ICCJ. Decizia nr. 4176/2014. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4176/2014
Dosar nr. 9203/2/2012
Şedinţa publică de la 6 noiembrie 2014
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Soluţia instanţei de fond
Prin acţiunea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 11 decembrie 2012, reclamantul Judeţul Dâmboviţa prin Consiliul Judeţean Dâmboviţa a chemat în judecată pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului şi în calitate de chemaţi în garanţie Direcţia Generală a Finanţelor Publice Dâmboviţa şi Autoritatea Naţională pentru Reglementarea şi Monitorizarea Achiziţiilor Publice, solicitând suspendarea executării Deciziei nr. 113 din 08 iunie 2012 de soluţionare a contestaţiei formulate împotriva Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. CA -27951 din 12 aprilie 2012, privind proiectul SMIS 11993 cu titlul "Reabilitarea şi modernizarea Spitalului Judeţean Dâmboviţa"; anularea Deciziei nr. 113 din 08 iunie 2012 de soluţionare a contestaţiei formulate împotriva Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. CA-27951 din 12 aprilie 2012, privind proiectul SMIS 11993 cu titlul "Reabilitarea şi modernizarea Spitalului Judeţean Dâmboviţa"; admiterea cererilor de chemare în garanţie a persoanelor juridice mai sus arătate în situaţia în care se va respinge acţiunea de faţă, pentru obligarea acestora la suportarea contravalorii sumei rezultate din aplicarea corecţiei financiare, sumă care este în cuantum de 17.821.128,64 lei.
Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia lipsei de interes cu privire la cererea de suspendare a executării arătând că reclamantul nu a făcut dovada începerii procedurii de executare silită a creanţei fiscale, aspect ce i-ar putea produce o eventuală pagubă care ar îndreptăţi-o să solicite suspendarea executării.
Chemata în garanţie D.G.F.P. Dâmboviţa a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive faţă de împrejurarea că raportul de activitate din 06 mai 2011 întocmit de Compartimentul de Verificare a Achiziţiilor Publice din cadrul D.G.F.P. Dâmboviţa nu produce efecte juridice şi nu este susceptibil a fi contestat, astfel cum rezultă din dispoziţiile art. 3 lit. c) din O.U.G. nr. 30/2006 şi dispoziţiile pct. 39 din H.G. nr. 921/2011 pentru aprobarea Normelor de aplicare a O.U.G. nr. 30/2006.
Instanţa a pus în vedere reclamantei să precizeze dacă solicită suspendarea executării şi anularea şi a notei de constatare, iar ca urmare a acestei solicitări, la termenul de judecată din 19 februarie 2013, reclamanta a depus la dosar precizări conform cărora solicită suspendarea executării şi anularea deciziei de soluţionare a contestaţiei formulate împotriva notei de constatare, nu şi a notei de constatare.
Ulterior depunerii la dosar a cererii precizatoare, pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice a depus la dosar note de şedinţă prin care a invocat excepţia lipsei de interes cu privire la capătul de cerere privind anularea Deciziei nr. 113/2012, faţă de dispoziţiile art. 21 alin. (20) şi art. 43 din O.U.G. nr. 66/2011 conform cărora nota de constatare constituie titlu de creanţă şi titlu executoriu, reclamanta solicitând doar anularea deciziei de soluţionare a contestaţiei, nu şi anularea notei de constatare.
Aceeaşi excepţie a fost invocată şi cu privire la capătul de cerere având ca obiect suspendarea executării deciziei, având în vedere că prin hotărârea judecătorească irevocabilă s-a dispus suspendarea executării notei de constatare.
