ICCJ. Decizia nr. 4366/2014. Contencios



R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

Decizia nr. 4366/2014

Dosar nr. 6290/2/2014

Şedinţa publică de la 18 noiembrie 2014

Asupra contestaţiei de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti sub nr. 6290/2/2014 din data de 15 octombrie 2014, înaintată prin adresa nr. 1228 din data de 14 octombrie 2014, Consiliul Concurenţei a solicitat Curţii de Apel Bucureşti autorizarea judiciară in vederea inspectării a două unităţi Hard Disk copiate şi sigilate cu sigiliile Consiliului Concurenţei seriile 00532 şi 000533 in timpul inspecţiei inopinate desfăşurate in data de 25 iunie 2014 la sediul social al întreprinderii SC I. SA.

În motivarea cererii, a arătat că, prin Ordinul Preşedintelui Consiliului Concurentei nr. 222 din data de 12 iunie 2014, s-a dispus declanşarea din oficiu, în temeiul art. 25 alin. (1) lit. a) şi al art. 33 lit. a) din Legea concurentei nr. 21/1996, republicată, a unei investigaţii având ca obiect posibila încălcare a prevederilor art. 5 alin. (1) lit. f) din Legea concurenţei, de către întreprinderile SC I. SA, SC C. SA, SC T.M.U.C.B. SA, SC R. SRL, SC M. SA, SC C.G. SA, SC A. SRL, SC A.G. SA, SC P. SA, SC E. SA, SC A. SA, SC P.M. SRL, SC S.I. SRL

În baza Ordinului Preşedintelui Consiliului Concurentei nr. 239 din 18 iunie 2014 şi cu autorizarea judiciară dată de Curtea de Apel Bucureşti, prin încheierea nr. 4 din 17 iunie 2014, Consiliul Concurenţei a efectuat în data de 25 iunie 2014 o inspecţie inopinată la sediul social al întreprinderii SC I. SA

În cadrul inspecţiei inopinate au fost examinate de către un inspector de concurenţă specialist IT calculatorul utilizat de d-na E.B. - Şef Serviciu Licitaţii şi calculatorul utilizat de d-l C.I.- Inginer în cadrul Serviciului Licitaţii.

S-a arătat în cuprinsul cererii că datorită volumului mare şi complexităţii datelor stocate/arhivate în mediul electronic, precum şi constatarea existenţei unor date alterate s-a procedat la copierea de date calculatorul utilizat de d-na E.B. - şef Serviciu Licitaţii, calculatorul utilizat de d-l C.I. - Inginer în cadrul Serviciului Licitaţii, folosind Echipamentul I.M.S. 4, de către un inspector de concurenţă - specialist IT din cadrul Consiliului Concurenţei, în prezenţa domnului S.B., angajat la departamentul IT al SC I. SA

Echipamentul I.M.S. 4 a furnizat toate informaţiile din timpul procedurii de copiere sub forma unui raport, care a fost imprimat în 2 exemplare, din care un exemplar a fost anexat la Procesul - verbal de constatare şi inventariere, iar celălalt exemplar a fost înmânat reprezentantului întreprinderii SC I. SA

S-a mai arătat că în cuprinsul Procesului - verbal de constatare şi inventariere s-a specificat faptul că documentele în format electronic copiate de inspectorii de concurenţă prin mijloace informatice specifice (copiile forensic) vor fi accesate la sediul Consiliului Concurenţei în prezenţa unui reprezentant al SC I. SA, împuternicit în acest scop, la o dată care se va comunica ulterior întreprinderii.

Inspectarea, respectiv prelucrarea copiilor forensic ale informaţiilor digitale, constând în desigilarea unităţilor Hard Disk Drive-urilor celor două calculatoare (discurilor martor) şi examinarea informaţiilor digitale existente pe acestea, precum şi în selectarea şi tipărirea în două exemplare a documentelor relevante pentru cazul investigat este necesară pentru a permite Consiliului Concurenţei să obţină toate informaţiile necesare şi să evalueze toate aspectele relevante legate de posibila încălcare a regulilor de concurenţă investigată.

În susţinerea cererii de autorizare judiciară, Consiliul Concurenţei a invocat dispoziţiile art. 36 din Legea concurenţei nr. 21/1996 şi dispoziţiile art. 55 din Regulamentul de organizare, funcţionare şi procedură al Consiliului Concurenţei.

