ICCJ. Decizia nr. 971/2014. Contencios. Constatarea calităţii de lucrător/colaborator al securităţii (OUG nr.24/2008). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 971/2014
Dosar nr. 5827/2/2011
Şedinţa publică de la 26 februarie 2014
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Procedura în faţa primei instanţe
Prin acţiunea înregistrată la 23 iunie 2011, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a solicitat să se constate calitatea pârâtei C.A. de lucrător al securităţii.
În motivarea acţiunii, s-a arătat că, potrivit notei de constatare din 20 septembrie 2011 şi înscrisurilor anexate acesteia, pârâta a avut gradele de locotenent major şi de căpitan în cadrul Inspectoratului Judeţean de Securitate Brăila şi a desfăşurat acţiuni care au avut ca efect îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
Reclamantul a precizat că acţiunile desfăşurate de pârâtă au vizat dirijarea unor surse pentru a furniza informaţii despre anumite persoane urmărite pentru activitate cultică şi difuzare de materiale cu conţinut religios.
2. Soluţia instanţei de fond
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a pronunţat Sentinţa civilă nr. 3696 din 1 iunie 2012, prin care a admis acţiunea şi a constatat calitatea pârâtei C.A. de lucrător al securităţii.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a constatat că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată prin Legea nr. 293/2008 pentru a se constata calitatea de lucrător al securităţilor şi anume:
- persoana să aibă calitatea de ofiţer, inclusiv acoperit sau subofiţer al securităţii în perioada 1945 - 1989;
- în această calitate, persoana să fi desfăşurat activităţi prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului.
Îndeplinirea ambelor condiţii a fost constatată de prima instanţă pe baza probatoriului administrat, din care rezultă că pârâta a avut gradele de locotenent major (1982, 1984) şi de căpitan (1989) în cadrul Inspectoratului Judeţean de Securitate Brăila şi în această funcţie a desfăşurat activităţi care au avut ca efect îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului şi în principal, dreptul la o viaţă privată, prevăzut de art. 17 din Pactul Internaţional cu privire la Drepturile Civile şi Politice.
3. Calea de atac exercitată
Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs pârâta C.A., solicitând ca, în baza dispoziţiilor art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ., să fie modificată hotărârea atacată, în sensul respingerii ca neîntemeiată a acţiunii formulate de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii.
În primul motiv de recurs s-a invocat nelegalitatea hotărârii atacate pentru interpretarea şi aplicarea greşită a O.U.G. nr. 24/2008, arătându-se că instanţa de fond nu a avut în vedere cerinţele impuse de acest act normativ cu privire la exercitarea dreptului de acces la propriul dosar şi nu a stabilit cine are calitatea de persoană îndreptăţită, însuşindu-şi astfel concluziile autorităţii intimate, care a extins în mod abuziv verificările, fără a exista un temei legal sau o solicitare justificată printr-un interes legitim.
Recurenta a învederat că motivarea hotărârii primei instanţe este sumară şi cuprinde considerente străine de fondul pricinii, deoarece s-a reţinut încălcarea unor drepturi şi libertăţi fundamentale, deşi materialele de arhivă depuse la dosar dovedesc numai existenţa unor propuneri, care nu au fost urmate de acte de executare şi care, oricum erau supuse unei aprobări ulterioare pentru a fi puse în aplicare.
Prin cel de-al doilea motiv de recurs s-a invocat de asemenea nelegalitatea hotărârii atacate pentru interpretarea greşită a cadrului legal al activităţii informativ-operative, din care rezultă că acţiunile menţionate în nota de constatare din 20 septembrie 2011 se subsumează obiectivelor legale ale instituţiei, vizând activităţi din care pot rezulta ameninţări la adresa siguranţei naţionale.
Sub acest aspect, recurenta a criticat concluzia instanţei de fond privind îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului prin activitatea desfăşurată, arătând că nu au fost avute în vedere prevederile art. 17 din Pactul Internaţional cu privire la Drepturile Politice şi Civile, conform cărora, libertatea manifestării religioase sau a convingerilor nu poate fi supusă decât restricţiilor prevăzute de lege şi necesare pentru ocrotirea securităţii, ordinii şi sănătăţii publice ori a moralei şi libertăţilor ori drepturilor fundamentale ale omului.
Respectând aceste prevederi legale, recurenta a învederat că acţiunile desfăşurate se referă la activităţi specifice prozelitismului religios, interzis în sistemul de învăţământ prin legislaţia actuală şi anume, art. 7 alin. (1) din Legea nr. 1/2011.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând actele şi lucrările dosarului, în raport şi cu dispoziţiile art. 304 şi art. 3041C. proc. civ., Înalta Curte va admite prezentul recurs, pentru următoarele considerente:
1. Aspecte de fapt şi de drept relevante
Obiectul litigiului dedus judecăţii instanţei de contencios administrativ este constatarea calităţii recurentei-pârâte C.A. de lucrător al securităţii, conform dispoziţiilor art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată prin Legea nr. 293/2008, care prevăd că este lucrător al securităţii orice persoană care, având calitatea de ofiţer sau de subofiţer al securităţii sau al miliţiei cu atribuţii pe linie de securitate, inclusiv ofiţer acoperit, în perioada 1945 - 1989, a desfăşurat activităţi prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului.
