ICCJ. Decizia nr. 563/2014. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 563/2014
Dosar nr. 5647/1/2012
Şedinţa publică de la 7 februarie 2014
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Braşov, reclamanţii Unitatea Administrativ-Teritorială Municipiul Codlea, prin Primar, Primarul Municipiului Codlea, Consiliul Local al Municipiului Codlea, prin consilierii locali, şi Spitalul Municipal Codlea au solicitat în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României, Ministerul Sănătăţii, Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, Ministerul Administraţiei şi Internelor, Ministerul Finanţelor Publice, C.N.A.S., C.A.S. a Judeţului Braşov şi Comisia de Selecţie a Unităţilor Sanitare cu paturi care nu pot încheia contracte cu C.A.S. din cadrul Ministerului Sănătăţii suspendarea executării Ordinului ministrului sănătăţii nr. 241/2011, a H.G. nr. 212/2011, a Ordinului ministrului muncii, familiei şi protecţiei sociale nr. 1156/2011, a H.G. nr. 345/2011, a Ordinului ministrului sănătăţii nr. 232/2011, anularea parţială a H.G. nr. 212/2011, a Ordinului ministrului sănătăţii nr. 1156 din 17 martie 2011, a H.G. nr. 345/2011, a Raportului Comisiei de Selecţie a Unităţilor Sanitare cu paturi care nu pot încheia contracte cu C.A.S., cu privire la Spitalul Municipal Codlea, şi obligarea C.N.A.S., C.A.S. a Judeţului Braşov la încheierea contractului de finanţare pentru plata serviciilor medicale şi a cheltuielilor de personal a Spitalului Codlea.
Prin Încheierea din 2 august 2011 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, s-au respins excepţia prematurităţii acţiunii formulată de reclamanţi şi excepţia lipsei plângerii prealabile, excepţii invocate prin întâmpinare de pârâtul Ministerul Sănătăţii pe fondul cauzei, s-a admis cererea de suspendare formulată de reclamanţii: Unitatea Administrativ-Teritorială Municipiul Codlea, prin Primar, Primarul Municipiului Codlea, Consiliul Local al Municipiului Codlea, prin consilierii locali, şi Spitalul Municipal Codlea în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, cerere formulată în cadrul Dosarului nr. 552/64/2011 conexat la Dosarul nr. 384/64/2011 şi, în consecinţă, în baza art. 14 şi 15 din Legea nr. 554/2004, modificată şi republicată, s-a dispus suspendarea executării H.G. nr. 212 din 9 martie 2011 - privind aprobarea Programului de interes naţional "Dezvoltarea reţelei naţionale de cămine pentru persoane vârstnice", anexa 1 şi anexa 2 - poz. 19 cu privire la Consiliul Local Codlea şi Spitalul Municipal Codlea şi a H.G. nr. 345 din 31 martie 2011 - privind aprobarea pentru anul 2011 a raportului comisiei de selecţie a unităţilor sanitare cu paturi care nu pot încheia contracte cu casele de asigurări de sănătate, precum şi a listei acestor unităţi sanitare, anexa nr. 1 şi anexa nr. 2 - poz. 20 cu privire la reclamantul Spitalul Municipal Codlea, acte emise de pârâtul Guvernul României până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei pe fond, având ca obiect anularea acestor acte administrative.
Prin Decizia nr. 5784 din 2 decembrie 2011 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Dosarul nr. 384/64/2011 s-a respins recursul declarat de Guvernul României împotriva Încheierii din 2 august 2011 a Curţii de Apel Braşov.
Prin Încheierea din 24 aprilie 2012, instanţa a luat act de renunţarea la judecată a reclamantului Consiliul Local al Municipiului Codlea în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Sănătăţii, Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, Ministerul Administraţiei şi Internelor, Ministerul Finanţelor Publice, C.N.A.S., C.A.S. a Judeţului Braşov şi Comisia de Selecţie a Unităţilor Sanitare cu paturi care nu pot încheia contracte cu C.A.S. din cadrul Ministerului Sănătăţii.
De asemenea, a luat act de renunţarea la judecarea acţiunii în contencios administrativ formulată de reclamanţii U.A.T. Codlea, Primarul Municipiului Codlea şi Spitalul Municipal Codlea în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României, Ministerul Sănătăţii, Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, C.N.A.S., C.A.S. a Judeţului Braşov şi Comisia de Selecţie a Unităţilor Sanitare cu paturi care nu pot încheia contracte cu C.A.S. din cadrul Ministerului Sănătăţii, Ministerul Administraţiei şi Internelor, Ministerul Finanţelor Publice, ca urmare a cererilor depuse şi susţinute de părţi în instanţă.