Prin Sentinţa nr. 1333 din 16 aprilie 2013, Curtea de Apel Bucureşti a admis excepţia lipsei de interes cu privire la cererea de suspendare a executării Deciziei nr. 113 din 08 iunie 2012 emisă de pârât, pe care a respins-o ca lipsită de interes, a respins excepţia lipsei de interes cu privire la cererea de anulare a Deciziei nr. 113 din 08 iunie 2012 emisă de pârât, a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamantul Judeţul Dâmboviţa prin Consiliul Judeţean Dâmboviţa, a admis excepţia inadmisibilităţii cererii de chemare în garanţie a Autorităţii Naţionale pentru Reglementarea şi Monitorizarea Achiziţiilor, pe care a respins-o ca inadmisibilă, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Dâmboviţa, şi a respins cererea de chemare în garanţie în contradictoriu cu aceasta ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea a reţinut în fapt că o echipă de control din cadrul Direcţiei Control şi Verificare Utilizare Fonduri Comunitare a ministerului pârât a efectuat o verificare documentară ce a avut drept scop verificarea aspectelor menţionate în sesizarea din 2 martie 2012 a Serviciului Verificare Constatare Programe Gestionare Nereguli.
Au fost vizate procedurile de achiziţie publică pentru atribuirea Contractului de servicii nr. 487 din 19 noiembrie 2010 încheiat între unitatea administrativ-teritorială judeţul Dâmboviţa şi SC R.B.C. SRL, pentru achiziţionarea serviciilor de consultanţă, precum şi a contractului de lucrări nr. 199 din 22 aprilie 2011 încheiat între unitatea administrativ-teritorială judeţul Dâmboviţa şi Asocierea dintre V.S.E. şi SC S. SRL şi SC S.G. SRL.
Contestaţia formulată de reclamantă împotriva notei de constatare a fost respinsă ca nefondată prin Decizia nr. 113 din 08 iunie 2012 a comisiei de soluţionare a contestaţiei numită prin Ordinul ministrului dezvoltării regionale şi turismului nr. 864 din 06 iunie 2012.
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal sub nr. 4531/2/2012, reclamantul judeţul Dâmboviţa a chemat în judecată pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului solicitând suspendarea executării Notei de constatare nr. CA 27951/12 aprilie 2012 emisă de Direcţia Control şi Verificare Utilizare Fonduri Comunitare din cadrul ministerului pârât, până la pronunţarea instanţei de fond asupra legalităţii acestui act administrativ.
Prin Sentinţa civilă nr. 4586 din 25 iulie 2012, Curtea de Apel Bucureşti, secţia VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins această cerere de suspendare a executării, ca neîntemeiată.
Recursul formulat de reclamantă împotriva acestei sentinţe a fost admis de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal prin Decizia nr. 2710 din 05 martie 2013 prin care sentinţa a fost modificată în sensul admiterii cererii şi suspendării executării notei de constatare până la pronunţarea instanţei de fond.
S-a reţinut că potrivit art. 21 alin. (20) din O.U.G. nr. 66/2011, nota de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare constituie titlu de creanţă, aceasta fiind şi titlu executoriu conform art. 43 lit. a) din aceeaşi ordonanţă.
În condiţiile în care reclamanta nu solicită şi suspendarea executării notei de constatare, deci a titlului de creanţă, Curtea a apreciat că este întemeiată excepţia lipsei de interes cu privire la cererea de suspendare a executării Deciziei nr. 113 din 08 iunie 2012 prin care a fost respinsă contestaţia formulată împotriva notei de constatare.
A observat instanţa că prin suspendarea executării deciziei de soluţionare a contestaţiei, reclamanta nu obţine niciun folos practic, întrucât titlul executoriu este nota de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare şi nu decizia de soluţionare a contestaţiei formulate împotriva acestei note.
A mai reţinut instanţa că potrivit art. 50 alin. (7) şi 8 din O.U.G. nr. 66/2011, introducerea contestaţiei pe calea administrativă nu suspendă executarea titlului de creanţă.
În opinia instanţei, reclamanta avea posibilitatea de a solicita instanţei suspendarea executării notei de constatare, dar nu a înţeles să formuleze o asemenea solicitare, deşi instanţa i-a pus în vedere să precizeze dacă solicită suspendarea executării şi anularea notei de constatare, fiind lipsită de interes cererea de suspendare a executării actului administrativ prin care este soluţionată contestaţia formulată în condiţiile O.U.G. nr. 66/2011.
