ICCJ. Decizia nr. 744/2014. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 744/2014
Dosar nr. 10278/2/2010
Şedinţa publică de la 18 februarie 2014
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. 10278/2/2010, reclamanta S.N.G.N.R. SA a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele A.N.A.F. şi Autoritatea Naţională a Vămilor, Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Braşov, pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti prin care să se dispună:
(i) anularea deciziei pentru regularizarea situaţiei privind obligaţiile suplimentare stabilite de control vamal din 18 decembrie 2009 emisă de Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Braşov;
(ii) anularea deciziei din 1 mai 2010 emisă de A.N.A.F., Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor;
(iii) obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată
2. Hotărârea primei instanţe
Prin sentinţa civilă nr. 5475 din 28 septembrie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, s-a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta S.N.G.N.R. SA, în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Naţională a Vămilor, Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Braşov şi A.N.A.F., s-a dispus anularea parţială a deciziei din 1 mai 2010 emisă de A.N.A.F., Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor, precum şi anularea parţială a deciziei din 18 decembrie 2009 pentru regularizarea situaţiei privind obligaţiile suplimentare stabilite de controlul vamal emisă de Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Braşov, în ceea ce priveşte suma de 105.853 RON reprezentând taxe vamale şi majorări de întârziere aferente. De asemenea, au fost respinse ca nefondate celelalte pretenţii ale reclamantei.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut, în special, următoarele:
Prin decizia pentru regularizarea situaţiei din 18 decembrie 2009 emisă în baza procesului-verbal de control din 16 decembrie 2009, s-a stabilit în sarcina reclamantei obligaţia de plată a sumei de 47.533 RON reprezentând taxe vamale, plus 58.300 RON majorări de întârziere aferente acestor taxe vamale, respectiv suma de 790.182 RON reprezentând TVA, respectiv a sumei de 1.337.504 RON reprezentând majorări de întârziere aferente.
La impunerea la plată a acestor sume s-a reţinut că reclamanta a derulat în perioada 2005-2006 un număr de 6 operaţiuni de import definitiv, pentru care a depus la Biroul Vamal Otopeni Călători şi Mediaş declaraţiile vamale de import nr. X1 din 14 ianuarie 2005, nr. X2 din 25 aprilie 2005, nr. X3 din 25 aprilie 2005, nr. X4 din 25 aprilie 2005, nr. X5 din 4 mai 2005 şi nr. X6 din 8 august 2006.
Pentru declaraţiile vamale nr. X1 din 14 ianuarie 2005, nr. X2 din 25 aprilie 2005, nr. X3 din 25 aprilie 2005, nr. X4 din 25 aprilie 2005, nr. X5 din 4 mai 2005, la stabilirea valorii în vamă a fost luată în considerare contravaloarea cd-urilor ca suport material, nu şi contravaloarea soft-urilor, motiv pentru care nu au fost corect stabilite şi achitate drepturile de import constând în TVA datorată în vamă la data fiecărei operaţiuni vamale în cauză.
Prin decizia din 12 mai 2010 emisă de A.N.A.F., Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor s-a respins ca nefondată contestaţia administrativă formulată de contestatoarea S.N.G.N.R. SA.
Împrejurarea că softurile importate, în discuţie în prezenta cauză, sunt softuri standard, nu personalizate, este în afara oricărui dubiu sau divergenţe.
Or, dacă pentru softurile personalizate concluzia certă care se impune este aceea că, fiind special create la solicitarea şi în funcţie de nevoile concrete ale beneficiarului, livrarea acestora constituie o prestare de servicii, nu acelaşi lucru se poate spune despre softurile standard livrate pe suport fizic, fie că este vorba despre CD-ROM-uri, fie despre calculatoarele de debit a căror funcţionalitate o asigură.
Problema softurilor personalizate a fost tranşată de C.J.U.E. prin hotărârea din 27 octombrie 2005, Levob Verzekering şi OV Bank, C-41/04, într-o situaţie în care se punea problema unei personalizări a softului achiziţionat, subsecventă livrării softului standard.
Chiar dacă în prezenta cauză este vorba de softuri standard, cu privire la natura cărora C.J.U.E. nu s-a pronunţat expressis verbis la întrebarea preliminară 2(a), în considerarea răspunsului afirmativ la întrebarea 1(a), din argumentarea Curţii se desprinde o atare concluzie.
Astfel, Curtea a statuat ca cele două prestaţii, livrarea softului standard şi apoi personalizarea acestuia, sunt atât de strâns legate între ele, încât figurează, din punct de vedere economic, o singură operaţiune, astfel că trebuie privite ca o singură livrare în scopul de TVA.
