ICCJ. Decizia nr. 4257/2014. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4257/2014
Dosar nr. 496/54/2013
Şedinţa publică de la 12 noiembrie 2014
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin Încheierea din 19 martie 2013 Tribunalul Dolj, secţia CAF, a sesizat Curtea de Apel Craiova cu soluţionarea excepţiei de nelegalitate a Protocolului nr. P5282 din 26 octombrie 2007, încheiat de C.N.A.S. şi A.N.A.F., privitoare la furnizarea datelor referitoare la asiguraţii din categoriile care realizează venituri din profesii libere.
Pârâta C.A.S. Dolj a depus note de şedinţă cu privire la excepţia de nelegalitate a Protocolului C.N.A.S. - A.N.A.F. nr. P5282 din 26 octombrie 2007, respectiv 95896 din 30 octombrie 2007, solicitând respingerea excepţiei ca inadmisibilă.
Pârâta C.N.A.S. a depus întâmpinare la data de 21 mai 2013, prin care a invocat excepţia de inadmisibilitate a excepţiei de nelegalitate în ceea ce priveşte Protocolul nr. P 5282 din 26 octombrie 2007 / 9586 din 30 octombrie 2007 încheiat între C.N.A.S. şi A.N.A.F., precum şi a Actului adiţional nr. 1 (181797 din 13 aprilie 2009 / 801320 din 9 aprilie 2009) la protocolul menţionat.
A fost invocată şi excepţia de tardivitate a excepţiei de nelegalitate a Protocolului nr. P5282 din 26 octombrie 2007 / 9586 din 30 octombrie 2007 încheiat între C.N.A.S. şi A.N.A.F., precum şi a Actului adiţional nr. 1 (181797 din 13 aprilie 2009 / 801320 din 9 aprilie 2009) la protocolul menţionat.
Pârâta a susţinut că protocolul şi actul adiţional nu îşi mai produc efecte juridice la data soluţionării acestei excepţii de nelegalitate, întrucât potrivit art. V alin. (1) din O.G. nr. 125/2011 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind C. fisc., publicat în M. Of. al României, Partea I, nr. 938/30.12.2011, începând cu data de 1 iulie 2012, competenţa de administrare a contribuţiilor sociale obligatorii datorate de persoanele fizice prevăzute la cap. 11 şi 111 din titlul IX 2 al C. fisc. revine A.N.A.F.
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin Sentinţa nr. 263 din 26 iunie 2013 a Curţii de Apel Craiova a fost respinsă excepţia de nelegalitate a Protocolului nr. P5282 din 26 octombrie 2007, încheiat de C.N.A.S. şi A.N.A.F., formulată de reclamanta S.M.M., împotriva pârâtelor C.A.S. Dolj, C.N.A.S. şi A.N.A.F.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că se invocă în temeiul art. 4 alin. (1) din Legea 554/2004, nelegalitatea Protocolului încheiat între C.N.A.S. şi A.N.A.F., act ce priveşte furnizarea datelor referitoare la asiguraţii din categoriile de persoane care realizează venituri din profesii libere, din drepturi de proprietate intelectuală, din dividende, dobânzi şi din cedarea folosinţei bunurilor precum şi date privind contribuţiile datorate la F.N.U.A.S.S. pentru persoane fizice care au calitatea de angajat, către C.N.A.S., act încheiat de C.N.A.S. şi A.N.A.F.
Potrivit art. 4 alin. (1) din Legea 554/2004, legalitatea unui act administrativ unilateral poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepţie, astfel că în raport cu prevederile legal citate, instanţa de contencios este datoare să verifice dacă excepţia de nelegalitate invocată vizează un act administrativ unilateral.
Excepţia reglementată de art. 4 din Legea 554/2004 vizează legalitatea unui act administrativ apt să producă efecte juridice de sine-stătătoare şi nu acte prin care organele administraţiei publice realizează operaţiuni administrative .
Actul administrativ, aşa cum este definit de art. 2 alin. (1), lit. c) din Legea 554/2004, este actul emis de o autoritate publică în vederea executării sau a organizării executării legii, susceptibil de a da naştere, a modifica sau a stinge raporturi juridice, capabil deci prin el însuşi să producă efecte juridice directe.
Instanţa apreciază că protocolul încheiat în baza colaborării celor două autorităţi publice, nu are calitatea de act administrativ în sensul prevăzut de lege, ci este o operaţiune administrativă premergătoare întocmirii actului administrativ, întrucât simpla furnizare de date cu privire la persoanele care fac parte din diferite categorii ce realizează venituri, luată separat nu este capabilă să dea naştere, să modifice sau să stingă raporturi juridice.
Că într-adevăr acest protocol stă la baza emiterii de către C.A.S. a deciziilor de impunere privind contribuţiile la F.N.U.A.S.S. prin furnizarea de către administraţiile fiscale a veniturilor impozabile realizate de persoanele enumerate în protocol, nu îi conferă acestuia calitatea de act administrativ în sensul prevăzut de lege.
Mai mult, Curtea are în vedere şi faptul că, în conformitate cu art. 4 din Legea nr. 554/2004 calea specială a verificării legalităţii este instituită numai în ceea ce priveşte actele administrative individuale, ori, în speţă, protocolul supus cenzurii instanţei reprezintă un acord de voinţă între cele două instituţii semnatare, respectiv C.N.A.S. şi A.N.A.F., exprimând voinţa ambelor, ceea ce conduce la concluzia că reprezintă un act bilateral şi nu unilateral cum prevede dispoziţia legală.
De altfel, chiar şi reclamanta a invocat caracterul bilateral al protocolului în cuprinsul notelor de şedinţă depuse.
