ICCJ. Decizia nr. 1490/2015. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1490/2015
Dosar nr. 1887/2/2013
Şedinţa publică de la 31 martie 2015
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul litigiului dedus judecăţii
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 11 martie 2013, sub nr. 1887/2/2013, reclamanta D.C. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Colegiul de conducere al Curţii de Apel Galaţi, pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti prin care să se dispună anularea hotărârii nr. 4 din 7 februarie 2013 emisă de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Galaţi, să se constate că are o vechime în funcţie de peste 20 de ani şi să fie obligat pârâtul să-i stabilească drepturile salariale, începând cu data de 1 decembrie 2012, potrivit acestei tranşe de vechime în funcţie.
2. Hotărârea primei instanţe
Prin sentinţa civilă nr. 2654 din 18 septembrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, s-a respins cererea formulată de reclamantă, ca neîntemeiată.
3. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva sentinţei civile nr. 2654 din 18 septembrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamanta D.C., susţinând că este nelegală, fiind dată cu aplicarea greşită a legii, pentru următoarele motive:
Şi-a desfăşurat activitatea ca grefier cu studii medii începând cu data de 23 noiembrie 1992 până la data de 1 octombrie 2007, când a fost promovată în funcţia de grefier cu studii superioare, astfel că la data de 23 noiembrie 2012 avea o vechime în funcţii auxiliare de specialitate de 20 de ani şi o vechime în specialitate de 12 ani 7 luni (compusă din perioada cât a lucrat ca grefier cu studii superioare plus jumătate din perioada în care a lucrat ca grefier cu studii medii).
Prin hotărârea nr. 4 din 7 februarie 2013 a Colegiului de conducere al Curţii de Apel Galaţi i s-a respins contestaţia ca nefondată, reţinându-se că are o vechime în specialitate de 20 de ani şi 2 luni şi o vechime în funcţia de grefier cu studii superioare de 12 ani şi 2 luni. Totodată, s-a apreciat că vechimea în funcţie se calculează potrivit dispoziţiilor art. 18 alin. (2) din Anexa nr. 6 la Legea - cadru nr. 284/2010.
În mod eronat prima instanţă a respins cererea ca neîntemeiată, reţinându-se că, în privinţa salarizării personalului auxiliar din cadrul instanţelor judecătoreşti, Legea nr. 284/2010 echivalează noţiunile de vechime în funcţie şi vechime în specialitate.
Nu rezultă de nicăieri că Legea nr. 284/2010 echivalează noţiunea de „vechime în funcţii auxiliare de specialitate” cu noţiunea de „vechime în specialitate”. Dacă ar fi fost aşa, nu ar mai fi fost folosite în cuprinsul legii cele două noţiuni, ci doar una singură.
De asemenea, dacă cele două noţiuni sunt echivalente, este de neînţeles de ce pârâtul le calculează diferit (chiar dacă le confundă), în sensul că spune că vechimea în specialitate este de 20 de ani şi 2 luni, iar vechimea în funcţia de grefier este de 12 ani şi 2 luni.
Din nota nr. 1 la anexa cu coeficienţii de ierarhizare rezultă foarte clar că vechimea în funcţie (în raport de care se dispune trecerea într-o altă tranşe de vechime) este vechimea în funcţii auxiliare de specialitate, indiferent de funcţie (grefier, grefier - arhivar, grefier - registrator) sau de studii (medii sau superioare juridice).
Prima instanţă dă o interpretare eronată şi dispoziţiilor art. 17 alin. (1), text de lege pe care îl redă trunchiat, reţinând că salariile de bază pentru personalul auxiliar de specialitate s-ar stabili printre altele, în raport cu vechimea în specialitate, când, de fapt, textul prevede că salariile de bază se stabilesc pe grade sau trepte profesionale.
Din interpretarea acestui text de lege rezultă că enumerarea făcută de legiuitor este limitativă, şi nu exemplificativă.
Potrivit art. 18 alin. (2), la calculul vechimii în specialitate se ia în considerare şi cel mult jumătate din timpul cât personalul cu studii superioare a ocupat funcţii de specialitate, deci nu la calculul vechimii în funcţii auxiliare de specialitate.
Dacă legiuitorul s-ar fi referit în acest text de lege la vechimea în funcţie ar fi precizat expres acest lucru, aşa cum precizează la art. 18 alin. (1) pentru specialişti IT care fac parte din personalul auxiliar de specialitate.
Urmare a demersurilor efectuate cu privire la modul de salarizare al grefierilor la celelalte curţi de apel, a ajuns la concluzia că doar la Curtea de Apel Galaţi nu se ia în calcul la stabilirea salariilor întreaga vechime în funcţii auxiliare de specialitate.
În concluzie, pentru motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. (2010), recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei civile nr. 2654 din 18 septembrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, şi admiterea cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost formulată.
