ICCJ. Decizia nr. 909/2014. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 909/2014
Dosar nr. 4127/109/2010*
Şedinţa publică de la 25 februarie 2014
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Constată că prin acţiunea înregistrată la data de 15 noiembrie 2010, iniţial pe rolul Tribunalului Argeş reclamantul D.C.O. a solicitat în contradictoriu cu Direcţia Generală a Finanţelor Publice Argeş desfiinţarea Deciziei nr. 1 pronunţată de pârâtă la 28 mai 2010 şi pe cale de consecinţă admiterea contestaţiei şi desfiinţarea deciziei de angajare a răspunderii solidare din 23 martie 2010.
În motivare s-a arătat că prin actele fiscale a căror desfiinţare se solicită a fost angajată răspunderea solidară a reclamantului pentru neplata obligaţiilor datorate şi neachitate de către SC D.C.I. SRL în cuantum de 4.243.467 RON, fiind nesocotite dispoziţiile art. 28 alin. (3) lit. e) din C. proc. fisc., în sensul că nu sunt menţionate motivele de fapt ale hotărârii adoptate aşa încât nu se pot face apărări în raport de acestea.
S-a susţinut că nu s-a dovedit îndeplinirea condiţiilor atragerii răspunderii potrivit dispoziţiilor art. 27 alin. (1) lit. b) din C. proc. fisc.
S-a arătat că decizia de impunere a fost emisă la 26 octombrie 2006, aşa încât la momentul pretinsei vânzări nu se putea vorbi de o intenţie în producerea stării de insolvabilitate, iar prin contractul de vânzare-cumpărare din 25 noiembrie 2005, s-a convenit asupra unei clauze de transmitere a proprietăţii, stabilindu-se că momentul este la data semnării contractului de vânzare-cumpărare în formă autentică.
Prin Sentinţa civilă nr. 1017/2011, Tribunalul Argeş şi-a declinat competenţa în favoarea Curţii de Apel Piteşti, instanţa care a reţinut şi ea că nu este competentă şi a înaintat pentru soluţionarea conflictului negativ Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Prin Decizia nr. 1074/2012, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, a stabilit competenţa în favoarea Curţii de Apel Piteşti, instanţa la care a fost reînregistrară cauza.
Prin Sentinţa nr. 229/F-Cont din 23 mai 2012 a Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, s-a admis acţiunea formulată de reclamantul D.C.O., în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice Argeş; s-a anulat Decizia nr. 1/2010, admis contestaţia şi desfiinţat Decizia nr. 26026/2010.
Pentru a pronunţa această soluţie, sub aspectul situaţiei de fapt, s-a reţinut că prin Decizia nr. 26026 din 23 martie 2010, Administraţia Finanţelor Publice pentru Contribuabilii Mijlocii a stabilit răspunderea solidară a reclamantului, având în vedere calitatea acestuia de asociat la SC D.C.I. SRL, pentru suma de 4.243.467 RON, în baza art. 27 alin. (1) lit. b) din O.G. nr. 92/2003, în sensul că persoanei juridice i s-a restituit pentru perioada 1 mai 2005 - 31 mai 2005, TVA în sumă de 1.563.034 RON, sumă care, s-a constatat ulterior că nu a fost utilizată în desfăşurarea activităţii, conform R.I.F. din 26 octombrie 2006.
S-a mai reţinut că în luna decembrie 2005, întreprinderea a pornit înstrăinarea bunurilor imobile deţinute în incinta SC A. SA Zlatna, iar la 3 iunie 2008, persoana juridică figura cu restanţe în sumă totală de 3.214.864 RON şi venituri urmăribile în sumă de 31.264 RON, iar starea de insolvabilitate a fost declarată începând cu 14 iunie 2008.
Contestaţia formulată de reclamant a fost soluţionată prin Decizia nr. 1 din 28 mai 2010, în sensul respingerii ei.
Cu privire la nesocotirea dispoziţiilor art. 28 alin. (3) lit. e), respectiv absenţa din cuprinsul deciziei de angajare a răspunderii a motivelor de fapt care susţin adoptarea ei, a fost considerată critica neîntemeiată, din examinarea actului rezultând existenţa unor considerente de fapt şi de drept,
S-a apreciat că textul art. 27 alin. (1) pct. b) din C. proc. fisc. instituie o formă a răspunderii delictuale în sarcina unei anumite categorii de persoane, categorie din care face parte şi reclamantul, dar şi cerinţe ce se impun a fi îndeplinite pentru a reţine incidenţa lui.