Prin Încheierea din Camera de Consiliu nr. 9 din data de 15 octombrie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în Dosarul nr. 6290/2/2014 s-a admis cererea formulată de Consiliul Concurenţei; s-a autorizat inspectarea a două unităţi Hard Disk Drive copiate şi sigilate cu sigiliile Consiliului Concurenţei seriile 00532 şi 000533 in timpul inspecţiei inopinate desfăşurate in data de 25 iunie 2014 la sediul social al întreprinderii SC I. SA.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că, în cauză, aşa cum rezultă din cererea Consiliului Concurenţei, în cadrul investigaţiilor declanşate în baza Ordinului nr. 222 din 12 iunie 2014 emis de Preşedintele Consiliului Concurenţei, s-a procedat, între altele şi la efectuarea unei inspecţii inopinate în data de 25 iunie 2014, la sediul SC I. SA, în cadrul căreia au fost verificate de către un inspector de concurenţă, având specializare IT, calculatorul utilizat de d-na E.B. - şef Serviciu Licitaţii şi de pe calculatorul utilizat de d-l C.I. - Inginer în cadrul Serviciului Licitaţii, în prezenţa domnului S.B., angajat la departamentul IT al SC I. SA, însă datorită volumului mare şi complexităţii datelor stocate/arhivate în mediul electronic, precum şi constatarea existenţei unor date alterate s-a procedat la copierea de date de pe cele două calculatoare, folosind Echipamentul I.M.S. 4.

Cum analiza conţinutului acestora este necesară pentru a permite Consiliului Concurenţei să obţină toate informaţiile necesare şi să evalueze toate aspectele relevante legate de posibila încălcare a regulilor de concurenţă investigată, în conformitate cu dispoziţiile art. 55 alin. (4) din Regulamentul de organizare, funcţionare şi procedură al Consiliului Concurenţei, ceea ce presupune, între altele, examinarea unor documente stocate pe suport digital, instanţa de fond a apreciat că cererea este întemeiată.

Împotriva acestei încheieri a formulat contestaţie contestatoarea SC I. SA, solicitând desfiinţarea acestei încheieri, respingerea cererii formulate de Consiliul Concurenţei şi revocarea autorizării inspectării celor două unităţi Hard Disk Drive copiate şi sigilate cu sigiliile Consiliului Concurenţei seriile nr. x şi z în timpul inspecţiei inopinate desfăşurate la data de 25 iunie 2014 la sediul societăţii.

În subsidiar, în măsura în care s-ar aprecia cererea de autorizare întemeiată, a solicitat modificarea considerentelor Încheierii nr. 9 din 15 octombrie 2014, în sensul de a elimina referinţa la „constatarea existenţei unor date alterate”.

În susţinerea contestaţiei, contestatoarea SC I. S.A. a susţinut că, admiţând o cerere de autorizare neîntemeiată, bazată pe afirmaţii nu doar neprobate, ci aflate în contradicţie cu piesele din dosarul de investigaţie, încheierea înfrânge prezumţia de nevinovăţie a întreprinderii investigate, incidente în materie de concurenţă, fiind bine cunoscut că aplicarea unei sancţiuni de către Consiliul Concurenţei în urma derulării unei investigaţii reprezintă o acuzaţie în materie penală în sensul Convenţiei Europene a Drepturilor Omului (în continuare „CEDO"), iar incidenţa unei „acuzaţii în materie penală" atrage în mod invariabil aplicarea garanţiilor prevăzute de art. 6 din CEDO, atât pe parcursul investigaţiei, cât şi în eventuala etapă judiciară ulterioară.

Consecinţele aplicării prezumţiei de nevinovăţie în investigaţiile legate de posibile încălcări ale dreptului concurenţei rezidă în următoarele: autoritatea de concurenţă este cea care trebuie să probeze dincolo de orice dubiu existenţa încălcării, orice dubiu favorizează întreprinderea investigată (in dubio pro reo).

A mai arătat contestatoarea că instanţele comunitare au reţinut că numai în cazurile în care autoritatea de concurenţă a dovedit că întreprinderile investigate au alterat sau distrus probele (cauzele C.P.T., S.M., I.T., G.E.), se pot extrage anumite prezumţii în defavoarea respectivelor întreprinderi.