Prin precizarea de acţiune depusă la data de 22 martie 2012 reclamantul Consiliul Local Codlea a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, anularea parţială a H.G. nr. 212 din 9 martie 2011, în ceea ce priveşte Spitalul Municipal Codlea Anexa 2 poz. 19 şi H.G. nr. 345 din 31 martie 2011 privind aprobarea pentru anul 2011 a Raportului comisiei de selecţie a unităţilor sanitare cu paturi care nu pot încheia contracte cu casele de asigurări de sănătate, precum şi a listei acestor unităţi sanitare în ceea ce priveşte Spitalul Municipal Codlea Anexa 1 poz. 20 şi Anexa 2 poz. 20.
În susţinerea acestei cereri reclamantul a arătat că potrivit principiului autonomiei publice locale Consiliul Local Codlea este cel care trebuia să hotărască dacă Spitalul Municipal Codlea se reorganizează în cămin pentru persoane vârstnice. Prin H.C.L. nr. 19 din 14 martie 2011 s-a hotărât neaccesarea Consiliului Local Codlea la programul de interes naţional "Dezvoltarea reţelei naţionale de cămine pentru persoane vârstnice" prin reorganizarea spitalului şi păstrarea destinaţiei actuale de spital public în subordinea Consiliului Local Codlea. În aceste condiţii nominalizarea sa pe listele din Anexa 2 a H.G. nr. 212/2011 este prematură şi forţată, de natură a crea situaţii discriminatorii faţă de alte spitale din ţară.
Reclamantul a precizat că la data apariţiei H.G. nr. 212 din 9 martie 2011 nu era modificat art. 245 din Legea nr. 95/2006. Astfel, lista celor 67 de spitale eligibile pentru finanţarea ca şi cămine pentru persoane vârstnice era deja cunoscută, deşi acest proces presupunea analiza şi selecţia pe baza unor criterii obiective elaborate şi publicate ulterior, prin H.G. nr. 345 din 31 martie 2011.
În acest context reclamantul a apreciat că amplul proces de analiză desfăşurat de comisia instituită prin O.U.G. nr. 32 din 23 martie 2011, cât şi criteriile obiective de selecţie au avut un caracter formal şi nu s-au desfăşurat în realitate.
Referitor la H.G. nr. 345 din 31 martie 2011 privind aprobarea pentru anul 2011 a Raportului comisiei de selecţie a unităţilor sanitare cu paturi care nu pot încheia contracte cu casele de asigurări de sănătate, reclamantul a susţinut că au fost încălcate prevederile Legii nr. 95/2006 şi dispoziţiile constituţionale care garantează dreptul la sănătate publică şi accesul populaţiei la servicii de sănătate publică.
Reclamantul a arătat că Spitalul Codlea este o unitate sanitară publică, autorizată prin Autorizaţia sanitară de funcţionare nr. 0046EV din 16 noiembrie 2010 emisă chiar de Ministerul Sănătăţii şi evaluată conform Deciziei de evaluare nr. 17 din 7 decembrie 2010 a Comisiei de evaluare a spitalelor Braşov, decizie valabilă până la 7 decembrie 2012. În aceste condiţii, în situaţia în care spitalul nu a fost desfiinţat, Consiliul local hotărând menţinerea sa ca şi unitate spitalicească (H.C.L. nr. 19 din 14 martie 2011) şi faţă de prevederile art. III din O.U.G. nr. 32/2011 potrivit cărora "Pentru anul 2011, unităţile sanitare publice au dreptul de a prelungi contractele de furnizare sau de servicii cu caracter de regularitate încheiate în anul precedent pentru o perioadă care nu poate depăşi 6 luni de la data expirării duratei iniţiale de îndeplinire a acestora, respectiv până la data de 30 iunie 2011" se conturează nelegalitatea actului normativ cu putere inferioară Legii nr. 95/2006, H.G. nr. 345/2011, care interzice spitalelor menţionate în Anexa 2 să mai încheie contracte cu casele de asigurări de sănătate începând cu data de 31 martie 2011, data publicării în Monitorul Oficial, deşi Legea nr. 95/2006 şi O.U.G. nr. 32/2011 (acte normative cu putere superioară) le permitea prelungirea contractelor cu casele de asigurări până la data de 30 iunie 2011.
