ICCJ. Decizia nr. 4173/2014. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4173/2014
Dosar nr. 617/36/2012*
Şedinţa publică de la 6 noiembrie 2014
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea adresată iniţial Tribunalului Tulcea la data de 3 august 2011 şi înregistrată sub nr. 2897/88/2011, reclamanţii B.R. şi B.L.E. au solicitat în contradictoriu cu Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă Delta Tulcea reîncadrarea pe funcţiile pe care au fost angajaţi până la data de 15 iunie 2011, dată la care au fost puşi la dispoziţia unităţii.
Ulterior, prin cererea precizatoare reclamanţii au indicat instanţei de contencios administrativ capătul principal de cerere ca fiind anularea Ordinelor nr. 37056/1/2011 şi nr. 37061/1/2011 al inspectorului-şef prin care s-a dispus trecerea în rezervă a acestora.
În motivarea acţiunii s-a arătat că, reclamanţii au fost angajaţii pârâtei, ocupând funcţii operative de intervenţie la incendii şi alte calamităţi, astfel B.R. pe cea de subofiţer operativ (servant) în echipajul nr. 2 de la autospeciala de luptă contra incendiilor, şi B.L.E. pe cea de subofiţer operativ la Garda Nave Operative Crişan, echipaj 2.
La data de 24 iunie 2011 fiind în concediu legal de odihnă reclamanţii au fost chemaţi la serviciu pentru a li se aduce la cunoştinţă o înştiinţare prin care din data de 15 iunie 2011 prin Ordinul nr. S/37355/I din 15 iunie 2011 sunt puşi la dispoziţia unităţii, unitatea fiind supusă unui proces de reorganizare urmare a măsurilor privind încadrarea cheltuielilor MAI pentru anul 2011 în limitele bugetului aprobat pentru salariaţii bugetari.
Urmare a plângerii prealabile, formulată imediat după revenirea din concediu, pârâta a comunicat un răspuns negativ fără a da reclamanţilor lămuririle necesare, în ceea ce priveşte punerea la dispoziţie, precum şi asupra posibilităţii legale de mutare prin ordin la Măcin.
Au apreciat reclamanţii că, măsurile luate sunt discriminatorii deoarece în aceiaşi unitate există încadrate mai multe persoane soţ şi soţie cărora nu li s-a aplicat acelaşi tratament.
La data de 6 aprilie 2012, reclamanţii au depus la dosar o cerere prin care au invocat excepţia de nelegalitate a Ordinelor MAI nr. 600 din 15 aprilie 2005, I/658 din 10 iunie 2011, I/527 din 26 mai 2011 şi 7104 din 21 iunie 2011 al Inspectoratului General al Situaţiilor de Urgenţă (în continuare IGSU).
În motivarea excepţiei s-a indicat faptul că, aceste acte normative nu au fost supuse procedurii de publicare în M. Of. al României, partea I, conform dispoziţiilor art. 11 din Legea nr. 24/2000, modificată şi completată, coroborată cu art. 7 alin. (4) din O.U.G. nr. 30/2007, astfel încât nu pot produce efecte juridice.
S-a mai arătat că obligativitatea unei astfel de proceduri rezultă din dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 24/2000 impusă legilor şi celorlalte acte normative adoptate de parlament, hotărâri şi ordonanţe ale guvernului, deciziile primului-ministru, acte administrative ale autorităţilor autonome, precum şi ordinelor, instrucţiunilor emise de conducătorii organelor administraţiei publice centrale de specialitate.
În concluzie, în opinia reclamanţilor, cum actele în cauză nu sunt încadrate la excepţiile de la publicare prevăzute în mod expres la art. 11, acestea trebuie a fi publicate deoarece sunt acte cu caracter normativ.
