ICCJ. Decizia nr. 4112/2014. Contencios. Pretentii. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4112/2014
Dosar nr. 669/2/2013
Şedinţa publică de la 4 noiembrie 2014
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanţele cauzei.
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la 28 ianuarie 2013, reclamantul M.C. a chemat în judecată pe pârâta Camera Deputaţilor, solicitând anularea art. 65 alin. (1) din Legea nr. 263/2010.
La 4 martie 2013, pârâta a depus întâmpinare, invocând excepţia inadmisibilităţii.
Hotărârea instanţei de fond
Prin Sentinţa nr. 1021 din 15 martie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, s-a admis excepţia inadmisibilităţii s-a respins cererea formulată de reclamantul M.C. în contradictoriu cu pârâta Camera Deputaţilor, ca inadmisibilă.
Examinând excepţia de inadmisibilitate, Curtea a constatat că reclamantul este nemulţumit de dispoziţiile art. 65 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, solicitând anularea acestuia şi repararea prejudiciului cauzat, în sensul obligării pârâtei la plata sumei de 20.000 lei.
A reţinut prima instanţă că Legea nr. 263/2010 nu este un act administrativ putând fi supusă doar unui control de conformitate faţă de prevederile constituţionale, exercitat exclusiv de Curtea Constituţională, în formele şi în condiţiile reglementate de dispoziţiile art. 146 din Constituţia României, republicată, şi ale Legii nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată.
În ceea ce priveşte solicitarea de recuperare a prejudiciului suferit prin cotizaţia dată către casa de pensii la care era obligat prin lege, Curtea a constatat ca cererea de despăgubiri pentru vătămarea produsă prin emiterea unui act administrativ nelegal este condiţionată de existenţa unui act administrativ nelegal anulat de instanţă sau a unui refuz nejustificat ori a nerezolvării în termen a unei cereri, constatate ca atare de instanţă
Recursul
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs reclamantul M.C., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Recursul nu a fost motivat.
Procedura în faţa instanţei de recurs
Intimata-pârâtă a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia nulităţii recursului.
Considerentele şi soluţia instanţei de recurs
Înalta Curte sesizată cu soluţionarea recursului declarat, constată faptul că recursul nu a fost motivat, situaţie în care va aplica sancţiunea prevăzută de dispoziţiile art. 306 C. proc. civ.
Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 303 alin. (1) C. proc. civ. recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, iar la alin. (2) se arată că termenul pentru depunerea motivelor se socoteşte de la comunicarea hotărârii, chiar dacă recursul s-a făcut mai înainte.
Înalta Curte, verificând îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 3021 C. proc. civ., constată că recurentul nu şi-a îndeplinit obligaţiile procedurale prevăzute de lege.
În conformitate cu dispoziţiile art. 129 alin. (1) C. proc. civ. părţile au îndatorirea ca, în condiţiile legii să urmărească desfăşurarea şi finalizarea procesului. De asemenea, ele au obligaţia să îndeplinească actele de procedură în condiţiile, ordinea şi termenele stabilite de lege sau de judecător, să-şi exercite drepturile procedurale conform dispoziţiilor art. 723 alin. (1), precum şi să-şi probeze pretenţiile şi apărările.
Recurentul, deşi a considerat hotărârea instanţei de recurs ca netemeinică, nu a depus la dosar dezvoltarea motivelor de recurs neformulând critici de nelegalitate a hotărârii atacate.
Totodată, Înalta Curte constată că în cauză nu există motive de ordine publică, ce ar fi putut fi invocate din oficiu, de către instanţă, potrivit dispoziţiilor art. 306 alin. (2) C. proc. civ.
Astfel fiind, pentru considerentele arătate şi în conformitate cu prevederile art. 306 alin. (1) şi art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., în raport cu faptul că cererea de recurs formulată nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care se sprijină şi nici dezvoltarea acestora, se va constata nulitatea recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată nul recursul declarat de M.C. împotriva Sentinţei nr. 1021 din 15 martie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 noiembrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4088/2014. Contencios. Constatarea calităţii... | ICCJ. Decizia nr. 4140/2014. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
