ICCJ. Decizia nr. 1495/2015. Contencios. Litigiu privind magistraţii. Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1495/2015
Dosar nr. 2149/1/2014
Şedinţa publică de la 31 martie 2015
Asupra contestaţiei de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul litigiului dedus judecăţii
Prin contestaţia înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sub nr. 2149/1/2014 contestatorul C.C. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul Consiliul Superior al Magistraturii (C.S.M.), pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti prin care să se dispună anularea Hotărârii Plenului C.S.M. nr. 599 din 21 mai 2014 şi, pe cale de consecinţă, anularea hotărârii nr. 500 din 14 mai 2014 pronunţată de secţia pentru judecători a C.S.M. şi a hotărârii nr. 14 din 14 mai 2014 a Comisiei de organizare a concursului de promovare efectivă în funcţii de execuţie a judecătorilor şi procurorilor din data de 1 iunie 2014, prin care i-a fost respinsă cererea de înscriere la concursul pentru promovarea efectivă a judecătorilor în funcţii de execuţie la Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală, pentru cauze cu minori şi de familie.
Totodată, a solicitat să se constate că îndeplineşte toate condiţiile de înscriere şi de participare la concursul organizat de C.S.M. în data de 1 iunie 2014 pentru promovarea efectivă a judecătorilor în funcţii de execuţie la Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală, pentru cauze cu minori şi de familie.
Motivele de nelegalitate invocate în susţinerea contestaţiei au vizat, în esenţă, următoarele:
1.1. Interpretarea şi aplicarea greşită a prevederilor art. 44 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi art. 4 şi 5 din Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea concursului de promovare a judecătorilor şi procurorilor, aprobat prin Hotărârea Plenului C.S.M. nr. 621/2006, cu modificările şi completările ulterioare
Astfel, art. 44 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 instituie 3 condiţii expres şi limitativ prevăzute pentru participarea la concursul de promovare, fie efectivă, fie pe loc, condiţii ce au fost îndeplinite întrucât:
- a avut calificativul „forte bine” la ultima evaluare;
- nu a fost sancţionat disciplinar în ultimii 3 ani;
- îndeplineşte condiţia minimă de vechime de 6 ani;
- este judecător şi a avut gradul profesional de judecător de tribunal;
- a solicitat promovarea în gradul imediat superior celui pe care îl deţine, la o instanţă imediat superioară, Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală, pentru cauze cu minori şi de familie.
Nu există grad de judecător de tribunal militar, ci doar grad de judecător de tribunal, aşa cum nu există grad de judecător de curte militară de apel, ci doar grad de judecător de curte de apel.
1.2. Interpretarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor care reglementează organizarea sistemului judiciar din România
Potrivit dispoziţiilor constituţionale, în România este consacrat un sistem judiciar unitar, întrucât toate instanţele se includ într-un unic ansamblu, cu o singură instanţă supremă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Menţionarea distinctă în Legea nr. 304/2004 a instanţelor militare, faţă de instanţele civile, nu înseamnă că ele sunt parte a unui alt sistem judiciar, ci este determinată de specificul lor, aceeaşi fiind şi situaţia tribunalelor specializate civile, menţionate distinct de celelalte tribunale civile, deşi în aceste instanţe funcţionează judecători cu acelaşi grad.
1.3. Interpretarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor care reglementează instituţia incompatibilităţilor, fiind generată de înţelegerea greşită a distincţiei dintre un grad militar şi o funcţie militară
Nu este incompatibilă cu funcţia de judecător deţinerea de către judecătorul militar a unui grad militar, care îi conferă calitatea de militar activ, câtă vreme judecătorul militar nu îndeplineşte o funcţie militară, ci doar o funcţie judiciară, identică cu cea a tuturor judecătorilor de la instanţele civile. Doar dacă, în afară de funcţia judiciară, ar exercita şi o funcţie militară ar fi incompatibil conform art. 125 alin. (3) din Constituţia României.
1.4. Interpretarea greşită a distincţiei dintre condiţiile de participare la concurs (expres şi limitativ prevăzute de art. 44 alin. (1) din lege) şi condiţiile de funcţionare efectivă într-o funcţie judiciară
Înscrierea la un concurs de promovare în funcţia de judecător la o curte de apel civilă, formulată de un judecător militar de la un tribunal militar, îi conferă exclusiv calitatea de candidat la concursul respectiv, şi nu pe cea de judecător al unei instanţe civile.
Chestiunea renunţării la gradul militar este una exterioară şi ulterioară momentului verificării îndeplinirii condiţiilor de participare la concurs şi trebuie luată în discuţie doar în caz de admitere la concurs în vederea promovării la instanţa superioară.