Reclamantul a menţionat că art. 4 din O.U.G. nr. 32/2011 legalizează un abuz de drept al autorităţii publice care încalcă dreptul unei unităţi spitaliceşti constituite legal şi aflate în funcţiune de a se mai clasifica ulterior conform actelor normative în vigoare, respectiv de a-şi desfăşura activitatea.
Reclamantul a precizat că deşi Spitalul Codlea este un spital public, i s-a luat posibilitatea de a fi clasificat potrivit Ordinului ministrului sănătăţii nr. 1408/2010 privind aprobarea criteriilor de clasificare a spitalelor în funcţie de competenţă.
Acesta a învederat că după apariţia Ordinului ministrului sănătăţii nr. 323/2011, Spitalul Codlea a depus cererea şi documentaţia pentru clasificare la D.S.P. Braşov şi, prin Ordinul ministrului sănătăţii nr. 31 din 18 ianuarie 2012, Spitalul Codlea a fost clasificat în categoria V.
Potrivit art. 2 din Ordinul ministrului sănătăţii nr. 323/2011, "Clasificarea pe baza metodologiei prevăzute la art. 1 este utilizată pentru stabilirea protocoalelor de transfer interspitalicesc pentru cazurile necritice, pentru planificarea dezvoltării reţelei spitaliceşti în concordanţă cu necesităţile populaţiei, pentru elaborarea propunerilor de modelare a finanţării spitalelor, pe nivele de competenţă şi performanţă, şi pentru planificarea achiziţiilor de aparatură medicală". Or, spitalul a fost nominalizat deja pe listele H.G. nr. 212/2011 şi H.G. nr. 345/2011 ca şi unitate sanitară care nu poate încheia contract cu casele de asigurări de sănătate, adică nu va beneficia de propunerile de finanţare pe nivele de competenţă şi performanţă despre care face vorbire Ordinul ministrului sănătăţii nr. 323/2011.
O.U.G. nr. 32 din 23 martie 2011 din domeniul sănătăţii a modificat art. 245 din Legea-cadru nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii în sensul că "alin. (2): Selectarea unităţilor sanitare cu paturi care nu pot încheia contracte cu casele de asigurări de sănătate se realizează de către o comisie de selecţie numită prin ordin al ministrului sănătăţii pe baza unor criterii obiective aprobate prin acelaşi ordin". Prin urmare, la data de 23 martie 2011 nu erau încă selectate unităţile sanitare care nu pot încheia contracte cu casele de asigurări şi nici nu existau încă criterii de evaluare care urmau a fi aprobate prin acelaşi ordin de ministru prin care se numea şi comisia de selecţie. În termen record de numai 7 zile, se emite H.G. nr. 345 din 31 martie 2011 prin care deja s-a aprobat Raportul comisiei de selecţie prevăzut în anexa 1 şi se aprobă lista unităţilor sanitare cu paturi care nu pot încheia contracte cu casele de asigurări de sănătate prevăzută în anexa 2. În acest act normativ apar pentru prima dată publicate Criteriile de selecţie la Cap. III Metodologie de selecţie "criterii obiective pe baza cărora comisia de selecţie propune lista unităţilor sanitare".
Astfel, în lipsa transparenţei decizionale criteriile de selecţie nu au fost făcute publice anterior aplicării, fiind publicate şi aduse la cunoştinţa celor cărora li s-au aplicat prin actul normativ care a dat eficienţă rezultatului aplicării acestor criterii.
Reclamantul a susţinut că propunerea de desfiinţare a unităţilor sanitare ar fi trebuit să provină de la autorităţile locale şi ulterior să fie avizată de Ministerul Sănătăţii.
Pârâtul Guvernul Românei a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii formulate şi precizate.
În ceea ce priveşte anularea parţială a H.G. nr. 212/2011 anexa 2 pct. 19, pârâtul a precizat că acest act normativ a fost adoptat în temeiul art. 108 din Constituţie şi art. 501 lit. b) şi f) din O.G. nr. 68/2003 privind serviciile sociale.
La elaborarea acestui act normativ au fost respectate dispoziţiile Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, precum şi cele cuprinse în Regulamentul privind procedurile pentru supunerea proiectelor de acte normative spre adoptare Guvernului, aprobat prin H.G. nr. 561/2009, proiectul actului administrativ fiind avizat de către autorităţile publice interesate în aplicarea acestuia şi de către Ministerul Justiţiei, care, potrivit art. 20 alin. (7) din Regulament, "avizează proiectele de acte normative exclusiv din punct de vedere al legalităţii, încheind succesiunea operaţiilor din etapa de avizare".
