în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice Galaţi şi a anulat Decizia nr. nr. 106 din 23 februarie 2012 de soluţionare a contestaţiei, Decizia de impunere nr. F-GL 1026 din 27 decembrie 2011 şi Raportul de inspecţie fiscală nr. 20429 F-GL/861 din 27 decembrie 2011, exonerând reclamanta de plata sumei de 876.890 lei.
Totodată, Curtea de Apel Galaţi a dispus suspendarea executării Deciziei de impunere F-GL 1026 din 27 noiembrie 2011 până la soluţionarea irevocabilă a prezentei cauze.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut, în esenţă, următoarele aspecte:
Concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză au relevat că reclamanta a înregistrat corect în contabilitate toate operaţiunile desfăşurate de SC U.T. SRL, având la bază documentele justificative din dosar, cu excepţia notelor de recepţie a căror dată de emitere este egală cu data facturii şi nu cu data avizului de expediţie, pentru a respecta prevederea legală a înregistrării operaţiunilor economico-financiare la data efectuării lor.
De asemenea, s-a reţinut că întrucât materiile prime şi materialele aprovizionate de către SC S.A.P.K. SRL de la SC U.T. SRL au fost folosite pentru realizarea de venituri impozabile din lucrările executate, rezultă că au avut caracter economic şi reprezintă operaţiuni taxabile, astfel că sunt îndeplinite condiţiile pentru deducerea cheltuielilor şi a TVA.
Prin urmare, s-a constatat că SC S.A.P.K. SRL în mod legal şi corect, pe bază de documente justificative, a efectuat deducerea cheltuielilor efectuate cu achiziţiile de la SC U.T. SRL precum şi deducerea de TVA, iar majorări de întârziere nu se datorează atâta timp cât impozitul pe profit şi TVA-ul dedus nu au generat obligaţii de plată la bugetul statului.
Cu privire la cererea de suspendare, s-a constatat că sunt îndeplinite condiţiile cumulative impuse de prevederile art. 14 coroborate cu cele art. 15 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
Împotriva sentinţei pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Cererea de recurs a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 şi art. 3041 C. proc. civ., în motivarea ei arătându-se, în esenţă, că organele de control fiscal au stabilit starea de fapt în conformitate cu dispoziţiile art. 94 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, având în vedere următoarele aspecte: în lunile octombrie şi noiembrie 2008 reclamanta SC S.A.P.K. SRL a achiziţionat materii prime constând în materiale de construcţii, materii pe care susţine că le-a folosit ulterior pentru executarea lucrărilor contractate cu beneficiari; s-a constatat că la dosarele de evidenţă contabilă ale reclamantei se regăsesc şi avize de însoţire a mărfii, însă echipa de control a observat faptul că pe aceste avize sunt înscrise cantităţi mult mai mari faţă de capacitatea unei maşini de transport; în acelaşi timp din răspunsul primit de la Compartimentul Judeţean de Informaţii Fiscale a rezultat că furnizorul reclamantei, respectiv SC U.T. SRL nu a declarat livrările către SC S.A.P.K. SRL, iar din deconturile de TVA pentru anul 2008 depuse de către furnizor rezultă, din nou, faptul că nu au fost declarate toate operaţiunile efectuate.
S-a mai arătat că deşi reclamanta a afirmat că organul de control a invocat formal art. 21(4) lit. f) din C. fisc. şi că niciunde în Raportul de inspecţie fiscală nr. 20429 din 27 decembrie 2011 nu s-a făcut menţiunea că societatea nu ar deţine facturi pentru exercitarea dreptului de deducere sau că aceste facturi nu ar conţine elementele prevăzute de legiuitor, totuşi instanţa de fond a ignorat prevederile art. 145(1) C. fisc. conform cărora dreptul de deducere ia naştere în momentul exigibilităţii taxei, respectiv la data la care autoritatea fiscală devine îndreptăţită să solicite plata de la persoanele obligate, în speţă, furnizorul SC U.T. SRL.
Câtă vreme furnizorul reclamantei nu a declarat şi nu a efectuat plata TVA, autoritatea fiscală nu poate acorda dreptul de deducere reclamantei SC S.A.P.K. SRL.
Chiar dacă instanţa a reţinut că reclamanta deţine facturi fiscale de achiziţie marfă care au fost înregistrate în evidenţa contabilă, în mod greşit a admis acţiunea, ignorând în totalitate faptul că aceste facturi provin de la o societatea tip fantomă (SC U.T. SRL) care nu are salariaţi, nu a funcţionat la sediul declarat, nu a depus declaraţii, aspecte care rezultă din adresa din 8 iulie 2011 a IPJ Galaţi - Serviciul de Investigarea Fraudelor.
În contextul arătat, a apreciat recurenta că se impune admiterea recursului şi modificarea în tot a sentinţei de fond, în sensul respingerii acţiunii ca nefondată.
Examinând cauza prin prisma obiectului ei, a normelor legale incidente şi a probatoriului administrat, Înalta Curte reţine că recursul este nefondat şi îl va respinge, pentru cele ce vor fi punctate în continuare.