Fără a fi menţionat expres de către respectivele instanţe, în opinia I. aceasta nu reprezintă decât o aplicare a principiului omnia praesumuntur contra spoliatorem. Astfel, standardul de probă nu este redus în această situaţie, însă materialul probator poate fi completat cu o serie de prezumţii, care altfel ar fi trebuit înlocuite cu alt gen de probe, respectiv înscrisuri, martori. În cazurile în care însă nu există indicii că au fost distruse sau alterate probe, standardul de probă este cel consacrat la nivel naţional şi european în materie. Or în speţă, nu numai că nu s-a dovedit de către Consiliul Concurenţei că I. ar fi alterat sau ar fi distrus probe, ci dimpotrivă există confirmarea expresă a autorităţii de concurenţă, prin Procesul-verbal încheiat cu ocazia inspecţiei inopinate, că nu există indicii de alterare sau distrugere a probelor.

De asemenea, contestatoarea a susţinut că, prin încheiere, astfel cum a fost motivată, instanţa a dat Consiliului mai mult decât s-a cerut, nu în sensul clasic procesual de ultra petiţa, ci în sensul că prin includerea referinţei la "date alterate" i-a creat pârâtului un dezavantaj în cadrul investigaţiei, cu încălcarea nu doar a prezumţiei de nevinovăţie, ci şi a principiului egalităţii de arme. Urmare a pronunţării încheierii menţionate, practic Consiliul poate utiliza prezumţia că probele au fost alterate de societate, ceea ce este de natură să ne afecteze drepturile procedurale. Afectarea este cu atât mai gravă cu cât într-un cadru de necontradictorialitate - căci cererea de autorizare se judecă fără citarea părţilor conform art. 38 alin. (2) din Legea concurenţei - s-au făcut afirmaţii cu valenţe judiciare vătămătoare pentru întreprinderea investigată.

Examinând încheierea atacată, în raport de criticile formulate cât şi de dispoziţiile legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că încheierea este legală şi temeinică iar contestaţia formulată în temeiul dispoziţiilor art. 38 alin. (7) din Legea nr. 21/1996 este nefondată.

Potrivit art. 37 şi 38 din Legea nr. 21/1996, inspectorii de concurenţă pot proceda la inspecţii, doar în baza unui ordin emis de preşedintele Consiliului Concurenţei şi cu autorizarea judiciară dată prin încheiere de către preşedintele Curţii de Apel Bucureşti sau de către un judecător delegat de acesta.

În conformitate cu prevederile art. 36 din aceeaşi lege, inspectorii de concurenţă pot examina orice documente legate de activitatea întreprinderii, indiferent de locul în care sunt depozitate şi de suportul fizic sau electronic pe care sunt păstrate.

În temeiul acestor dispoziţii legale, în cadrul inspecţiei desfăşurate la sediul social al I. la data de 25 iunie 2014, inspecţie autorizată prin Încheierea nr. 4 din 17 iunie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti s-a procedat la copierea de date de pe două calculatoare al căror conţinut urma a fi analizat pentru a fi evaluate toate aspectele relevante vizând posibila încălcare a regulilor de concurenţă investigate.

Pentru examinarea efectivă a datelor forensic copiate de pe cele două hard disk-drive-uri era necesară autorizarea judiciară pentru prelucrarea acestora în cadrul Laboratorului forensic la sediul Consiliului Concurenţei de către o echipă de inspectori de concurenţă, în prezenţa reprezentanţilor întreprinderii supuse inspecţiei .

Verificând îndeplinirea condiţiilor legale, instanţa de fond a reţinut în mod corect îndeplinirea acestora şi a dispus în temeiul dispoziţiilor art. 37 din Legea nr. 21/1996, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 255/2014 raportat la art. 36 din aceeaşi lege, autorizarea inspectării celor două unităţi Hard Disk Drive copiate şi sigilate cu sigiliile Consiliului Concurenţei seriile x şi z în timpul inspecţiei inopinate desfăşurate la data de 25 iunie 2014 la sediul SC I. SA.

Contrar susţinerilor contestatoarei, instanţa de control judiciar constată că prin încheierea atacată nu s-a reţinut existenţa unor date alterate cum eronat susţine aceasta, instanţa de fond constatând ca situaţie de fapt, că în cursul inspecţiei din data de 25 iunie 2014 s-a procedat la copierea de date de pe cele două calculatoare menţionate, folosindu-se Echipamentul I.M.S. 4.