Curtea a apreciat că această excepţie este neîntemeiată cu privire la cererea de anulare a deciziei, reclamanta justificând un interes pentru a solicita anularea acestui act administrativ în condiţiile în care analizarea legalităţii acestuia presupune examinarea legalităţii notei de constatare prin care s-a stabilit valoarea creanţei bugetare rezultate în urma aplicării corecţiei financiare conform dispoziţiilor O.U.G. nr. 66/2011.
Pe fondul cauzei, Curtea a reţinut că cererea de anulare a Deciziei nr. 113 din 08 iunie 2012 este neîntemeiată.
Critica referitoare la emiterea notei de constatare şi a Deciziei nr. 113 din 08 iunie 2012 cu încălcarea principiului neretroactivităţii legii, întemeiată pe faptul că aceste acte au fost emise în baza O.U.G. nr. 66/2011, care a intrat în vigoare după data finalizării procedurilor de achiziţie a celor două contracte în discuţie, nu a fost reţinută.
În acest sens, Curtea a avut în vedere dispoziţiile art. 66 din O.U.G. nr. 66/2011 potrivit cărora activităţile de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare care sunt în desfăşurare la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă se finalizează şi se valorifică cu aplicarea prevederilor O.G. nr. 79/2003, aprobată cu modificări prin Legea nr. 529/2003, cu modificările şi completările ulterioare.
Din interpretarea per a contrario a acestor prevederi s-a reţinut că activităţilor de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare desfăşurate ulterior intrării în vigoare a O.U.G. nr. 66/2011 le sunt aplicabile dispoziţiile acestei ordonanţe.
În speţă, activitatea de verificare finalizată cu încheierea notei de constatare nr. CA - 27951 din 12 aprilie 2012 emisă de pârât s-a desfăşurat în anul 2012, fiindu-i aplicabilă reglementarea cuprinsă în O.U.G. nr. 66/2011, fără a fi încălcat principiul neretroactivităţii legii, consacrat de art. 15 alin. (2) din Constituţie.
Referitor la acele faptele juridice care constituie abateri de la legalitate, regularitate şi conformitate, s-a reţinut că încadrarea lor ca nereguli se face în raport de reglementarea legală în vigoare la data săvârşirii lor, dar procedura de constatare şi de sancţionare a lor este cea reglementată de actele normative în vigoare la data desfăşurării activităţii de constatare.
Faptul că abaterile calificate drept nereguli au fost săvârşite înainte de intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 66/2011, în opinia instanţei, este irelevant sub aspectul stabilirii actului normativ aplicabil procedurii de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare, având în vedere că încadrarea abaterilor de la legalitate, regularitate şi conformitate ca nereguli se face în funcţie de reglementarea legală existentă la data săvârşirii lor, iar activitatea de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare desfăşurată după data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 66/2011 se finalizează şi se valorifică cu aplicarea prevederilor acestei ordonanţe.
În consecinţă, în opinia instanţei, critica reclamantului vizând încheierea notei de constatare şi emiterea deciziei de soluţionare a contestaţiei cu încălcarea principiului neretroactivităţii legii este neîntemeiată.
Referitor la contractul de servicii din 19 noiembrie 2010 s-a reţinut incidenţa dispoziţiilor pct. 2 subpct. 2.3 din anexa la O.U.G. nr. 66/2011, respectiv săvârşirea abaterii constând în aplicarea unor criterii de calificare şi selecţie sau a unor factori de evaluare nelegali, corecţia aplicată fiind de 5% din valoarea contractului.
Astfel, s-a menţionat în nota de constatare că Autoritatea de Management Programul Operaţional Regional va aplica o corecţie financiară de 5% pentru cheltuielile eligibile aprobate în baza acestui contract şi va reţine 5% din cheltuielile eligibile ce urmează a fi decontate, la cererile de rambursare următoare, linia bugetară 2.4.
