ICCJ. Decizia nr. 921/2014. Contencios. Litigiu privind magistraţii. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 921/2014
Dosar nr. 3149/1/2013
Şedinţa publică de la 25 februarie 2014
Asupra contestaţiei de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanţele cauzei.
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 28 mai 2013, contestatoarea G.S., judecător în cadrul secţiei a IX-a a Curţii de Apel Bucureşti, în contradictoriu cu instituţia Consiliului Superior al Magistraturii (în calitate de emitent al actului de dispoziţie contestat, dar şi de autoritate sub supravegherea căreia îşi desfăşoară activitatea Comisia pentru Organizarea Concursului de Promovare la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie), în temeiul prevederilor art. 20 alin. (1) din Regulamentul privind funcţionarea Consiliului Superior al Magistraturii coroborat cu art. 527 din Legea nr. 303/2004, a formulat "recurs" împotriva actului de dispoziţie (fără număr publicat) al Plenului Consiliului Superior al Magistraturii prin care s-a realizat evaluarea în cadrul interviului susţinut în data de 15 mai 2013 pentru concursul de promovare la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
A susţinut contestatoarea, că actul de dispoziţie atacat are valenţele unei hotărâri, în termenii art. 11 din Regulamentul de funcţionare a Consiliului Superior al Magistraturii, incluzând fişa centralizatoare privind evaluarea integrităţii, întocmită potrivit prevederilor art. 26 alin. ultim din Regulament, şi fişele întocmite individual de fiecare membru al Plenului Consiliului Superior al Magistraturii potrivit exigenţelor art. 26 alin. (2) din Regulament.
S-a solicitat prin acţiune admiterea contestaţiei şi reevaluarea punctajului aferent probei constând în interviul susţinut în cadrul Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, corespunzător rigorilor stabilite prin art. 524 din Legea nr. 303/2004 şi, stabilindu-se că acesta este net superior plafonului stabilit prin art. 525 alin. (2) lit. b) - respectiv 14 puncte -, a se constata că i-a fost încălcat dreptul de a promova la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
A apreciat contestatoarea că evaluarea realizată, prin modalitatea de întocmire şi impactul asupra imaginii magistratului, este echivalentă unei sancţiuni disciplinare, apreciind că este îndreptăţită să solicite constatarea faptului că îndeplineşte cerinţele necesare promovării la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, fiind în mod injust lipsită de dreptul de a participa la proba scrisă.
În subsidiar, s-a solicitat a se constata că a câştigat dreptul de a participa la proba scrisă a concursului de promovare într-un termen rezonabil, de natură a-i permite să revadă bibliografia necesară pregătirii acestei probe.
A apreciat în acţiunea formulată că, în ceea ce priveşte admisibilitatea demersului, deşi etapa nu este supusă unei proceduri de contestare, deşi are efecte de o severitate extremă, se impune a fi primit recursul şi a fi analizat nu numai din perspectiva dreptului fundamental recunoscut oricărei persoane de a avea liber acces la justiţie (prin art. 21 din Constituţia României) şi al celui de a beneficia de un recurs efectiv (conferit de art. 13 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale), precum şi din perspectiva dreptului de a-şi păstra neştirbită reputaţia de magistrat.
A mai apreciat contestatoarea că, din interpretarea gramaticală a dispoziţiilor art. 527alin. (2) din Legea nr. 303/2004, rezultă că rezultatele concursului, în integralitatea lui, sunt supuse unei căi de atac (contestaţie), lăsând Consiliului Superior al Magistraturii numai atribuţia de a stabili "modalitatea" de contestare, iar nu şi facultatea de a exclude una sau alta dintre aceste etape de la o astfel de procedură de control.
A precizat că a formulat şi contestaţie în temeiul alin. (2) al art. 527 din Legea nr. 303/2004 adresată Plenului Consiliului Superior al Magistraturii.
S-a susţinut prin contestaţia formulată că, prin caracterul public al actului, s-a adus o veritabilă atingere reputaţiei sale profesionale.