În ceea ce priveşte taxele vamale de 47.553 RON, cu accesorii aferente de 105.853 RON, calculate de organele fiscale, susţinerile reclamantei sunt întemeiate.
Astfel, bunurile importate sunt echipamente de fund şi de suprafaţă pentru monitorizare parametric la talpa sondei, fiind încadrate tarifar de reclamantă astfel:
- „Instrumente şi aparate pentru măsurarea sau controlul debitului, nivelului, presiunii sau altor caracteristici variabile ale lichidelor sau gazelor, electronice”;
- „Alte conductoare pentru tensiuni de maxim 80 de volţi”.
Organul fiscal a considerat că bunurile trebuiau încadrate tarifar la „Alte instrumente de meteorologie, hidrologie şi de geofizică”.
Poziţia Y1 la care a făcut reclamanta încadrarea reprezintă „Instrumente şi aparate pentru măsurarea sau controlul debitului, presiunii sau altor caracteristici variabile ale lichidelor sau gazelor (de exemplu debitmetre, indicatoare de nivel, manometre, contoare de căldură) excluzând instrumentele şi aparatele de la poziţiile Y2, Y3, Y4 sau Y5.
Poziţia Y3, la care a făcut încadrarea organul fiscal, reprezintă „Instrumente şi aparate de geodezie, de topografie, de arpentaj, de nivelat, de fotogrametrie, de hidrografie, de oceanografie, de hidrologie, de meteorologie sau de geofizică, excluzând busolele, telemetrele”.
Aşa cum absolut just a argumentat reclamanta, fără ca organele fiscale să îşi fi argumentat propria opţiune pentru încadrarea tarifară, rezumându-se la indicarea reglementărilor privind regulile de încadrare tarifară, echipamentele importate sunt echipamente de monitorizare, nicidecum de investigare geofizică, aceasta din urmă reprezentând una din metodele de prospectare, pentru obţinerea de informaţii suplimentare cu privire la proprietăţile fizice ale globului terestru.
Reţinând astfel corectitudinea încadrării tarifare a reclamantei, se constată că este nelegală stabilirea obligaţiilor suplimentare de plată în sarcina reclamantei în sumă de 47.553 RON taxe vamale, cu accesorii aferente de 105.853 RON.
În concluzie, prima instanţă a apreciat acţiunea reclamantei ca fiind întemeiată în parte, în ceea ce priveşte suma de 105.853 RON reprezentând taxe vamale şi accesorii aferente.
3. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva sentinţei civile nr. 5475 din 28 septembrie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, au declarat recurs, în termen legal, pârâta A.N.A.F. şi Autoritatea Naţională a Vămilor prin Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Braşov, susţinând că este nelegală şi netemeinică, întrucât în mod eronat s-a dispus anularea în parte a actelor administrativ-fiscale contestate.
3.1. În dezvoltarea recursului, recurenta A.N.A.F. a arătat că hotărârea primei instanţe este nemotivată în ceea ce priveşte suma de 105.853 RON pentru care a fost admisă cererea de chemare în judecată, întrucât instanţa menţionează în considerentele hotărârii încadrarea tarifară realizată de organele vamale şi conchide în sensul că încadrarea reclamantei este corectă, fără să analizeze aspectele ce ţin de încadrarea tarifară a instrumentelor importate şi fără a observa care este destinaţia acestora dată de producător.
De asemenea, în ceea ce priveşte taxele vamale şi obligaţiile fiscale accesorii în cuantum de 105.853 RON, hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea greşită a legii, întrucât în urma controlului efectuat s-a constatat că bunurile importate reprezintă 4 sonde cu coloana de 7 ţoli şi tubing de 4 ţoli, respectiv 3 sonde cu coloană de 5-3/4 ţoli tubing de 2-7/8 ţoli, în vederea măsurării geofizice în gaura sondei, respectiv pentru măsurători cu frecvenţa ridicată a presiunii şi temperaturii de la talpa sondelor de gaze.
Datele rezultate din măsurători erau utilizate pentru diversele raportări către A.N.R.S. şi alte organisme guvernamentale interesate, şi nu pentru măsurarea sau controlul debitului, nivelului şi presiunii gazelor, aşa cum se specifică la poziţia tarifară declarată de reclamantă.
În raport de aceste constatări, organele vamale au stabilit încadrarea echipamentelor la codul tarifar, „alte instrumente de meteorologie, hidrologie şi de geofizică”, întrucât, în raport de descrierea şi utilitatea echipamentelor, precum şi de descrierea codului tarifar, încadrarea este mai specifică la acest cod tarifar.