Proiectul actului normativ contestat a fost aprobat favorabil de Consiliul Legislativ prin Avizul nr. 254 din 10 martie 2011.
Mai mult decât atât, pârâtul a învederat instanţei prevederile art. 3 alin. (1) din H.G. nr. 212/2011 (a cărui suspendare a executării a fost solicitată de reclamanţi):
"Programul se adresează autorităţilor administraţiei publice locale care, prin hotărâre a consiliului local/judeţean sau al municipiului Bucureşti, decid concomitent înfiinţarea de cămine pentru persoane vârstnice prin reorganizarea unor unităţi sanitare cu paturi aflate în reţeaua proprie a acestora, care se desfiinţează în condiţiile prevăzute de lege".
Din interpretarea textului de lege mai sus menţionat rezultă că programul se adresează doar autorităţilor locale care decid prin hotărâre de consiliu local înfiinţarea de cămine pentru persoane vârstnice prin reorganizarea unor unităţi sanitare cu paturi aflate în reţeaua proprie a acestora.
De asemenea, a învederat instanţei prevederile art. 8 din H.G. nr. 212/2011 potrivit cărora: "Programul poate fi accesat, pe lângă autorităţile prevăzute la anexa nr. 2, de orice autoritate publică locală care îndeplineşte condiţiile prevăzute de prezenta hotărâre".
În ceea ce priveşte anularea parţială a H.G. nr. 345/2011 anexa 1 şi anexa 2 pct. 20, pârâtul a arătat că acest act normativ a fost adoptat în temeiul art. 108 din Constituţie şi art. 245 alin. (3) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, cu modificările şi completările ulterioare.
La elaborarea acestui act normativ au fost respectate dispoziţiile Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, precum şi cele cuprinse în Regulamentul privind procedurile pentru supunerea proiectelor de acte normative spre adoptare Guvernului, aprobat prin H.G. nr. 561/2009, proiectul actului administrativ fiind avizat de către autorităţile publice interesate în aplicarea acestuia şi de către Ministerul Justiţiei, care, potrivit art. 20 alin. (7) din Regulament, "avizează proiectele de acte normative exclusiv din punct de vedere al legalităţii, încheind succesiunea operaţiilor din etapa de avizare".
Proiectul actului administrativ contestat a fost aprobat favorabil de Consiliul Legislativ prin Avizul nr. 380 din 31 martie 2011.
În conformitate cu prevederile art. IV din O.U.G. nr. 32/2011 pentru aplicarea şi completarea unor acte normative din domeniul sănătăţii, publicată în M. Of. nr. 210/25.03.2011: "în termen de 7 zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, Guvernul va adopta, pentru anul 2011, hotărârea prevăzută la art. 245 alin. (3) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, cu modificările şi completările ulterioare".
Din interpretarea textului de legal sus-menţionat rezultă că termenul legal în interiorul căruia trebuia să se procedeze la emiterea hotărârii de aprobare a Raportului comisiei de selecţie a unităţilor sanitare cu paturi care nu pot încheia contracte cu casele de asigurări de sănătate, precum şi a listei acestor unităţi sanitare, începea să curgă de la data de 25 martie 2011 (data publicării O.U.G. nr. 21/2011 în Monitorul Oficial al României) şi se împlinea la data de 1 aprilie 2011 (7 zile de la data intrării în vigoare a aceluiaşi act normativ).
Totodată, pârâtul a precizat că H.G. nr. 345/2011 a fost emisă în aplicarea dispoziţiilor legale ale O.U.G. nr. 32/2011, respectiv "ope legis", cu consecinţa neparcurgerii procedurii transparenţei decizionale în termenele şi condiţiile Legii nr. 52/2003.
Prin dispoziţiile imperative ale O.U.G. nr. 32/2011 (act normativ cu putere de lege) a fost prevăzut un termen de 7 zile în care Guvernul va adopta pentru anul 2011 hotărârea prevăzută la art. 245 alin. (3) din Legea nr. 95/2006, deci nu poate fi reţinută "puterea discreţionară" a Guvernului, care a procedat la emiterea H.G. nr. 345/2011 conform dispoziţiilor O.U.G. nr. 32/2011, act normativ în vigoare şi care produce efecte juridice.
