ICCJ. Decizia nr. 541/2014. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 541/2014
Dosar nr. 5570/2/2011
Şedinţa publică de la 6 februarie 2014
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a solicitat instanţei să constate că pârâtul a avut calitatea de lucrător al Securităţii, fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008.
În motivarea acţiunii se arată că, prin cererea adresată C.N.S.A.S., petentul D.N. a solicitat verificarea, sub aspectul constatării calităţii de lucrător al Securităţii, pentru ofiţerii sau subofiţerii care au contribuit la instrumentarea Dosarului fond informativ nr. I 234464 (cotă C.N.S.A.S.), dosar în care pârâtul C.M. figurează în vol. 1.
Aşa cum rezultă din cuprinsul Notei de constatare nr. DI/I/972 din 5 mai 2011, precum şi al înscrisurilor ataşate acţiunii, pârâtul, având gradul de locotenent în cadrul Securităţii Municipiului Bucureşti, în acţiunea informativă deschisă asupra unei persoane, semnalează că "a fost condamnat 5 ani pentru comiterea infracţiunii de defăimare a unei organizaţii socialiste şi ofensă adusă autorităţilor. În penitenciar D.N. a fost semnalat cu manifestări duşmănoase la adresa orânduirii noastre socialiste. (...) nu s-a încadrat în câmpul muncii, având, în general, o comportare necorespunzătoare (...) a trimis pe calea poştei o scrisoare adresată postului de radio "V.A.", în care afirmă că este un adept al acestui post de radio", a propus următoarele măsuri informativ-operative pentru "documentarea activităţii sale ostile":
- "Continuarea măsurilor de interceptare a corespondenţei poştale, scop în care vom urmări legăturile sale din exterior";
- "După ce vor fi identificate relaţiile sale, se va stabili care din elementele respective au cunoştinţă de manifestările ostile ale obiectivului şi vor fi anchetate informativ în scopul obţinerii unor probe pe baza cărora să se poată trece la corectarea şi avertizarea celui în cauză";
- "Pentru a-l determina să înceteze activitatea ostilă pe care o desfăşoară, precum şi prevenirea de a se adresa posturilor de radio "E.L." şi "V.A." va fi cercetat şi avertizat la sediul organelor de miliţie".
Măsurile propuse de către pârât au fost puse în aplicare aşa cum rezultă şi din materialele depuse în probatoriu.
În calitate de locotenent major în cadrul Securităţii Municipiului Bucureşti, pârâtul a propus lucrarea prin dosar de urmărire informativă a unui redactor de carte, a semnalat că "ar avea unele manifestări necorespunzătoare cu privire la politica partidului şi statului nostru, în domeniul artei şi culturii, precum şi puncte de vedere interpretative în legătură cu trecutul nostru istoric". De asemenea, pentru "cunoaşterea manifestărilor şi comportamentului obiectivului, în sensul verificării suspiciunilor", "prevenirea apariţiei unor lucrări cu conţinut interpretabil din punct de vedere ideologic, redactate şi promovate de către obiectiv" şi "documentarea activităţii necorespunzătoare a obiectivului în scopul luării măsurilor de finalizare care se vor impune", pârâtul a propus următoarele măsuri informativ-operative:
- dirijarea reţelei informative "pentru a cunoaşte preocupările actuale, manuscrisele ce le are în lucru şi eventuale deplasări în provincie";
- "prin Serviciul 140 vom lua măsuri de cunoaştere amănunţită a concepţiilor şi activităţilor prezente ale soţiei obiectivului la locul de muncă";
- "se vor folosi mijloace speciale T.O. în vederea cunoaşterii discuţiilor dintre obiectiv şi legăturile sale apropiate".
Aşa cum reiese din aspectele expuse, activitatea pârâtului se remarcă prin acţiunile ce au avut ca efect îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, recunoscute şi garantate de legislaţia în vigoare la acea dată, respectiv: dreptul la secretul corespondenţei, viaţă privată - art. 33 din Constituţia României din 1965, art. 17 din Pactul Internaţional cu privire la Drepturile Civile şi Politice.
Prin Sentinţa civilă nr. 2068 din 21 martie 2012, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins, ca neîntemeiată, acţiunea formulată de reclamantul C.N.S.A.S., în contradictoriu cu pârâtul C.M.
