ICCJ. Decizia nr. 4252/2014. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4252/2014
Dosar nr. 4328/2/2012
Şedinţa publică de la 11 noiembrie 2014
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul acţiunii
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamanta SC S. SRL, în contradictoriu cu pârâtele C.N.A.S. şi A.N.A.F., a solicitat anularea Notificărilor purtând din 21 octombrie 2011, aferente trim. IV/2009, I/2010, II/2010, III/2010, IV/2010, II/2011 şi III/2011, prin care s-au stabilit procentul de contribuţie şi valoarea contribuţiei emise de pârâta C.N.A.S.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că volumul folosit pentru calcularea contribuţiei include numai vânzările efectuate către farmacii şi către unităţile sanitare cu paturi în cadrul unui trimestru, întrucât o societate care vinde medicamente către distribuitori angro nu poate controla sau şti cu exactitate destinaţia finală a medicamentelor vândute şi nu poate declara care este valoarea medicamentelor ce au fost vândute ulterior către furnizori de medicamente în tratament ambulatoriu şi către unităţi sanitare cu paturi în România. Aşadar, vânzările către terţi, respectiv către alţi distribuitori de medicamente, nu pot şi nu trebuie luate în considerare la calcularea contribuţiei datorate.
Este asemenea, a susţinut că notificările emise de pârâta C.N.A.S. sunt nelegale întrucât au fost emise cu încălcarea dispoziţiilor legale obligatorii, respectiv procentul contribuţiei specificat în notificări este de 11%, fiind stabilit incorect, având în vedere că pârâta C.N.A.S. a luat în pâlcul nu doar volumul vânzărilor către spitale declarat de SC S. SRL pentru trimestrele relevante, ci şi volumul vânzărilor către distribuitorii angro de medicamente.
În acest context, reclamanta a menţionat că pe trim. IV/2009, I/2010 a efectuat zero vânzări către farmacii şi spitale, pe trim. II/2010 a efectuat zero vânzări către farmacii şi vânzări în valoare de 274,49 lei către spitale, pe trim. III/2010 a efectuat zero vânzări către farmacii şi vânzări în valoare de 22.291,76 lei către spitale, pe trim. IV/2010 a efectuat zero vânzări către farmacii şi vânzări în valoare de.43.749,10 lei către spitale, pe trim. II/2011 a efectuat zero vânzări către farmacii şi vânzări în valoare de 54.599,01 lei către spitale, iar pe trim. III/2011 a efectuat zero vânzări către farmacii şi vânzări în valoare de 115.017,93 lei către spitale.
2. Întâmpinările formulate în cauză
Pârâta A.N.A.F. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive în ce o priveşte pentru considerentul principal că nu este emitenta actelor administrative contestate de reclamantă.
Pârâta C.N.A.S. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată, arătând că în temeiul dispoziţiilor Legii nr. 95/2006 şi ale Ordinului nr. 928/591/2010 contribuţia datorată se calculează la suma încasată pentru vânzările realizate în trimestrul respectiv, procentul de contribuţie aplicându-se la valoarea încasărilor trimestriale, iar obligativitatea de declarare, respectiv de virare a contribuţiei este identică pentru toţi distribuitorii de autorizaţie de punere pe piaţă şi/sau de comercializare a medicamentelor.
II. Hotărârea Curţii de apel
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 6049 din 25 octombrie 2012, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei A.N.A.F. şi a respins acţiunea formulată împotriva acestei pârâte ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Totodată, a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta SC S. SRL, în contradictoriu cu pârâta C.N.A.S. şi a anulat notificările purtând din 21 octombrie 2011, aferente trim. IV/2009, I/2010, II/2010, III/2010; IV/2010, II/2011 şi III/2011, prin care s-au stabilit procentul de contribuţie şi valoarea contribuţiei emise de pârâta C.N.A.S..
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a constatat că, în raport de dispoziţiile art. 9 alin. (1) din O.U.G. nr. 77/ 2011 şi faţă de faptul că notificările contestate au fost emise pentru perioada anului 2010 de către pârâta C.N.A.S., A.N.A.F. nu poate răspunde pentru situaţii născute înainte de intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 77/2011. În plus, acest act normativ se referă la administrarea creanţelor ce se vor naşte ulterior intrării în vigoare a ordonanţei.