În acest sens, nu poate fi reţinută încălcarea dispoziţiilor Legii nr. 52/2003, în condiţiile în care, aşa cum a arătat, O.U.G. nr. 32/2011 a prevăzut emiterea hotărârii în termen de 7 zile de la data intrării în vigoare a ordonanţei.
Potrivit acestei analize realizate în conformitate cu Strategia naţională de raţionalizare a spitalelor şi a sistemului de sănătate pe perioada 2011 - 2012, Spitalul Municipal Codlea se află la 15 km de Spitalul Judeţean Braşov, nu respectă criteriile minime rezultate din modelarea de clasificare (o singură linie de gardă, fără OG în structură), are 77 de paturi, 23 de medici şi ICM de 0,78 (ICM reprezintă indicele case-mix sau indicele de complexitate a cazurilor şi este un număr care exprimă resursele necesare spitalului în concordanţă cu pacienţii trataţi. Cu cât ICM este mai mare, cu atât performanţa medicală este mai bună, întrucât au fost tratate cazuri mai grave cu resurse puţine).
Prin Adresa nr. 15A/4447/CA din 22 iunie 2012 emisă de Guvernul României, la solicitarea instanţei, s-a comunicat faptul că cele două acte normative nu sunt în procedură de modificare şi/sau completare, având în vedere că H.G. nr. 345/2011 şi-a încetat aplicabilitatea de la data de 1 ianuarie 2012, iar H.G. nr. 212/2011 este un act normativ menit să creeze posibilitatea reorganizării unor unităţi sanitare în cămine pentru persoane vârstnice, iar nu obligaţia acestora de a reorganiza unităţile sanitare.
Prin Sentinţa nr. 164 din 5 iulie 2012, Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată şi precizată de reclamantul Consiliul Local Codlea, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României;
A dispus anularea parţială a H.G. nr. 212 din 9 martie 2011 pentru aprobarea Programului de interes naţional "Dezvoltarea reţelei naţionale de cămine pentru persoanele vârstnice" în ceea ce priveşte Spitalul Municipal Codlea Anexa 2 poz. 19 şi H.G. nr. 345 din 31 martie 2011 privind aprobarea pentru anul 2011 a Raportului comisiei de selecţie a unităţilor sanitare cu paturi care nu pot încheia contracte cu casele de asigurări de sănătate, precum şi a listei acestor unităţi sanitare în ceea ce priveşte Spitalul Municipal Codlea Anexa 1 poz. 20 şi Anexa 2 poz. 20.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut că autoritatea publică locală, respectiv Consiliul Local Codlea, nu a decis înfiinţarea unui cămin pentru persoane vârstnice prin reorganizarea Spitalului Municipal Codlea, ci dimpotrivă, menţinerea destinaţiei acestei instituţii de spital, în anexa 2, pct. 19 la H.G. nr. 212/2011 fiind menţionat Consiliul Local Codlea cu unitatea sanitară Spitalul Municipal Codlea.
Analizând însă prevederile art. 1 şi art. 3 alin. (1) şi (2) din H.G. nr. 212/2011, prima instanţă a reţinut că schimbarea destinaţiei Spitalului Municipal Codlea, care fusese clasificat potrivit criteriilor Ordinului ministrului sănătăţii nr. 323/2011 privind aprobarea metodologiei şi a criteriilor minime obligatorii pentru clasificarea spitalelor în funcţie de competenţă în categoria V, reprezintă o încălcare atât a principiului autonomiei publice locale, cât şi a prevederilor legale anterior citate.
Prima instanţă a observat că acest aspect a fost remarcat şi de pârâtul Guvernul României, care în Adresa nr. 15A/4447/CA din 22 iunie 2012 a menţionat că H.G. nr. 212/2011 este un act normativ menit să creeze posibilitatea reorganizării unor unităţi sanitare în cămine pentru persoane vârstnice, iar nu obligaţia acestora de a reorganiza unităţile sanitare.
H.G. nr. 212 a fost adoptată la data de 9 martie 2011, iar H.G. nr. 345 care a aprobat pentru anul 2011 Raportul comisiei de selecţie a unităţilor sanitare cu paturi care nu pot încheia contracte cu casele de asigurări de sănătate a fost adoptată la data de 31 martie 2011.
În opinia primei instanţe, cronologia logică şi firească ar fi fost ca, hotărârea de Guvern prin care se aprobă pentru anul 2011 Raport comisiei de selecţie a unităţilor sanitare cu paturi care nu pot încheia contracte cu casele de asigurări de sănătate să fie anterioară adoptării hotărârii de Guvern pentru aprobarea Programului de interes naţional "Dezvoltarea reţelei naţionale de cămine pentru persoanele vârstnice".
