ICCJ. Decizia nr. 750/2014. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 750/2014
Dosar nr. 979/44/2012
Şedinţa publică de la 18 februarie 2014
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Procedura derulată în faţa primei instanţei
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Galaţi sub nr. 979/44/2012, reclamanta T.V.V. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educaţiei Naţionale pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti prin care să se dispună anularea actului administrativ din 25 iulie 2012 eliberat de Ministerul Educaţiei Naţionale şi recunoaşterea dreptului său de a participa la examenul de titularizare organizat de pârât.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat următoarele:
A urmat cursurile Universităţii "S.H."- Facultatea de Limba şi literatură română - Limba şi literatura engleză, Forma de învăţământ ID, iar în anul 2007 a promovat examenul de licenţă, eliberându-i-se Diploma de licenţă, purtând antetul Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului.
A promovat examenul de definitivat organizat de pârât, ajungând profesor gradul I şi a participat la diferite concursuri organizate de pârât, ocupând post de profesor de limba şi literatura română în cadrul Şcolii de Arte şi Meserii din localitatea Mihai Bravu, comuna Victoria, judeţul Brăila.
În luna aprilie 2012, în urma organizării examenului de titularizare, a depus dosarul la Inspectoratul Şcolar Judeţean Brăila, însă i-a fost respins, pe motiv că, în conformitate cu prevederile art. 161 alin. (3) şi (4) din Ordinul Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului nr. 5560/2011, facultatea pe care a absolvit-o, forma de învăţământ ID nu era acreditată sau autorizată provizoriu la anul I de studii.
A formulat plângere prealabilă la autoritatea pârâtă, care i-a răspuns prin actul administrativ din 25 iulie 2012, expunând aceleaşi motive ca Inspectoratul Şcolar Judeţean Brăila.
Se impune a se observa că în art. 161 din ordinul invocat nu este prevăzută obligativitatea autorizării provizorii în anul I de studii, facultatea pe care a urmat-o fiind acreditată în timp ce urma cursurile, prin H.G. nr. 940/2004, prin care a fost modificată H.G. nr. 410/2002.
De asemenea, diploma de licenţă este valabilă, nicio autoritate administrativă sau instanţă judecătorească nu s-au pronunţat în sensul revocării acesteia şi, implicit, a dreptului de participare la examenul de titularizare.
În drept, au fost invocate prevederile Legii nr. 554/2004 şi ale Ordinului Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului nr. 5560/2012.
2. Apărările formulate în cauză
Pârâtul Ministerul Educaţiei Cercetării Tineretului şi Sportului a invocat, prin întâmpinare, excepţia inadmisibilităţii cererii de anulare a adresei nr. 17399/25 iulie 2012, excepţia lipsei procedurii prealabile, iar, pe fond, a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.
3. Hotărârea primei instanţe
Prin Sentinţa civilă nr. 565 din 20 noiembrie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, s-a dispus respingerea acţiunii formulate de reclamanta T.V.V., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educaţiei Cercetării Tineretului şi Sportului, ca nefondată.
Pentru a hotărî în acest sens, prima instanţă a reţinut următoarele:
Din analiza coroborată a prevederilor art. 7 lit. e) din Legea nr. 128/1998 privind Statutul personalului didactic, art. 1, art. 5 lit. d), art. 27 şi art. 30 alin. (1) din Legea nr. 88/1993 privind acreditarea instituţiilor de învăţământ superior rezultă că înscrierea la concursul pentru ocuparea funcţiilor didactice este condiţionată de absolvirea unei instituţii de studii superioare înfiinţate şi organizate potrivit legii.
Cum din verificările şi recomandările autorităţii pârâte rezultă că centrele teritoriale ale Universităţii "S.H." nu sunt acreditate sau autorizate în condiţiile art. 5 din Legea nr. 88/1993 în mod corect participarea reclamantei la examen nu a fost permisă.
4. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva Sentinţei civile nr. 565 din 20 noiembrie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs, în termen legal, reclamanta T.V.V., susţinând că este neegală şi netemeinică, pentru următoarele motive:
În mod eronat prima instanţă a reţinut că refuzul de participare la examenul de titularizare a fost unul justificat.
Astfel, potrivit dispoziţiilor H.G. nr. 533/1999 privind autorizarea de funcţionare provizorie sau acreditarea specializărilor din cadrul instituţiilor de învăţământ superior de stat şi particular, autorizarea de funcţionare provizorie sau acreditarea se acordă pentru forma de învăţământ de zi specializările autorizate sau acreditate, care funcţionează la forma de învăţământ zi, pot funcţiona şi la forma de învăţământ seral şi fără frecvenţă, fără a fi necesară îndeplinirea procedurii de autorizare şi funcţionare provizorie sau acreditare de către Consiliul Naţional de Evaluare Academică şi Acreditare.