1.5. Judecătorul militar care se înscrie la concursul de promovare la o instanţă superioară civilă are cel puţin aceeaşi vocaţie la promovare cu cea a unui procuror care se înscrie pentru promovarea în funcţia de judecător la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Astfel procurorul, care face parte dintr-o altă categorie de magistraţi decât judecătorul, nu trebuie să se transfere, în prealabil, într-o funcţie de judecător pentru a se înscrie la concursul de promovare la instanţa supremă, dar judecătorul militar, cu acelaşi statut constituţional ca şi judecătorul care funcţionează la o instanţă civilă, ar trebui să solicite, în prealabil, transferul de la o instanţă militară la una civilă, potrivit interpretării greşite a Plenului C.S.M., a secţiei pentru judecători a C.S.M. şi a Comisiei de organizare a concursului.
1.6. Hotărârile contestate sunt de natură să-i cauzeze o vătămare în dreptul de participare la concurs, drept recunoscut de dispoziţiile legale anterior menţionate.
Raportat la premisele egalităţii de tratament juridic, exigenţa îndeplinirii funcţiei de judecător la o instanţă civilă la data cererii de promovare la o instanţă civilă, constituie o rupere nejustificată a echilibrului între cele două categorii de magistraţi-judecători şi o discriminare contrară Constituţiei, întrucât din nicio dispoziţie a Titlului II, Cap. 5, Secţiunea I- Promovarea judecătorilor şi procurorilor din Lege nu rezultă aceasta.
1.7. La adoptarea hotărârilor contestate a fost ignorată jurisprudenţa recentă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, reprezentată de decizia nr. 4606 din 08 noiembrie 2012, irevocabilă, în care instanţa supremă a reţinut că înscrierea la un concurs de promovare în funcţia de judecător la o curte de apel, formulată de un judecător militar, conferă exclusiv calitatea de candidat la concursul respectiv, şi nu pe aceea de judecător al unei instanţe civile.
De asemenea, a fost ignorată decizia nr. 1979/2007 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin care s-a stabilit că art. 32 din lege trebuie interpretat în sensul că acea condiţie pe care o prevede trebuie îndeplinită la data numirii în funcţie, nu la data participării la concurs;
De altfel, chiar dintr-o hotărâre a C.S.M., respectiv hotărârea nr. 140 din 26 aprilie 2005, publicată pe site-ul C.S.M., rezultă că domnul judecător P.Ş. a parcurs procedura de promovare în funcţia de judecător la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie având calitatea de judecător militar, trecerea sa în rezervă având loc, nu în prealabil înscrierii în această procedură, ci ulterior chiar hotărârii C.S.M., promovarea şi transferul acestuia la instanţa supremă operând la data publicării decretului de trecere în rezervă;
1.8. Stabilind pentru înscrierea la concurs condiţia negativă de a nu avea calitatea de cadru militar s-a adăugat o nouă condiţie pentru promovare, inexistentă în actele normative care reglementează procedura promovării în funcţii de execuţie a judecătorilor.
1.9. În condiţiile în care, potrivit art. 9 din Legea nr. 304/2004, Plenul C.S.M. funcţionează ca o instanţă de judecată pentru soluţionarea contestaţiilor formulate de judecători şi procurori împotriva hotărârilor secţiei pentru judecători a C.S.M., era obligatorie respectarea dispoziţiilor din C. proc. civ. privind incompatibilităţile. În speţă, a devenit incident cazul de incompatibilitate absolută prevăzut de art. 42 alin. (1) pct. 1, cu referire la art. 41 alin. (1) C. proc. civ.
În final, contestatorul a invocat şi încălcarea art. 6 alin. (1) şi art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţie şi a solicitat admiterea contestaţiei, astfel cum a fost formulată.
2. Apărările formulate în cauză
Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a formulat întâmpinare, prin care a invocat, în principal, excepţia autorităţii de lucru judecat, iar, în subsidiar, a solicitat respingerea contestaţiei, ca neîntemeiată.
În susţinerea excepţiei autorităţii de lucru judecat, intimatul a invocat prevederile art. 430 alin. (1) şi (2) şi art. 431 alin. (2) C. proc. civ. (2010) şi s-a prevalat de decizia nr. 4327 din 23 septembrie 2011 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. 3667/1/2011.
Prin această decizie s-a respins recursul declarat de recurentul C.C. împotriva Hotărârii Plenului C.S.M. nr. 240 din 28 aprilie 2011, ca nefondat. Prin Hotărârea Plenului C.S.M. nr. 240/2011 a fost respinsă contestaţia formulată de contestatorul C.C. împotriva Hotărârii secţiei pentru judecători nr. 296/2011, iar prin această ultimă hotărâre a fost respinsă contestaţia formulată împotriva hotărârii nr. 32/2011 a Comisiei de organizare a concursului de promovare în funcţii de execuţie din data de 08 mai 2011, având în vedere că la data înscrierii la concurs contestatorul deţinea statutul de militar activ.
