ICCJ. Decizia nr. 1623/2015. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
DECIZIA nr. 1623/2015
Dosar nr. 8396/3/2013
Şedinţa de la 20 aprilie 2015
Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, pe baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamanta Universitatea X a solicitat, în contradictoriu cu pârâta A.N.C.Ş.:
(i) anularea Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare şi a Deciziei nr. 9594 din 20 noiembrie 2012 de respingere a contestaţiei.
(ii) exonerarea reclamantei de la plata obligaţiilor fiscale în cuantum de 5.172.93 RON cu titlul de ajutor financiar nerambursabil aferent Contractului de finanţare, ca fiind o obligaţie nedatorată.
Prin Sentinţa civilă nr. 44 din 6 februarie 2013, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţiile necompetenţei materiale şi necompetenţei teritoriale şi, în consecinţă, a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal.
S-a reţinut că suma contestată, de 5.172,93 RON, este inferioară plafonului legal stabilit care ar atrage competenţa de fond a Curţii de Apel, motiv pentru care competenţa materială aparţine tribunalului.
Pe de altă parte, în ceea ce priveşte competenţa teritorială, s-a reţinut că reclamantul are alegerea între instanţa de la domiciliul său şi cea de la sediul autorităţii pârâte, iar în speţă această alegere a avut loc la momentul semnării Contractului de finanţare, în cuprinsul art. 22 alin. (1) convenindu-se ca litigiile să fie soluţionate de instanţa competentă în a cărei rază teritorială se află sediul Organismului Intermediar, respectiv instanţa din Municipiul Bucureşti.
Prin Sentinţa civilă nr. 3242 din 30 aprilie 2014 Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, invocând dispoziţiile art. 10 alin. (11) din Legea nr. 554/2004.
La rândul său, prin Sentinţa civilă nr. 571 din 3 martie 2015, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocate de reclamanta Universitatea X, şi, în consecinţă, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Alba Iulia.
Pentru a hotărî astfel, Curtea a reţinut că obiectul acţiunii îl constituie anularea Notei de Constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare emisă de M.E.N. - A.N.C.Ş. - Direcţia Generală Organism Intermediar, act emis în baza dispoziţiilor O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora.
Actele astfel emise sunt acte administrative unilaterale guvernate de dispoziţiile O.U.G. nr. 66/2011 şi ale O.G. nr. 92/2003, justificate de existenţa unor raporturi juridice anterioare intervenite între părţi ca urmare a unui contract de finanţare, dar emise în îndeplinirea, de către autoritatea publică, parte în contract, a unor obligaţii fixate de lege, iar nu în executarea unor obligaţii contractuale, iar pentru acest motiv nu ar putea fi aplicabilă o clauză contractuală de stabilire a instanţei competente.
În consecinţă, contestarea actelor astfel emise este supusă regimului juridic atras de către O.U.G. nr. 66/2011, şi anume dispoziţiilor Legii nr. 554/2004, în materia competenţei teritoriale fiind incidente prevederile art. 10 alin. (3) din acest act normativ, iar reclamanta şi-a manifestat deja opţiunea de a sesiza instanţa de la sediul său, prin introducerea acţiunii pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia, opţiune care nu mai poate fi modificată ulterior.
Constatând existenţa conflictului negativ de competenţă, Curtea de Apel Bucureşti a decis, în temeiul art. 20 pct. 2, art. 21 şi 22 alin. (3) C. proc. civ., înaintarea cauzei la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.
Sesizată în vederea pronunţării unui regulator de competenţă, Înalta Curte constată că în cauză nu sunt îndeplinite cerinţele impuse de art. 20 C. proc. civ.
Potrivit acestor dispoziţii, există conflict negativ de competenţă:
1. când două sau mai multe instanţe se declară deopotrivă competente să judece aceeaşi pricină;
2. când două sau mai multe instanţe s-au declarat necompetente de a judeca aceeaşi pricină.
Pentru existenţa conflictului negativ de competenţă este, astfel, necesară întrunirea următoarelor cerinţe:
(i) să existe două sau mai multe instanţe sesizate cu aceeaşi pricină;
(ii) declinările de competenţă între instanţele sesizate să fie reciproce;.
(iii) cel puţin una dintre aceste instanţe să fie competentă să soluţioneze cererea respectivă.
În speţa de faţă nu este îndeplinită cerinţa privind existenţa unor declinări reciproce de competenţă.
Astfel, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea, Curţii de Apel Alba Iulia, care, anterior, prin Sentinţa civilă nr. 44 din 6 februarie 2013, îşi declinase competenţa de soluţionare a acţiunii în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
În condiţiile în care declinarea de competenţă nu a fost reciprocă, nefiind realizată, astfel, ipoteza avută în vedere de dispoziţiile art. 20 pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge sesizarea privind pronunţarea unui regulator de competenţă şi va trimite cauza, pe cale administrativă, la Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, aşa cum s-a dispus prin Sentinţa civilă nr. 571 din 3 martie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge sesizarea privind pronunţarea unui regulator de competenţă.
Trimite dosarul, pe cale administrativă, la Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 20 aprilie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1740/2015. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 383/2015. Contencios. Contestaţie act... → |
|---|