De altfel, instanţa nu putea reţine existenţa unor date alterate, atât timp cât constatarea de fapt a existenţei acestora se poate face doar prin inspectarea (examinarea propriu zisă a celor două hard-disk-uri copiate, pentru care s-a solicitat autorizarea, în cadrul Laboratorului forensic.

Preluarea prevederilor art. 55 alin. (4) lit. b) din Regulamentul de organizare, funcţionare şi procedură al Consiliului Concurenţei în cererea de autorizare nu poate fi interpretată în sensul existenţei unor date alterate astfel cum eronat pretinde contestatoarea întrucât constatarea acestora se realizează doar în urma examinării acestora în cadrul Laboratorului forensic al Consiliului Concurenţei, procedură pentru care s-a solicitat autorizarea.

În fapt, termenul de „date alterate” este un termen generic şi se referă la datele care nu pot fi accesate prin programele obişnuite, fiind necesar un alt program care să permită accesarea acestor date iar constatarea existenţei unor astfel de date nu este echivalentă cu distrugerea de probe, cum în mod eronat susţine contestatoarea.

Pe de altă parte, chiar în situaţia în care instanţa ar fi constatat ca situaţie de fapt, existenţa unor date alterate o astfel de constatare ar fi lipsită de consecinţe juridice pentru contestatoare, întrucât potrivit dispoziţiilor art. 51 alin. (1) lit. d) din Legea concurenţei nr. 21/1996, doar distrugerea bazei de date sau furnizarea de informaţii, documente, înregistrări şi evidenţe într-o formă incompletă în timpul inspecţiei este sancţionată contravenţional.

Nu pot fi primite, fiind nefondate, nici susţinerile contestatoarei potrivi cărora instanţa de fond prin includerea în motivarea încheierii de autorizare a referinţei la datele alterate ar fi încălcat principiul prezumţiei de nevinovăţie cât şi principiul egalităţii de arme, deoarece prin încheierea atacată nu s-a constatat o încălcare a prevederilor Legii concurenţei care să vizeze societatea controlată şi care să activeze prezumţia de nevinovăţie, societatea fiind doar suspectată de o posibilă încălcare a legii iar investigaţia declanşată de către autoritatea de concurenţă având drept scop obţinerea de documente şi informaţii în baza cărora să se constate dacă în cauză a fost sau nu săvârşită o încălcare a normelor de concurenţă, ceea ce nu echivalează cu constatarea privind săvârşirea unei fapte anticoncurenţiale şi nici cu certitudinea că societăţile investigate vor fi în final sancţionate.

În consecinţă instanţa de control judiciar constată că prin încheierea atacată contestatoarei nu i-a fost încălcată prezumţia de nevinovăţie, nefiind acuzată de săvârşirea vreunei contravenţii de procedură sau de fond prevăzută de legea concurenţei iar practica judiciară europeană invocată de contestatoare vizează cazuri în care Comisia Europeană a aplicat sancţiuni, respectiv amenzi pentru încălcarea normelor europene de concurenţă, fiind vorba de investigaţii finalizate prin aplicarea de sancţiuni pentru contravenţii de fond, nefiind relevantă invocarea acestora în cauza de faţă, întrucât prin încheierea atacată contestatoarea nu a fost sancţionată pentru săvârşirea vreunei contravenţii de fond sau de procedură la Legea concurenţei.

În ceea ce priveşte cererea formulată în subsidiar, prin care s-a solicitat modificarea considerentelor încheierii atacate în sensul de a elimina referinţa la „constatarea existenţei unor date alterate” Înalta Curte urmează a o respinge ca nefondată pentru considerentele expuse anterior cu privire la sensul termenului de date alterate cât şi pentru nedovedirea de către contestatoare a vreunei vătămări.

Având în vedere toate aceste considerente, Înalta Curte în temeiul dispoziţiilor art. 38 alin. (7) din Legea concurenţei nr. 21/1996 republicată, cu modificările şi completările ulterioare, va respinge contestaţia formulată împotriva Încheierii din Camera de Consiliu nr. 9 din 15 octombrie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în Dosarul nr. 6290/2/2014, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestaţia formulată de SC I. SA împotriva Încheierii din Camera de Consiliu nr. 9 din 15 octombrie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în Dosarul nr. 6290/2/2014, ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 18 noiembrie 2014.

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 4366/2014. Contencios