ICCJ. Decizia nr. 4846/2014. Contencios
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4846/2014
Dosar nr. 2066/2/2012
Şedinţa publică de la 18 decembrie 2014
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul acţiunii şi procedura derulată de prima instanţă
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta SC A. SA a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare, anularea Ordonanţei nr. 555 din 17 noiembrie 2011, precum şi a Deciziei nr. 182 din 22 februarie 2012, ambele emise de pârâtă, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.
În motivare s-a arătat că arătat că pârâta a respins în mod greşit contestaţia împotriva Ordonanţei nr. 555 din 17 noiembrie 2011 argumentând că rapoartele întocmite şi transmise de societatea reclamantă au încălcat prevederile art. 226 alin. (1) din Legea nr. 297/ 2004, art. 113A lit. c) din Regulamentul CNVM nr. 1/2006 şi ale Dispunerii de măsuri CNVM nr. 11/2010, fără a indica în ce constă această încălcare.
În motivarea Deciziei nr. 182 din 22 februarie 2012, pârâta face afirmaţii greşite susţinând că a informat societatea reclamantă cu privire la legislaţia incidentă aferentă retragerii de la tranzacţionare a acţiunilor emise de către aceasta, fără a dovedi aceste afirmaţii.
Se mai arată că din analiza întregii situaţii de fapt reţinută, rezultă ca hotărârea este una doar de principiu, iar nu una definitivă, întrucât în aceasta fază, intenţia reală a acţionarilor era aceea, ca înainte de punerea efectivă în aplicare a măsurii luate în şedinţă din 05 iulie 2011, să verifice dacă societatea reclamantă va putea suporta toate cheltuielile necesare delistării societăţii şi implicaţiile economice ale acestei operaţiuni. Astfel măsura dispusă de către pârâtă prin Ordonanţa nr. 555 din 17 noiembrie 2011, menţinută greşit prin Decizia nr. 182 din 22 februarie 2012, este prematură.
2. Hotărârea Curţii de apel
Curtea de Apel Bucureşti, prin Sentinţa nr. 6887 din 4 decembrie 2012 a respins acţiunea reclamantei, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut, în esenţă, următoarele:
Prin Ordonanţa nr. 555 din 17 noiembrie 2011, autoritatea pârâtă a dispus obligarea reclamantei SC A. SA să convoace, în condiţiile art. 117 şi art. 118 din Legea nr. 31/1990, republicată, să asigure derularea, în termen de 60 de zile de la data comunicării actului individual, a Adunării Generale Extraordinare a Acţionarilor acestei societăţi care să aibă înscris ca punct distinct pe ordinea de zi: "completarea sau modificarea hotărârii AGEA din data de 05 iulie 2011 privind retragerea de la tranzacţionare, în vederea adoptării unei hotărâri cu respectarea prevederilor legale aferente pieţei de capital" şi să transmită la C.N.V.M., fără întârziere, dar fără a depăşi 24 de ore de la data convocării şi de la data desfăşurării Adunării Generale Extraordinare a Acţionarilor, rapoartele curente referitoare la aceste evenimente.
Măsura a fost aplicată pentru încălcarea prevederilor art. 2. I. din Dispunerea de Măsuri CNVM nr. 8/2006, în baza art. 2 alin (5) lit. b) din Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital, în urma analizei privind operaţiunea de retragere de la tranzacţionare a valorilor mobiliare emise de această societate comercială.
Astfel, în ceea ce priveşte rapoartele curente aferente convocării Hotărârii Adunării Generale Extraordinare a Acţionarilor reclamantei, din data de 05 iulie 2011, au rezultat următoarele:
- Convocatorul AGEA din data de 04 din 05 iulie 2011 nu a inclus ca punct distinct pe ordinea de zi prezentarea raportului întocmit de un evaluator independent cu privire la preţul pe acţiune care urmează a fi achitat în cazul retragerii acţionarilor din cadrul emitentului;
- Hotărârea AGEA din data de 05 iulie 2011 privind retragerea la tranzacţionare nu conţine preţul minim pe care îl pot obţine acţionarii care nu sunt de acord cu hotărârea privind retragerea;
- Hotărârea AGEA din data de 05 iulie 2011 privind retragerea la tranzacţionare nu conţine preţul minim pe care îl pot obţine acţionarii care nu sunt de acord cu hotărârea privind retragerea;
- Hotărârea AGEA din data de 05 iulie 2011 privind retragerea la tranzacţionare nu conţine data de înregistrare.