În opinia intimatului, situaţia este identică cu cea pendinte, instanţa supremă dispunând cu autoritate de lucru judecat că recurentul C.C., fiind judecător la Tribunalul Militar Bucureşti, putea să participe la concursul de promovare pentru un post vacant doar la o instanţă imediat superioară, tot în cadrul instanţelor militare, având în vedere dispoziţiile art. 44 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
În acest sens, intimatul a invocat şi decizia nr. 3036 din 26 iunie 2011, prin care a fost respinsă contestaţia formulată de contestatorul C.C. împotriva Hotărârii Plenului C.S.M. nr. 1177 din 29 octombrie 2013, ca nefondată, având în vedere că la data înscrierii la concursul de promovare pe loc pentru curţile de apel, contestatorul, în calitate de judecător militar, deţinea statutul de militar activ.
Pe fondul cauzei, s-a solicitat respingerea contestaţiei, ca neîntemeiată, invocându-se în special următoarele apărări:
Potrivit dispoziţiilor art. 44 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, judecătorii şi procurorii pot participa la concursul de promovare la instanţele sau parchetele imediat superioare.
Acest text, care stabileşte condiţiile legale de participare la concursul de promovare în funcţii de execuţie a judecătorilor şi procurorilor, nu face nicio distincţie în ceea ce priveşte felul promovării, pe loc sau efectivă.
Diferenţierea între instanţele judecătoreşti o face chiar legiuitorul, prin Legea nr. 304/2004, care prevede o ierarhie separată a celor două categorii de instanţe şi constituie baza de raportare pentru dispoziţiile art. 44 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, aceste dispoziţii neputând fi înţelese decât în sensul în care concursul de promovare poate avea loc doar în sistemul ierarhic, fie cel indicat de Secţiunea I a Capitolului II din Titlul II al Legii nr. 304/2004, fie în cel prevăzut de art. 56 alin. (1), Capitolul III al aceleiaşi legi.
În şedinţa publică din data de 31 martie 2015, intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a precizat că excepţia pe care înţelege să o invoce în cauză este puterea de lucru judecat, şi nu autoritatea de lucru judecat, în considerarea dispoziţiilor art. 430 C. proc. civ. şi a susţinerilor din cuprinsul întâmpinării.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra contestaţiei de faţă
Examinând contestaţia formulată, în raport de actele şi lucrările dosarului şi de dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte reţine următoarele:
Prin hotărârea nr. 14 din 06 mai 2014 a Comisiei de organizare a concursului de promovare în funcţii de execuţie a judecătorilor şi procurorilor din data de 01 iunie 2014 a fost respinsă cererea formulată de domnul C.C., judecător la Tribunalul Militar Bucureşti, privind înscrierea la concurs pentru promovare efectivă la Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, având în vedere că deţine la data înscrierii statutul de ofiţer activ în cadrul Ministerului Apărării Naţionale, în conformitate cu art. 32 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, condiţie fără de care nu ar putea să funcţioneze ca judecător militar.
Contestaţia formulată împotriva Hotărârii nr. 14 din 06 mai 2014 a fost respinsă prin Hotărârea nr. 500 din 14 mai 2014 a secţiei pentru judecători a C.S.M.
Împotriva hotărârii secţiei pentru judecători contestatorul C.C. a formulat contestaţie, soluţionată de Plenul C.S.M. prin hotărârea nr. 599 din 21 mai 2014, în sensul respingerii acesteia.
Pentru a dispune astfel, Plenul C.S.M. a reţinut, în esenţă, următoarele:
Potrivit dispoziţiilor art. 44 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, judecătorii şi procurorii pot participa la concursul de promovare la instanţele sau parchetele imediat superioare.
Prin corelarea acestor dispoziţii cu prevederile Cap. II din Titlul II al Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, cu modificările şi completările ulterioare, rezultă că instanţele imediat superioare sunt numai cele enumerate expres şi limitativ în cuprinsul acestei reglementări.
Instanţelor militare şi ierarhiei acestora le sunt aplicabile prevederile Cap. II din acest act normativ. În plus, statutul judecătorilor militari impune o condiţie esenţială, aceea de ofiţer activ în cadrul Ministerului Apărării Naţionale. Or, în conformitate cu prevederile art. 5 din Legea nr. 303/2004, funcţia de judecător civil este incompatibilă, printre altele, şi cu calitatea de militar activ, calitate recunoscută drept compatibilă cu statutul de judecător militar.