Pentru a pronunţa această soluţie, curtea de apel a reţinut, în esenţă, următoarele:
Instanţa a apreciat că poate fi legal sesizată exclusiv în privinţa activităţilor desfăşurate de pârât în legătură cu dosarele de urmărire ale persoanei care a făcut cerere de verificare, respectiv D.N., iar nu şi cu privire la activităţile desfăşurate de pârât în dosarele de urmărire informativă a altor persoane, întrucât pârâtul nu se află în niciuna dintre situaţiile şi nu are niciuna dintre funcţiile ori demnităţile care impuneau verificarea din oficiu a calităţii de lucrător ori colaborator al Securităţii conform dispoziţiilor art. 3 din O.U.G. nr. 24/2008, iar, conform art. 1 alin. (7) din O.U.G. nr. 24/2008, verificarea unei persoane care a aparţinut fostelor structuri ale Securităţii se poate face doar la cererea unei persoane îndreptăţite, adică a unei persoane care a fost subiect al unui dosar de urmărire din partea fostelor structuri ale Securităţii.
În privinţa persoanei care a făcut cererea de verificare, curtea de apel a constatat că, în Dosarul de urmărire I 234464, pârâtului i-a fost încredinţată, ca sarcină de serviciu, completarea planului de măsuri în vederea urmăririi informative a lui D.N.
În planul de măsuri întocmit de pârât şi aprobat de ofiţeri superiori ai Securităţii se menţionează folosirea unor informatori pe lângă persoana urmărită, măsuri de interceptare a corespondenţei acesteia, cercetarea şi avertizarea sa.
Din actele dosarului nu rezultă însă că aceste măsuri ar fi fost puse în practică, astfel că nu există dovezi care să ateste că pârâtul ar fi îngrădit dreptul persoanei urmărite la secretul corespondenţei sau la viaţă privată, iar declaraţia persoanei urmărite nu este relevantă, neexistând indicii că ar fi fost dată în faţa pârâtului.
Împotriva Sentinţei civile nr. 2068 din 21 martie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamantul C.N.S.A.S.
Criticile recurentului au fost încadrate în dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi art. 3041C. proc. civ., în sinteză arătându-se că instanţa fondului a aplicat greşit prevederile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 293/2008, în condiţiile în care cel puţin trei dintre măsurile propuse de intimat în acest caz - investigaţiile la domiciliul celui urmărit, contactarea acestuia în vederea luării unei declaraţii, precum şi interceptarea corespondenţei - au fost puse în aplicare. Încălcarea dreptului la viaţă privată s-a produs în momentul în care Securitatea, prin intermediul intimatului, a obţinut şi a folosit informaţii despre persoana vizată, familia şi apropiaţii acesteia, fără acordul ei, imixtiunea autorităţilor în viaţa personală a celui urmărit - care în acest caz este şi autorul cererii de verificare a intimatului - s-a produs fără a exista vreun motiv legat de siguranţa naţională, ci pentru motive tipice poliţiei politice, deoarece cel urmărit fusese "semnalat cu manifestări duşmănoase la adresa orânduirii noastre comuniste", în perioada detenţiei, iar după eliberarea persoanei urmărite "a trimis pe calea poştei o scrisoare adresată postului de radio "V.A." în care afirmă că este un adept al acestui post de radio".
S-a apreciat totodată în ce priveşte considerentul instanţei că "declaraţia persoanei urmărite nu este relevantă, neexistând indicii că ar fi fost dată în faţa pârâtului", că implicarea intimatului în luarea acestor măsuri abuzive este determinantă - el fiind chiar cel care a iniţiat măsura - astfel că nu mai prezintă relevanţă dacă declaraţia persoanei avertizată abuziv a fost dată în faţa intimatului sau a altui ofiţer.
Nu în ultimul rând s-a arătat că legiuitorul nu cere existenţa mai multor acte de încălcare a drepturilor sau libertăţilor fundamentale de către foştii ofiţeri de Securitate, fiind suficient şi un singur astfel de caz, pentru reţinerea calităţii de lucrător al Securităţii.