De asemenea, potrivit dispoziţiilor Legii nr. 554/2004, calitate de pârât într-un litigiu de contencios administrativ are-emitentul actului şi/sau beneficiarul acestuia, iar A.N.A.F. - D.G.A.M.C. nu are niciuna dintre aceste calităţi, nefiind nici emitent al notificărilor şi nici beneficiar al acestora.
Cu privire la fondul cauzei, prima instanţă a apreciat că pentru stabilirea procentului şi valorii contribuţiei datorate de reclamantă nu pot fi avute în vedere vânzările totale de medicamente, ci numai cele efectuate către farmacii şi unităţi sanitare cu paturi, iar nu şi cele efectuate către terţi distribuitori en-gros.
Instanţa de fond a reţinut că potrivit Ordinului comun nr. 928/591/2010 al M.S.P. şi al C.N.A.S., pentru aprobarea Normelor privind organizarea evidenţei pe plătitori, declararea, constatarea şi controlul contribuţiilor prevăzute la art. 3631 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, cu modificările şi completările ulterioare, volumul vânzărilor se stabileşte pe baza declaraţiilor 2a şi 2b, care cuprind lista medicamentelor vândute în sistemul de asigurări de sănătate, pentru tratamentul ambulatoriu ori pentru unităţi sanitare cu paturi. în consecinţă, procentul de contribuţie se determină prin raportare la declaraţiile 2a şi 2b.
Aşadar, procentul contribuţiei se determină pe baza declaraţiilor 2a şi 2b (privind volumul vânzărilor de medicamente), în timp ce baza de calcul pentru contribuţie, la care se aplică procentul, se determină pe baza declaraţiilor 2a1 şi 2b1 (privind încasările realizate din vânzarea de medicamente).
În speţă, C.N.A.S. a stabilit atât procentul de contribuţie, cât şi suma de plată (şi implicit baza de calcul pentru contribuţie) prin raportare la declaraţiile depuse de reclamantă referitoare la volumul vânzărilor (corespunzătoare declaraţiilor 2a şi 2b, nedepunând şi declaraţiile 2a1 şi 2b1.
Întrucât singurele declaraţii la care s-a raportat C.N.A.S. pentru emiterea notificărilor atacate sunt cele privind; volumul vânzărilor, acestea încalcă, în mod vădit, art. 5 alin. (4) din Normele aprobate prin Ordinul nr. 258591/2010, dispoziţie potrivit căreia contribuţia datorată se stabileşte în funcţie de datele raportate prin declaraţiile 2a 1 şi 2b 1.
În consecinţă, ca urmare a stabilirii contribuţiei pe baza datelor aferente declaraţiilor 2a şi 2b, autoritatea emitentă a notificărilor atacate a încălcat art. 3631 din Legea nr. 95/2006, care prevede că: „(...) deţinătorii autorizaţiilor de punere pe piaţă a medicamentelor (...) care realizează încasări din comercializarea în România a medicamentelor respective, participă, după deducerea taxei pe valoarea adăugată, cu o contribuţie trimestrială din valoarea acestor încasări, stabilită în funcţie de volumul vânzărilor, conform grilei privind contribuţia trimestrială datorată pentru veniturile obţinute, prevăzută în anexa nr. 14".
Ca atare, potrivit legii, procentul contribuţiei se aplică asupra valorii încasărilor de medicamente, raportate prin declaraţiile 2a1 şi 2b1. Această concluzie rezultă clar şi din art. 4 alin. (2), corelat cu art. 1 lit. b) din ordin, în sensul că procentul contribuţiei se aplică asupra totalului veniturilor trimestriale obţinute, adică, potrivit definiţiei din Ordin, asupra încasărilor trimestriale. Or, în lipsa datelor pe care reclamanta nu le-a putut raporta, prin declaraţiile 2a1 şi 2b1, C.N.A.S. a aplicat procentul de contribuţie asupra volumului vânzărilor, iar prin aceasta, notificările în discuţie sunt contrare Legii nr. 95/2006 şi Ordinului nr. 928/591/2010.
Prin urmare, nedepunerea declaraţiilor 2a1 şi 2b1 nu poate fi sancţionată cu stabilirea contribuţiei prin raportare la vânzări, iar nu la încasări, sancţiunile pentru asemenea ipoteze fiind expres prevăzute numai de art. 365 din Legea nr. 95/2006 şi de art. 7 şi 8 din Ordinul nr. 928/591/2010.