În ceea ce priveşte susţinerea reclamantei privind capacitatea protocolului de a crea raporturi juridice între autorităţile semnatare, Curtea apreciază că este nefondată întrucât, pornind de la definiţia actului administrativ reglementată de art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004 se desprinde concluzia că ţine de esenţa actului de a fi susceptibil de a da naştere, de a modifica sau de a stinge raporturi juridice prin el însuşi, efectele directe create urmând a se răsfrânge asupra altor persoane, terţi faţă de semnatari şi nu a semnatarilor actului, aşa cum este cazul în speţă.
Faptul că, ulterior încheierii protocolului, pe baza datelor furnizate de A.N.A.F. se emit decizii de impunere de către C.A.S., nu îi conferă acestuia calitatea de act administrativ în sensul prevăzut de lege, reprezentând doar o premisă în emiterea actului administrativ pretins vătămător.
În conformitate cu art. 9 din Protocol care reglementează faptul că acesta produce efecte obligatorii faţă de C.N.A.S. şi A.N.A.F., se deduce concluzia exprimată anterior privind lipsa întrunirii de către protocol a caracterului de act administrativ.
Se are în vedere şi faptul că, urmare a încheierii protocolului şi a comunicării bazei de date de către A.N.A.F. către C.A.S., se asigură şi o corectă impozitare, respectiv de stabilire a contribuţiilor contribuabilului în raport de venitul efectiv înregistrat.
3. Recursul formulat de S.M.M.
Prin motivele de recurs formulate în cauză, reclamanta a criticat sentinţa pronunţată de instanţa de fond ca netemeinică şi nelegală, arătând că faţă de natura juridică, precum şi faţă de efectele juridice produse, protocolul în discuţie primeşte calificarea de act administrativ, chiar dacă este încheiat între două autorităţi publice.
S-a susţinut că este cert că prin protocolul în discuţie s-a avut ca scop punerea în executare a dispoziţiilor din Legea nr. 95/2006, precum şi a normelor metodologice aprobate prin Ordinul Preşedintelui C.N.A.S. nr. 617/2007, urmărindu-se simplificarea procedurii de constituire a bazei proprii de date, în vederea exercitării atribuţiilor de control, emitere acte fiscale, precum şi de executare silită.
S-a susţinut că este pe deplin admisibil controlul de legalitate asupra actului contestat chiar şi în ipoteza în care protocolul ar primi calificarea de operaţiune administrativă prealabilă emiterii unui act administrativ individual.
II. Decizia instanţei de recurs
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu soluţionarea recursului declarat, analizând motivele de recurs formulate în raport cu hotărârea atacată, materialul probator şi dispoziţiile legale incidente în cauză, va respinge recursul ca nefondat pentru considerentele ce urmează:
1. Argumentele de fapt şi de drept relevante
Dispoziţiile din Protocolul nr. P5282 din 26 octombrie 2007 / 95896 din 30 octombrie 2007 încheiat între C.N.A.S. şi A.N.A.F., precum şi a Actului adiţional nr. 1 (181797 din 13 aprilie 2009 / 801320 din 9 aprilie 2009) la protocolul menţionat sunt atacate cu excepţia de nelegalitate de faţă, respectiv nelegalitatea protocolului privind furnizarea datelor referitoare la asiguraţii din categoriile de persoane care realizează venituri din profesii libere, din drepturi de proprietate intelectuală, din dividende, dobânzi şi din cedarea folosinţei bunurilor din agricultură şi silvicultură, precum şi date privind plata contribuţiilor datorate de angajator şi angajat la F.N.U.A.S.S., pentru persoanele care au calitatea de angajat, către C.N.A.S.
Obiectul acestui protocol îl constituie deci furnizarea de date cu privire la persoanele care fac parte din următoarele categorii: realizează venituri din profesii liberale, din drepturi de proprietate intelectuală, din dividende, dobânzi şi din cedarea folosinţei bunurilor, din agricultură şi silvicultură, care sunt impozitate, conform Legii nr. 571/2003 privind C. fisc., cu modificările şi completările ulterioare, de către A.N.A.F. către C.N.A.S., în scopul exercitării atribuţiilor legale ale acestora, precum şi date cu privire la plata contribuţiilor datorate de angajator şi angajat la F.N.U.A.S.S., pentru persoanele fizice care au calitatea de angajat.
Aceste date, la care se face referire în protocolul încheiat, au fost transmise de către A.N.A.F. către C.N.A.S., în scopul exercitării atribuţiilor legale, respectiv în vederea stabilirii calităţii de asigurat a persoanelor vizate.
Analizând criticile formulate de reclamantă, prin motivele de recurs de faţă, Înalta Curte a constatat că acestea nu sunt fondate, iar instanţa de fond a făcut o aplicare corectă a dispoziţiilor legale aplicabile cauzei, motiv pentru care sentinţa instanţei de fond va fi menţinută ca legală şi temeinică.
Nu poate fi primită critica reclamantei care a susţinut că protocolul în discuţie este un act administrativ, întrucât dispoziţiile art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ definesc noţiunea de act administrativ ca fiind actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării legii sau a executării în concret a legii, care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice.
Or, în cauza dedusă judecăţii, actul atacat nu îndeplineşte cerinţa esenţială prevăzută de dispoziţiile art. 4 din Legea nr. 554/2004, respectiv aceea de a fi un act administrativ, pentru a putea fi atacat pe calea excepţiei de nelegalitate.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, constatând că nu există motive de reformare a sentinţei, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, art. 304 pct. 7, 8 şi 9 sau art. 3041 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de S.M.M. împotriva Sentinţei nr. 263 din 26 iunie 2013 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 noiembrie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4264/2014. Contencios. Constatarea calităţii... | ICCJ. Decizia nr. 4260/2014. Contencios. Anulare act... → |
|---|
