ICCJ. Decizia nr. 5/2014. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5/2014
Dosar nr. 1564/59/2011
Şedinţa publică de la 9 ianuarie 2014
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Procedura în faţa instanţei de fond
Prin acţiunea formulată, reclamanta G.A. a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Educaţiei, Tineretului şi Sportului, solicitând anularea parţială a Ordinului nr. 3753 din 9 februarie 2011, respectiv Anexa I art. 14.
Prin Sentinţa civilă nr. 377 din 19 iunie 2012, Curtea de Apel Timiş, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea formulată de reclamanta G.A.G. împotriva pârâtului Ministerul Educaţiei Tineretului şi Sportului Bucureşti.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că, potrivit acţiunii, reclamanta a solicitat anularea Anexei I art. 14 din Ordinul nr. 3753/2001 emis de pârâtul Ministerului Educaţiei, Tineretului şi Sportului, arătând că este nelegal pentru că nu respectă principiul ierarhiei actelor normative, în sensul că art. 361 din Legea nr. 1/2011 prevede că legea intră în vigoare la 30 zile de la publicarea în M. Of., iar în alin. (3) al aceluiaşi articol sunt prevăzute excepţiile de la regula prevăzută în alin. (1), printre care nu figurează şi dispoziţiile privind încadrarea în funcţiile didactice prevăzute de art. 247 alin. (1) lit. c) şi art. 248 alin. (4).
În procedura prealabilă, reclamanta a solicitat de asemenea revocarea parţială a ordinului, potrivit înscrisului depus la dosar, cu motivarea cuprinsă în acţiune.
Curtea a reţinut că acţiunea de faţă trebuia să conţină obligatoriu şi o cerere de anulare a unui act administrativ vătămător pentru reclamantă, în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) sau alin. (2) din Legea nr. 554/2004, emis în baza ordinului din litigiu.
Cu alte cuvinte, încălcările de lege invocate printr-o acţiune în contencios administrativ reglementată de art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 trebuie să fie materializate deja prin acte administrative emise pe seama unor subiecţi determinaţi deja, condiţii pe care acţiunea de faţă nu le îndeplineşte.
Cum acţiunea în contencios administrativ nu este una în controlul legalităţii unui act administrativ, indiferent că este individual sau normativ, ci a verificării existenţei unui drept subiectiv vătămat în raport cu reclamantul, acţiunea din dosar nu se circumscrie prevederilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
2. Calea de atac exercitată
Împotriva acestei hotărâri, reclamanta G.A.G. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie şi invocând ca temei legal prevederile art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ.
În motivarea recursului, recurenta precizează că, prin acţiunea introductivă, a solicitat anularea parţială a Ordinului nr. 3753 din 9 februarie 2011 (Anexa nr. I, art. 14), emis de Ministerul Educaţiei, Tineretului şi Sportului, pentru aceea că adaugă şi modifică Legea nr. 1/2011.
Recurenta susţine că atât ordinul atacat, cât şi hotărârea primei instanţe sunt nelegale, deoarece art. 361 alin. (1) din Legea nr. 1/2011 prevede ca Legea intră în vigoare la 30 de zile de la publicarea ei în M. Of., iar în alin. (3) al aceluiaşi articol sunt prevăzute excepţiile de la regula prevăzută în alin. (1), printre care nu figurează şi dispoziţiile privind încadrarea în funcţiile didactice prevăzute de art. 247 alin. (1) lit. c) şi art. 248 alin. (4).
Astfel, arată recurenta, având în vedere că excepţiile sunt de strictă interpretare, prin ordinul a cărui anulare a cerut-o nu puteau fi adăugate legii şi alte excepţii vizând intrarea în vigoare a Legii nr. 1/2011 începând cu data de 11 septembrie 2011.
Totodată, recurenta susţine că invocarea de către prima instanţa a dispoziţiilor art. 361 alin. (6) din Legea nr. 1/2011 şi ale art. 54 alin. (2), art. 77 şi art. 78 din Legea nr. 24/2000, în sensul competenţei pârâtului-intimat de a stabili măsuri tranzitorii şi de a aprecia oportunitatea emiterii actelor administrative, este nelegală, în condiţiile în care primează principiul ierarhiei actelor normative, principiul uniformităţii actului administrativ cu legea şi regula, potrivit căreia, excepţiile sunt de strictă interpretare.
Pe de altă parte, recurenta menţionează că a înaintat o cerere, în data de 23 februarie 2011, către E.-Ş. cu clasele l - VIII, nr. 16, din localitatea Timişoara, prin intermediul căreia a solicitat să fie încadrată pe postul de profesor în învăţământul primar, în condiţiile art. 248 alin. (4) din Legea nr. 1/2011, însă toate solicitările i-au fost respinse prin adresa din 11 martie 2011.
Astfel, consideră că prin acest act administrativ, cu caracter normativ, i s-a adus o vătămare, deoarece încadrarea sa ca profesor pentru învăţământul primar, odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 1/2011 (10 februarie 2011), înseamnă implicit şi majorarea salariului cuvenit pentru aceasta încadrare.
3. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor şi apărărilor formulate, dar şi în temeiul art. 3041 C. proc. civ., sub toate aspectele, Înalta Curte constată că recursul este fondat, însă în limitele şi pentru motivele expuse în continuare.
Recurenta-reclamantă a învestit instanţa de contencios administrativ competentă cu solicitarea de anulare parţială a Ordinului nr. 3753 din 9 februarie 2011 emis de intimatul Ministrul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, respectiv a art. 14 din Anexa 1 la acest ordin, justificat de împrejurarea că prin acest ordin, contrar legii, se prorogă intrarea în vigoare a dispoziţiilor art. 248 alin. (4) din Legea nr. 1/2011 a educaţiei naţionale.
Raportat la dispoziţiile art. 248 alin. (4) din Legea nr. 1/2011, potrivit cu care "Absolvenţilor liceelor pedagogice, ai şcolilor postliceale pedagogice, ai colegiilor universitare de institutori sau ai altor şcoli echivalente, încadraţi în învăţământul preşcolar şi primar, care, până la intrarea în vigoare a prezentei legi, au absolvit ciclul de licenţă, li se consideră îndeplinită condiţia pentru ocuparea funcţiilor didactice de profesor pentru învăţământul preşcolar, respectiv profesor pentru învăţământul primar", Înalta Curte reţine că sunt fondate criticile recurentei vizând momentul intrării în vigoare a acestor prevederi.
Astfel, chiar formularea de tip imperativ a textului - ce se consideră - conduce în mod direct la interpretarea potrivit cu care voinţa legiuitorului a fost aceea că norma edictată să îşi producă efectele chiar de la data intrării în vigoare a noii legi a învăţământului.
Potrivit art. 361 alin. (1) din Legea nr. 1/2011, data intrării în vigoare a noii legi este prevăzută la 30 de zile de la publicarea în M. Of. al României (10 ianuarie 2011), ca regulă generală, ceea ce înseamnă 10 februarie 2011, fără legătură cu momentul începerii efective a unui nou an şcolar.
Totodată, în alin. (3) din cuprinsul aceluiaşi art. 361 din Legea nr. 1/2011 sunt expres enunţate excepţiile de la regulă vizând data intrării în vigoare a actului, mai sus arătată, fără însă ca printre ipotezele avute în vedere de legiuitor să fie reţinută şi modalitatea de ocupare a funcţiilor didactice de profesor pentru învăţământul preşcolar şi primar, reglementată de art. 248 alin. (4) din aceIaşi act normativ.
Drept urmare, Înalta Curte, în acord cu susţinerile recurentei, apreciind conform principiului general de drept că excepţiile sunt de strictă interpretare, neputând fi aplicate prin analogie unor situaţii ce nu au fost avute în vedere de legiuitor, reţine nelegalitatea prevederilor art. 14 din anexa I a Ordinului MECTS nr. 3753 potrivit cu care "prevederile art. 248 alin. (4) din Legea nr. 1/2011 se aplică începând cu data de 1 septembrie 2011, absolvenţilor liceelor pedagogice ai şcolilor postliceale pedagogice, ai colegiilor universitare de institutori sau ai altor şcoli echivalente, încadraţi în învăţământul preşcolar şi primar".
Nelegalitatea este generată de prorogarea termenului de intrare în vigoare a unei dispoziţii de lege, printr-un ordin, fără ca o atare prorogare să fie prevăzută de lege, ca act normativ cu forţă juridică superioară.
Cum ordinul este emis în aplicarea legii, în mod evident, nu poate adăuga prevederi noi în raport de legea la care se raportează.
În plus este de semnalat şi împrejurarea că Ordinul MECTS nr. 3753 din 9 februarie 2011 a fost emis cu o zi înainte de data intrării în vigoare chiar legii a cărei punere în executare şi aplicare se presupune a o realiza, contrar aşadar prevederilor art. 361 alin. (6) din lege, evocate şi de prima instanţă, prin care se arată că în termen de 8 luni de la intrarea în vigoarea legii (nr. 1/2011), Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului elaborează metodologii la regulamentele şi celelalte acte normative care decurg din aplicarea legii şi stabileşte măsurile tranzitorii de aplicare a acesteia.
Faţă de toate cele mai sus arătate, ce demonstrează nelegalitatea prevederii indicate din actul administrativ examinat, că şi vătămarea evidentă faţă de recurentă, dată fiind poziţia sa profesională şi interesul de a beneficia cât mai curând de prevederile art. 248 alin. (4), sus evocate, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. cu referire la art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta va admite recursul de faţă şi va modifica sentinţa atacată în admiterii acţiunii formulate de reclamantă, cu consecinţa anulării art. 14 din Anexa I a Ordinului MECTS nr. 3753 din 9 februarie 2011.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de G.A.G. împotriva Sentinţei civile nr. 377 din 19 iunie 2012 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată în sensul că admite acţiunea formulată de reclamanta G.A.G. şi anulează prevederile art. 14 din Anexa I a Ordinului nr. 3753 din 9 februarie 2011 emis de Ministrul Educaţiei, Tineretului, Cercetării şi Sportului.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 ianuarie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4848/2014. Contencios. Despăgubire. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 605/2014. Contencios. Anulare act... → |
|---|
