ICCJ. Decizia nr. 1268/2015. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1268/2015
Dosar nr. 5027/2/2014
Şedinţa publică de la 19 martie 2015
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 2627 din 7 octombrie 2014, Curtea de Apel Bucureşti, secţia VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a respins contestaţia privind lămurirea înţelesului, întinderii, aplicării titlului executoriu formulată de reclamantul Ministerul Educaţiei Naţionale, în contradictoriu cu pârâta C.M., ca neîntemeiată; a respins cererea de suspendare ca neîntemeiată; a admis excepţia necompetenţei materiale pe contestaţia la executare împotriva adresei formulate în Dosarul nr. 523/A/2011, a somaţiei din 24 iulie 2014 şi a procesului verbal din 24 iulie 2014, cu privire la cheltuielile de executare şi a declinat competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare anterior menţionate în favoarea Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti.
Pentru a hotărî astfel, Curtea a reţinut următoarele aspecte: în ceea ce priveşte contestaţia la executare cu privire la înţelesul, întinderea şi aplicarea titlului executoriu, Curtea a constatat că aceasta nu este întemeiată, titlul executoriu fiind clar sub aspectul înţelesului, întinderii şi aplicării sale.
Examinând dispoziţiile şi considerentele cuprinse în sentinţa civilă nr. 3477 din 16 mai 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, şi ale deciziei civile nr. 3669 pronunţată la 21 septembrie 2012 de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, instanţa de fond a reţinut că autoritatea avea obligaţia de a executa obligaţia de reintegrare a reclamantei C.M. în funcţia deţinută anterior şi de plată a despăgubirilor cuvenite, pentru perioada dintre data eliberării şi data repunerii în funcţie, în termen de 30 de zile de la pronunţarea deciziei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 3669 din 21 septembrie 2012, conform art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Dacă s-ar considera că autoritatea obligată la reintegrare şi plata despăgubirilor poate invoca în cadrul contestaţiei la executare privind lămurirea înţelesului, întinderii, aplicării titlului executoriu faptul rămânerii fără obiect a obligaţiei de reintegrare, deşi situaţia de fapt invocată a intervenit în cursul soluţionării recursului, Curtea a constatat că nu poate fi primită interpretarea contestatorului.
Astfel, a observat judecătorul fondului, intimata a fost numită în funcţie în baza contractului de management, la 3 martie 2008, pentru o durată de patru ani, iar contractul a încetat, prin emiterea ordinului nr. 3867, la 7 mai 2009. Prin anularea acestui ordin, părţile sunt repuse în situaţia anterioară încetării contractului, ca urmare, reintegrarea priveşte perioada rămasă din durata contractului, până la expirarea duratei de patru ani.
Însă, fără îndeplinirea obligaţiei de reintegrare, a apreciat Curtea, nu se poate considera că această perioadă rămasă a expirat. Perioada de patru ani ar fi expirat la 3 martie 2012 doar în cazul în care contractul de management s-ar fi derulat fără întrerupere.
Însă acesta a încetat după un an şi două luni de la încheierea sa, ca urmare a emiterii unui act administrativ nelegal, iar reluarea raporturilor de serviciu nu se poate realiza fără ca autoritatea să emită actul administrativ de reintegrare, în executarea hotărârii judecătoreşti care constituie titlu executoriu.
Curtea a constatat că faptul că intimata s-a pensionat nu poate sta la baza admiterii contestaţiei, în condiţiile în care intimata a fost menţinută în activitate ca titular, în funcţia didactică, peste vârsta de pensionare, conform deciziilor nr. 475 din 26 aprilie 2013, respectiv nr. 373 din 06 mai 2014.
Având în vedere aceste considerente, Curtea a respins contestaţia privind lămurirea înţelesului, întinderii, aplicării titlului executoriu, şi cererea de suspendare a executării, constatând că nu există elemente obiective care să justifice o atare măsură provizorie pe perioada soluţionării contestaţiei.
În ceea ce priveşte contestaţia la executare împotriva adresei formulate în Dosarul nr. 523/A/2011, a somaţiei din 24 iulie 2014 şi a procesului verbal din 24 iulie 2014, cu privire la cheltuielile de executare, Curtea a constatat că această cerere nu are un caracter accesoriu faţă de contestaţia privind lămurirea înţelesului, întinderii, aplicării titlului executoriu, nefiind incidente dispoziţiile art. 17 C. proc. civ.
În susţinerea contestaţiei la executare, M.E.N. arată că suma de 18.723,75 RON, reprezentând cheltuieli de executare, se compune atât din onorariu executor pentru obligaţia de a face cât şi din onorariu executor pentru obligaţia de a da, contrar prevederilor Ordinului ministrului justiţiei nr. 2550/C din 14 noiembrie 2006 privind aprobarea onorariilor minimale şi maximale pentru serviciile prestate de executorii judecătoreşti, cu modificările ulterioare şi contrar chiar şi a ceea ce se execută, pentru un singur act de executare executorul judecătoresc percepând onorariu şi pentru obligaţia de a face şi pentru obligaţia de a da.