A reţinut judecătorul fondului că pârâta a susţinut existenţa înstrăinării invocând contractul de vânzare-cumpărare încheiat la 25 noiembrie 2005, între SC D.C.I. SRL şi R.M.O.L. SRL prin care părţile au convenit cu privire la momentul transmiterii proprietăţii şi condiţia în care aceasta operează, clauza fiind perfect valabilă sub imperiul dispoziţiilor anterioare din C. civ., fiind impusă şi în raport de dispoziţiile art. 2 Titlul X din Legea nr. 247/2005 (în vigoare la data încheierii actului), dispoziţii potrivit cărora "Terenurile cu sau fără construcţii, situate în intravilan şi extravilan, indiferent de destinaţia sau de întinderea lor, pot fi înstrăinate şi dobândite prin acte juridice între vii, încheiate în formă autentică, sub sancţiunea nulităţii absolute".
S-a apreciat astfel că nu se poate vorbi despre o înstrăinare a unor bunuri mobile sau imobile pe care să le fi realizat persoana juridică prin administratorul său şi nici de o ascundere, câtă vreme aceasta nu s-a susţinut şi nici nu a fost dovedită, iar menţiunile din evidenţele fiscale ale Primăriei Zlatna privind radierea imobilelor răspund altor raţiuni, ele nefăcând dovada proprietăţii neavând nici valoare translativă.
De asemenea a mai avut în vedere Curtea de Apel şi răspunsul Oficiul de cadastru şi Publicitate Imobiliară Alba, potrivit căruia imobilele în discuţie au în continuare ca proprietar tabular pe SC A. SA Zlatna.
Totodată, s-a reţinut că şi transmiterea proprietăţii asupra imobilelor se făcea după semnarea contractului în formă autentificată în conformitate cu art. 1295 alin. (1) din C. civ., coroborate cu art. 2 Titlul X din Legea nr. 247/2005.
Faţă de aceste argumente, s-a concluzionat că debitoarea, al cărei administrator şi asociat este reclamantul, nu a înstrăinat în mod valabil bunuri mobile şi imobile din patrimoniul său, determinând astfel starea de insolvabilitate, lipsind astfel faptul vătămător şi legătura lui cu efectul, prevăzute de art. 27 alin. (1) lit. b) [actual art. 27 alin. (2) lit. b) din C. proc. fisc.].
În fine, curtea de apel nu a mai verificat poziţia subiectivă a reclamantului la data încheierii promisiunii bilaterale de vânzare-cumpărare, reţinând şi că vinovăţia acestuia, stabilită sub aspect penal, nu este de natură să influenţeze prezenta judecată.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti (fostă Direcţia Generală a Finanţelor Publice Argeş), criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi art. 3041C. proc. civ. recurenta-pârâtă a susţinut în esenţă că, în mod greşit instanţa de fond a admis contestaţia intimatului D.C.O. şi a dispus anularea Deciziei nr. 1 din 28 mai 2010 şi a Deciziei de antrenarea a răspunderii solidare a acestuia, în calitate de administrator al SC D.C.I. SRL.
Astfel, a susţinut că deşi în cauză, decizia de angajare a răspunderii solidare a persoanei fizice D.C.O., în calitate de administrator s-a emis în baza procesului-verbal de declarare a stării de insolvabilitate din 3 iunie 2008, având în vedere că societatea avea obligaţii fiscale restante în sumă de 4.243.467 RON, în mod eronat instanţa de fond a reţinut că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 27 alin. (1) lit. b) din O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc., republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
Examinând sentinţa recurată, prin prisma criticilor formulate, a dispoziţiilor legale incidente în cauză, cât şi în temeiul art. 3041 C. proc. civ. Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru considerentele expuse în continuare.