Împotriva Ordonanţei nr. 555 din 17 noiembrie 2011, reclamanta a formulat plângeri soluţionată de autoritatea competentă prin Decizia nr. 182 din 22 februarie 2012, prin care a fost menţinută soluţia adoptată prin actul contestat.
Situaţia de fapt menţionată în actele a căror anulare se solicită este confirmată de înscrisurile depuse la dosarul cauzei de către pârâtă.
Argumentele reclamantei în sensul că s-a decis în principiu retragerea acţiunilor de pe piaţa de capital sunt lipsite de vreo susţinere factuală.
Hotărârea exprimă practic în mod neechivoc voinţa acţionarilor prezenţi la şedinţa AGEA, în sensul retragerii de la tranzacţionare a acţiunilor societăţii, semnificativă în acest sens fiind menţiunea din hotărâre, potrivit cu care "Adunarea Generală Extraordinară a Acţionarilor din SC A. SA (...) cu o reprezentare de 90,63% din capitalul social şi numărul total de acţiuni, prin prezenta acţionarilor care deţin împreuna 14.142.157 acţiuni, fiind legată şi statutară, a hotărât cu majoritatea acţiunilor deţinute de acţionarii prezenţi, următoarele: Transformarea societăţii din societate deţinută public, în societate de tip închis".
În continuare, se arată că s-a hotărât împuternicirea d-nei S.C.I. şi/sau B.A.D., pentru îndeplinirea tuturor formalităţilor de publicitate la Registrul Comerţului.
Ca urmare a celor decise, hotărârea a fost înregistrată la Oficiul Naţional al Registrului Comerţului şi publicată în M. Of. al României, partea a IV-a.
Apărarea reclamantei în sensul că hotărârea nu a fost pusă în executare este irelevant din perspectiva legalităţii şi temeiniciei măsurilor dispuse prin Ordonanţa nr. 555 din 17 noiembrie 2011.
Nepunerea în executare a hotărârii nu a fost rezultatul voinţei societăţii, ci s-a datorat contestării acesteia în instanţă de către persoanele interesate.
Prima instanţă a avut în vedere prevederile art. 1 şi art. 2 din Dispunerea de măsuri nr. 8/2006, în raport de care a constatat că atât hotărârea AGEA cât şi Convocatorul AGEA nr. 04 din 05 iulie 2011 sunt nelegale, câtă vreme acesta din urmă nu a avut inclus ca punct distinct pe ordinea de zi, prezentarea raportului întocmit de un evaluator independent cu privire la preţul pe acţiune care urmează a fi achitat în cazul retragerii acţionarilor din cadrul emitentului, iar hotărârea AGEA din data de 05 iulie 2011 privind retragerea de la tranzacţionare nu conţine preţul minim pe care îl pot obţine acţionarii care nu sunt de acord cu hotărârea privind retragerea şi data de înregistrare.
Reclamanta nu a probat o situaţie de fapt contrară celei menţionate în actul contestat, astfel că, în raport de cele expuse anterior, măsurile dispuse de CNVM prin Ordonanţa nr. 555 din 17 noiembrie 2011 apar ca legale şi temeinice.
Menţiunea privitoare la faptul că rapoartele curente emise în legătură cu AGEA din data de 04 din 05 iulie 2011 încalcă prevederile art. 226 alin. (1) din Legea nr. 297/2004, art. 113A lit. c) din Regulamentul CNVM nr. 1/2006 şi ale Dispunerii de măsuri CNVM nr. 11/2010, se regăseşte în argumentarea respingerii contestaţiei formulate împotriva Ordonanţei nr. 555 din 17 noiembrie 2011.