În ceea ce priveşte fondul acţiunii, invocând procedura instituită de dispoziţiile art. 521alin. (2), art. 524 din Legea nr. 303/2004, art. 25 alin. (2), art. 26 alin. (1) din Regulamentul emis de Consiliul Superior al Magistraturii, raportat la împrejurarea că nu există nicio motivare a hotărârii luate de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii în privinţa modalităţii de determinare a punctajului acordat în urma interviului şi având în vedere că în cuprinsul raportului de evaluare ce a fost întocmit de Inspecţia Judiciară sunt relevate numai aspecte pozitive în privinţa activităţii sale, a considerat că punctajul contestat a fost realizat prin reducerea întregii evaluări [cu depăşirea limitelor impuse prin prevederile art. 524 din Legea nr. 303/2004 şi ale art. 25 alin. (3) din Regulament] la impresia pe care şi-au format-o membrii Plenului cu ocazia interviului.
În aceste condiţii, s-a susţinut că modalitatea de evaluare adoptată în cadrul interviului în faţa Plenului Consiliului Superior al Magistraturii a fost una arbitrară, în măsura în care, fără nicio justificare, a fost total lipsit de efecte Raportul întocmit de Inspecţia Judiciară potrivit procedurii stabilite în mod imperativ prin lege, nefiindu-i adusă la cunoştinţă nicio motivaţie a acestei măsuri de invalidare a respectivului act juridic, ori a aspectelor negative pe care evaluatorii le-au identificat.
De asemenea, s-a apreciat că, dată fiind funcţia pe care o ocupă şi cariera îndelungată desfăşurată, se impune să îi fie recunoscut beneficiul prezumţiei îndeplinirii cerinţelor legale ce impun o conduită şi o atitudine conformă exigenţelor cerute.
S-a solicitat ca în cadrul recursului, instanţa să procedeze la verificarea legalităţii evaluării făcute de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, ţinând seama atât de Raportul Inspecţiei Judiciare şi de răspunsurile date la întrebările adresate de membrii Consiliului Superior al Magistraturii, dar, în egală măsură, şi de relevanţa întrebărilor adresate raportat la criteriile care privesc integritatea, imparţialitatea şi independenţa justiţiei, urmând a fi admis şi a se constata că punctajul acordat de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii la evaluarea realizată potrivit art. 524 din Legea nr. 303/2004 este pur subiectiv, fiind determinat cu depăşirea competenţelor ce revin acestei entităţi şi cu neobservarea criteriilor ce îi sunt impuse prin Legea nr. 303/2004 şi prin Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea concursului de promovare în funcţia de judecător la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
S-a mai solicitat a se constata că este îndreptăţită contestatoarea la un punctaj net superior plafonului minim (de 14 puncte) necesar pentru participarea la proba scrisă cu caracter practic, îndeplinind cerinţele pentru a promova la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în condiţiile în care punctajul obţinut la evaluarea lucrărilor/hotărârilor a fost de 38,5 puncte (dintr-un maxim de 40).
În subsidiar, s-a solicitat a se constata că a fost în mod injust lipsită de dreptul de a participa la proba scrisă cu caracter practic, fiind îndreptăţită să susţină respectiva probă într-un termen rezonabil, fără a fi nevoită să reia întreaga procedură de participare la un nou concurs de promovare.
În drept, contestaţia a fost întemeiată pe prevederile art. 21 din Constituţia României; art. 13 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale; art. 521 - 527 din Legea nr. 303/2004, art. 20 din Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 326/2005, art. 482 pct. 5, 6 şi 8 din C. proc. civ. aprobat prin Legea nr. 134/2010 republicat.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului, solicitând respingerea acestuia ca inadmisibil, apreciind că dispoziţiile art. 29 din Legea nr. 317/2004, republicată nu sunt incidente în speţă, fişele de evaluare întocmite cu ocazia susţinerii interviului nefăcând parte din categoria hotărârilor privind cariera şi drepturile judecătorilor şi procurorilor.
În cursul soluţionării Contestaţiei, contestatoarea şi-a precizat contestaţia înţelegând să invoce excepţia de nelegalitate, în baza art. 4 din Legea nr. 554/2004 a fişelor de evaluare întocmite de fiecare membru al Consiliului Superior al Magistraturii precum şi a fişei centralizatoare de evaluare a integrităţii emise în urma probei interviului susţinut în data de 15 mai 2013 în faţa Plenului Consiliului Superior al Magistraturii.