Prin Decizia de angajare a răspunderii solidare din 23 martie 2010 Administraţia Finanţelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii din cadrul Direcţiei Finanţelor Publice Argeş s-a stabilit răspunderea solidară a intimatului-reclamant în calitate de asociat la SC D.C.I. SRL pentru suma de 4.243.467 RON, în temeiul dispoziţiilor art. 27 alin. (1) lit. b) din O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc. republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
Contestaţia formulată de intimat împotriva acestei decizii a fost respinsă prin Decizia nr. 1 din 28 mai 2010.
Potrivit dispoziţiilor art. 27 alin. (1) lit. b) din O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc. republicată, cu modificările şi completările ulterioare "(1) Pentru obligaţiile de plată restante ale debitorului declarat insolvabil în condiţiile prezentului cod răspund solidar cu acesta următoarele persoane (..);
b) administratorii, asociaţii, acţionarii şi orice alte persoane care au provocat insolvabilitatea persoanei juridice debitoare prin înstrăinarea sau ascunderea cu rea-credinţă, sub orice formă, a bunurilor mobile şi imobile, proprietatea acesteia".
Decizia de angajare a răspunderii în solidar trebuie să cuprindă potrivit dispoziţiilor art. 28 alin. (1) pct. 2 din O.G. nr. 92/2008 motivele de fapt şi de drept pentru care este angajată răspunderea persoanei în cauză.
Analizând sentinţa atacată din perspectiva acestor dispoziţii legale cât şi a probatoriului administrat în cauză, instanţa de control judiciar constată că în mod eronat s-a reţinut în cauză neîndeplinirea condiţiilor legale pentru angajarea răspunderii solidare a intimatului-reclamant având în vedere calitatea acestuia de administrator la SC D.C.I. SRL.
În fapt SC D.C.I. SRL i-a fost restituită în cursul anului 2005 taxa pe valoare adăugată aferentă perioadei 1 mai 2005 - 31 mai 2005 în sumă de 1.563.034 RON, iar ulterior soluţionării cererilor de rambursare societatea nu a mai desfăşurat activitate începând cu anul 2006 astfel cum rezultă din situaţiile financiare depuse la organul fiscal competent, ceea ce denotă intenţia agentului economic prin administrator de a recupera TVA-ul de la bugetul de stat fără a mai desfăşura ulterior activitate economică.
În cursul lunii decembrie 2005, societatea a înstrăinat bunurile imobile pe care le-a deţinut în incinta SC A.SA Zlatna conform adresei nr. 9321 din 6 iunie 2007 şi adresei Administraţiei Finanţelor Publice a oraşului Zlatna nr. 5429 din 5 iunie 2007.
Începând cu anul 2006 societatea nu a mai desfăşurat activitate iar din situaţiile financiare depuse la Administraţia Finanţelor Publice a Municipiului Piteşti la data de 31 decembrie 2005 reiese că aceasta figura cu active în valoare de 120.651 RON; la data de 31 decembrie 2006 figura cu active în valoare de 31.269 RON reprezentând mijloace de transport-bunuri neidentificate de organele de executare silită -, conform situaţiei activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii la data de 60 iunie 2007 precum şi a balanţei de verificare societatea figura cu active (mijloace de transport) în valoare de 31.269 RON.
Datele transmise confirmă faptul că începând cu anul 2006 societatea nu a mai desfăşurat activitate precum şi faptul că, astfel cum rezultă din situaţiile financiare bunurile imobile din incinta SC A. SRL Zlatna nu figurează în evidenţa acesteia.
Urmare a adresei Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Biroul Teritorial Argeş, organele de inspecţie au reverificat perioada 1 mai 2005 - 31 iulie 2005 şi au constatat prin procesul-verbal încheiat la data de 25 octombrie 2006 şi raportul de inspecţie fiscală încheiat la aceeaşi dată, faptul că SC D.C.I. SRL nu avea drept de rambursare a TVA în sumă de 1.586.624 RON astfel că a fost emisă Decizia de impunere privind obligaţiile finale suplimentare de plată stabilite de inspecţia fiscală.