Prin Încheierea de şedinţă din data de 12 aprilie 2012 a fost sesizată Curtea de Apel Constanţa, secţia contencios administrativ şi fiscal, cu excepţia de nelegalitate a Ordinelor MAI nr. 600 din 15 aprilie 2005, I/658 din 10 iunie 2011, I/527 din 26 mai 2011 şi 7104 din 21 iunie 2011 al IGSU, fiind suspendată judecata cauzei.
Examinând excepţia de necompetenţă materială a Tribunalului Tulcea, instanţa a reţinut următoarele:
Potrivit art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepţie, din oficiu sau la cererea părţii interesate.
În acest caz, instanţa, constatând că de actul administrativ depinde soluţionarea litigiului pe fond, a sesizat, prin încheiere motivată, instanţa de contencios administrativ competentă şi a suspendat cauza, încheierea de sesizare a instanţei de contencios administrativ nefiind supusă niciunei căi de atac, iar încheierea prin care se respinge cererea de sesizare, poate fi atacată odată cu fondul.
Potrivit dispoziţiilor art. 10 din lege "(...) litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale (...) se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel."
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. 617/36 din 07 mai 2012, având ca obiect excepţie nelegalitate act administrativ.
Prin întâmpinare, pârâtul IGSU a solicitat admiterea excepţiei inadmisibilităţii acţiunii pentru lipsa procedurii prealabile, iar în ceea ce priveşte fondul respingerea acţiunii ca nefondate.
Deşi au solicitat verificarea actelor administrative din perspectiva excepţiei de nelegalitate, cei doi reclamanţi nu au depus la dosarul cauzei copiile acestora pentru a putea fi analizate criticile formulate.
Astfel, la termenul de judecată din data de 13 septembrie 2012 instanţa de judecată a pus în vedere reclamanţilor îndeplinirea acestei obligaţii, sub sancţiunea prevăzută de art. 1551 C. proc. civ.
La termenul de judecată din 11 octombrie 2012 prin încheiere instanţa a dispus suspendarea judecăţii cauzei urmare a neîndeplinirii obligaţiei de depunere a ordinelor MAI.
Împotriva încheierii anterior menţionată, reclamanţii au formulat recurs.
Prin Decizia nr. 4895 din 9 aprilie 2013 pronunţată în Dosarul nr. 617/36/2012 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis recursul declarat, a casat încheierea atacată şi a trimis cauza spre continuarea judecăţii la aceeaşi instanţă.
Curtea de Apel Constanţa învestită cu soluţionarea excepţiei de nelegalitate a procedat la reluarea judecăţii, de astă dată fiind depuse la dosar actele administrative solicitate.
Pârâtul MAI nu a formulat întâmpinare dar a depus concluzii scrise prin care a solicitat respingerea excepţiei de nelegalitate ca nefondată.
Prin Sentinţa nr. 386 din 12 decembrie 2013, Curtea de Apel Constanţa a respins excepţia de nelegalitate a Ordinelor MAI nr. 600 din 15 aprilie 2005, I/658 din 10 iunie 2011, I/527 din 26 mai 2011 şi 7104 din 21 iunie 2011 al Inspectoratului General al Situaţiilor de Urgenţă ca inadmisibilă.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, următoarele:
Reglementând excepţia de nelegalitate, art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în forma în vigoare la momentul sesizării Curţii prevede că, legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetata oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepţie, din oficiu sau la cererea părţii interesate. Chiar dacă textul legal citat menţionează în mod expres doar actul administrativ unilateral cu caracter individual, Curtea a apreciat că o atare procedură acoperă atât sfera actelor individuale, cât şi a celor cu caracter normativ.
În opinia instanţei, o astfel de interpretare este dedusă din împrejurarea că, pe de o parte, legea nu interzice cercetarea legalităţii unui act administrativ normativ pe calea excepţiei, acesta putând fi supus oricând controlului de legalitate potrivit art. 11 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, iar pe de altă parte că, scopul instituirii normei citate este acela de a reglementa procedural un mijloc de apărare la îndemâna celui vătămat printr-un act administrativ nelegal, fie el individual ori normativ.