În privinţa contractului de lucrări din 22 aprilie 2011, s-a apreciat că sunt aplicabile dispoziţiile pct. 1 subpct. 1.7 din Anexa la O.U.G. nr. 66/2011 care reglementează abaterea constând în stabilirea în documentaţia de atribuire sau în anunţul de participare a unor criterii de calificare şi selecţie sau a unor factori de evaluare nelegali şi o corecţie de 25% din valoarea contractului.
S-a susţinut în acţiune că o abordare unitară în ceea ce priveşte formularea criteriilor de calificare şi selecţie s-a realizat la data de 28 septembrie 2011, data intrării în vigoare a Ordinului ANRMAP nr. 509 privind formularea criteriilor de calificare şi selecţie.
În condiţiile în care până la această dată, prin O.U.G. nr. 34/2006 nu erau precizate cerinţele apreciate ca fiind restrictive, şi având în vedere şi dispoziţiile art. 9 din H.G. nr. 925/2006, a apreciat reclamanta că abaterile reţinute în sarcina sa nu există.
A reţinut instanţa că susţinerea este neîntemeiată, autoritatea contractantă având obligaţia de a stabili criteriile de calificare şi selecţie cu respectarea dispoziţiilor O.U.G. nr. 34/2006 şi H.G. nr. 925/2006, chiar şi în lipsa unui act administrativ emis de ANRMAP în care să fie menţionate cerinţele considerate restrictive.
A apreciat instanţa că cele două acte normative menţionate conţin suficiente prevederi pe baza cărora autoritatea contractantă să stabilească cerinţe de calificare şi selecţie legale, neputându-se prevala, pentru a justifica nelegalitatea acestora de inexistenţa unui ordin al ANRMAP referitor la cerinţele considerate restrictive.
Curtea a apreciat că este întemeiată excepţia inadmisibilităţii cererii de chemare în garanţie invocată de ANRMAP, având în vedere dispoziţiile art. 60 alin. (1) C. proc. civ. potrivit cărora partea poate să cheme în garanţie o altă persoană împotriva căreia ar putea să se îndrepte, în cazul când ar cădea în pretenţiuni cu o cerere în garanţie sau în despăgubire.
În opinia instanţei, atribuţiile ce revin ANRMAP în derularea unei proceduri de achiziţie publică, reglementate de dispoziţiile art. 24 şi art. 27 din H.G. nr. 925/2006 nu dau naştere unei obligaţii de garanţie sau de despăgubiri în sarcina ANRMAP faţă de autoritatea contractantă, astfel că în cazul în care se constată legalitatea notei de constatare prin care au fost stabilite corecţii financiare, autoritatea contractantă nu se poate îndrepta împotriva ANRMAP cu o cerere în garanţie sau în despăgubire.
A apreciat instanţa că întemeiată este şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de chemata în garanţie D.G.F.P. Dâmboviţa, Curtea reţinând că nu există identitate între această parte şi persoana obligată în raportul juridic dedus judecăţii.
Curtea a apreciat că menţiunile din raport referitoare la întocmirea documentaţiei de atribuire nu justifică reţinerea calităţii procesuale pasive a D.G.F.P. Dâmboviţa în cadrul cererii de chemare în garanţie formulată de reclamant, din moment ce organul fiscal nu are, ca urmare a încheierii raportului conform O.U.G. nr. 30/2006, nicio obligaţie de garanţie sau de despăgubire faţă de reclamantă în situaţia în care se constată încălcarea prevederilor legale în materia achiziţiilor publice, cu atât mai mult cu cât potrivit art. 6 din O.U.G. nr. 30/2006, responsabilitatea pentru deciziile adoptate pe parcursul procesului de atribuire a contractelor care intră sub incidenţa legii privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii revine autorităţii contractante.
2. Calea de atac exercitată
Împotriva Sentinţei pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti a declarat recurs Judeţul Dâmboviţa prin Consiliul Judeţean Dâmboviţa, solicitând admiterea acestuia, casarea sentinţei recurate şi admiterea acţiunii având ca obiect suspendarea executării şi anularea actului administrativ.