Astfel, iniţial, se impunea întocmirea raportului comisiei de selecţie a unităţilor sanitare cu paturi care nu pot încheia contracte cu casele de asigurări de sănătate, aprobarea acestui raport şi, ulterior, în urma unor eventuale demersuri ale autorităţii administraţiei publice locale, în speţă Consiliul Local Codlea, trecerea Spitalului Municipal Codlea pe lista unităţilor sanitare care ar fi optat pentru înfiinţarea unui cămin pentru persoane vârstnice prin reorganizarea acestui spital.
În speţă, prin art. 1 şi art. 2 din H.G. nr. 345 din 31 martie 2011 s-au aprobat pentru anul 2011 Raportul comisiei de selecţie a unităţilor sanitare cu paturi care nu pot încheia contracte cu casele de asigurări de sănătate, prevăzut în anexa nr. 1 şi lista unităţilor sanitare cu paturi care nu pot încheia contracte cu casele de asigurări de sănătate, propusă de comisia de selecţie menţionată la art. 1, prevăzută în anexa nr. 2.
Potrivit Cap. III - Metodologie de selecţie: "Conform prevederilor art. 2 din ordinul ministrului sănătăţii privind constituirea comisiei de selecţie a unităţilor sanitare cu paturi care nu pot încheia contracte cu casele de asigurări de sănătate şi pentru aprobarea criteriilor de selectare a acestora, criteriile obiective pe baza cărora comisia de selecţie (comisia) propune lista unităţilor sanitare cu paturi care nu pot încheia contracte cu casele de asigurări de sănătate pentru neîndeplinirea unuia dintre acestea sunt următoarele:
a) asigurarea serviciilor spitaliceşti corespunzător structurii organizatorice aprobate în condiţiile legii, inclusiv complexitatea acestora;
b) asigurarea continuităţii asistenţei medicale cu personal de specialitate pentru toate liniile de gardă aprobate;
c) modelarea în baza criteriilor de clasificare a spitalelor în funcţie de competenţă;
d) distanţa faţă de spitale cu nivel superior de competenţă;
e) încadrarea cu personal medical de specialitate, conform prevederilor legale în vigoare;
f) accesibilitatea populaţiei din zona deservită la servicii medicale de urgenţă prespitalicească şi transport sanitar;
g) accesibilitatea populaţiei din zona deservită la servicii medicale de specialitate la nivelul judeţului;
h) caracterul de unicitate al unităţii sanitare la nivel judeţean/zonal;
i) starea fizică şi juridică a imobilelor în care îşi desfăşoară activitatea unitatea sanitară;
j) alte criterii identificate de comisie."
Prima instanţă a observat că Ordinul ministrului sănătăţii privind constituirea comisiei de selecţie a unităţilor sanitare cu paturi care nu pot încheia contracte cu casele de asigurări de sănătate şi pentru aprobarea criteriilor de selectare a acestora nu a fost publicat în Monitorul Oficial, astfel că unităţile sanitare nu au avut cunoştinţă de criteriile de selecţie.
În opinia primei instanţe, această situaţie aduce atingere principiului transparenţei decizionale, îngrădind dreptul subiectelor supuse analizei, în speţă Spitalului Municipal Codlea, de a avea cunoştinţă de criteriile obiective de selecţie şi de a putea aduce argumente, informaţii şi probe referitoare la îndeplinirea acelor criterii.
În aceste împrejurări şi având în vedere şi dispoziţiile art. 8 alin. (1) şi art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, prima instanţă a dispus anularea parţială a celor două acte normative care încalcă principiul autonomiei publice locale, al transparenţei decizionale şi implicit al dreptului la apărare în ceea ce priveşte Spitalul Municipal Codlea.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a formulat recurs pârâtul Guvernul României, criticând-o ca netemeinică şi nelegală în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 9 şi 3041 C. proc. civ.
În dezvoltarea motivelor de recurs invocate, recurentul-pârât a susţinut în esenţă că hotărârea pronunţată a fost dată cu aplicarea greşită a legii, precizând că ambele hotărâri de Guvern atacate, respectiv atât H.G. nr. 345/2011, cât şi H.G. nr. 212/2011 au fost emise cu respectarea normelor de tehnică legislativă prevăzute de dispoziţiile Legii nr. 24/2000, cât şi cu prevederile cuprinse în Regulamentul privind procedurile pentru supunerea proiectelor de acte normative spre adoptare Guvernului, aprobat prin H.G. nr. 561/2009, proiectele actelor administrative fiind avizate de către autorităţile publice interesate în aplicarea acestora atât de către Ministerul Justiţiei, cât şi de Consiliul Legislativ.
