ICCJ. Decizia nr. 998/2014. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 998/2014
Dosar nr. 7145/2/2012
Şedinţa publică de la 27 februarie 2014
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal sub nr. 7145/2/2012 din 19 septembrie 2012, contestatorul A.C.A. a formulat în contradictoriu cu intimatul Ministerul Administraţiei şi Internelor contestaţie în anulare împotriva Sentinţei civile nr. 7289 din 2 decembrie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ fiscal, în Dosarul nr. 7841/2/2011.
În motivarea contestaţiei în anulare, întemeiată pe dispoziţiile art. 317 pct. 2 din C. proc. civ., contestatorul a invocat faptul că Sentinţa nr. 7289 din 2 decembrie 2011 a fost pronunţată de o "entitate" care nu era o "instanţă de judecată" constituită potrivit legii, fiindu-i încălcate drepturile prevăzute de art. 21 şi art. 126 alin. (1) din Constituţie, art. 10 din Legea nr. 304/2004 şi art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
Contestatorul a considerat că secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti s-a înfiinţat ilegal printr-o Hotărârea a Consiliului Superior al Magistraturii care nu a fost publicată în M. Of. al României, condiţia publicării fiind impusă de lege atât pentru satisfacerea condiţiei de formă "ad probationem" a unei norme juridice, prevăzută de Legea nr. 202/1998 cât şi pentru satisfacerea condiţiei pentru "intrarea în vigoare a unui act normativ" prevăzută de Legea nr. 24/2000.
În cuprinsul contestaţiei în anulare, contestatorul a invocat următoarele excepţii:
- excepţia inexistenţei juridice a Hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii nr. 189/2004,
- excepţia de nelegalitate a actului juridic administrativ cu caracter individual emis de către Colegiul de Conducere al Curţii de Apel Bucureşti, prin care s-a hotărât constituirea şi componenţa, în anul 2011, a completului de judecată format din judecător F.G.A., complet care a judecat Dosarul nr. 7841/2/2011,
- excepţia de nelegalitate a actul administrativ individual prin care judecătorul F.G.A. a fost numit în funcţia de judecător, pe un post aflat în organigrama secţiei contencios administrativ fiscal din cadrul Curţii de Apel Bucureşti, "instanţă de judecată" înfiinţată ilegal, printr-o Hotărâre a Consiliului Superior al Magistraturii nepublicată, inexistentă juridic.
Prin întâmpinarea depusă la 1 noiembrie 2012, intimatul Ministerul Administraţiei şi Internelor a invocat excepţia inadmisibilităţii contestaţiei în anulare arătând că nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 317 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., întrucât contestatorul putea invoca motivele contestaţiei pe calea recursului.
Prin Sentinţa nr. 158 din 16 ianuarie 2013, Curtea de Apel Bucureşti a admis excepţia inadmisibilităţii invocată de intimatul Ministerul Administraţiei şi Internelor şi a respins contestaţia în anulare ca inadmisibilă.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea a constatat că sentinţa atacată este o hotărâre pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, în primă instanţă, şi împotriva ei contestatorul putea formula recurs în termen de 15 zile de la comunicare, astfel cum s-a prevăzut expres în dispozitivul acestei sentinţe.
Din actele Dosarului nr. 7841/2/2011, Curtea a reţinut că împotriva Sentinţei nr. 7289 din 2 decembrie 2011, contestatorul A.C.A. nu a formulat recurs, sentinţa devenind irevocabilă prin nerecurare.
De asemenea, Curtea a reţinut că motivul prezentei contestaţii în anulare ce constă în încălcarea de către judecători a dispoziţiilor de ordine publică privitoare la competenţă, putea fi invocat de contestator prin calea de atac a recursului, având în vedere că acest motiv este prevăzut de art. 304 pct. 3 şi ca motiv de recurs. De altfel, a mai reţinut Curtea că fiind vorba de o sentinţă ce nu putea fi atacată cu apel, contestatorul putea invoca pe calea recursului orice neregularitate, nu numai cele prevăzute de art. 304 pct. 1 - 9 din C. proc. civ., în temeiul art. 3041 din C. proc. civ.
Prin urmare, Curtea a admis excepţia inadmisibilităţii, invocată de pârâtul Ministerul Administraţiei şi Internelor şi a respins contestaţia în anulare formulată de contestatorul A.C.A. împotriva Sentinţei civile nr. 7289 din 2 decembrie 2011, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. 7841/2/2011, ca inadmisibilă.
În ceea ce priveşte cererea contestatorului A.C.A. de restituire a taxei judiciare de timbru, Curtea a respins-o ca neîntemeiată, având în vedere că aceasta a fost stabilită în mod legal în baza art. 3 lit. g) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru.
Împotriva Sentinţei nr. 158 din 16 ianuarie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs contestatorul A.C.A.
În conformitate cu prevederile art. 3 lit. m) şi art. 11 alin. (2) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru şi art. 3 din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, aprobată prin Legea nr. 106/1995, cu modificările şi completările ulterioare, pentru calea de atac exercitată se plătesc taxă judiciară de timbru şi timbru judiciar, dovada achitării acestora ataşându-se, potrivit art. 3021alin. (2) din C. proc. civ., la cererea de recurs.
Cum dovada timbrării nu a fost ataşată cererii de recurs, conform dispoziţiilor legale sus-menţionate, iar recurentul nu şi-a îndeplinit această obligaţie legală nici ulterior - deşi a fost citat cu menţiunea timbrării - devin aplicabile dispoziţiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 şi art. 9 din O.G. nr. 32/1995, în temeiul cărora recursul va fi anulat ca netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Anulează recursul declarat de A.C.A. împotriva Sentinţei nr. 158 din 16 ianuarie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca netimbrat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 februarie 2014.
Procesat de GGC - AS
| ← ICCJ. Decizia nr. 908/2014. Contencios. Contestaţie act... | ICCJ. Decizia nr. 645/2014. Contencios. Contestaţie act... → |
|---|