În motivarea căii de atac, recurenta a susţinut, în esenţă, următoarele critici:
- în mod greşit a fost respinsă ca lipsită de interes cererea de suspendare a Deciziei nr. 113/2012 în situaţia în care cererea de suspendare a executării Hotărârii nr. CA-27951 din 12 aprilie 2012 a fost admisă irevocabil;
- soluţia instanţei de fond este nelegală, întrucât Decizia nr. 113 din 8 iunie 2012 a Ministerului Dezvoltării Regionale şi Turismului (actualul Minister al Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice) a fost emisă de pârât în temeiul O.U.G. nr. 66/2011, act normativ apărut la câteva luni după stabilirea criteriilor de calificare şi selecţie în fişele de date ale procedurilor de atribuire, fiind astfel încălcate principiile securităţii juridice, încrederii legitime şi neretroactivităţii legii cărora li se acordă o deplină eficienţă atât în sistemul de drept naţional cât şi al Uniunii Europene.
UAT Judeţul Dâmboviţa a respectat întocmai dispoziţiile legale, întrucât criteriile de calificare şi selecţie pe care le-a stabilit pentru atribuirea contractului de servicii din 19 noiembrie 2010 şi contractului de lucrări din 22 aprilie 2011 prezintă legătura directă şi indisolubilă cu obiectul acestor contracte şi cu necesităţile autorităţii contractante, acestea nefiind irelevante în raport cu natura şi complexitatea contractului de achiziţie publică ce a fost atribuit.
Modul în care au fost redactate cerinţele respectă, de asemenea, şi condiţia caracterului nerestrictiv, nefiind disproporţionate în raport cu natura şi complexitatea fiecărui contract ce a fost atribuit.
Aplicarea cerinţelor minime obligatorii cu privire la lucrările/serviciile ce urmează a fi achiziţionate prin procedura de achiziţie aleasă nu sunt restrictive şi introduse cu scopul de a favoriza un singur operator economic, în contextul în care prin publicarea SEAP şi JOUE a fost permis accesul oricărui operator economic din Europa şi nu numai.
Intimatul M.D.R.A.P. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, susţinând legalitatea şi temeinicia sentinţei recurate şi combătând criticile recurentei.
3. Soluţia instanţei de recurs
Înalta Curte, analizând recursul formulat, apreciază că este nefondat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse în continuare.
Soluţia instanţei de fond care vizează anularea Deciziei nr. 113 din 8 iunie 2012 este corectă, fiind nefondate criticile referitoare la pretinsa nelegalitate a actelor administrative urmare a aplicării greşite a dispoziţiilor O.U.G. nr. 66/2011 şi implicit încălcarea principiilor securităţii juridice, încrederii legitime şi neretroactivităţii legii.
Înalta Curte, în acord cu jurisprudenţa sa constantă în astfel de situaţii, apreciază că în cauză, sunt incidente prevederile O.U.G. nr. 66/2011 întrucât, astfel cum au stabilit instanţa de fond şi autoritatea de control, aplicabilitatea normei în discuţie este atrasă de data când se desfăşoară activităţile de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare, nefiind vorba despre o aplicare retroactivă a legii, cum s-a susţinut.
Potrivit art. 66 din O.U.G. nr. 66/2011, "activităţile de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare care sunt în desfăşurare la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă se finalizează şi se valorifică cu aplicarea prevederilor O.G. nr. 79/2003, aprobată cu modificări prin Legea nr. 529/2003, cu modificările şi completările ulterioare".
Interpretarea normei tranzitorii cuprinsă în textul de lege sus arătat, conform argumentaţiei per a contrario, conduce la concluzia potrivit cu care, în situaţia în care activităţile de constatare şi de stabilire a neregulilor se desfăşoară la o dată ulterioară intrării în vigoare a O.U.G. nr. 66/2011, concluziile acesteia se vor finaliza şi valorifica cu aplicarea prevederilor acestui act normativ.