În continuare instanţa a mai reţinut următoarele:
Prin Ordinul nr. 600 din 15 aprilie 2005 Ministrul Administraţiei şi Internelor a aprobat competenţele de gestiune a resurselor umane ale ministrului administraţiei şi internelor, secretarilor de stat, secretarului general şi şefilor, comandanţilor unităţilor MAI, prevăzute în Anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.
În vederea emiterii acestui ordin emitentul s-a conformat dispoziţiilor art. 47 şi 48 din Legea nr. 90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor precum şi ale art. 7 alin. (1) din O.U.G. nr. 63/2003 privind organizarea şi funcţionarea MAI.
În cuprinsul prezentei anexe sunt reglementate în mod expres următoarele competenţele: Ministrului Administraţiei şi Internelor, a Secretarilor de stat şi a Secretarului General, Directorului Direcţiei Management, Resurse Umane, Inspectorului General al Poliţiei Române, Inspectorului General al Poliţiei de Frontieră Române, Directorului General al Direcţiei Generale de Informaţii şi Protecţie Internă, Directorului General al Direcţiei Generale de Paşapoarte şi a Directorului Direcţiei Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor, Directorului General al Inspectoratului Naţional pentru Evidenţa Persoanelor, Inspectorului General al Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă, Inspectorului General al Jandarmeriei Române, Directorului General al Arhivelor Naţionale, Directorului General al Direcţiei Generale de Poliţie a Municipiului Bucureşti.
Prin Ordinul nr. I/527 din 26 mai 2011 Ministrul Administraţiei şi Internelor a dispus stabilirea unor măsuri pentru încadrarea în indicatorii în finanţare a unităţilor finanţate de la Capitolul bugetar 61 ianuarie - Ordine publică şi siguranţă naţională.
Emiterea acestui ordin s-a făcut în considerarea dispoziţiilor Anexei nr. 3/19 din 06 din Legea nr. 286/2010 bugetului de stat pe anul 2011, a art. 7 alin. (4) şi art. 12 alin. (3) şi (4) din O.U.G. nr. 30/2007 privind organizarea şi funcţionarea MAI, aprobată cu modificări prin Legea nr. 15/2008.
Prin Ordinul nr. I/658 din 10 iunie 2011 Ministrul Administraţiei şi Internelor a dispus măsuri privind reorganizarea IGSU şi a unităţilor subordonate acestuia.
Emiterea acestui ordin s-a făcut în considerarea dispoziţiilor Anexei nr. 3/19 din 06 din Legea nr. 286/2010 bugetului de stat pe anul 2011, a art. 7 alin. (4) şi art. 12 alin. (3) şi (4) din O.U.G. nr. 30/2007 privind organizarea şi funcţionarea MAI, aprobată cu modificări prin Legea nr. 15/2008.
Prin Ordinul nr. 7104 din 21 iunie 2011 Inspectorul General al IGSU, în conformitate cu prevederile Anexei nr. 3/19 din 06 din Legea nr. 286/2010 a bugetului de stat pe anul 2011 şi a Ordinului ministrului nr. I/658 din 10 iunie 2011 a transmis Metodologia privind organizarea şi desfăşurarea selecţiei personalului în vederea numirii în funcţie ca urmare a aplicării măsurilor de reorganizare instituţională la nivelul IGSU.
În baza acestor dispoziţii legale Inspectorul şef din cadrul ISU Delta Tulcea a emis Ordinele nr. 37056/I şi 37061/I din 15 septembrie 2011 prin care a stabilit faptul că, începând cu data de 15 septembrie 2011 plutonierul major B.V.R. şi plutonierul major B.L.E., puşi la dispoziţia unităţii în vederea reîncadrării sau trecerii în rezervă, trec în rezervă în urma reorganizării şi a reducerii unor funcţii din statul de organizare.