Obiectul acţiunii în anulare formulată de reclamanta SC S.A.P.K. SRL a vizat Decizia nr. 106 din 23 februarie 2011 a D.G.F.P. Galaţi de respingere a contestaţiei administrative împotriva Deciziei de impunere nr. F-GL 1026 din 27 decembrie 2011 şi a Raportului de inspecţie fiscală nr. 20429/F-GL/861 din 27 decembrie 2011 întocmite de D.G.F.P. - Activitatea de inspecţie fiscală, acte administrative a căror anulare a fost, de asemenea, cerută; totodată, în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004 s-a solicitat suspendarea executării deciziei de impunere menţionate.
În urma administrării probei cu acte şi a probei cu expertiză fiscală, argumentat, instanţa fondului a aplicat dispoziţiile art. 18(1) din Legea nr. 554/20204 şi a anulat actele administrativ fiscale enumerate mai sus, precum şi dispoziţiile art. 15 raportat la art. 14 din Legea nr. 554/2004 suspendând executarea deciziei de impunere până la soluţionarea irevocabilă a cauzei; ca o consecinţă a anulării actelor administrativ fiscale, a fost exonerată reclamanta de plata sumei totale de 876.890 lei reprezentând obligaţii suplimentare de plată stabilite în sarcina sa, corespunzătoare lunilor octombrie şi noiembrie 2008 (impozit pe profit şi accesorii, precum şi TVA şi accesorii).
În ceea ce priveşte situaţia de fapt s-a reţinut că în lunile octombrie şi noiembrie 2008 societatea reclamantă a achiziţionat de la SC U.T. SRL materii prime constând în materiale de construcţii, folosite pentru realizarea lucrărilor contractate.
Probatoriul administrat a evidenţiat că reclamanta şi-a îndeplinit obligaţia prevăzută de art. 11 din Legea nr. 82/1991, republicată, de a înregistra în contabilitate tranzacţiile dintre cele două societăţi, că înscrisurile în baza cărora a fost realizată achiziţia de materiale de construcţii îndeplinesc condiţiile pentru a fi considerate documente justificative în sensul Codului fiscal.
Conform expertizei fiscale dispuse, la cerere, în cauză, operaţiunea de achiziţie a mărfurilor a fost destinată obţinerii de venituri, operaţiune care este în mod evident una taxabilă, iar aceste venituri impozabile au avut la bază facturi care respectă exigenţele prevăzute de art. 155(5) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, fiind aşadar îndeplinite condiţiile pentru deducerea cheltuielilor şi a TVA. S-a concluzionat că în mod corect şi legal societatea reclamantă a efectuat deducerea cheltuielilor efectuate cu achiziţiile de la SC U.T. SRL precum şi deducerea de TVA, iar majorări de întârziere nu se datorează din moment ce impozitul pe profit şi taxa pe valoarea adăugată nu au generat obligaţii de plată la bugetul statului.
Este eronată susţinerea recurentei că în condiţiile în care furnizorul (SC U.T. SRL) nu a achitat TVA către bugetul de stat nici beneficiarul (reclamanta) nu poate beneficia de deducerea acestei taxe; această concluzie este justificată de dispoziţiile art. 1512(2) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal potrivit cărora "prin derogare de la prevederile alin. (1), dacă beneficiarul dovedeşte achitarea taxei, nu mai este ţinut corespunzător individual şi în solidar pentru plata taxei", nefiind deci afectat dreptul de deducere conform art. 145 din acelaşi act normativ, iar în concret de faptul că societatea reclamantă a dovedit plata taxei către beneficiar, precum şi de faptul că achiziţiile de bunuri au fost destinate desfăşurării de operaţiuni taxabile. Sunt aşadar, îndeplinite condiţiile legale pentru deducerea taxei.
Înalta Curte reţine, totodată, ca neadecvată critica autorităţii recurente referitoare la omisiunea primei instanţe de a se raporta la conţinutul adresei din 8 iulie 2011 a IPJ Galaţi - Serviciul de Investigare a Fraudelor din care rezultă că furnizorul a funcţionat ca o societate tip fantomă.
Organele fiscale au apreciat că operaţiunile desfăşurate de SC U.T. SRL cu mai multe alte societăţi comerciale printre care şi reclamanta au avut un caracter fictiv şi în acest context au sesizat organele de urmărire penală. Acestea din urmă au stabilit în urma cercetărilor efectuate că operaţiunile comerciale în discuţie au fost reale, astfel cum se reţine în Rechizitoriul din 21 februarie 2012 (Dosar nr. 187/P/2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Galaţi) prin care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a administratorului societăţii SC S.A.P.K. SRL (U.V.) pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 9(1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, lipsind atât latura obiectivă cât şi cea subiectivă a infracţiunii.
Aşadar, realitatea operaţiunilor desfăşurate între reclamantă şi furnizorul său (SC U.T. SRL) a fost stabilită fără echivoc în dosarul penal şi instanţa de contencios administrativ şi fiscal este datoare a ţine seama de acest lucru.
Constatându-se că nu există motive pentru reformarea sentinţei atacate, având în vedere şi dispoziţiile art. 312(1) C. proc. civ. şi art. 20(1) din Legea nr. 554/2004 modificată şi completată
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi (succesoare a Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Galaţi) împotriva Sentinţei nr. 580/2012 din 22 noiembrie 2012 a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 octombrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4176/2014. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 4067/2014. Contencios. Alte cereri. Recurs → |
|---|