Cum O.U.G. nr. 66/2011 a fost publicată în M. Of. nr. 461/30.06.2011, iar potrivit menţiunilor cuprinse în nota de constatare, reiese că verificarea soldată cu reţinerea neregulilor s-a desfăşurat în perioada 26 martie 2012 - 6 aprilie 2012, este evident că la momentul intrării în vigoare a noului act normativ nu se afla în desfăşurare nicio operaţiune de stabilire a creanţelor bugetare, în sarcina autorităţii recurente.
Rezultă aşadar că, aplicarea prevederilor noului act normativ a fost realizată în virtutea normei tranzitorii sus arătate, astfel că nu se poate aprecia că în cauză a fost încălcat principiul neretroactivităţii legii civile, al încrederii legitime şi securităţii juridice, de natură a atrage nulitatea actului de constatare, ci, dimpotrivă, stabilirea unor posibile nereguli s-a realizat în mod just prin raportare la legislaţia în vigoare la momentul verificării, conform art. 66 din O.U.G. nr. 66/2011.
În concluzie, din moment ce Curtea Constituţională nu s-a pronunţat în sensul neconstituţionalităţii dispoziţiilor art. 66 din O.U.G. nr. 66/2011, iar recurenta reclamantă nu a solicitat sesizarea Curţii Constituţionale, dispoziţiile art. 66 din această ordonanţă de urgenţă, rămân pe deplin aplicabil în interpretarea dată de Înalta Curte.
În altă ordine, sunt nefondate şi criticile privind pretinsa nelegalitate a actelor contestate referitoare la reţinerea greşită a autorităţilor pârâte, confirmată de instanţa de fond, a impunerii de către autoritatea contractantă reclamantă în procedurile de achiziţie publică aferente celor două contracte, a unor cerinţe restrictive, deşi s-a dovedit că acestea nu au existat.
În esenţă, organele de control şi instanţa de fond au reţinut că în ceea ce priveşte contractul de servicii din 19 noiembrie 2010, recurenta-reclamantă a solicitat, prin fişa de date a achiziţiei, următoarele: "A. 1. Ofertantul trebuie să fi executat şi finalizat, în ultimii 3 ani, cel puţin un contract de servicii de consultanţă sau asistenţă tehnică pentru proiecte cofinanţate de UE sau să se fi derulat cel puţin 2 proiecte finanţate de UE".
Potrivit notei incluse în fişa de date a achiziţiei, contractele menţionate la punctul A.1 se referă la proiecte de investiţii în domeniul infrastructurii medicale.
Cerinţele de calificare cu privire la capacitatea profesională prevăd la poziţia de team-leader o experienţă de "minim 5 ani în elaborarea şi/sau managementul proiectelor de investiţii cofinanţate de UE şi să fi lucrat ca manager de proiect sau în calitate de consultant cel puţin în 5 proiecte cofinanţate de UE dintre care 3 proiecte de investiţii în domeniul medical".
În ceea ce priveşte Contractul de lucrări nr. 199 din 22 aprilie 2011, echipa de control a constatat că în fişa de date a achiziţiei, UATJ Dâmboviţa, în calitate de autoritate contractantă, a solicitat drept condiţie minimă pentru demonstrarea experienţei similare prezentarea unor contracte similare finalizate sau în derulare având ca obiect execuţia de lucrări de construcţii civile şi industriale (construcţie/extindere/modernizare/reabilitare spital de interes judeţean/regional/naţional) cu o valoare de minim 28.000.000 lei, fără TVA, precum şi prezentarea unui contract/contracte/similare finalizate sau în derulare având ca obiect furnizarea de echipamente pentru realizarea de investiţii în domeniul sănătăţii publice (echipare/dotare spital de interes judeţean/regional/naţional) cu o valoare de minim 29.500.000 lei fără TVA.
De asemenea, pentru demonstrarea capacităţii profesionale, recurenta-reclamantă, în calitate de autoritate contractantă, a solicitat ca experienţă profesională a managerului de proiect derularea a minim 1 proiect de investiţii în domeniul medical pentru care a asigurat managementul de proiect, având un obiect similar prezentei proceduri (execuţie de lucrări şi furnizare dotări/echipamente pentru domeniul medical) şi având o valoare de investiţie minim egală cu valoarea contractului ce face obiectul prezentei proceduri (58.876.428,40 lei).