În acest sens, organele vamale au avut în vedere prevederile art. 48 din Legea nr. 86/2006, precum şi Regulile generale pentru interpretarea sistemului armonizat din anexa nr. 1 la Legea nr. 98/1996.
Organele vamale au avut în vedere şi regula 3 lit. b) potrivit căreia, atunci când un bun poate fi încadrat la mai multe poziţii tarifare, se consideră legal determinată poziţia tarifară care este în concordanţă cu materia sau articolul care le conferă caracterul esenţial.
În cauză, încadrarea legală cea mai indicată este cea făcută de către organele vamale care corespunde caracterului esenţial al echipamentelor importate, respectiv încadrarea lor trebuia făcută la cadrul, alte instrumente de meteorologie, hidrologie şi de geofizică.
În concluzie, pentru motivele arătate, recurenta A.N.A.F. a solicitat, în temeiul art. 299, art. 304 pct. 7 şi pct. 9, art. 3041 şi art. 312 C. proc. civ., admiterea recursului, modificarea în parte a hotărârii atacate, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată şi în ceea ce priveşte suma de 105.853 RON reprezentând taxe vamale şi accesorii.
3.2. În motivarea cererii sale de recurs, recurenta Autoritatea Naţională a Vămilor a arătat că înţelege să critice hotărârea primei instanţe doar din punctul de vedere al anulării actelor administrativ-fiscale cu privire la suma de 105.853 RON reprezentând taxe vamale (47.553 RON) şi majorări de întârziere (58.300 RON).
În acest sens, s-a menţionat că încadrarea tarifară, stabilită în urma controlului vamal ulterior, pentru bunurile importate cu declaraţia vamală nr. X6 din 8 august 2006, având ca obiect şapte echipamente de fund şi de suprafaţă pentru monitorizare parametric la talpa sondei este motivată în fapt şi în drept. Astfel, se face referire la caracteristicile tehnice ale produselor, astfel cum acestea rezultă din facturile de achiziţie şi din cărţile tehnice. Sunt enumerate regulile de drept în baza cărora s-a făcut încadrarea tarifară. Redactarea motivării unui act administrativ fiscal, la fel ca şi hotărârea judecătorească, nu este o chestiune de volum, ci de esenţă.
Dimpotrivă, soluţia primei instanţe, care consideră că încadrarea tarifară stabilită de organul vamal de control ulterior este nelegală, nu este motivată sub nicio formă. În acest sens, raportat la dispoziţiile art. 261 pct. 5 C. proc. civ., motivarea instanţei arată că bunurile importate sunt echipamente de monitorizare, fără să fie precizate argumentele de fapt şi de drept care au fundamentat această apreciere.
În continuare, recurenta reiterează apărările formulate prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei în primă instanţă, apărări care vizează inclusiv aspectele legate de nelegalitatea actelor administrativ-fiscale în privinţa cărora cererea de chemare în judecată a reclamantei a fost respinsă, iar hotărârea primei instanţe nu a fost atacată cu recurs de aceasta.
În concluzie, recurenta Autoritatea Naţională a Vămilor a solicitat, în temeiul art. 3041 C. proc. civ., admiterea recursului, modificarea în parte a sentinţei civile nr. 5475 din 18 septembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, în sensul respingerii acţiunii ca neîntemeiată şi menţinerii actelor administrativ-fiscale contestate.
4. Apărările formulate în cauză
Intimata S.N.G.N.R. SA a solicitat, prin întâmpinare, respingerea recursurilor ca nefondate, invocând, în special, următoarele argumente:
Dispoziţiile art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. au fost respectate de prima instanţă.
Astfel, se observa că hotărârea atacată, cuprinde motivele de fapt şi drept care au format convingerea instanţei, precum şi cele pentru care s-au înlăturat argumentele pârâtelor.
În mod corect prima instanţă a apreciat că echipamentele importate de S.N.G.N.R. SA, conform declaraţiei vamale nr. X6 din 8 august 2006 sunt echipamente de monitorizare şi nu de investigare geofizică, întrucât determină şi controlează debitul, nivelul şi alte caracteristici variabile ale lichidelor sau gazelor naturale din interiorul sondei.
Încadrarea tarifară, la care fac trimitere recurentele este eronată, întrucât descrierea mărfurilor la această poziţie nu corespunde cu descrierea măsurilor importate şi cu necesităţile tehnice şi funcţionale ale S.N.G.N.R. SA.
În legătură cu încadrarea făcută de organul de control, prima instanţă a reţinut că organele vamale nu şi-au argumentat propria interpretare pentru încadrarea tarifară.