Este de neînţeles cum în anul 2012 nu îi sunt recunoscute studiile, având la bază o diplomă de licenţă purtând antetul Ministerului Educaţiei Cercetării, Tineretului şi Sportului, în timp ce în anii anteriori aceste studii i-au fost recunoscute.
Diploma de licenţă este valabilă, nefiind revocată de nicio autoritate administrativă sau instanţă judecătorească astfel că interpretarea dată de prima instanţă este de natură să-i afecteze drepturile şi interesele sale legitime.
În considerarea acestor motive în temeiul art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., recurenta a solicitat admiterea recursului, modificarea Sentinţei civile nr. 565/2012 a Curţii de Apel Galaţi, în sensul admiterii cererii, anulării actului administrativ din 25 iulie 2012 eliberat de Ministerul Educaţiei Cercetării Tineretului şi Sportului, precum şi recunoaşterea dreptului său de a participa la examenul de titularizare organizat de pârât.
5. Apărările formulare de intimatul Ministerul Educaţiei Naţionale (fost Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului)
Prin întâmpinare, intimatul-pârât a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea Sentinţei civile nr. 565 din 20 noiembrie 2012 a Curţii de Apel Galaţi, susţinând că şi-a îndeplinit obligaţiile care îi reveneau în ceea ce priveşte emiterea avizului în vederea achiziţionării tipizatelor de către Universitatea "S.H." şi că nu este culpa Ministerului Educaţiei Naţionale, dacă aceste tipizate nu au fost gestionate corespunzător.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând sentinţa recurată, prin prisma criticilor formulate, precum şi sub toate aspectele potrivit art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, potrivit considerentelor ce urmează.
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Acţiunea în contencios administrativ supusă judecăţii are ca obiect:
(i) anularea adresei nr. 17399 din 25 iulie 2012 emisă de Ministerul Educaţiei Naţionale;
(ii) recunoaşterea dreptului reclamantei de a participa la examenul de titularizare organizat de pârât.
Prin adresa nr. 17399 din 25 iulie 2012 a cărei anulare se solicită, pârâtul Ministerul Educaţiei Naţionale a răspuns la plângerea prealabilă formulată de reclamantă împotriva refuzului de participare la examenul de titularizare din data de 2 august 2012, refuz comunicat prin adresa nr. 361 din 27 aprilie 2012 emisă de Centrul de Concurs nr. 1 - Liceul Pedagogic "D.P.P." Brăila.
Faţă de definiţia legală a actului administrativ, potrivit art. 2 alin. (1) lit. c) teza I din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, Înalta Curte constată că adresa nr. 17399 din 25 iulie 2012 nu întruneşte caracteristicile unui act administrativ, întrucât nu produce prin ea însăşi efecte juridice, în sensul de a da naştere, modifica sau stinge raporturi juridice.
Prin urmare, capătul de cerere având ca obiect anularea adresei nr. 17399 din 25 iulie 2012 este inadmisibil, în raport de dispoziţiile art. 1 alin. (1) şi art. 8 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare.
În privinţa pretinsului refuz al pârâtului Ministerul Educaţiei Naţionale de a-i recunoaşte reclamantei dreptul de a participa la examenul de titularizare din 2 august 2012, Înalta Curte observă că acest refuz apreciat ca fiind unul nejustificat nu a fost exprimat de pârâtul Ministerul Educaţiei Naţionale, ci de autoritatea administrativă cu atribuţii în examinarea îndeplinirii condiţiilor de participare la acest examen de titularizare, respectiv Centrul de concurs nr. 1 Brăila.
De asemenea, se constată că Ministerul Educaţiei Naţionale nu are atribuţii privitoare la emiterea unui act administrativ de recunoaştere a diplomelor de licenţă eliberate de Universitatea "S.H.". Aceste diplome de licenţă sunt acte administrative care se bucură de prezumţiile de autenticitate, veridicitate şi legalitate, astfel că, atât timp cât nu sunt desfiinţate prin intermediul căilor prevăzute de lege, ele produc efecte juridice.
În soluţionarea prezentului litigiu nu are relevanţă verificarea aspectelor legate de acreditarea instituţiei de învăţământ care a eliberat diploma de licenţă a reclamantei, de vreme ce sesizarea instanţei nu vizează legalitatea emiterii actului administrativ reprezentat de diploma de licenţă.
2. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs
Pentru considerentele expuse, care suplinesc motivarea primei instanţe, Înalta Curte urmează să dispună, în temeiul art. 20 de Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 şi art. 312 alin. (1) C. proc. civ., respingerea ca nefondat a recursului declarat de reclamanta T.V.V.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta T.V.V. împotriva Sentinţei civile nr. 565 din 20 noiembrie 2012 a Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 februarie 2014
Procesat de GGC - AS
| ← ICCJ. Decizia nr. 787/2014. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 745/2014. Contencios. Anulare act... → |
|---|