Având în vedere dispoziţiile art. 400 alin. (1) C. proc. civ., Curtea a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare anterior menţionate în favoarea Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti.
Împotriva acestei hotărâri, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, reclamantul Ministerul Educaţiei Naţionale a declarat recurs, invocând în drept dispoziţiile art. 304 pct. 4 şi ale art. 3041 C. proc. civ.
Ministerul Educației Naționale a formulat, prin cererea de recurs, o primă critică vizând respingerea ca neîntemeiată a cererii de suspendare a executării silite, întemeiate pe dispozițiile art. 403 C. proc. civ., învederându-se că instanța de fond nici nu a argumentat respingerea acestei cereri, deși a reținut că sunt întrunite condițiile prevăzute de lege pentru a putea dispune cu privire la această cerere, până la soluționarea în mod irevocabil a contestației.
Referitor la respingerea contestației la executare privind înțelesul, întinderea și aplicarea titlului executor reprezentat de sentința civilă nr. 3477 din 16 mai 2011 pronunțată de Curtea de Apel București, secţia de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 3526/2/2010, hotărârea atacată a fost criticată pentru următoarele motive:
Aplicarea unei hotărâri judecătorești în mod temeinic și legal este condiționată de dispozitivul acesteia, dar și de condițiile și elementele care au apărut în legătură cu pretențiile deduse judecății, în condițiile în care cauza a fost analizată în fond și soluționată prin prisma situației de fapt și de drept învederate instanței de judecată.
Recurentul Ministerul Educației Naționale a învederat că argumentația instanței de fond este vădit contradictorie, în condițiile în care deși se reține că contractul de management a expirat la 3 martie 2012 se constată totuși că ar fi trebuit invocat acest aspect și în fața instanței de recurs.
Or o expirare a contractului de management presupune, de facto, imposibilitatea reintegrării; dacă a expirat contractul de management, prin ajungerea acestuia la termen, părțile neputând statua peste condițiile la care s-au angajat prin semnarea acestuia, măsura reintegrării este lipsită de fundament. Chiar dacă, soluția în recurs s-a pronunțat la o dată ulterioară încetării de drept, situația de fapt și de drept a contractului de management nu mai putea fi modificată.
În consecință, motivarea primei instanțe în sensul că ”autoritatea avea obligația de a executa obligația de reintegrare a reclamantei C.M. în funcția deținută anterior și de plată a despăgubirilor cuvenite pentru perioada dintre data eliberării și data repunerii în funcție, în termen de 30 de zile de la pronunțarea deciziei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 3669 din 21 septembrie 2012” a fost considerată neîntemeiată.
Instanța de fond, s-a mai precizat, a anulat practic dispozițiile legale ce reglementează cu privire la existența cazurilor de încetare de drept a unor raporturi juridice, iar recurenta a opinat că situațiile, reglementate de legiuitor, prin care raporturile juridice s-au născut, se derulează și încetează în termene clar stabilite nu pot fi ignorate, încălcate sau interpretate de către părțile raportului juridic și de către instanța de judecată cu încălcarea perioadei care reglementează acel raport juridic.
O altă critică formulată de recurent rezidă în faptul că deși instanța de judecată a reținut că prin anularea Ordinului nr. 3867/2009 ”părțile sunt repuse în situația anterioară încetării contractului” în mod eronat aceasta a apreciat că ”reintegrarea privește perioada rămasă din durata contractului, până la expirarea duratei de patru ani”.
Motivarea instanței de fond a fost catalogată ca fiind nelegală întrucât încalcă prevederile contractuale și realizează o substituire a voinței părților contractante, nicio prevedere legală nestatuând cu privire la prelungirea contractului de management cu perioada în care acesta a fost suspendat ca urmare a judecății existente între părți.
În opinia recurentului aplicarea corectă a titlului executor se poate realiza doar prin plata despăgubirilor cuvenite pârâtei C.M., despăgubiri calculate de la data eliberării din funcție până la data la care se putea efectua reintegrarea, în speță data încetării de drept a contractului de management.
Obligarea Ministerului Educației Naționale la efectuarea unei reintegrări a doamnei C.M. ulterior expirării contractului de management al acesteia, s-a arătat, presupune obligarea acestei instituții să încalce nu doar ordinul inițial de numire al acesteia, ci și voința părților exprimată în mod clar și fără niciun echivoc în contractul de management.