3. Apărările formulate în cauză
Curtea de Apel Galaţi a solicitat, prin întâmpinare, respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea hotărârii primei instanţe, ca fiind legală şi temeinică, pentru următoarele motive:
Potrivit art. 18 alin. (2), Capitolul VIII, secţiunea a 4-a din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, pentru personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea, cu studii superioare, care au ocupat funcţii medii de specialitate, în calculul vechimii în specialitate se ia în considerare şi cel mult jumătate din timpul cât a lucrat în funcţiile respective.
Potrivit notei 1 la anexa nr. VI din Legea - cadru, prin vechime în funcţie în sensul prezentei anexe, se înţelege vechimea în funcţii auxiliare de specialitate din cadrul instanţelor judecătoreşti şi parchetelor.
Vechimea în funcţie se calculează potrivit dispoziţiilor art. 18 alin. (2) din Legea-cadru.
Prin urmare, vechimea în funcţie este, în cazul recurentei, jumătate din vechimea de grefier cu studii medii, până la data de 01 octombrie 2007, data când a promovat din funcţia de grefier cu studii superioare juridice, la care se adaugă vechimea în funcţia de grefier cu studii superioare de la data promovării.
4. Procedura derulată în recurs
În cauză a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, iar prin încheierea de şedinţă din data de 25 noiembrie 2014, recursul a fost admis în principiu, în baza dispoziţiilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului declarat în cauză
Examinând sentinţa recurată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele şi lucrările dosarului şi de dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru considerentele ce urmează.
Reclamanta D.C. a supus controlului de legalitate, în condiţiile art. 7, Cap. VIII, anexa VI la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, modalitatea de stabilire a drepturilor salariale prin decizia nr. 193 din 1 decembrie 2012 emisă de Preşedintele Curţii de Apel Galaţi, menţinută prin hotărârea nr. 4 din 7 februarie 2013 emisă de Colegiului de conducere al Curţii de Apel Galaţi.
Potrivit susţinerilor părţilor şi datelor existente în documentaţia care a stat la baza emiterii actelor administrative contestate, reclamanta a fost numită în funcţia de grefier cu studii medii la data de 23 noiembrie 1992, iar la data de 01 octombrie 2007 a fost numită în funcţia de grefier cu studii superioare.
Cauza litigiului dedusă judecăţii este reprezentată de modul de calcul privind vechimea în funcţie avută în vedere la trecerea în tranşa de vechime de „peste 20 ani” şi la stabilirea noului cuantum al drepturilor salariale.
În opinia reclamantei, vechimea în funcţie se calculează potrivit pct. 1 al notei din cadrul Capitolului II, Anexa VI la Legea-cadru nr. 284/2010 şi include vechimea în funcţii auxiliare de specialitate, indiferent de funcţie (grefier, grefier-arhivar, grefier registrator) sau de studii (medii sau superioare).
Astfel, reclamanta susţine că la data de 23 noiembrie 2012 avea o vechime în funcţie de 20 de ani şi că, începând cu data de 1 decembrie 2012 trebuia să se dispună trecerea într-o altă tranşă de vechime, aceea de „peste 20 ani” şi să se procedeze la stabilirea în raport de aceasta a noului cuantum al drepturilor salariale.
În sensul interpretării pe care reclamanta o dă noţiunii de „vechime în funcţie” este atât punctul de vedere exprimat de Ministerul Justiţiei, în calitate de ordonator de credite, prin adresa din 24 februarie 2014, cât şi opiniile exprimate de Curţile de Apel Bacău, Oradea, Suceava, Timişoara, Braşov, Iaşi, Constanţa, Ala-Iulia şi Cluj, care au avut în vedere la calculul vechimii în funcţie pentru personalul auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti, vechimea în funcţiile prevăzute la art. 3 alin. (2) din Legea nr. 567/2004, atât cele cu studii superioare, cât şi cele cu studii medii, calculată integral.
Prin hotărârea recurată, prima instanţă a validat interpretarea pe care Curtea de Apel Galaţi şi Colegiul de conducere al Curţii de Apel Galaţi o dau noţiunii de „vechime în funcţie”, reţinând că aceasta se calculează potrivit dispoziţiilor art. 18 alin. (2) din Anexa VI la Legea-cadru nr. 284/2010 şi că, în cazul reclamantei, vechimea în funcţie este de jumătate din vechimea în funcţia de grefier cu studii medii, până la data de 01 octombrie 2007 (când a promovat în funcţia de grefier cu studii superioare), la care se adaugă vechimea în funcţia de grefier cu studii superioare de la data promovării.
În concluzie, atât autoritatea pârâtă, cât şi prima instanţă au reţinut că reclamanta are o vechime în specialitate de 20 de ani şi 2 luni şi o vechime în funcţie de grefier cu studii superioare de 12 ani şi 9 luni.