Mai mult decât atât, nici prin recursurile promovate, organele fiscale nu au argumentat propria opţiune pentru încadrarea tarifară, preferând să preia susţinerile consemnate în actele administrative contestate, fără a aduce niciun argument în plus care să infirme considerentele reţinute prin hotărârea primei instanţe.
În consecinţă, intimata a apreciat că recursurile declarate de pârâte sunt nefondate şi a solicitat respingerea acestora, cu consecinţa menţinerii sentinţei Curţii de Apel Bucureşti, ca fiind legală şi temeinică.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursurilor declarate în cauză.
Examinând sentinţa recurată prin prisma criticilor formulate, în raport de actele şi lucrările dosarului, precum şi de dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată recursurile sunt nefondate, pentru considerentele ce urmează.
Argumente de fapt şi de drept relevante
Conform dispoziţiilor art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., hotărârea va cuprinde „motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei, cum şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor”.
Obligaţia instanţei de a-şi motiva hotărârea adoptată, consacrată legislativ în dispoziţiile art. 261C. proc. civ., are în vedere stabilirea în considerentele hotărârii a situaţiei de fapt, încadrarea în drept, examinarea argumentelor părţilor şi punctul de vedere al instanţei faţă de fiecare argument relevant şi, nu în ultimul rând, raţionamentul logico-juridic care a fundamentat soluţia adoptată.
Examinând hotărârea primei instanţe, prin raportare la dispoziţiile legale enunţate, Înalta Curte constată că motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 teza I C. proc. civ. („când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină”) este nefondat.
Astfel, problema esenţială ce face obiectul controlului judiciar vizează legalitatea actelor administrativ fiscale în ceea ce priveşte suma de 105.853 RON reprezentând taxe vamale (47.553 RON) şi majorări de întârziere (58.300 RON).
Sub acest aspect, prima instanţă a oferit un răspuns specific şi explicit, reţinând în considerentele hotărârii pronunţate faptul că reclamanta şi-a argumentat în mod just poziţia procesuală, fără ca organele fiscale să-şi fi argumentat propria opţiune pentru încadrarea tarifară. Totodată, instanţa a apreciat că încadrarea tarifară realizată de reclamantă este cea corectă, întrucât echipamentele importate sunt echipamente de monitorizare şi nicidecum de investigare geofizică, aceasta din urmă reprezentând una dintre metodele de prospectare, pentru obţinerea de informaţii suplimentare cu privire la proprietăţile fizice ale globului terestru.
Referitor la motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. („când hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii”), susţinerile recurentelor sunt, de asemenea, nefondate.
Astfel, echipamentele importate de reclamantă, conform declaraţiei vamale X6 din 8 august 2006, sunt echipamente de monitorizare, care determină şi controlează debitul, nivelul şi alte caracteristici variabile ale lichidelor sau gazelor naturale din interiorul sondei.
Echipamentele importate au fost achiziţionate de reclamantă în baza contractului de achiziţie publică de produse având ca obiect „Echipamente pentru monitorizarea presiunii şi temperaturii la talpa sondei”, iar furnizorul din Germania a certificat, prin declaraţia din 10 august 2006, faptul că echipamentele livrate au fost special proiectate pentru a fi utilizate numai în scopul monitorizării presiunii şi temperaturii în sonde de petrol şi gaze.
În raport de descrierea produselor importate şi de necesităţile societăţii reclamante, încadrarea tarifară realizată prin declaraţia vamală nr. X6 din 8 august 2006 este în concordanţă cu prevederile art. 46, art. 48 din Legea nr. 86/2006 privind C. vam. al României şi cu Regulile generale pentru interpretarea Sistemului armonizat de denumire şi codificare a mărfurilor prezentate în anexa la Legea nr. 98/1996.
Modificarea încadrării tarifare „alte instrumente de meteorologie, hidrologie şi de geofizică” realizată de organul de control vamal nu a fost argumentată în niciun mod şi nici nu poate fi reţinută, întrucât echipamentele importate nu sunt echipamente de investigare geofizică, ci echipamentele de monitorizare, constatările şi aprecierile în acest sens ale primei instanţe fiind corecte.
Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 20 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 şi art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va dispune respingerea recursurilor declarate în cauză, ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de pârâtele Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov şi A.N.A.F. împotriva sentinţei civile nr. 5475 din 28 septembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 februarie 2014
| ← ICCJ. Decizia nr. 745/2014. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 672/2014. Contencios. Anulare act de control... → |
|---|