Contrar celor afirmate de către reclamantă, Curtea a constatat că, în cuprinsul Deciziei nr. 182 din 22 februarie 2012, CNVM a menţionat că ulterior transmiterii la CNVM a rapoartelor curente aferente convocării şi hotărârii AGEA din data de 05 iulie 2011, emitentul a fost atenţionat de către CNVM cu privire la obligativitatea dispunerii măsurilor necesare în vederea respectării prevederilor Dispunerii de Măsuri CNVM nr. 8/2006 (Adresele nr. DGS/8.741 din 31 mai 2011, DGS/12006/13.07/2011 şi DGS/13235 din 04 august 2011), însă acesta nu a dat curs solicitării Direcţiei Monitorizare Investigare şi nu a răspuns adreselor menţionate.
Analizând conţinutul adreselor menţionate anterior, reiese cu evidenţă că reclamanta nu a înţeles să dea curs solicitărilor CNVM în sensul luării măsurilor necesare în vederea conformării prevederilor Dispunerii de măsuri nr. 8/2006, inclusiv în privinţa raportului curent întocmit în legătură cu hotărârea AGEA. Dimpotrivă, reclamanta a considerat că au fost respectate prevederile legale incidente obligaţiei de informare completă şi continuă a investitorilor.
Prima instanţă a apreciat că actele administrative contestate în cauză sunt legale, în condiţiile în care reclamanta nu s-a conformat prevederilor art. 2 I lit. b) pct. 1, 3 şi 4 din Dispunerea de măsuri nr. 8/2006, aspect care, de altfel, nici nu a fost contestat de altfel, nici nu a fost contestat de către parte.
3. Recursul declarat de reclamanta SC A. SA
Împotriva Sentinţei nr. 6887 din 4 decembrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti a declarat recurs, în termen legal, reclamanta, susţinând în esenţă că hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.).
Arată recurenta că Dispunerea de măsuri nr. 8/2006 atât de invocată în argumentele CNVM nu a fost niciodată publicată în M. Of. al României, astfel că acest act nu a intrat în vigoare şi, mai mult decât atât, în legătură cu aceasta a fost admisă o excepţie de nelegalitate.
Mai arată recurenta că Hotărârea AGEA din 5 iulie 2011 este doar una de principiu, iar nu una definitivă, intenţia acţionarilor fiind aceea ca înainte de punerea efectivă în aplicare a măsurii luate în şedinţă să verifice dacă societatea va putea să suporte toate cheltuielile necesare delistării societăţii şi implicaţiile economice ale acestei operaţiuni. Prin urmare, Hotărârea AGEA adoptată în data de 5 iulie 2011 nu a produs nicio vătămare acţionarilor şi, în consecinţă, fiind o hotărâre de principiu, nu a încălcat nici prevederile Dispunerii de măsuri nr. 8/2006.
Hotărârea AGEA din 5 iulie 2011 face obiectul unei acţiuni în instanţă în Dosarul nr. 57597/3/2011, dosar în care până la acest moment nu s-a pronunţat o hotărâre irevocabilă. Aşadar, societatea nu are cum să pună în aplicare dispoziţiile Ordonanţei CNVM nr. 555 din 17 noiembrie 2011 mai devreme de a avea o hotărâre irevocabilă a instanţelor de judecată, care vor verifica legalitatea Hotărârii AGEA.
4. Apărările intimatei Autoritatea de Supraveghere Financiară (ASF)
Prin întâmpinarea formulată la data de 5 decembrie 2014, pârâta a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Arată intimata că în conformitate cu dispoziţiile art. 7 alin. (10) din Statutul CNVM aprobat prin O.U.G. nr. 25/2002 modificată şi completată prin Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital, CNVM publica periodic un buletin, care este o publicaţie oficială a acesteia, iar reglementările adoptate în acest buletin sunt opozabile terţilor.