Potrivit dispoziţiilor art. 178 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006, în vigoare la data procedurii de achiziţie publică: "(2) Autoritatea contractantă nu are dreptul de a solicita îndeplinirea unor cerinţe minime referitoare la situaţia economică şi financiară şi/sau la capacitatea tehnică şi profesională, care ar conduce la restricţionarea participării la procedura de atribuire".
Totodată, în conformitate cu prevederile H.G. nr. 925/2006, în vigoare la data procedurii de achiziţie publică: "(1) Autoritatea contractantă nu are dreptul de a restricţiona participarea la procedura de atribuire a contractului de achiziţie publică prin introducerea unor cerinţe minime de calificare, care:
a) nu prezintă relevanţă în raport cu natura şi complexitatea contractului de achiziţie publică ce urmează să fie atribuit;
b) sunt disproporţionate în raport cu natura şi complexitatea contractului de achiziţie publică ce urmează să fie atribuit".
Faţă de cele reţinute şi de dispoziţiile legale menţionate, instanţa de fond a confirmat concluzia autorităţii administrative pârâte în sensul că acestea au caracter restrictiv în privinţa participării operatorilor economici la procedura de atribuire, fiind impuse cu încălcarea dispoziţiilor art. 178 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006 şi respectiv art. 8 alin. (1) din H.G. nr. 925/2006, fiind încălcate principiile transparenţei şi egalităţii de tratament, întrucât documentaţia de atribuire cuprinde cerinţe obligatorii care nu prezintă relevanţă în raport cu natura şi complexitatea contractului de achiziţie publică, fiind restrânsă în mod nejustificat sfera participanţilor la procedura de achiziţie publică.
De altfel, în cuprinsul cererii de recurs recurenta a susţinut că s-a constatat depunerea unei singure oferte în cadrul procedurii, ceea ce întăreşte cele reţinute anterior.
De asemenea, instanţa de fond a reţinut în mod corect faptul că chiar dacă ANRMAP şi UCVAP nu au consemnat nicio încălcare a legii privind atribuirea contractelor de achiziţii publice asupra cărora au fost aplicate corecţiile financiare în speţă, nu constituie un argument în favoarea recurentei-reclamante, deoarece raportat la dispoziţiile legale în vigoare la data derulării acestor proceduri, cerinţele solicitate de UATJ Dâmboviţa prin fişele de date a achiziţiilor încalcă prevederile legale incidente în materie, situaţie dovedită în cauză.
Sunt nefondate şi criticile referitoare la soluţia de respingere ca lipsită de interes, a cererii de suspendare a executării Deciziei nr. 113/2012.
Potrivit art. 21 alin. (20) din O.U.G. nr. 66/2011, nota de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare constituie titlul de creanţă, acesta fiind şi titlul executoriu potrivit art. 43 lit. a) din acelaşi act normativ.
Instanţa de fond în mod temeinic şi legal a reţinut faptul că UATJ Dâmboviţa nu a solicitat în cauză şi suspendarea Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. CA-27951 din 12 aprilie 2012, astfel că aceasta nu are interes în solicitarea sa privind suspendarea executării Deciziei de soluţionare a contestaţiei nr. 113 din 8 iunie 2012 pentru că nu această decizie se execută, nefiind titlu executoriu.
Mai mult, în speţă, avându-se în vedere soluţia primei instanţe pe fondul cauzei, care va fi menţinută de instanţa de recurs referitoare la anularea Deciziei nr. 113/2012, criticile formulate nu pot conduce în niciun caz la o soluţie de admitere a cererii de suspendare formulată de reclamantă.
Faţă de toate considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată, va respinge recursul formulat, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Judeţul Dâmboviţa prin Consiliul Judeţean Dâmboviţa împotriva Sentinţei nr. 1333 din 16 aprilie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 noiembrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4173/2014. Contencios. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4064/2014. Contencios. Contestaţie act... → |
|---|