S-a făcut menţiune despre faptul că la data emiterii ordinelor nu există posibilităţi de încadrare în alte funcţii sau unităţi, precum şi pentru alte motive sau nevoi ale ministerului.
Reclamanţii au invocat nerespectarea normelor de tehnică legislativă reglementate de Legea nr. 24/2000, respectiv nepublicarea Ordinelor MAI şi IGSU în M. Of.
Referitor la nepublicarea în M. Of. a Ordinelor care au stat la baza emiterii actelor contestate, instanţa a considerat că trebuie avute în vedere dispoziţiile Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă în formularea sa iniţială, aşa cum a fost publicată în M.Of. nr. 777/25.04.2004, în vigoare la data emiterii ordinului. Astfel, prin art. 10 alin. (1) s-a instituit o normă cu caracter de principiu general obligatoriu cu privire la obligativitatea publicării în M. Of. al României, Partea I, a ordonanţelor şi hotărârilor Guvernului, actelor normative ale autorităţilor administrative autonome, precum şi ordinelor, instrucţiunilor şi altor acte normative emise de organele administraţiei publice centrale de specialitate.
S-a mai reţinut că în aplicarea şi respectarea acestei legi, H.G. nr. 555/2001, pentru aprobarea Regulamentului privind procedura la nivelul Guvernului pentru elaborarea, avizarea şi prezentarea proiectelor de acte normative spre adoptare şi, ulterior, H.G. nr. 50/2005, pentru aprobarea aceluiaşi Regulament şi care abrogă H.G. nr. 555/2001 preiau în conţinutul lor acelaşi principiu enunţat de Legea nr. 24/2000, respectiv cel al obligativităţii publicării în M. Of. al acestor categorii de acte administrative, însă, în art. 27 alin. (3) din H.G. nr. 555/2001, ulterior, preluat în art. 28 alin. (3) din H.G. nr. 50/2005, cele două H.G. au înţeles să excepteze de la acest regim de publicare - dacă legea nu dispune altfel - "ordinele, instrucţiunile şi alte acte cu caracter normativ care au ca obiect reglementări din sectorul de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională".
În opinia instanţei, împrejurarea că erau acceptate anumite excepţii de la regimul de publicare în M. Of. rezultă în mod clar din modificările ulterioare aduse Legii nr. 24/2000, respectiv prin includerea alin. (11) la art. 10 prin Legea nr. 194/2007. Prin urmare, s-a reţinut că, o astfel de reglementare este, într-adevăr, restrictivă, însă nu se poate aplica unui act administrativ cu caracter normativ care este anterior intrării ei în vigoare, pe de o parte, iar, pe de altă parte, modificarea legislativă prevăzută la art. 10 alin. (11) lit. b) indică drept excepţie de la publicare actele administrative cu caracter individual.
Instanţa a reţinut că Ordinul nr. 600/2005 face parte din categoria actelor normative exceptate prin H.G. nr. 555/2001 şi respectiv H.G. nr. 50/2005 de la regimul de publicare în M. Of. al României, astfel încât, şi actele ulterioare cu caracter individual emise în baza lui sunt valabile.
Pe de altă parte, calificarea Ordinului MAI nr. 600/2005 ca fiind un act administrativ normativ rezultă din gradul de întindere a efectelor juridice, efecte care se răsfrâng asupra întregului sectorul de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională.
A apreciat instanţa că, acelaşi criteriu de întindere a efectelor juridice va fi aplicat şi celorlalte acte administrative, Ordinele MAI nr. I/658 din 10 iunie 2011, I/527 din 26 mai 2011 şi 7104 din 21 iunie 2011 al IGSU, situaţie în care s-a constatat că acestea se referă la persoane determinate.
Faţă de cele arătate, Curtea a constatat că motivele de nelegalitate invocate de reclamanţi cu privire la Ordinul MAI nr. 600/2005 nu se verifică, excepţia de nelegalitate fiind respinsă ca nefondată.