În cadrul procesului, contestatoarea a invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 527 şi respectiv a art. 524 din Legea nr. 303/2004.
Prin încheierea motivată din 12 noiembrie 2013, Curtea a admis cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate invocată.
Analizând contestaţia depusă astfel cum a fost formulată şi precizată în raport de actele depuse şi de susţinerile părţilor, Curtea o va aprecia pentru următoarele considerente ca inadmisibilă în cauză nefiind aplicabile dispoziţiile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi dispoziţiile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 317/2004 republicată.
În ceea ce priveşte excepţia invocată potrivit art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, Curtea apreciază că în cauză nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 554/2004 deoarece fişele de evaluare individuale şi fişa centralizatoare contestate nu pot fi supuse controlului pe calea excepţiei de nelegalitate invocată. Aceasta deoarece aceste operaţiuni materiale nu sunt acte administrative individuale de natură a produce efecte juridice în sensul dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004.
Pe de altă parte fişele de evaluare contestate nu fac parte din categoria hotărârilor privind cariera şi drepturile judecătorilor şi procurorilor de natură a putea fi contestate în baza dispoziţiilor art. 29 din Legea nr. 317/2004 republicată.
Prin contestaţia intitulată recurs, contestatoarea a solicitat anularea "actului de dispoziţie" al Plenului Consiliului Superior al Magistraturii prin care s-a realizat evaluarea sa, în cadrul interviului susţinut la data de 15 mai 2013, etapă în cadrul concursului de promovare la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, solicitând reevaluarea punctajului aferent probei interviului .
Recurenta a apreciat că actul contestat este nelegal şi prin acel act, care echivalează cu o sancţiune disciplinară i-a fost încălcat dreptul de a promova la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
În raport de actul contestat acesta reprezintă în concret punctajul acordat la proba interviului, prevăzută la art. 25 - 27 din Regulamentul aprobat prin Hotărârea nr. 74/2012 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii. Regulamentul de concurs nu prevede că evaluarea şi punctajul se acordă de membrii Plenului prin adoptarea unei hotărâri admisibil a fi contestate separat pentru motive de nelegalitate.
Contestaţia formulată vizează în fapt punctajul acordat la proba interviului punctaj care se regăseşte în tabelul cu rezultatele obţinute de candidaţi la interviu, publicat la data de 17 mai 2013. Recurenta a contestat pentru aspecte de netemeinicie acest punctaj invocând în apărare raportul întocmit de Inspecţia judiciară pentru faptul că a fost declarată respinsă deoarece a obţinut la această probă un punctaj de 11,60 puncte, sub minimul prevăzut de regulament de 14 puncte.
Proba interviului reprezintă o etapă a unui concurs de promovare, nefinalizată în lipsa unor reglementări exprese, prin emiterea unei hotărâri de natură a fi contestate conform art. 29 alin. (5) din Legea nr. 317/2004.
Inadmisibilitatea contestaţiei rezultă şi din faptul că regulamentul de concurs nu prevede posibilitatea contestării punctajului obţinut în urma susţinerii interviului, nota obţinută la interviu fiind definitivă.
Contestatoarea avea posibilitatea contestării potrivit dispoziţiilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 317/2004 a hotărârii de validare a rezultatelor concursului şi nu formularea contestaţiei împotriva unei probe - cea a interviului, probă care conform legii, a regulamentului de promovare nu poate fi contestată separat, fiind doar o etapă a unui concurs de promovare nefinalizată cu o hotărâre emisă de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii în sensul dispoziţiilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 317/2004 republicată.
Faţă de cele expuse mai sus, Curtea apreciază ca inadmisibilă contestaţia precizată formulată şi o va respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestaţia astfel cum a fost precizată formulată de contestatoarea S.G. împotriva dispoziţiei Plenului Consiliului Superior al Magistraturii prin care s-a realizat evaluarea în cadrul interviului susţinut în data de 15 mai 2013 pentru concursul de promovare la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca inadmisibilă.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 februarie 2014.
Procesat de GGC - AS
| ← ICCJ. Decizia nr. 997/2014. Contencios. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 911/2014. Contencios. Contestaţie act... → |
|---|