În fundamentarea hotărârii pronunţate, Plenul C.S.M. a mai reţinut că situaţia din prezenta speţă a fost tranşată în mod irevocabil de către instanţa supremă prin decizia nr. 4327 din 23 septembrie 2011, în sensul că, în cazul în care doreşte să participe la concursul de promovare efectivă la o instanţă civilă, contestatorul C.C. are posibilitatea să solicite transferul de la o instanţă militară la o instanţă civilă. În aceeaşi decizie s-a reţinut că anterior numirii ca judecător militar contestatorul a fost judecător la instanţele civile şi în urma solicitării sale de transfer, constatându-se îndeplinirea condiţiilor prevăzute de lege, a fost transferat la o instanţă militară.
În concluzie, Plenul C.S.M. a constatat legalitatea Hotărârii nr. 500 din 14 mai 2014 a secţiei pentru judecători a C.S.M. şi a dispus respingerea contestaţiei formulate de contestatorul C.C., în calitate de judecător la Tribunalul Militar Bucureşti.
Hotărârea nr. 599 din 21 mai 2014 emisă de Plenul C.S.M. a fost supusă controlului de legalitate pe calea prezentei contestaţii, în condiţiile art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
Examinând cu prioritate apărările formulate pe cale de excepţie de către intimatul Consiliul Superior al Magistraturii, relativ la puterea de lucru judecat decurgând din cele statuate cu caracter irevocabil de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin decizia nr. 4327 din 23 septembrie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 3667/1/2011, Înalta Curte reţine următoarele:
Potrivit art. 431 alin. (2) C. proc. civ. (2010), oricare dintre părţi poate impune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluţionarea acestuia din urmă.
Acest text reglementează prezumţia legală de lucru judecat, ca manifestare pozitivă a autorităţii de lucru judecat, şi vizează un scop legitim, respectiv garantarea securităţii raporturilor juridice prin evitarea contrazicerilor dintre considerentele hotărârilor judecătoreşti cu privire la aceleaşi chestiuni de fapt şi de drept.
În relaţia dintre părţi, efectul de lucru judecat are caracter absolut şi se impune într-un al doilea proces care are legătură cu chestiunea litigioasă dezlegată anterior, fără posibilitatea de a se statua diferit.
Este ceea ce în mod just susţine intimatul Consiliul Superior al Magistraturii atunci când afirmă că aspectele supuse judecăţii pe calea prezentei contestaţii au fost delegate, cu putere de lucru judecat, de instanţa supremă prin decizia nr. 4327 din 23 septembrie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 3667/1/2011 cu privire la aceleaşi părţi.
Prin această hotărâre judecătorească irevocabilă a fost constatată legalitatea hotărârilor adoptate de Plenul C.S.M., secţia pentru judecători a C.S.M. şi Comisia de organizare a concursului de promovare în funcţii de execuţie a judecătorilor, în privinţa cererii recurentului C.C., judecător în cadrul Tribunalului Militar Bucureşti, de înscriere la concursul de promovare în funcţii de execuţie din data de 8 mai 2011.
Prin hotărârile contestate în acel litigiu s-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 44 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 şi s-a apreciat că recurentul, fiind judecător în cadrul instanţelor militare, având statutul de cadrul militar activ, nu poate participa la concurs decât pentru un post la o instanţă militară ierarhic superioară.
Această interpretare a C.S.M. a fost confirmată de instanţa de contencios administrativ în cadrul controlului de legalitate, reţinându-se în considerentele decisive ale deciziei nr. 4327 din 23 septembrie 2011 faptul că promovarea judecătorilor de la instanţele militare se poate face la instanţa imediat superioară, dar tot militară. Totodată, s-a apreciat că nu era necesară instituirea prin lege a condiţiei negative de a nu fi cadru militar activ pentru situaţia în care un judecător militar doreşte să participe la concursul pentru ocuparea unui post vacant la o instanţă civilă, deoarece chiar art. 44 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 şi art. 4 alin. (3) din Regulamentul aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliul Superior al Magistraturii nr. 621/2006 se referă la instanţele şi parchetele imediat superioare.
Prin urmare, chestiunea litigioasă privind posibilitatea unui judecător militar, având statutul de militar activ, de a se înscrie la concursul de promovare într-o funcţie de execuţie la o instanţă civilă, a fost tranşată printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă, iar prin contestaţia ce face obiectul prezentului litigiu contestatorul urmăreşte acelaşi scop, respectiv pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti pe aceleaşi chestiuni de fapt şi de drept, ceea ce echivalează cu încălcarea efectului de lucru judecat.
Prin urmare, Înalta Curte constată că în cauză operează prezumţia legală a puterii de lucru judecat reglementată de art. 431 alin. (2) C. proc. civ. (2010) şi urmează să dispună respingerea contestaţiei formulate împotriva Hotărârii nr. 599 din 21 mai 2014 a Plenului C.S.M., ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestaţia formulată de contestatorul C.C. împotriva Hotărârii nr. 599 din 21 mai 2014 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, ca neîntemeiată.
Definitivă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 31 martie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1490/2015. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 1497/2015. Contencios → |
|---|