S-a susținut că măsura reintegrării nu este nelimitată în timp, neputându-se efectua în limitele legale și raportat la situația de fapt existentă, fiind evident că nimeni nu poate fi obligat la imposibil, la efectuarea unor operațiuni juridice cu încălcarea prevederilor legale care statuează cu privire la limitele și condițiile exercitării unei funcții.
În consecință, reținerea judecătorului fondului în sensul că ”reluarea raporturilor de serviciu nu se poate realiza fără ca autoritatea să emită actul administrativ de reintegrare, în executarea hotărârii judecătorești care constituie titlu executoriu” este nelegală, în situația în care există o imposibilitate reală, juridică de emitere a unui ordin de reintegrare după expirarea de drept a perioadei pentru care a fost numită o persoană.
S-a arătat, de asemenea, că în mod eronat instanța de fond a reținut că C.M. ar avea raporturi de serviciu, aceasta nefiind funcționar public în sensul Legii nr. 188/1999 ci personal contractual cu atribuții de îndrumare și control, potrivit legislației specifice în vigoare la data numirii, pe perioada numirii fiind rezervată catedra de cadru didactic, catedră la care intimata și-a reluat activitatea ulterior eliberării din funcția de conducere.
Prin urmare, în mod nelegal în cadrul dosarului de executare creditoarea a procedat la calcularea despăgubirilor care i se cuvin de la data eliberării din funcție și până în prezent, fiind astfel necesar a se lămuri titlul executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 3477/2011 pronunțată de Curtea de Apel București, secţia a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 3526/2010 în vederea efectuării unei executări corecte.
În speță, s-a apreciat că prin actele de executare transmise Ministerului Educației Naționale și înregistrate la data de 29 iulie 2014 executorul judecătoresc nu a procedat la aplicarea corectă a titlului executoriu efectuând executarea peste întinderea normală și corectă a acestuia.
În condițiile în care la data de 3 martie 2012 a expirat de drept perioada pentru care C.M. a fost numită în funcția de inspector școlar general la Inspectoratul Școlar al județului Dâmbovița, executarea efectuată de către executorul judecătoresc cu privire la calculul despăgubirilor ce i se cuvin creditoarei este nelegală, întrucât potrivit dispozițiilor legale perioada la care se poate referi este aceea dintre eliberarea din funcție și încetarea de drept a contractului de management iar o repunere în funcție ulterioare acestei date este imposibilă și ar încălca nu doar prevederile legale dar și pe cele contractuale stabilite prin voința părților.
Drepturile bănești ale creditoarei C.M. trebuiau a fi calculate raportat la perioada dintre eliberarea din funcție dispusă prin Ordinul nr. 3867 din 6 mai 2009 și data încetării de drept a contractului de management educațional, dată la care și efectele ordinului de numire încetaseră de drept, respectiv la data de 3 martie 2012.
Prin urmare, a considerat recurentul că urmare a executării nelegale efectuate de executorul judecătoresc care calculează despăgubirile ce i se cuvin creditoarei în mod nelegal, cu încălcarea titlului executoriu, se impune lămurirea titlului executoriu în vederea executării corecte în ceea ce privește înțelesul, întinderea și aplicarea acestuia.
În această ordine de idei, solicitarea formulată de Ministerul Educației Naționale în fața instanței de fond de explicitare a dispozitivului hotărârii care urmează a fi valorificat pentru a se putea proceda la o executare silită corectă și legală, pentru a se putea preîntâmpina aplicarea nelegală a titlului executoriu a fost apreciată ca fiind justificată, în mod eronat prima instanță prevalându-se de faptul că nu s-a invocat o eventuală lipsă de obiect a obligației de reintegrare.
A concluzionat recurentul că întrucât la această dată reintegrarea reclamantei nu mai este posibilă iar executarea silită pornită împotriva Ministerului Educației Naționale prin actele de executare contestate, acte de executare care se raportează la o perioadă ulterioară datei la care se putea efectua reintegrarea în funcția deținută anterior, este nelegală, se impune admiterea recursului astfel cum a fost formulat, cu consecința modificării în tot a sentinței atacate și a admiterii acțiunii Ministerului Educației Naționale.
În cauză intimata C.M. nu a depus întâmpinare, deși avea această obligație conform dispozițiilor art. 308 alin. (2) C. proc. civ.
Recursul declarat de Ministerul Educației Naționale împotriva sentinței civile nr. 2627 din data de 7 octombrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel București, secţia a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, este nefondat și urmează a fi respins, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
În mod întemeiat instanța de fond, urmare interpretării și aplicării corecte a legii la circumstanțele de fapt ale litigiului, a procedat prin sentința recurată la respingerea ca neîntemeiată atât a contestației privind lămurirea înțelesului, întinderii și aplicării titlului executoriu formulată de reclamantul Ministerul Educației Naționale cât și a cererii de suspendare a executării silite până la soluționarea contestației la executare, constatând just, referitor la contestația propriu-zisă, că titlul executoriu este clar sub aspectul înțelesului, întinderii și aplicării sale, și, cât privește cererea de suspendare a executării, că nu subzistă elemente obiective care să justifice luarea măsurii provizorii pe perioada soluționării contestației.