În ceea ce priveşte H.G. nr. 345/2011, recurentul-reclamant a susţinut că aceasta a fost emisă cu aplicarea dispoziţiilor legale ale O.U.G. nr. 32/2011, respectiv "ope legis" cu consecinţa neparcurgerii procedurii transparenţei decizionale în termenele şi condiţiile Legii nr. 52/2003.
Astfel, a susţinut recurentul că potrivit dispoziţiilor imperative ale O.U.G. nr. 32/2011 a fost prevăzut un termen de 7 zile în care Guvernul urma să adopte pentru anul 2011, hotărârea prevăzută la art. 245 alin. (3) din Legea nr. 95/2006, deci nu poate fi reţinută puterea discreţionară a Guvernului care a procedat la emiterea H.G. nr. 345/2011, conform dispoziţiilor O.U.G. nr. 32/2011.
În ceea ce priveşte H.G. nr. 212/2011, recurentul-pârât a susţinut că şi aceasta este temeinică şi legală fiind adoptată în temeiul art. 108 din Constituţie şi al art. 501lit. b) şi f) din O.G. nr. 68/2008 privind serviciile sociale, cu modificările şi completările ulterioare.
Totodată, recurentul a susţinut că, în conformitate cu prevederile art. 3 alin. (1) din H.G. nr. 212/2011, programul se adresează autorităţilor administraţiei publice locale care, prin hotărâre a consiliului local/judeţean sau al municipiului Bucureşti, decid înfiinţarea de cămine pentru persoane vârstnice prin reorganizarea unor unităţi sanitare cu paturi aflate în reţeaua proprie a acestora, care se desfiinţează în condiţiile prevăzute de lege.
Apreciază recurentul-pârât că prin acest act normativ s-a creat posibilitatea reorganizării unor unităţi sanitare în cămine pentru persoane vârstnice fără a se impune însă obligaţia acestora de a organiza unităţile sanitare.
Consiliul Local Codlea, Primarul Municipiului Codlea şi Unitatea Administrativ-Teritorială Codlea, cât şi Spitalul Municipal Codlea au formulat întâmpinări prin care au solicitat respingerea recursului formulat şi menţinerea ca legală şi temeinică a sentinţei pronunţate de instanţa de fond, susţinând în esenţă că actele normative atacate au fost emise cu nerespectarea principiilor transparenţei decizionale şi al autonomiei publice locale, prin schimbarea forţată a destinaţiei Spitalului Codlea.
Examinând sentinţa atacată, în raport de criticile formulate, de dispoziţiile legale incidente, cât şi în temeiul dispoziţiilor art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul formulat în cauză, este nefondat, având în vedere considerentele expuse în continuare.
Obiectul acţiunii precizate formulate de intimaţii-reclamanţi l-a constituit anularea parţială a H.G. nr. 212 din 9 martie 2011 pentru aprobarea Programului de interes naţional "Dezvoltarea reţelei naţionale de cămine pentru persoane vârstnice" în ceea ce priveşte Spitalul Municipal Codlea Anexa 2 poz. 19 şi H.G. nr. 345 din 31 martie 2011 privind aprobarea pentru anul 2011 a Raportului comisiei de selecţie a unităţilor sanitare cu paturi care nu pot încheia contracte cu casele de asigurări de sănătate, precum şi a listei acestor unităţi sanitare, în ceea ce priveşte Spitalul Municipal Codlea Anexa 1 poz. 20 şi Anexa 2 poz. 20.
Verificând legalitatea actelor administrative atacate, în mod corect s-a reţinut de către instanţa de fond că se impune anularea parţială a acestora întrucât se încalcă atât principiul autonomiei publice local, cât şi al transparenţei decizionale.
Într-adevăr, potrivit dispoziţiilor art. 3 din H.G. nr. 212 din 9 martie 2011 privind aprobarea Programului de interes naţional "Dezvoltarea reţelei naţionale de cămine pentru persoane vârstnice", programul se adresează "autorităţilor administraţiei publice locale care, prin hotărâre a consiliului local/judeţean sau al municipiului Bucureşti, decid concomitent înfiinţarea de cămine pentru persoane vârstnice prin reorganizarea unor unităţi sanitare cu paturi, aflate în reţeaua proprie a acestora, care se desfiinţează în condiţiile prevăzute de lege".