Sesizată în baza acestei prevederi legale, instanţa de fond nu a analizat dacă activitatea concretă desfăşurată de recurenta-pârâtă în perioada în care a avut funcţia de ofiţer în structurile fostei securităţi îndeplineşte cerinţele impuse de lege pentru constatarea calităţii de lucrător al securităţii, pentru că nu s-a stabilit în mod neechivoc faptul că aceasta a contribuit la completarea dosarului de urmărire al persoanelor îndreptăţite, care au formulat cereri de verificare.
În acest sens, trebuia avut în vedere faptul că, potrivit dispoziţiilor art. 1 alin. (7) din O.U.G. nr. 24/2008, persoana, subiect al unui dosar din care rezultă că a fost urmărită de securitate, are dreptul, la cerere, să afle identitatea lucrătorilor securităţii şi a colaboratorilor acesteia, care au contribuit cu informaţii la completarea dosarului şi poate solicita verificarea calităţii de lucrător al securităţii pentru ofiţerii sau subofiţerii care au contribuit la instrumentarea dosarului.
Din interpretarea sistematică şi teleologică a prevederilor legale sus-menţionate rezultă că, verificarea unei persoane care a aparţinut fostelor structuri ale securităţii se poate face doar la cererea unei persoane îndreptăţite, adică a unei persoane care a fost subiect al unui dosar de urmărire din partea fostelor structuri ale securităţii şi că o asemenea cerere de aflare a identităţii şi de verificare a calităţii de lucrător al securităţii poate viza exclusiv pe ofiţerii sau subofiţerii care au contribuit la instrumentarea dosarului persoanei îndreptăţite, care a formulat cererea.
Aceeaşi concluzie rezultă şi din interpretarea dispoziţiilor art. 27 alin. (1) din Regulamentul de organizare şi funcţionare al Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, publicat în M. Of. nr. 18/9 ianuarie 2009, potrivit cărora, petiţionarul îndreptăţit, luând cunoştinţă de conţinutul dosarului, poate solicita în scris, demararea procedurilor pentru a afla identitatea lucrătorilor securităţii şi a colaboratorilor acesteia, care au contribuit cu informaţii la completarea dosarului şi poate solicita verificarea calităţii de lucrător al securităţii pentru ofiţerii sau subofiţerii care au contribuit la instrumentarea dosarului.
Din acest motiv, analizarea activităţii desfăşurate de recurenta-pârâtă se impunea a fi efectuată numai cu privire la numiţii S.I. şi E.P., singurele persoane care au solicitat verificarea calităţii acesteia de lucrător al securităţii, pentru că ar fi contribuit la instrumentarea dosarelor lor, de persoane urmărite de fosta securitate.
În privinţa celor două persoane care au solicitat verificarea recurentei-pârâte, sub aspectul calităţii de lucrător al fostei securităţi, se constată că nu sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, deoarece nu a existat o îngrădire sau o suprimare a drepturilor şi libertăţilor acestor persoane, subiecte ale activităţii de informaţii, faţă de existenţa unor suspiciuni rezonabile referitoare la acţiuni de prozelitism religios, ceea ce a fost de natură să justifice măsurile informativ-operative în cazul lor.
Prin măsurile efective realizate de recurenta-pârâtă, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, nu s-au produs consecinţe asupra vieţii şi activităţii persoanelor care au solicitat verificarea şi în privinţa cărora, nu poate fi reţinută existenţa unor încălcări ale drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
În consecinţă, elementele de fapt dovedite în cauză nu confirmă ipoteza juridică avută în vedere de reglementarea cuprinsă în art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, act normativ care nu creează premisele unei forme de răspundere morală şi juridică colectivă, pentru simpla participare la activitatea serviciilor de informaţii, în condiţiile lipsei de vinovăţie şi a unei încălcări a drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, astfel cum a statuat Curtea Constituţională prin Decizia nr. 760 din 7 iunie 2011, pronunţată în exercitarea controlului de constituţionalitate a legii respective.
Faţă de considerentele care au fost expuse, Înalta Curte va admite prezentul recurs şi va modifica hotărârea instanţei de fond, în sensul că, va respinge ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii.
2. Soluţia instanţei de recurs şi temeiul juridic al acesteia
În baza dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite recursul şi pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., va modifica hotărârea atacată, în sensul că, va respinge ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de C.A. împotriva Sentinţei civile nr. 3696 din 1 iunie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată, în sensul că, respinge ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţi.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 februarie 2014.
Procesat de GGC - AS
| ← ICCJ. Decizia nr. 963/2014. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 972/2014. Contencios. Luare măsură declarare... → |
|---|