În ceea ce priveşte excepţia de nelegalitate admisă cu privire la dispoziţiile art. 2 din Dispunerea de măsuri nr. 8 din 15 iunie 2006 a CNVM, intimata arată că prin Decizia nr. 704 din 13 februarie 2014 a fost admis recursul, casată Sentinţa nr. 3807 din 6 iunie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti şi respinsă excepţia de nelegalitate invocată.
5. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor invocate, a apărărilor din întâmpinare, cât şi sub toate aspectele, conform art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
Controlul judiciar declanşat de recurenta-reclamantă SC A. are ca obiect verificarea legalităţii actelor administrative constituite de Ordonanţa nr. 555 din 17 noiembrie 2011 emisă de CNVM şi Decizia nr. 182 din 22 februarie 2012 prin care a fost respinsă contestaţia formulată de reclamantă împotriva ordonanţei menţionate.
Prin actele administrative contestate Consiliul de administraţie al reclamantei SC A. SA Bucureşti a fost obligat să convoace în condiţiile art. 117 şi art. 118 din Legea nr. 31/1990 şi să asigure derularea în termen de 60 de zile de la data comunicării actului individual a Adunării Generale Extraordinare a Acţionarilor SC A. SA, care să aibă înscris ca punct distinct pe ordinea de zi "completarea sau modificarea Hotărârii AGEA din 5 iulie 2011 privind retragerea de la tranzacţionare în vederea adoptării unei hotărâri cu respectarea prevederilor legale incidente pieţei de capital".
În esenţă, s-a reţinut că la data de 5 iulie 2011 a avut loc Adunarea Generală Extraordinară a Acţionarilor în care s-a hotărât transformarea societăţii reclamante din societate deţinută public în societate de tip închis.
Hotărârea AGEA a SC A. SA din data de 5 iulie 2011 a fost înscrisă la Oficiul Registrului Comerţului la data de 22 iulie 2011, dispunându-se publicarea în M. Of. al României, Partea a IV-a.
Autoritatea pârâtă a reţinut în motivarea actelor contestate că rapoartele curente aferente convocării şi Hotărârii AGEA din 5 iulie 2011 încalcă dispoziţiile art. 226 alin. (1) din Legea nr. 297/2004, ale art. 113A lit. c) din Regulamentul CNVM nr. 1/2006 şi ale Dispunerii de măsuri CNVM nr. 11/2010, precum şi prevederile Dispunerii de măsuri nr. 8/2006.
Recurenta-reclamantă într-o primă critică afirmă că nefiind publicată în M.Of. Dispunerea de măsuri nr. 8/2006 nu poate fi considerată ca fiind în vigoare şi astfel acţionarii au adoptat o hotărâre ce respectă actele normative în vigoare.
Este adevărat că în materia actelor administrative cu caracter normativ există o normă cu caracter general reprezentată de art. 11 alin. (1) din Legea nr. 24/2000 republicată, potrivit căreia actele emise de autorităţile administrative autonome se publică în M. Of. al României, Partea I.
Dispoziţia de măsuri nr. 8/2006 constituie un astfel de act administrativ cu caracter normativ emis de CNVM care este o autoritate administrativă autonomă cu atribuţii pe piaţa de capital, cu statut propriu reglementat prin O.U.G. nr. 25/2002.
Potrivit dispoziţiilor art. 7(10) din Statutul CNVM: "CNVM va edita şi publica periodic un buletin care este publicaţia oficială a acesteia. Actele publicate în acest buletin sunt opozabile terţilor. Buletinul va conţine: a) reglementările adoptate de CNVM (...)".
Rezultă aşadar, că legiuitorul a prevăzut un regim juridic derogatoriu în ceea ce priveşte aducerea la cunoştinţă a actelor CNVM şi în acest mod, dispoziţiile art. 11 alin. (1) din Legea nr. 24/2000, republicată, care conţin norma generală, rămân inaplicabile faţă de actul administrativ criticat.