Prin urmare, în conformitate cu principiul autonomiei publice locale, Consiliul local era acela care trebuia să hotărască dacă Spitalul Codlea se reorganizează în cămin pentru persoane vârstnice şi tot acesta urma să ia decizia de desfiinţare în aceste condiţii a spitalului.
Contrar acestui principiu, cât şi a prevederilor art. 3 din H.G. nr. 212/2011, în Anexa 2 la pct. 19 a fost nominalizat Spitalul Municipal Codlea.
În ceea ce priveşte H.G. nr. 345 din 31 martie 2011 prin care s-a aprobat pentru anul 2011 a Raportului comisiei de selecţie a unităţilor sanitare cu paturi care nu pot încheia contracte cu casele de asigurări de sănătate, instanţa de control judiciar constată că în mod corect s-a reţinut prin sentinţa atacată că aceasta ar fi trebuit adoptată anterior H.G. nr. 212 din 9 martie 2011, întrucât iniţial se impunea întocmirea raportului comisiei de selecţie a unităţilor sanitare şi ulterior, în urma unor eventuale demersuri ale autorităţilor administraţiei publice locale se impunea trecerea pe lista unităţilor sanitare care ar fi optat pentru înfiinţarea unui cămin pentru persoane vârstnice prin reorganizarea spitalelor respective.
Pe de altă parte, chiar ordinul ministrului sănătăţii privind constituirea comisiei de selecţie a unităţilor sanitare cu paturi care nu pot încheia contracte cu casele de asigurări de sănătate şi pentru aprobarea criteriilor de selectare a acestora nu a fost publicat în Monitorul Oficial, unităţile sanitare neavând cunoştinţă de criteriile de selecţie, astfel că în mod corect s-a reţinut de către instanţa de fond încălcarea principiului transparenţei decizionale, fiind îngrădit dreptul subiectelor supuse analizei, respectiv şi intimatului-reclamant Spitalul Municipal Codlea de a putea invoca argumente, informaţii şi probe privind îndeplinirea acestor criterii.
De altfel, astfel cum rezultă din probatoriul administrat în cauză, cât şi din înscrisurile depuse cu ocazia soluţionării prezentului recurs, Spitalul Municipal Codlea a obţinut prin Ordinul nr. 1507 din 31 octombrie 2011 emis de Ministerul Sănătăţii, clasificarea provizorie până la data de 31 decembrie 2011, în categoria a V-a, iar Ministerul Sănătăţii prin Direcţia de Sănătate Publică Braşov a emis Autorizaţia Sanitară de Funcţionare nr. 0046EV din 4 octombrie 2011 pe o perioadă de 6 luni, iar ulterior, la data de 10 octombrie 2011, Comisia Judeţeană de evaluare a Spitalelor din cadrul C.A.S.J. Braşov a emis decizia de evaluare privind Spitalul Codlea valabilă până la 10 octombrie 2013, acesta beneficiind de autorizaţia de funcţionare nr. 0424EV din 9 decembrie 2013, valabilă până la data de 26 noiembrie 2014.
Astfel fiind, Înalta Curte constată că în mod corect s-a reţinut caracterul nelegal a dispoziţiilor din actele normative contestate şi s-a dispus anularea parţială a acestora, în ceea ce priveşte includerea Spitalului Municipiului Codlea atât în Anexa 2 poz. 19 din H.G. nr. 212/2011, cât şi în Anexa 1 poz. 20 şi Anexa 2 poz. 20 din H.G. nr. 345/2011.
În consecinţă, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., coroborate cu dispoziţiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, va respinge recursul formulat în cauză ca nefondat şi va obliga recurentul-pârât Guvernul României la plata cheltuielilor de judecată către intimatul Spitalul Municipal Codlea, în sumă de 3.500 RON, în temeiul art. 274 alin. (3) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Guvernul României împotriva Sentinţei nr. 164 din 5 iulie 2012 a Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Obligă recurentul-pârât Guvernul României la plata sumei de 3.500 RON cheltuieli de judecată către intimatul-reclamant Spitalul Municipal Codlea, cu aplicarea art. 274 alin. (3) C. proc. civ.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 7 februarie 2014.
Procesat de GGC - AZ
← ICCJ. Decizia nr. 630/2014. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 545/2014. Contencios → |
---|