ICCJ. Decizia nr. 1311/2015. Contencios
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1311/2015
Dosar nr. 1609/312/2014
Şedinţa de la 23 martie 2015 din Camera de consiliu
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1655 din 08 iulie 2014 Judecătoria Slobozia a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat soluţionarea cauzei privind pe reclamantul R.G.C. în contradictoriu cu pârâta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Ialomiţa în favoarea Tribunalului Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Învestit prin declinare, Tribunalul Constanţa, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 72/CA din 15 ianuarie 2015 a admis excepţia necompetenţei materiale a tribunalului şi a declinat competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare formulată de contestatorul R.G.C., în contradictoriu cu intimata Administraţia Finanţelor Publice Ialomiţa, în favoarea Judecătoriei Slobozia.
Ivindu-se conflictul negativ de competenţă a fost sesizată, în baza art. 135 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, pentru soluţionarea acestuia.
Înalta Curte constată că, în cauză, competenţa de soluţionare a litigiului aparţine Tribunalului Constanţa, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.
Prin sentinţa civilă nr. 2283 din 18 noiembrie 2011, pronunţată de Tribunalul Constanţa, secţia contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. 2800/229/2011, irevocabilă prin respingerea recursurilor de către Curtea de Apel Constanţa prin decizia civilă nr. 529/CA din 14 martie 2012, s-a admis, în parte, cererea astfel cum a fost formulată şi precizată de reclamanta P.O.D., în contradictoriu cu pârâţii Consiliul local al oraşului Ţăndărei şi Primarul oraşului Ţăndărei, aplicându-se pârâtului, Primarul oraşului Ţăndărei, o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie, pe zi de întârziere, până la executarea deciziei civile nr. 92/CA din 14 februarie 2011, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa în Dosarul nr. 8437/118/2010. Prin aceeaşi sentinţă, s-a respins capătul de cerere privind acordarea despăgubirilor.
Aşadar, sentinţa civilă nr. 2283 din 18 noiembrie 2011 a fost pronunţată de Tribunalul Constanţa în calitate de instanţă de executare, instanţa de executare fiind, potrivit art. 2 alin. (1) lit. ţ) din Legea nr. 554/2004, „instanţa care a soluţionat fondul litigiului de contencios administrativ”.
Din actele şi lucrările dosarului rezultă că, deşi prin contestaţia la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei Slobozia, la data de 21 martie 2014, s-a solicitat anularea executării silite şi a actelor de executare efectuate, în fapt, este vorba de o contestaţie la titlu, în sensul art. 711 alin. (2) din Noul C. proc. civ., întrucât ceea ce se contestă este înţelesul şi întinderea titlului executoriu, instanţa fiind chemată să arate persoana căreia i se va aplica efectiv amenda, respectiv să precizeze cine trebuie luat în debit cu suma de 83720,00 RON.
Potrivit art. 713 alin. (3) C. proc. civ., când se cere lămurirea înţelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu constând într-o hotărâre judecătorească, instanţa competentă să se pronunţe este cea care a pronunţat hotărârea care se execută.
Prin urmare, dacă titlul executoriu este reprezentat de o hotărâre judecătorească, contestaţia se va îndrepta la acea instanţă care a pronunţat, în respectiva materie, hotărârea susceptibilă de executare silită.
Înalta Curte constată că, în cauză, nu este incidentă dezlegarea dată prin Decizia nr. XIV din 5 februarie 2007, pronunţată în soluţionarea unui recurs în interesul legii prin care s-a stabilit că: „Judecătoria în circumscripția căreia se face executarea este competentă să judece contestația, atât împotriva executării silite înseși, a unui act sau măsuri de executare, a refuzului organelor de executare fiscală de a îndeplini un act de executare în condițiile legii, cât și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de un alt organ jurisdicțional, dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege.”
În consecinţă, pentru considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanţa, secţia contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul R.G.C. în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Ialomiţa în favoarea Tribunalului Constanţa, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 23 martie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1306/2015. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 1312/2015. Contencios. Conflict de... → |
|---|