Totodată, s-a apreciat că, faţă de conţinutul lor, actele administrative menţionate, respectiv Ordinele MAI nr. I/658 din 10 iunie 2011, I/527 din 26 mai 2011 şi 7104 din 21 iunie 2011 al IGSU nu sunt acte cu caracter normativ, deoarece nu se constituie în norme cu caracter general, aplicabile unui număr nelimitat de situaţii şi cu un anumit grad de repetabilitate.
Prin urmare, s-a apreciat că Ordinele prezentate produc efectele pentru care au fost emise, iar în temeiul lor a operat o reorganizare efectivă şi reală a instituţiei pârâte, în cadrul căreia au fost reduse posturi, inclusiv postul deţinut de reclamanţi, urmând apoi o procedură de selecţie, a cărei legalitate urmează a fi analizată în acţiunea privind anularea actului administrativ.
Curtea a considerat că instanţa de contencios administrativ nu este în măsură să facă o analiză a legalităţii ordinelor decât din punct de vedere formal, fără a avea posibilitatea de a verifica oportunitatea măsurilor luate, respectiv condiţiile în care s-a realizat restructurarea posturilor şi motivele pentru care au fost restructurate anumite posturi şi păstrate altele, astfel de competenţe excedând atribuţiilor puterii judecătoreşti.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanţii B.R. şi B.L.E., invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi 3041 C. proc. civ.
Recurentul arată că sentinţa recurată este netemeinică şi nelegală, deoarece instanţa de fond a reţinut în mod greşit că nu trebuia îndeplinită condiţia publicării în M. Of. a Ordinelor contestate pentru asigurarea legalităţii acestora; instanţa de fond a apreciat în mod greşit că nu poate să analizeze motivele de nelegalitate invocate de reclamanţi în susţinerea excepţiei de nelegalitate; instanţa de fond a respins în mod greşit excepţia de nelegalitate ca inadmisibilă, în condiţiile în care întreaga sa motivare are ca obiect netemeinicia acestei excepţii.
Examinând cauza şi sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
În ceea ce priveşte excepţia nulităţii recursului, invocată prin întâmpinare de intimatul-pârât Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă, instanţa urmează a o respinge în considerarea următoarelor argumente.
În cauză, recurenţii s-au conformat dispoziţiilor înscrise în art. 3021 şi art. 304 C. proc. civ., criticile formulate putând fi încadrate în vreunul din motivele de nelegalitate expres şi limitativ prevăzute de lege.
Astfel, în raport cu dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ., instanţa judecă cauza, atât sub aspectul legalităţii cât şi al temeiniciei, nelimitându-se să examineze doar hotărârea pronunţată de prima instanţă, exclusiv pentru motivele de casare prevăzute în art. 304 C. proc. civ.
Obiectul prezentului litigiu îl constituie invocarea de către recurenţii-reclamanţi a excepţiei de nelegalitate a Ordinelor MAI nr. 600/2005, I/527 din 26 mai 2011, nr. I/658 din 10 iunie 2011 şi a Ordinului IGSU nr. 7104 din 21 iunie 2011.
Referitor la critica privind nepublicarea în M. Of. a Ordinelor Ministerului Administraţiei şi Internelor nr. 600/2005 şi nr. I/527 din 26 mai 2011, nr. I/658 din 10 iunie 2011 şi a Ordinului IGSU nr. 7104 din 21 iunie 2011, Înalta Curte constată că instanţa de fond a reţinut în mod corect atât caracterul acestor acte administrative, cât şi faptul că sunt exceptate de la publicare.