III. Recursurile formulate în cauză de reclamanta SC S. SRL şi de pârâta C.N.S.
III.1. Motivele de recurs formulate de reclamanta SC S. SRL sunt întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi vizează soluţionarea greşită a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a A.N.A.F.
Arată recurenta-reclamantă că dispoziţiile O.U.G. nr. 77/2011 nu fac distincţie după cum creanţele s-au născut anterior sau ulterior intrării în vigoare, efectul legii constând exclusiv în transferul (de la data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 77/2011) a calităţii de creditor bugetar de la C.N.A.S. către A.N.A.F.
Din punct de vedere al legii de procedură fiscală „administrarea creanţelor” include şi aspecte post-plată, cum ar fi compensarea sau restituirea sumelor încasate nelegal, respectiv în baza unui titlu executoriu care să fi fost desfiinţat.
Menţinerea A.N.A.F. ca parte în prezenta cauză se impune şi pentru asigurarea opozabilităţii soluţiei faţă de această autoritate publică.
III.2. În dezvoltarea motivelor de recurs formulate de pârâta C.A.S. se arată următoarele:
În mod greşit instanţa de fond a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a A.N.A.F. întrucât aceasta are în cadrul raportului juridic litigios calitatea de persoană împotriva căreia se poate exercita acţiunea, având în vedere că începând cu data de 1 octombrie 2011 are obligaţia de a continua procedura de administrare a creanţelor reprezentând contribuţia claw-back datorată în temeiul O.U.G. nr. 77/2011, subrogându-se în drepturile şi obligaţiile C.A.S.
Este eronată şi susţinerea instanţei de fond în sensul că nu pot fi avute în vedere la stabilirea procentului şi a valorii contribuţiei vânzările totale de medicamente, ci numai cele efectuate către farmacii şi unităţi sanitare cu paturi, iar nu şi cele efectuate către terţi/distribuitori angro.
Arată recurenta-pârâtă că plătitorii contribuţiei sunt nominalizaţi la art. 3631 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 95/2006, respectiv: deţinătorii autorizaţiilor de punere pe piaţă a medicamentelor pentru medicamente incluse în programele naţionale de sănătate pentru medicamentele de care beneficiază asiguraţii în tratamentul ambulatoriu, cu sau fără contribuţie personală, pe bază de prescripţie medicală în sistemul de asigurări sociale de sănătate şi pentru medicamentele de care beneficiază asiguraţii în tratamentul spitalicesc, care realizează încasări din comercializarea în România a medicamentelor respective, după deducerea T.V.A.; persoanele juridice care realizează încasări din comercializarea în România a medicamentelor urmare a obţinerii dreptului de comercializare direct de la deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă a medicamentelor, respectiv de la persoana care a primit de la deţinătorul autorizaţiei direct sau indirect dreptul de a transmite către terţi dreptul de comercializare a medicamentelor în România, pentru situaţia în care deţinătorii de autorizaţii de punere pe piaţă a medicamentelor respective nu desfăşoară în România activităţi de comercializare a acestora.
În acest context, recurenta-intimată în mod greşit contestă aceste notificări, având în vedere faptul că îi sunt aplicabile dispoziţiile art. 3631 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, întrucât aceasta nu face dovada transmiterii dreptului de comercializare a medicamentelor către subdistribuitori şi a comercializării medicamentelor vândute în trim. I/2010 şi II/2010 către alţi distribuitori angro de medicamente, fără a transmite însă şi dreptul de comercializare.
În ceea ce priveşte contribuţia stabilită, arată recurenta-pârâtă că reclamanta avea obligaţia de a depune în primele 5 zile ale lunii următoare celei în care au fost încasate în totalitate veniturile aferente unui trimestru, declaraţiile prevăzute în anexele nr. 2a1 şi 2b1 (respectiv încasările).
Reclamanta nu şi-a îndeplinit obligaţia depunând la dosar declaraţiile 2a şi 2b, respectiv volumul de vânzări (valori în baza cărora a fost stabilit procentul contribuţiei) nu însă şi declaraţiile 2a1 şi 2b1, respectiv volumul de încasări.