Prin întâmpinare, răspunzând motivelor de recurs, intimatul C.M. a arătat că Dosarul nr. I 234464 (cota C.N.S.A.S.) privind pe D.N. a fost deschis de lucrătorii UM nr. 0276/S/5 Penitenciarul Galaţi - Contrainformaţii la data de 9 martie 1981 în timp ce cel vizat executa o pedeapsă privativă de libertate, iar după eliberare la 7 aprilie 1984 dosarul a fost transferat la Securitatea Municipiului Bucureşti şi i-a fost repartizat intimatului, care nu a făcut altceva decât să întocmească un plan de măsuri care urmau să fie puse în practică, la ordinul şefilor ierarhici. În documentele prezentate de C.N.S.A.S. la cota I 234464 nu se regăseşte niciun document sub semnătura olografă a intimatului în baza căruia să se fi trecut la punerea în practică a planului de măsuri şi să fi cerut unităţilor specializate să intercepteze corespondenţa sau convorbirile lui D.N. Sub acest aspect s-a precizat că interceptarea corespondenţei este datată 30 aprilie 1984, înainte de întocmirea planului de măsuri din 23 mai 1984, niciun document neprobând că intimatul ar fi solicitat activităţi susceptibile de a constitui încălcări ale drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale lui D.N.
Examinând cauza prin prisma obiectului ei, a normelor legale aplicabile, a criticilor şi apărărilor părţilor şi a probatoriului administrat, Înalta Curte reţine că nu există motive pentru reformarea sentinţei recurate, astfel că va respinge recursul pentru cele ce vor fi punctate în continuare:
În mod just prima instanţă a analizat acţiunea în constatare formulată de C.N.S.A.S. în temeiul art. 11 alin. (1) cu referire la art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, modificată şi completată, dând eficienţă interpretării şi aplicării corecte a prevederilor art. 1 alin. (7) din aceeaşi ordonanţă, mai exact ţinând seama că verificarea calităţii de lucrător al Securităţii poate fi realizată numai cu privire la ofiţerii sau subofiţerii care au contribuit la instrumentarea dosarului de urmărire a persoanei care a formulat cerere de verificare, în speţă cererea fiind adresată C.N.S.A.S. de către D.N.
Această abordare este în acord cu jurisprudenţa consacrată la nivelul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, putând fi amintite cu titlu de exemplu Deciziile nr. 1582/2011, nr. 2562/2011, nr. 3900/2012, nr. 5193/2012, nr. 7606/2013 şi nr. 10/2014.
Concluzia instanţei de fond privind neincidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, modificată şi completată, s-a bazat pe probatoriul pus la dispoziţie de reclamantul C.N.S.A.S. şi care a constat în Nota de constatare DI/I/972 din 5 mai 2011 şi Dosarul de urmărire I 234464 privind pe D.N. Documentele amintite au evidenţiat că pârâtului i-a fost încredinţată, ca sarcină de serviciu, având în vedere calitatea sa de ofiţer în cadrul Securităţii Municipiului Bucureşti, Serviciul 1, completarea planului de măsuri în vederea urmăririi informative a lui D.N., în acest plan fiind menţionate măsuri cum ar fi folosirea de informatori pe lângă persoana urmărită, interceptarea corespondenţei persoanei urmărite, cercetarea şi avertizarea acesteia. În cuprinsul dosarului de urmărire informativă nu se regăseşte niciun înscris/document care însă să demonstreze punerea în aplicare a acestor măsuri şi, în fond, aşa cum cer dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, suprimarea sau îngrădirea unor drepturi şi libertăţi fundamentale ale lui D.N.
În acelaşi context al dovezilor privind calitatea pârâtului de lucrător al Securităţii în sensul normei legale enunţate, curtea de apel nu a recunoscut caracterul probator al declaraţiei persoanei urmărite, aflate la dosarul de fond, observând în mod corect că nu rezultă neechivoc că acea declaraţie a fost dată în faţa pârâtului.
Este lipsită de suport legal aserţiunea recurentului potrivit căreia nu are importanţă dacă respectiva declaraţie a fost dată în faţa intimatului sau a altui ofiţer al Securităţii din moment ce măsurile abuzive împotriva celui urmărit au fost iniţiate de intimat, în condiţiile în care instanţa de contencios administrativ a fost chemată să verifice calitatea de lucrător al Securităţii în persoana intimatului-pârât.
Faţă de cele expuse şi având în vedere dispoziţiile art. 11 alin. (2) din O.U.G. nr. 24/2008, modificată şi completată, dispoziţiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată, precum şi art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.N.S.A.S. împotriva Sentinţei civile nr. 2068 din 21 martie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 6 februarie 2014.
Procesat de GGC - AZ
| ← ICCJ. Decizia nr. 533/2014. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 542/2014. Contencios. Constatarea calităţii... → |
|---|