Prima instanţă a apreciat corect că Ordinul MAI nr. 600/2005 pentru aprobarea competenţelor de gestiune a resurselor umane ale ministrului administraţiei şi internelor, secretarilor de stat, secretarului general şi şefilor/comandanţilor unităţilor MAI, deşi este un act administrativ cu caracter normativ, nu a fost publicat în M. Of., întrucât la momentul adoptării sale erau în vigoare prevederile art. 35 alin. (3) din Regulamentul privind procedurile la nivelul Guvernului pentru elaborarea, avizarea şi prezentarea proiectelor de acte normative spre adoptare, aprobat prin H.G. nr. 50/2005, care stabileau imperativ că "nu sunt supuse regimului de publicare în M. Of. al României, Partea I (...) ordinele (...) cu caracter normativ care au ca obiect reglementări din sectorul de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională".
Raţiunea nepublicării Ordinul MAI nr. 600/2005 este legată şi de domeniul său de reglementare limitat, acesta fiind aplicabil doar unei categorii profesionale delimitate, şi anume personalului M.A.I., situaţie în care nu se impunea să fie adus la cunoştinţa tuturor cetăţenilor prin publicare în M. Of. al României.
Legalitatea prevederilor art. 35 alin. (3) din Regulament nu poate fi pusă la îndoială şi a fost stabilită în repetate rânduri de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, care a constatat că acestea nu încalcă în niciun fel prevederile art. 10 şi 11 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
Astfel, jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, reliefată de exemplu prin Deciziile nr. 3626/2007, nr. 4430/2009, nr. 1565/2011, nr. 33/2014, este constantă în sensul afirmării legalităţii Ordinului MAI nr. 600/2005.
Cât priveşte Ordinele I/527 din 26 mai 2011, nr. I/658 din 10 iunie 2011 şi a Ordinului IGSU nr. 7104 din 21 iunie 2011, s-a reţinut în mod corect, în raport de domeniul de reglementare caracterul de acte administrative individuale, astfel cum este definită această noţiune de art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004.
În ceea priveşte aceste acte administrative sunt incidente, astfel, dispoziţiile art. 11 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, potrivit cărora nu erau supuse regimului de publicare în M. Of. al României.
Ordinele menţionate nu conţin reglementări cu caracter general, impersonal şi obligatoriu, adresate unor persoane nedeterminate; ordinele prezentate produc efectele pentru care au fost emise, iar în temeiul lor a operat o reorganizare efectivă şi reală a instituţiei intimate, în cadrul căreia au fost reduse posturi, inclusiv postul deţinut de recurenţii-reclamanţi.
De asemenea, în contextul în care unele dintre anexele acestui act normativ au caracter clasificat, se impune respectarea dispoziţiilor în vigoare referitoare la informaţiile clasificate, precum şi ale art. 11 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 24/2000, republicată, care precizează următoarele:
"(2) Nu sunt supuse regimului de publicare în M. Of. al României:
b) actele normative clasificate, potrivit legii, precum şi cele cu caracter individual, emise de autorităţile administrative autonome şi de organele administraţiei publice centrale de specialitate ".
În fine, după cum bine a punctat judecătorul de la Curtea de Apel, instanţa de contencios administrativ nu este în măsură să facă o analiză a legalităţii ordinelor decât din punct de vedere formal, fără a avea posibilitatea de a verifica oportunitatea măsurilor luate, respectiv condiţiile în care s-a realizat restructurarea posturilor şi motivele pentru care au fost restructurate anumite posturi şi păstrate altele, astfel de competenţe excedând atribuţiilor puterii judecătoreşti.
Conchizând, Înalta Curte constată că susţinerile şi criticile recurenţilor sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar hotărârea instanţei de fond este temeinică şi legală.
În consecinţă, pentru considerentele arătate şi în conformitate cu prevederile art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat, menţinându-se sentinţa atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepţia nulităţii recursului invocată de Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă.
Respinge recursul declarat de B.R. şi B.L.E. împotriva Sentinţei nr. 386 din 12 decembrie 2013 a Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 6 noiembrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4170/2014. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 4176/2014. Contencios. Anulare act... → |
|---|