Consecinţa nedepunerii declaraţiilor pe propria răspundere privind volumul încasărilor aferente trimestrelor contestate, C.N.A.S. a comunicat reclamantei suma estimată de plată.
IV. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursurilor formulate
Examinând actele şi lucrările dosarului, în raport şi de dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ambele recursuri ca nefondate pentru următoarele considerente:
Cadrul procesual al litigiului a fost corect determinat de prima instanţă în raport cu obiectul cererii de chemare în judecată şi autoritatea publică emitentă a actului administrativ contestat, C.N.A.S., în calitate de titulară a drepturilor şi obligaţiilor din raportul juridic dedus judecăţii.
Invocarea motivului de recurs ce vizează încălcarea dispoziţiilor art. 9 alin. (2) din O.U.G. nr. 77/2011 privind stabilirea unei contribuţii pentru finanţarea unor cheltuieli în domeniul sănătăţii, în sensul că se impunea menţinerea în cauză a A.N.A.F. în calitate de pârâtă, se dovedeşte a fi lipsit de temei.
Astfel, începând cu data de 1 octombrie 2011 când prevederile art. 9 alin. (2) din O.U.G. nr. 77/2011 au intrat în vigoare, procedurile de administrare a creanţelor reprezentând contribuţia claw-back vor fi continuate de A.N.A.F. şi în consecinţă subrogarea acesteia intervine numai pentru procedurile de administrare a creanţelor fiscale, iar nu şi în ceea ce priveşte stabilirea acestora anterior datei respective pentru care competenţa aparţine C.N.A.S.
Dispoziţiile art. 9 alin. (2) din O.U.G. nr. 77/2011 au în vedere noţiunea de administrare a creanţei vizând astfel numai procedura de încasare şi de executare silită a creanţelor deja stabilite şi nu poate fi extinsă pentru operaţiunile juridice premergătoare de constatare a existenţei şi întinderii creanţei şi care au ca obiect individualizarea procentului de contribuţie, a bazei de calcul, calcularea efectivă a sumei datorate cu titlu de taxă de claw-back şi comunicarea acesteia către debitor, atribuţii exclusive ale C.N.A.S. în perioada avută în vedere.
Această concluzie se impune faţă de reglementarea cuprinsă în art. 9 alin. (1) din O.U.G. nr. 77/2011, care prevede expres că, pentru medicamentele incluse în programele naţionale de sănătate, pentru medicamentele de care beneficiază asiguraţii în tratamentul ambulatoriu, cu sau fără contribuţie personală, pe bază de prescripţie medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate şi pentru medicamentele de care beneficiază asiguraţii în tratamentul spitalicesc, vândute anterior intrării în vigoare a acestui act normativ, contribuţia datorată potrivit art. 3631 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, se stabileşte de C.N.A.S. şi se plăteşte conform reglementărilor în vigoare la data vânzării acestora.
Faţă de considerentele de fapt şi de drept expuse anterior, va fi respinsă ca nefondată critica formulată cu privire la greşita stabilire a cadrului procesual al litigiului, prin neaplicarea prevederilor art. 9 alin. (2) din O.U.G. nr. 77/2011.
Critica formulată pe fondul pricinii, prin recursul pârâtei C.N.A.S. va fi respinsă de asemenea, ca nefondată, constatându-se că este legală şi temeinică soluţia de admitere a acţiunii şi de anulare a Notificării N.L.D. din 21 octombrie 2011.
Nelegalitatea notificării a fost corect constată de judecătorul fondului faţă de emiterea acesteia cu încălcarea dispoziţiilor legale care au fost indicate ca temei juridic şi care erau în vigoare la data faptului juridic generator al obligaţiei de plată pentru contribuţia claw-back: art. 3631 din Legea nr. 95/2006 şi art. 4 - 5 din Normele aprobate prin Ordinul comun nr. 928/591/2010 al M.S.P. şi al preşedintelui C.N.A.S., modificat şi completat prin Ordinul comun nr. 351/464/ 2011.