Argumentul decisiv pe care prima instanţă şi-a fundamentat hotărârea pronunţată este acela că, în privinţa salarizării personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanţelor judecătoreşti, Legea-cadru nr. 284/2010 echivalează noţiunile de vechime în funcţie şi vechime în specialitate.
În opinia Înaltei Curţi, aprecierea judecătorului fondului este lipsită de temei legal, întrucât nu există nicio normă legală aplicabilă salarizării personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanţelor judecătoreşti care să susţină o astfel de interpretare.
Dimpotrivă, Legea-cadru nr. 284/2010 utilizează atât noţiunea de „vechime în funcţie”, cât şi noţiunea de „vechime în specialitate”, însă cu un conţinut diferit.
Vechimea în funcţie este definită expres de lege, la pct. 1 al notei din cadrul Capitolului II din Anexa VI la Legea-cadru nr. 284/2010, ca fiind „vechimea în funcţii auxiliare de specialitate din cadrul instanţelor judecătoreşti şi parchetelor”.
În schimb, vechimea în specialitate constituie unul dintre elementele avute în vedere la stabilirea gradelor sau treptelor profesionale, alături de funcţia deţinută, nivelul studiilor şi nivelul instanţei.
În acest sens sunt prevederile art. 17 alin. (1) din Legea-cadru nr. 284/2010, care au următorul conţinut:
„(1) Salariile de bază pentru personalul auxiliar de specialitate şi conex din cadrul instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea, astfel cum este definit la art. 3 din Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea, cu modificările şi completările ulterioare, se stabilesc pe grade sau trepte profesionale, în raport cu funcţia deţinută, cu nivelul studiilor, cu vechimea în specialitate, precum şi cu nivelul instanţei sau al parchetului, după caz”.
În plus, art. 18 alin. (2) din acelaşi act normativ prevede că:
„(2) Pentru personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea, cu studii superioare, care au ocupat funcţii medii de specialitate, în calculul vechimii în specialitate se ia în considerare şi cel mult jumătate din timpul cât a lucrat în funcţiile respective”.
Se observă că art. 18 alin. (2) din Legea-cadru nr. 284/2010 conţine precizări referitoare la modalitatea de calcul a vechimii în specialitate în situaţia personalului auxiliar de specialitate cu studii superioare, care anterior a ocupat funcţii medii de specialitate, şi nicidecum referiri la modalitatea de calcul pentru vechimea în funcţie, element avut în vedere la trecerea într-o altă tranşă de vechime în funcţiile de specialitate.
În cazul reclamantei, vechimea în funcţie trebuia calculată de autoritatea pârâtă în conformitate cu dispoziţiile pct. 1 al notei din cadrul Capitolului II din Anexa VI la Legea-cadru nr. 284/2010, dispoziţii ce au în vedere vechimea integrală în funcţia de grefier, începând cu data de 23 noiembrie 2002, incluzând atât perioada cât şi-a desfăşurat activitatea ca grefier cu studii medii, cât şi perioada în care a deţinut funcţia de grefier cu studii superioare.
Aşadar, la data de 23 noiembrie 2012, reclamanta avea o vechime în funcţie de 20 de ani, fiind îndeplinite condiţiile legale pentru trecerea într-o altă tranşă de vechime în funcţie, aceea de „peste 20 ani”, impunându-se ca, începând cu data de 01 decembrie 2012, drepturile salariale să-i fie calculate prin raportare la noua tranşă de vechime în funcţie.
În concluzie, pentru toate considerentele expuse, Înalta Curte constată că hotărârea primei instanţe a fost dată cu aplicarea greşită a normelor de drept material, motiv de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. (2010), astfel că va dispune, în temeiul art. 496 din acelaşi act normativ, admiterea recursului declarat de reclamantă, casarea sentinţei nr. 2654 din 18 septembrie 2013, admiterea cererii reclamantei, anularea hotărârii nr. 4 din 7 februarie 2013 şi a deciziei nr. 193 din 4 decembrie 2012 şi obligarea pârâtului să procedeze la stabilirea drepturilor salariale cuvenite reclamantei, începând cu data de 1 decembrie 2012, potrivit tranşei de vechime în funcţie de peste 20 de ani.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de reclamanta D.C. împotriva sentinţei nr. 2654 din 18 septembrie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa recurată.
Admite cererea formulată de reclamanta D.C.
Anulează hotărârea nr. 4 din 7 februarie 2013 emisă de Colegiul de Conducere al Curţii de Apel Galaţi şi decizia nr. 193 din 4 decembrie 2012 emisă de Preşedintele Curţii de Apel Galaţi.
Obligă pârâtul să procedeze la stabilirea drepturilor salariale cuvenite reclamantei, începând cu data de 1 decembrie 2012, potrivit tranşei de vechime în funcţie de peste 20 de ani.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 31 martie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1480/2015. Contencios. Contestaţie act... | ICCJ. Decizia nr. 1495/2015. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