Potrivit dispozițiilor art. 399 alin. (1) teza a doua C. proc. civ. din anul 1865, cu modificările și completările ulterioare, ”De asemenea, dacă nu s-a utilizat procedura prevăzută de art. 2811, se poate face contestație și în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu (...)”.
Dacă titlul executoriu, prin dispozitivul său, este clar și fără echivoc, nu poate fi primită cererea întemeiată pe dispozițiile art. 399 alin. (1) C. proc. civ., fiind evident că în nicio situație, sub pretextul ”lămuririi” titlului executoriu, nu poate fi anulat sau modificat dispozitivul hotărârii (această finalitate putându-se realiza doar prin intermediul căilor de atac), prin acest mijloc procedural clarificându-se, interpretându-se doar măsurile dispuse de instanță prin hotărârea a cărei lămurire se dorește, pentru a se putea trece la executarea silită.
Dispozițiile în discuție nu pot fi schimbate prin utilizarea procedurii prevăzute de art. 399 alin. (1) teza a doua C. proc. civ., iar în cadrul acesteia nu se pot examina împrejurări care vizează fondul cauzei și care sunt de natură să repună în discuție o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, întrucât ar însemna să se aducă atingere principiului autorității de lucru judecat, ceea ce este inadmisibil, și să se încalce regula de drept a stabilității și siguranței raporturilor juridice civile, contravenindu-se în final principiului fundamental al preeminenței dreptului.
Se reține, în litigiu, că dispozitivul titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 3477 din data de 16 mai 2011 pronunțată de Curtea de Apel București, secţia a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, rămasă irevocabilă urmare respingerii ca nefondat a recursului declarat de Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, prin decizia nr. 3669 din 21 septembrie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secţia de contencios administrativ și fiscal, este incontestabil și neechivoc, prin acesta dispunându-se anularea Ordinului nr. 3867 din 6 mai 2009 emis de ministrul educației, cercetării și inovării (prin care s-a dispus încetarea, începând cu data de 7 mai 2009, a contractului de management educațional încheiat de C.M., în calitate de inspector școlar general la Inspectoratul Școlar al județului Dâmbovița, și eliberarea intimatei C.M., cu aceeași dată, din funcția de inspector școlar general la Inspectoratul Școlar al județului Dâmbovița), precum și reintegrarea reclamantei C.M. în funcția deținută și obligarea pârâtului la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și recalculate, și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamanta aferente perioadei cuprinse între eliberarea și repunerea în funcție.
Prin urmare, dispoziția din titlul executoriu, de obligare a Ministerului Educației Naționale, în calitate de succesor al fostului Minister al Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, la reintegrarea intimatei C.M. în funcția de inspector școlar general al Inspectoratului Școlar al județului Dâmbovița, și la plata către aceasta a despăgubirilor cuvenite aferente perioadei cuprinse între eliberarea și repunerea în funcție, fiind clară, nu necesită nicio lămurire.
Susținerile Ministerului Educației Naționale în sensul inexistenței obligației de reintegrare a intimatei și de plată a despăgubirilor, ulterior datei de 3 martie 2012 când a intervenit expirarea de drept a perioadei de 4 ani a contractului de management educațional, și pe cale de consecință solicitările acestuia de lămurire a titlului executoriu în sensul stabilirii obligației de plată a despăgubirilor în favoarea intimatei C.M. numai până la data de 3 martie 2012 nu pot fi examinate și primite în cadrul prezentei contestații la titlu, întemeiată pe prevederile art. 399 alin. (1) teza a doua C. proc. civ., întrucât aceste împrejurări vizează fondul cauzei și sunt de natură să repună în discuție dispozițiile unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, ce se bucură de autoritate de lucru judecat, ceea ce este inadmisibil.
În raport de cele mai sus arătate, constatând că nu sunt întemeiate motivele de recurs invocate și că este legală și temeinică hotărârea atacată, se va dispune, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. din anul 1865, cu modificările și completările ulterioare, respingerea ca nefondat a recursului declarat de Ministerul Educației Naționale împotriva sentinței civile nr. 2627 din data de 7 octombrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel București, secţia a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul formulat de Ministerul Educaţiei Naţionale împotriva sentinţei civile nr. 2627 din 7 octombrie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 martie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1265/2015. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 128/2015. Contencios. Excepţie nelegalitate... → |
|---|