Taxa claw-back a fost reglementată prin dispoziţiile art. 3631 din Legea nr. 95/2006, potrivit cărora, pentru finanţarea unor cheltuieli de sănătate, deţinătorii autorizaţiilor de punere pe piaţă a medicamentelor, pentru medicamentele incluse în programele naţionale de sănătate, pentru medicamentele de care beneficiază asiguraţii în tratamentul ambulatoriu, cu sau fără contribuţie personală, pe bază de prescripţie medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate şi pentru medicamentele de care beneficiază asiguraţii în tratamentul spitalicesc, care realizează încasări din comercializarea în România a medicamentelor respective, participă, după deducerea taxei pe valoarea adăugată, cu o contribuţie trimestrială din valoarea acestor încasări, stabilită în funcţie de volumul vânzărilor, conform grilei privind contribuţia trimestrială datorată pentru veniturile obţinute, prevăzută în anexa nr. 14 a legii.
În art. 4 alin. (1) din Ordinul comun nr. 928/591/2010 s-a prevăzut că, procentul contribuţiei se determină în funcţie de volumul vânzărilor de medicamente, stabilit pe baza declaraţiilor 2a şi 2b, care cuprind lista medicamentelor vândute în sistemul de asigurări de sănătate, pentru tratamentul ambulatoriu ori pentru unităţi sanitare cu paturi.
Aceeaşi normă a prevăzut la alin. (2) că, valoarea contribuţiei trimestriale se determină prin aplicarea procentului de contribuţie asupra totalului de venituri obţinute trimestrial, definit în art. 1 lit. b) din reglementarea respectivă, ca fiind valoarea încasată într-un trimestru, după deducerea T.V.A., în urma comercializării întregii cantităţi de medicamente incluse în programele naţionale de sănătate.
Pentru a se clarifica distincţia dintre baza de calcul a procentului de contribuţie şi baza de calcul pentru valoarea contribuţiei datorate, prin Ordinul comun nr. 351/464/2011 de modificare şi de completare a Ordinului comun nr. 928/591/2010 s-a prevăzut obligaţia plătitorilor de a declara atât valoarea vânzărilor, cât şi valoarea încasărilor efective, depunând pentru fiecare trimestru declaraţiile 2a şi 2b privind valoarea vânzărilor pentru stabilirea procentului de contribuţie, dar şi declaraţiile 2a1 şi 2b1 privind valoarea încasărilor efectiv realizate din comercializarea medicamentelor în tratamentul ambulatoriu sau către unităţile sanitare cu paturi pentru a se stabili cuantumul contribuţiei datorate cu titlul de taxă claw-back în trimestrul respectiv.
Pentru perioada avută în vedere la emiterea notificării din 21 octombrie 2011, recurenta-reclamantă a depus declaraţiile 2a şi 2b cu privire la volumul vânzărilor de medicamente, fără însă a depune şi declaraţiile 2a1 şi 2b1 cu privire la valoarea încasărilor efective.
Recurenta-reclamantă a motivat în notele încheiate C.N.A.S. că nu a comercializat în România, către farmacii sau unităţi sanitare cu paturi, toate cantităţile de medicamente avute în vedere la emiterea notificărilor, spre exemplu vânzările integrale efectuate în trim. IV 2009 şi I 2010 fiind efectuate către distribuitori.
Fără a contesta obligaţia legală a intimatei de a depune declaraţiile 2a1 şi 2b1, chiar în cazul în care nu există date, urmând a se completa cu zero câmpurile obligatorii, conform dispoziţiilor art. 5 alin. (2) din Ordinul comun din 2011, judecătorul fondului a reţinut în mod întemeiat că nu există un temei legal pentru stabilirea contribuţiei claw-back datorate în trim. II 2010 pe baza volumului vânzărilor raportate prin declaraţiile 2a şi 2b, care reprezintă baza de calcul pentru determinarea procentului de contribuţie.
Lipsa unei justificări obiective şi rezonabile a cuantumului contribuţiei claw-back stabilită pentru intimată a determinat anularea notificării întocmită de către recurentă cu încălcarea dispoziţiilor art. 3631 din Legea nr. 95/2006, care prevăd pentru deţinătorii autorizaţiilor de punere pe piaţă a medicamentelor obligaţia de a plăti o contribuţie stabilită în funcţie de valoarea încasărilor realizate din comercializarea în România a medicamentelor respective.