Totodată, reţinându-se din situaţiile financiare anterior menţionate faptul că societatea nu a desfăşurat activitate începând cu anul 2006 şi constatându-se că aceasta nu funcţionează la sediul social, debitorul a fost declarat inactiv începând cu data de 22 august 2007, prin Ordinul Preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 1039/2007 iar ulterior a fost declarată starea de insolvabilitate cu bunuri urmăribile prin procesul-verbal din 3 iunie 2008, având în vedere că societatea era înscrisă în evidenţa analitică pe plătitori la data de 3 iunie 2008 cu obligaţii fiscale restante în sumă de 3.214.864 RON precum şi faptul că aceasta înregistra la acea dată bunuri şi venituri urmăribile cu o valoare estimată conform documentelor contabile de 31.269 RON.
Înalta Curte având în vedere această situaţie de fapt constată că actele administrativ fiscale contestate respectiv Decizia nr. 1 din 28 mai 2010, cât şi Decizia de angajare a răspunderii solidare nr. 26026 din 23 martie 2010 pentru plata obligaţiilor datorate şi neachitate de către SC D.C.I. SRL în cuantum de 4.243.467 RON a persoanei fizice D.C.O. în calitate de administrator sunt legale şi temeinice, în cauză fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 27 alin. (1) lit. b) din O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc. republicată cu modificările şi completările ulterioare.
Din probatoriul administrat în cauză, respectiv adresa Primăriei Zlatna rezultă că imobilele din Convenţia încheiată între D.C. SRL şi SC R.M.O.L. SRL la data de 25 noiembrie 2005 au fost înscrise în evidenţa fiscală a SC D.C.I. SRL, C.I.F. nr. X din data de 1 noiembrie 2005 până la data de 1 decembrie 2005, începând cu această dată figurând în evidenţele fiscale a SC R.M.O.L. SRL, menţionându-se faptul că imobilele au fost radiate din evidenţele fiscale ale SC D.C.I. SRL în baza contractului de vânzare-cumpărare din 25 noiembrie 2005, precum şi a facturii fiscale din 15 decembrie 2005.
Pe de altă parte, prin adresa nr. 3334 din 8 mai 2012 Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Alba a comunicat instanţei că imobilele din convenţia încheiată între SC D.C.I. SRL şi SC R.M.O.L. SRL încheiată la data de 25 noiembrie 2005, figurează în continuare cu proprietar tabular SC A. Zlatna, nefiind înscrise acte care să transfere proprietatea acestor imobile pe SC D.C. SRL.
Contrar celor reţinute de către instanţa de fond prin sentinţa atacată, Înalta Curte apreciază că din probele administrate rezultă că în cauză sunt îndeplinite toate condiţiile legale prevăzute de art. 27 alin. (1) lit. b) [actual art. 27 alin. (2) lit. b)] din C. proc. fisc. pentru angajarea răspunderii solidare a intimatului-reclamant fiind dovedite în cauză atât faptul vătămător respectiv înstrăinarea bunurilor imobile, având în vedere că imobilele respective nu au mai fost menţionate în situaţiile financiare semnate de către administrator începând cu anul 2006, cât şi legătura sa cu efectul, respectiv starea de insolvabilitate a societăţii.
Prin urmare, faţă de toate considerentele expuse, motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 din C. proc. civ. este fondat, fiind nelegală şi netemeinică hotărârea instanţei de fond prin care a fost admisă acţiunea reclamantului şi au fost anulate atât Decizia nr. 1 din 28 mai 2010 cât şi Decizia nr. 26026 din 23 martie 2010.
Astfel fiind, Înalta Curte în temeiul art. 312 alin. (1) teza I din C. proc. civ., art. 20 din Legea nr. 554/2004 cu modificările şi completările ulterioare va admite recursul recurentei, va casa sentinţa recurată şi, rejudecând cauza, va respinge acţiunea, actele administrativ fiscale respectiv Decizia nr. 1/2010 şi Decizia nr. 26026/2010 fiind legale şi temeinice.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti (fostă Direcţia Generală a Finanţelor Publice Argeş) împotriva Sentinţei nr. 229/F-Cont din 23 mai 2012 a Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată, în sensul că respinge acţiunea ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 februarie 2014.
Procesat de GGC - AS
| ← ICCJ. Decizia nr. 911/2014. Contencios. Contestaţie act... | ICCJ. Decizia nr. 797/2014. Contencios. Anulare acte... → |
|---|