Nici critica referitoare la împrejurarea că asupra actului administrativ Dispunerea de măsuri nr. 8/2006 planează incertitudinea, întrucât a fost admisă excepţia de nelegalitate a dispoziţiilor art. 2 din acest act normativ, nu poate fi reţinută în cauză.
Astfel, prin Sentinţa nr. 3807 din 6 iunie 2012, Curtea de Apel Bucureşti a admis excepţia de nelegalitate a art. 2 Dispunerea de măsuri nr. 8/2006, însă această sentinţă a fost casată cu consecinţa respingerii excepţiei de nelegalitate prin Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 704 din 13 februarie 2014 pronunţată în Dosarul nr. 5587/105/2009*.
De asemenea, legalitatea dispoziţiilor art. 2 Dispunerea de măsuri nr. 8/2006 a mai fost verificată de Curtea de Apel Bucureşti prin Sentinţa nr. 7816 din 21 decembrie 2011, irevocabilă prin nerecurare, prin care s-a respins excepţia de nelegalitate invocată de AVAS în contradictoriu cu CNVM şi Guvernul României.
Astfel, instanţele menţionate au reţinut că din interpretarea art. 234 lit. d) din Legea nr. 297/2004 rezultă că legiuitorul a acordat CNVM un drept de apreciere discreţionar, în calitatea sa de autoritate administrativă autonomă a pieţei de capital, în ceea ce priveşte circumstanţele speciale care impun dispunerea măsurii de retragere de la tranzacţionare pe o piaţă reglementată.
În ceea ce priveşte susţinerea recurentei în sensul că Hotărârea AGEA din 5 iulie 2011 (privind retragerea acţiunilor SC A. SA de pe piaţa de capital) este o hotărâre de principiu, care nu a fost pusă în aplicare şi nici nu a produs vreo vătămare acţionarilor, Înalta Curte reţine că nu se verifică în cauză, atâta timp cât hotărârea a fost înregistrată la Oficiul Registrului Comerţului şi a fost publicată în M. Of. al României.
În aceste condiţii aceasta produce efecte juridice, fiind de altfel atacată în instanţă - obiect al Dosarului nr. 57597/3/2011.
Aşadar, împrejurarea nepunerii în executare a hotărârii nu este rezultatul voinţei societăţii reclamante care afirmă că aceasta este o "hotărâre de principiu", ci se datorează contestării acesteia în instanţă de către persoanele interesate.
Mai susţine recurenta că nu poate pune în executare Ordonanţa CNVM nr. 555 din 17 noiembrie 2011, având în vedere existenţa Dosarului nr. 57597/3/2011 pe rolul Tribunalului Bucureşti în care de altfel s-a pronunţat soluţia de anulare a Hotărârii AGEA din 5 iulie 2011 a SC A. SA (conform extrasului Ecris ataşat la dosar recurs).
Aşa cum corect a reţinut şi judecătorul fondului, Înalta Curte constată că această împrejurare nu afectează legalitatea actului administrativ atacat în prezenta cauză prin care CNVM a constatat săvârşirea unei contravenţii constând în încălcarea reglementărilor emise de această autoritate.
În cauză, rezultă cu evidenţă că reclamanta nu a înţeles să dea curs solicitărilor CNVM, în sensul luării măsurilor în vederea conformării la prevederile Dispunerii de măsuri nr. 8/2006, inclusiv în privinţa raportului curent întocmit în legătură cu hotărârea AGEA, aceasta considerând că a respectat întru totul prevederile legale incidente obligaţiei de informare completă şi continuă a investitorilor.
În consecinţă, nefiind identificate motive de reformare a sentinţei, conform art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 sau art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de SC A. SA Bucureşti împotriva Sentinţei nr. 6887 din 4 decembrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 decembrie 2014.
Procesat de GGC - NN
| ← ICCJ. Decizia nr. 4845/2014. Contencios. Contestaţie act... | ICCJ. Decizia nr. 4848/2014. Contencios. Despăgubire. Recurs → |
|---|