În apărările formulate la instanţa de fond, recurenta - pârâtă a recunoscut implicit nelegalitatea modalităţii de calcul a contribuţiei clawback datorată de intimata - reclamantă prin raportarea greşită la volumul vânzărilor declarate în lunile iunie - iulie 2010, considerând însă că nu a încălcat prevederile legale prin notificarea astfel întocmită, cu motivarea că aceasta cuprinde numai suma estimativă datorată, în condiţiile în care, pentru perioada respectivă, nu s-au depus declaraţiile 2a1 şi 2b1.
Această susţinere, reiterată în recurs, se dovedeşte a fi lipsită de temei faţă de dispoziţiile art. 5 alin. (4) din Ordinul comun din 2011, conform cărora, contribuţia datorată în funcţie de datele raportate prin declaraţiile 2a1 şi 2b1 se notifică de către C.N.A.S. în termen de 15 zile de la data depunerii declaraţiilor, ceea ce exclude ipoteza expusă de recurentă cu privire la reglementarea unei proceduri distincte, de estimare a sumei datorate, care să fie corectată ulterior în funcţie de volumul încasărilor efective.
De asemenea, se constată că, nedepunerea declaraţiilor 2a1 şi 2b1 nu are drept consecinţă stabilirea contribuţiei prin raportare la volumul vânzărilor, întrucât cadrul legislativ incident în cauză nu prevede o asemenea sancţiune pentru plătitori şi nici competenţa autorităţii administrative de a emite notificări cu privire la sumele estimate de plată .
Contrar susţinerilor recurentei C.N.A.S., se reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 8 alin. (1) din Ordinul comun din 2011, nerespectarea termenelor de depunere a declaraţiilor prevăzute la art. 5 alin. (1) şi (2) din acelaşi ordin sau depunerea lor cu date incomplete şi/ sau incorecte se notifică de C.N.A.S. în termen de 15 zile de la data depunerii.
În aceste condiţii, recurenta-pârâtă C.N.A.S. a procedat nelegal la stabilirea contribuţiei de claw-back şi la notificarea acesteia către plătitor, fiind întocmită prin raportare la o altă bază de calcul decât cea prevăzută de lege, astfel că anularea notificărilor privind procentul de contribuţie şi valoarea contribuţiei pentru trim. IV/2009, I/2010, II/2010, III/2010, IV/2010, II/2011 şi III/2011 a fost corect pronunţată de judecătorul fondului.
De asemenea, critica adusă hotărârii recurate, care a constatat că actele emise sunt nelegale din perspectiva includerii în cuantumul contribuţiei şi volumului vânzărilor către terţi, este neîntemeiată.
Potrivit dispoziţiilor art. 9 alin. (1) din O.U.G. nr. 77/2011, contribuţia claw-back aferentă perioadei date de 1 octombrie 2011 se stabileşte şi se plăteşte conform reglementărilor legale în vigoare la data vânzării medicamentelor.
Conform dispoziţiilor art. 1, 4, 6 din Normă şi Precizările C.S.A. din 7 iulie 2010 privind aplicarea Ordinului comun M.S./C.N.A.S. din 2010, la stabilirea contribuţiei se are în vedere doar comercializarea medicamentelor către spitale sau farmacii, nu şi vânzarea medicamentelor de către distribuitori/ subdistribuitori (terţi).
Potrivit Notei 7 - Precizările privind aplicarea Ordinului comun M.S./C.N.A.S. din 2010 „suma încasată pentru volumul vândut către terţi nu intră în calcul pentru contribuţia claw-back”.
Temeiul juridic al soluţiei instanţei de recurs
În baza prevederilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamanta SC S. SRL şi pârâta C.N.A.S.
În temeiul art. 274 şi 276 C. proc. civ., va fi obligată recurenta-pârâtă C.N.A.S. la plata sumei de 6.500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către recurenta-reclamantă SC S. SRL.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursurile declarate de SC S. SRL şi C.N.A.S. împotriva sentinţei civile nr. 6049 din 25 octombrie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.
Obligă recurenta-pârâtă C.N.A.S. la plata sumei de 6.500 lei, reprezentând cheltuieli de judecată în favoarea recurentei-reclamante SC S. SRL, cu aplicarea dispoziţiilor art. 276 C. proc. civ.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 noiembrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4250/2014. Contencios. Contestaţie act... | ICCJ. Decizia nr. 4253/2014. Contencios. Anulare act... → |
|---|
